Decizia penală nr. 1326/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1326/R/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: SS, judecător JUDECĂTORI: V. G.
DP
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul S. | M. | împotriva |
sentinței penale nr.795 din 19 iunie 2013 a Judecătoriei C. | N. | , trimis în |
judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, R.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Bodescu C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., iar în subsidiar achitarea în baza art.10 lit.d C.pr.pen. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a intenționat să refuze recoltarea probelor biologice în sensul prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002. Fiind oprit de organele de poliție, inculpatul a consimțit fără nicio ezitare să se supună testării cu alcooltest, însă a solicitat ca prelevarea să aibă loc în prezența soției sale, care cunoștea antecedența sa medicală și reacțiile neobișnuite pe care le putea avea la recoltarea unei probe de sânge. Din probele de la dosar și declarația medicului de familie rezultă fără dubiu că inculpatul suferă de fobie de ace și prezintă simptomatologia cea mai des întâlnită a acestei afecțiuni, în anumite situații recoltarea probelor de sânge fiind interzisă. Nu pot fi omise probele de la dosar doar pentru că acestea ar fi rezultatul unei simple anamneze, deoarece un procent de peste 80% dintre afecțiuni sunt diagnosticate și tratate pe baza anamnezei. În mod eronat au fost înlăturate dovezile medicale și implicit declarația d-nei dr.Tănase D. cu privire la afecțiunea inculpatului. Instanța de fond trebuia să rețină că întreaga conduită a inculpatului circumscrisă momentului prelevării de probe biologice de la UPU C. din data de_ trebuie percepută ca o simplă încercare de preîntâmpinare a unei situații neprevăzute în contextul fobiei de ace, prin asigurarea prezenței soției la momentul recoltării probelor, nefiind în prezența vreunui refuz direct ori implicit de prelevare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Din
probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Susține că apărarea inculpatului este de circumstanță, soția acestuia fiind avocat și cu ajutorul unui medic de specialitate au elaborat această teorie, care se impune a fi înlăturată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate, însă nu a refuzat recoltarea probelor biologice. Solicită a se reține că a refuzat o operație la mână tocmai pentru că are fobie de ace și injecții.
C U R T E A:
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 795 din 19 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și art. 76 din C.penal a fost condamnat inculpatul S. M. S., fiul lui Gyorgy si Susana, născut la data de 10 iulie 1972 în comuna Fetești, jud. Ialomița, CNP 1., cetățenie română, fără antecedente penale, studii medii, manager la S.C. SABB GLAS S.R.L., căsătorit, tatăl unui copil minor, domiciliat în
C. -N., str. L., nr. 10, ap. 28, jud. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării de probe biologice.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului inculpatul S. M. S. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, d-na P. UȚA A. M. de 50 lei a fost avansat din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a fost trimis în judecată inculpatul S.
M. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, R.
S-a reținut că la data de 16 februarie 2010, în jurul orei 16.35, după ce a
consumat băuturi alcoolice a condus pe mai multe străzi din C. -N. autoturismul Peugeot cu nr. de înmatriculare_ și fiind oprit în trafic de către un echipaj al poliției, după ce a fost testat cu aparatul alcotest și a rezultat o valoare de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul S. M. a refuzat să se supună recoltărilor probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanța a audiat inculpatul și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Analizând ansamblul probator instanța a reținut următoarele:
Urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 17 octombrie 2011, fiind confirmată de către procuror în aceeași zi.
Din procesul verbal de la fila 3 reținem că la data de 16 februarie 2010, în jurul orei 16.30 a fost oprit în trafic autoturismul Peugeot cu nr. de înmatriculare_, care circula pe str. Frunzișului din C. -N. cu o viteză de 74 km/h. În prezența martorului asistent B. D. V. s-a constatat că în autovehicul se afla numai inculpatul S. M. . Inculpatul emana miros specific consumului de alcool, vorbea incoerent și își menținea greu echilibrul, astfel a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o valoare de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar inculpatul a fost prezentat la UPU 1. În buletinul de examinare clinică s- a consemnat că inculpatul a consumat 500 ml de bere la ora 11.00, că nu a consumat medicamente, pare că prezintă halenă alcoolică, pare euforic în contextul halenei alcoolice, este confuz, are atenția dispersată și s-a concluzionat că pare sub influența băuturilor alcoolice. Totodată, în procesul verbal s-a consemnat că la ora
17.30 în prezența medicului de gardă Holany G., medicul care l-a examinat clinic pe inculpat, acesta a refuzat să se supună recoltării probelor biologice declarând că are fobie de ace, deși i s-a adus la cunoștință că această faptă poate constitui infracțiune. În urma refuzului, la ora 18.00 s-a procedat la resigilarea trusei standard de prelevare a sângelui.
