Decizia penală nr. 1334/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1334/R/2013
Ședința publică din 17 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : A. | D. L. |
: M. | R. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul H. C. împotriva sentinței penale nr. 264 din data de 27 mai 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind pe inculpatul H. C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, dat în dosar nr. 530/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul H.
C. și partea vătămată M. C. A. asistată de apărător ales, avocat C.
S., din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 11 ), lipsă fiind apărătorul ales al inculpatului, avocat V. Rusa.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul H. C. arată că apărătorul său ales, avocat V. Rusa nu este încă prezent în sala de ședință.
Instanța, raportat la lipsa apărătorului ales al inculpatului, în baza dispozițiilor art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, va striga din nou această cauză.
La cea de-a două strigare a cauzei se prezintă inculpatul H. C. asistat de apărător ales, avocat V. Rusa, din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 10 ) și partea vătămată M. C. A. asistată de apărător ales, avocat C. S., din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 11 ).
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului H. C., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și, rejudecând, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună diminuarea limitelor de pedeapsă care au fost aplicate inculpatului.
În esență, apreciază că se află în fața instanței de recurs datorită împrejurării că pretențiile formulate în latura civilă de către partea vătămată nu au putut fi onorate de către inculpat, societatea de asigurări făcând o ofertă de plată a acestor despăgubiri, însă pretențiile fiind prea mari, împăcarea nu s-a realizat. Susține că inculpatul dorește împăcarea, însă
apreciază că aceasta este imposibilă în condițiile financiare solicitate de către partea vătămată.
De asemenea, apreciază că pedeapsa aplicată este una mare și, în concluzie, solicită reducerea limitelor acesteia.
Apărătorul ales al părții vătămate M. C. A., în temeiul art. 385 alin. 1 Cod procedură penală solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Consideră că este jignitoare abordarea care vizează limitele de pedeapsă în prezența părții vătămate raportat la cuantumul pedepsei de 3 luni cu suspendare aplicată în condițiile în care inculpatul a distrus practic viața acesteia și a familiei sale, prin prisma faptului că partea vătămată, accidentată la vârsta de 38 de ani, a suferit numeroase intervenții chirurgicale, iar în prezent are părți de metal incluse în organism.
Susține că latura civilă nu face obiectul recursului, ci aceasta s-a disjuns ca urmare a poziției inculpatului, care a optat pentru procedura prevăzută de art. 3201Cod procedură penală.
De asemenea, apreciază ilar și evident faptul că inculpatul dorește
împăcarea, dar în condițiile proprii, sens în care susține că acesta este indignat de derularea procesului, nu o salută pe partea vătămată și nu are sentimente de compasiune sau de empatie față de aceasta.
Raportat la aspectele expuse și la faptul că demersurile pentru împăcare au fost inițiate exclusiv de către asigurător, susține că este dreptul părții vătămate de a fi sau nu de acord cu o anumită sumă și consideră că nici acest aspect nu poate reprezenta un motiv de recurs al hotărârii.
În consecință, consideră că nici legalitatea, nici temeinicia hotărârii atacate nu se pot afla sub incidența vreunui motiv de recurs, considerent pentru care solicită respingerea ca nefondat a recursului promovat de inculpat. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar copia chitanței aferente onorariului avocațial ( f. 12 ).
Reprezentanta M. ui P. susține că, în mod cert, inculpatul a comis gravul accident de circulație, cu precizarea că acesta a fost comis din culpa exclusivă a inculpatului, respectiv atunci când victima se afla pe trotuar. Astfel, susține că victima nu a avut nicio culpă, ci doar s-a aflat în locul nepotrivit, accidentul fiind unul grav în sensul că sănătatea victimei a fost grav afectată, aspect ce rezultă din actele medico-legale și din numărul mare de zile de îngrijiri medicale.
În consecință, apreciază că nu se impune reducerea pedepsei și solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Inculpatul H. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate.
C U R T E A
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din 31 mai 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Inculpatul recunoaște și regretă sincer fapta comisă solicitând instanței aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 Cod proc. penală.
Prin sentința penală nr. 264/_ a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._ , a fost condamnat inculpatul H. C., fiul lui I. și Ana, născut la_ în D., C.N.P.: 1., studii liceul, subofițer ISU D., fără
antecedente penale, domiciliat în D., A. T. nr. 7, bloc H.1, ap. 12, județul C., la pedeapsa de: 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în modalitatea prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. cu aplic. art. 320 ind. 1 C.pr.pen. și art. 74 lit. a și c și 76 lit. c C.pen.
S-a făcut aplicațiunea art. 71 și 64 lit. a teza II-a Cod penal, pe durata pedepsei pronunțate.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 3 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a făcut aplicațiunea art. 359 Cod proc. penală, cu privire la disp. art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 347 Cod proc. penală, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei.
În temeiul art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
La data de 17 martie 2010, inculpatul H. C. conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, pe strada Unirii spre strada C.D. Gherea din municipiul D. . Ajungând în zona intersecției nedirijate cu strada Luceafărului, și având o viteză peste limita legală, inculpatul H. C., s-a angajat în depășirea autoturismului condus de către Mircea Romulus Alexandru, care, se angajase într-o manevră de schimbare a direcției de mers, spre stânga, respectiv spre strada Luceafărului. În acest context cele două autoturisme s-au acroșat, fapt ce a dus la pierderea controlului autoturismului condus de către inculpatul H.