La ora 18.20 inculpatul a declarat că dorește să se supună recoltării probelor biologice și a declarat că nu a consumat băuturi alcoolice, că se află la cură de slăbire de trei luni, timp în care a consumat mai multe salate cu oțet și a luat medicamente. În legătură cu recoltarea probelor biologice a arătat că suferă de fobie de ace, respectiv i se face rău și leșină și urmează să consulte medicul de specialitate pentru a-i confirma în ce condiții îi pot fi recoltate probele de sânge și la ce riscuri se supune. A declarat că a contactat telefonic medicul care i-a spus există riscuri medicale pentru procedura de recoltare de sânge în cazul său, dar cu toate acestea a hotărât să se supună recoltării probelor biologice pentru a demonstra că în ziua respectivă nu a consumat băuturi alcoolice, exprimând această dorință în fața organelor de poliție și a medicului de gardă.
Cu privire la fobia de ace inculpatul a depus o serie de înscrisuri medicale, printre care și o adeverință medicală eliberată la data de 18 februarie 2010 în care s-a consemnat în urma anamnezei, adică a datelor oferite de către pacient, s-a concluzionat că prezintă o reacție acută de stres, fobie de ace, recomandându-se tratament cu cipralex, adică un antidepresiv puternic, fiind un inhibitor de recaptare a serotoninei.
În fața instanței a declarat că nu a refuzat niciun moment să se supună recoltări probelor de sânge deși suferă de fobie de ace și poate deveni violent, dar a sunat-o pe soția sa și a așteptat până a venit pentru a-i preda banii, lănțișorul și ceasul, pentru ca, în cazul unui leșin să nu îi dispară. Apoi, după venirea soției sale au insistat 45 de minute pentru i se recolta sânge.
Martora S. C., soția inculpatului a declarat că a fost sunată de către inculpat care i-a spus că are asupra sa o sumă importantă de bani și știind că poate leșina în timpul procedurii de recoltare a probelor biologice a ajuns la UPU 1 în aproximativ 30 de minute, în jurul orei 18.00, când a luat banii și a cerut alături de inculpat prelevarea probelor biologice. După ce au vorbit cu superiorii, polițiștii au refuzat să mai asiste la prelevarea probelor biologice și s-au deplasat la secția de poliție pentru declarații.
Martorele Holany G. și A. ca E. -L., adică medicul de gardă și asistenta nu-și mai amintesc evenimentele din data de 16 februarie 2010, fiind rezonabil raportat la numărul de pacienți pe care îi consultă zilnic.
Instanța a constatat că în cursul cercetării judecătorești inculpatul a adăugat un element suplimentar față de declarațiile din cursul urmăririi penale, respectiv că avea o sumă importantă de bani asupra sa și în contextul fobiei de ace care putea conduce la leșin i-a fost teamă ca nu cumva cineva să-i sustragă banii, împrejurare confirmată și de către soția sa. Instanța reține că teama inculpatului de a nu-i fi sustrase lănțișorul de la gât, ceasul de pe mână sau banii pe care îi avea asupra sa, de către personalul medical sau organele de poliție, pentru că alte persoane nu puteau fi în preajma sa, pe lângă caracterul jignitor, nu este o cauză care să-i înlăture obligația legală de a se supune recoltării probelor biologice. Pe de altă parte
instanța a reținut că inculpatul știa sau trebuia să știe că din momentul opririi în trafic și a stabilirii gradului de alcool în aerul expirat va fi condus la o unitate sanitară pentru prelevarea probelor biologice și că stabilirea împrejurărilor săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală este un atribut exclusiv al organelor de cercetare penală și nu poate fi condiționată sau amânată de către persoana bănuită că ar fi săvârșit o astfel de faptă. Așadar s-a constatat că deși declarativ inculpatul a arătat că nu a refuzat prelevarea probelor biologice, prin simpla împrejurare că nu s-a supus imediat prelevării probelor biologice după examinarea clinică motivând că are prea multe și prea valoroase obiecte asupra sa, echivalează cu un refuz.
S-a constatat pe de o parte că inculpatul nu a prezentat nici un diagnostic anterior și relevant cu privire la afecțiunea de care a declarat că suferă, iar pe de altă parte, conform declarației dată în fața instanței, nici nu constituia un impediment serios pentru prelevarea probelor biologice de vreme ce, la fel declarativ, a fost de acord cu o astfel de procedură după ce și-a pus la adăpost bunurile pe care le avea asupra sa, adică după ce la unitatea sanitară a ajuns soția sa care este avocat și care, probabil l-a sfătuit să revină asupra refuzului inițial de a se supune prelevării probelor biologice. Pe acest fond se poate decela ușor o fobie declarativă simplă de ace, mai ales sau în special în momentul în care i s-ar solicita de către o autoritate să se supună prelevării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și consecutiv a unei răspunderi penale.
Cu alte cuvinte, chiar dacă inculpatul ar prezenta o fobie patologică cu obiect determinat, respectiv acele de seringă, această fobie nu este incompatibilă cu prelevarea de probe biologice într-o instituție sanitară care poate să-i acorde sprijinul de specialitate și în cazul unui vertij sau leșin.
Pe de altă pare aceasta a constatat că există proporționalitate între scopul general al societății, identificat cu scopul procesului penal (art. 1 al. 1 din C.p.p.), iar în contextul dat, acela de a stabili măsura răspunderii penale a inculpatului împotriva căruia existau indicii temeinice că ar săvârșit o infracțiune pedepsită de legea penală cu închisoarea de la 1 an la 5 ani (respectiv valoarea indicată de aparatul etilotest, constatările organelor de poliție și concluziile buletinului de examionare clinică, declarația martorului și consemnările din buletinul de examinare clinică din care rezultă că inculpatul ar fi declarat că a băut o bere fiind întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice) și supunerea inculpatului la prelevarea unor probe biologice într-un cadru care nu implică supunerea la suferințe de o intensitate relevantă, ci doar la un ușor disconfort psihic.
Instanța a reținut că inculpatul deține permis de conducere de mai mulți ani și reamintește acestuia că refuzul, impotrivirea ori sustragerea conducatorului unui
autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat in procesul de instruire, sau a examinatorului autoritatii competente, aflat in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substante stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Așa fiind, instanța a reținut că fapta inculpatului S. M. care la data de 16 februarie 2010, în jurul orei 16.35, după ce a consumat băuturi alcoolice a condus pe mai multe străzi din C. -N. autoturismul Peugeot cu nr. de înmatriculare_ și fiind oprit în trafic de către un echipaj al poliției, după ce a fost testat cu aparatul alcotest și a rezultat o valoare de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar la examinarea clinică s-a concluzionat că prezintă simptomatologia specifică uunei persoane care a consumat băuturi alcoolice,
inculpatul a refuzat să se supună recoltărilor probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, R.
La individualizarea pedepsei instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei, de faptul că inculpatul a prezentat diverse variante al unui neadevăr, ceea ce relevă o obstinație în a conștientiza gravitatea faptei sale, și astfel necesitatea activării rolului de constrângere al pedepsei, dar și de faptul că este la prima confruntare cu legea penală. S-a mai avut în vedere și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și în baza art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, și a condamnat pe inculpatul S. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării de probe biologice.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, raportat la împrejurarea că inculpatul este o persoană instruită și prezenta sentință, alături de procedurile penale ale cărui subiect a fost inculpatul, vor contribui la reeducarea acestuia, trezind respectul față de legea penală, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și vom stabili termenul de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. M. care a solicitat admiterea căii de atac promovate și în principal achitarea sa în baza art. 10 lit a Cod procedură penală iar în subsidiar, achitarea în baza art 10 lit d Cod procedură penală, faptei lipsindu-i latura subiectivă.
Învederează că, în speță nu poate fi vorba de o acțiune de sustragere de la recoltarea probelor biologice întrucât prezintă diagnosticul de "fobie de ace";, ceea ce exclude totodată existența intenției în comiterea faptei prev. de art. 87 alin 5 din OUG nr. 195/2002.
Curtea examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual-penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Legea oprește categoric a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a obține probe.
Potrivit art. 345 alin.1 cod proc.pen., asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărâște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Art.345 alin.2 din același cod, precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art.200 din Codul de procedură penală, "urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată";.
Art. 289 cod proc.pen. dispune că "judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu";.
Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei
pentru trimiterea în judecată.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, 63 cod proc.pen., cu referire la art.1, art.200, art.289 cod proc.pen., hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
Astfel, potrivit art.65 alin.1 C.pr.pen., sarcina probațiunii, în procesul penal, revine organului de urmărire penală și instanței judecătorești, iar potrivit art.66 alin.1 din același cod, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa.
În cauza de față, inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului "egalității de arme"; promovat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, cu privire la acest principiu CEDO precizează că: "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care, să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale";.(a se vedea hotărârea nr.27 din octombrie 1993, Dombo Beheer BV v.Olanda).
Mai mult, aceeași curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate";. (hotărârea din 24 februarie 1994, Bendenoun v.Franța).
De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror"; (a se vedea hotărârea CEDO Edwards v.Marea Britanie din 16 decembrie 1992).
Instanța de control judiciar are căderea de a verifica dacă stabilirea faptelor în existența sau inexistența lor, are corespondent în probele existente la dosar și dacă acestea au concurat la pronunțarea unei hotărâri corecte de achitare ori de condamnare.
Revenind la speța de față, rezultă că potrivit art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând, declarațiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte în probe, să aibă un caracter de repetabilitate.
În speță, se constată că instanța de fond s-a conformat acestor exigențe.
Apărarea inculpatului cum că ar suferi de fobie de ace, context în care nu s-a supus prelevării probelor biologice solicitată de către organele de poliție, urmează a fi înlăturată, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că după ce a fost examinat la UPU 1 în prezența medicului și a unui martor asistent, inculpatul a refuzat să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, motivând că îi este frică de ace.
Conform scriptului depus la fila 8, recurentului i s-a adus la cunoștință că refuzul de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii îmbibației alcoolice constituie infracțiune.
În faza urmăririi penale cât și în fața instanței recurentul nu a recunoscut comiterea infracțiunii apărarea sa fiind, că a refuzat recoltarea probelor de sânge din cauză că, îi este frică de ace, depunând mai multe acte medicale.
Apărarea inculpatului se bazează pe declarația martorului Tănase D., medicul său de familie, martoră care în fața procurorului a arătat că a stabilit diagnosticul "fobie de ace"; a recurentului ținând cont de comportamentul anxios manifestat de inculpat în 31 decembrie 2009, când trebuia să-l panseze la o plagă.
Recurentul a mai invocat faptul că la data evenimentului rutier, 16 februarie 2010, deși inițial a refuzat recoltarea probelor biologice, după 10 minute, timp în care a discutat cu soția sa - avocat și cu un medic, a revenit asupra poziției adoptate și a solicitat prelevarea sângelui, însă polițistul și medicul de la urgență au refuzat să-i accepte cererea și l-au pus să semneze un proces-verbal.
Susținerile recurentului sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În primul rând inculpatul arată că a refuzat recoltarea de sânge susținând că are fobie de ace, dar tot el susține că după ce a consultat medicul de specialitate, a acceptat pe riscul său să i se preleveze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Chiar dacă instanța ar accepta teoretic apărarea inculpatului potrivit căreia după o perioadă de timp, ar fi fost de acord cu prelevarea de probe biologice, polițistul nu avea nicio obligație să aștepte ca recurentul să se hotărască, din moment ce infracțiunea s-a consumat cu ocazia primului refuz categoric. Așa cum se arată în practica judiciară, latura obiectivă a infracțiunii este realizată chiar în momentul refuzului, fără a avea vreo relevanță ulterioară, revenirea inculpatului asupra poziției inițiale.
Pe de altă parte, în legătură cu fobia de ace invocată de recurent, Curtea reține că acesta nu a depus la dosar niciun act medical care să provină de la un medic de specialitate, apt să efectueze un asemenea diagnostic și care să fi fost anterior evenimentului rutier. Martora Tănase D., medicul de familie nu era în măsură să stabilească un asemenea diagnostic.
Adeverința medicală eliberată de medicul psihiatru și care se referă la un asemenea diagnostic poartă data de 18 februarie 2010, deci la 2 zile după evenimentul rutier, fiind atestată în privința conținutului, exclusiv în baza relatărilor recurentului.
De remarcat că medicul specialist a notat în adeverință cuvântul
"anamnestic";, aspect deosebit de important deoarece anamneza reprezintă totalitatea datelor pe care medicul le capătă interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă. De aici rezultă că diagnosticul pus de medicul psihiatru în 18 februarie 2010, are la bază doar relatările recurentului.
Inculpatul recurent nu a putut depune în apărarea sa, alte acte medicale provenind de la medici psihiatri prin care să probeze fobia de ace, invocată în
apărare și care să fie anterioare sau posterioare evenimentului rutier din 16 februarie 2010.
Curtea reține că la medicul de familie în dosarul cel privește pe recurent, nu există alte acte medicale care să vizeze diagnosticul de "fobie de ace";.
NU în ultimul rând Curtea reține că, după evenimentul din 16 februarie 2010 și eliberarea rețetei în 18 februarie 2010, inculpatul nu s-a mai prezentat la medicul de familie pentru prescrierea vreunei rețete prin care să continue vreun tratament, în vederea vindecării sale de fobia de ace.
Mai mult, Curtea remarcă nesinceritatea inculpatului care în momentul când a fost oprit de către poliție, a recunoscut în fața martorului asistent precum și în fața medicului de gardă că a consumat o bere, pentru ca ulterior să revină și să manifeste nesinceritate învederând că a mâncat o salată cu mult oțet și a băut o bere fără alcool.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din Codul de procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, curtea va reține și aprecia numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză. Cum, potrivit art.64 C.proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului. Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Sintetizând și coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
Curtea concluzionează că probele administrate în ambele faze ale procesului penal conduc cu certitudine la vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei dedusă judecății.
În susținerea acestei aserțiuni sunt procesul-verbal de constatarea infracțiunii flagrante- fila 2 u.p.; procesul-verbal de prelevare a probelor biologice întocmit de poliție- fila 6- de unde rezultă că recurentul refuză recoltarea; buletinul de examinare clinică întocmit de medicii de la UPU 1 C. -N. - fila 7; procesul-verbal de refuz de recoltarea probelor biologice întocmit de poliție; fișa de consultație medicală depusă de medicul de familie, f. 23 u.p; declarațiile olografe ale recurentului din faza de urmărire penală și cele luate pe formular tipizat- f.15-19; care se coroborează cu declarația recurentului din fața instanței- fila 14, cu declarația martorei S. C. - soția inculpatului și declarația martorei A. ca E.
.
Deși inculpatul a negat constant comiterea faptei, susținerile acestuia așa cum am arătat nu au suport probator.
Curtea nu va dispune achitarea inculpatului nici în baza art. 10 lit a și nici art. 10 lit d Cod procedură penală deoarece, activitatea inculpatului de refuz de recoltare a probelor biologice se realizează doar cu intenție directă, subzistând astfel latura subiectivă a infracțiunii.
ivul invocat, constând în inexistența faptei, nu are corespondent în probele dosarului, acestea convergând indubitabil către confirmarea existenței infracțiunii, în condițiile cerute de latura obiectivă.
De altfel, pentru a putea invoca achitarea întemeiată pe art.10 lit.a C.pr.pen., inculpatul ar fi trebuit să dovedească că nu a existat o faptă în materialitatea ei și nu neapărat penală.
Ori, în cauză, inculpatul a recunoscut că a fost oprit de organele de poliție și când a fost condus în vederea recoltării probelor biologice, s-a opus, motivând că suferă de "fobie de ace";, astfel că achitarea solicitată, fundamentată pe acest temei de drept, este neîntemeiată, nesprijinindu-se pe argumente de natură a zdruncina încrederea curții în justețea probatoriilor administrate.
Așa fiind, nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a și d Cod procedură penală.
Întrucât condamnarea recurentului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art. 6 paragraf 2 din C.E.D.O. cu referire la art. 66 și art. 52Cod procedură penală, care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului S. M. se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Va fi obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, conform art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. împotriva sentintei penale nr. 795 din 19 iunie 2013 a Judecătoriei C. N. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
SS V. G., DP
GREFIER
DS
Red. D.P./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-L. M.
| ← Decizia penală nr. 522/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 1280/2013. Infractiuni rutiere-circulația... → |
|---|