C. . Astfel, acesta a pătruns pe contrasens, apoi pe trotuar unde a surprins și accidentat din spate, partea vătămată M. C. A., ajungând în cele din urmă cu autoturismul lângă peretele unui bloc de locuințe (fila 15 - planșă foto). Autoturismul condus de către Mircea Romulus Alexandru a fost parcat ulterior pe partea dreaptă a sensului de mers.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată M.
C. A., a fost internată la C. de N. C. -N. respectiv la C. de Ortopedie și Traumatologie 2 C. -N., cu diagnosticul " politraumatism prin accident rutier ; traumatism vertebro-medular, dorso-lombar amielic, fractură complexă vertebra L1, fractură cominutivă gambe lateral imobilizate în atele gipsate, hematom epicranian frontal drept, escoriații nazale
".Leziunile suferite au necesitat peste 100 de zile îngrijiri medicale (fila24).
Cu prilejul audierii în faza de cercetare penală, inculpatul H. C. a declarat că, la data accidentului rutier, având ca și pasager în partea dreaptă pe martora Roșca Ana, se deplasa cu autoturismul marca VW Golf pe strada Unirii din mun, D. . A observat pe același sens de mers un autoturism marca Dacia Logan « taxi », care staționa. A intrat în depășirea autoturismului Dacia Logan după ce în prealabil s-a asigurat și a semnalizat, iar în momentul următor, conducătorul autoturismului Taxi, Mircea Romulus, intenționând să vireze spre stânga, l-a acroșat în partea dreaptă față. Inculpatul H. C. susține că nu a văzut ca autoturismul Dacia Logan să fi avut pusă semnalizarea pentru efectuarea manevrei, deși în declarația de făptuitor a declarat că taximetrul avea pusă semnalizarea. Ulterior a pierdut controlul autoturismului, nereușind să frâneze, "călcând probabil accelerația";, accidentând astfel partea vătămată care se afla pe trotuar. Mai arată că a efectuat manevra de depășire fără a-și da seama că
pătrunsese într-o intersecție nedirijată. Deși în declarația de făptuitor a susținut că avea o viteză de aproximativ 60 km/h, în declarația de inculpat acesta revine, susținând că avea o viteză de deplasare de aproximativ 50 km/h. În fine, învinuitul recunoaște fapta comisă arătând că vina în producerea accidentului aparține atât lui cât și lui Mircea Romulus Alexandru (fila 116).
Mircea Romulus Alexandru declară că nu se face vinovat de producerea accidentului, consideră că singurul vinovat fiind inculpatl H.
C. (fila 91) Astfel, învinuitul Mircea Romulus susține că la data de 17 martie 2010 efectua serviciul de taximetrie, fiind angajat al societății SC Gherman & Gherman SRL. Ajungând pe strada Unirii, după ce a lăsat două persoane de sex feminin să coboare, s-a pus în mișcare. După ce a parcurs o distanță de aproximativ 20-30 m, a semnalizat intenția de a vira spre stânga, respectiv spre strada Luceafărului. În momentul în care a pus semnalizarea, a observat în oglinda retrovizoare că din spate se apropia un autoturism cu viteză mare. Ulterior a fost acroșat în partea stângă față cu partea dreaptă față a autoturismului condus de către inculpatul H. C., fiind proiectat spre dreapta, având autoturismul condus de către inculpatul H. C. o viteză de aproximativ 100 km/h.
Rezultatele buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie au fost negative, atât a inculpatului cât și a învinuitului Mircea Romulus Alexandru.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, partea carosabilă era uscată, cerul senin cu vizibilitate bună.
Martora Roșca Ana, pasageră în autoturismul inculpatului H. C., susține că deplasându-se pe strada Unirii, la un moment dat un autoturism le-a tăiat calea, după care nu își mai amintește nimic.
Pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice.
Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică, impactul dintre cele două autoturisme a avut loc pe strada Unirii, autoturismul Dacia Logan, condus de către învinuitul Mircea Romulus, depășind axul drumului cu circa 1,6 m.(fila 69 verso) Viteza probabilă de deplasare în momentul impactului a autoturismului condus de către inculpat a fost de circa 53 km/h, iar cea a autoturismului condus de către învinuitul Mircea Romulus Alexandru a fost de circa 13 km/h. Nu s-a putut stabili viteza din faza anticoliziune. În ceea ce privește posibilitățile de evitare a accidentului, se arată că inculpatul H. C., putea preveni producerea accidentului dacă ar fi redus viteza de deplasare în intersecția cu circulație nedirijată străzii Unirii cu strada Luceafărului, și nu s-ar fi angajat pe acel segment de drum în depășirea autovehiculului antemergător. Se mai arată că învinuitul Mircea Romulus Alexandru putea preveni producerea accidentului dacă, înainte de a iniția manevra prin viraj spre stânga pentru a pătrunde pe strada Luceafărului, s-ar fi asigurat că această manevră nu prezintă pericol pentru ceilalți participanți la trafic. Potrivit raportului, inculpatul H. C. nu putea evita impactul la viteza de peste 53 km/h, viteză superioară celei admise pe sectorul de drum pe care circula.
Raportul de expertiză, concluzionează că accidentul s-a produs atât din cauza efectuării fără o asigurare corespunzătoare, a manevrei de viraj spre stânga, de către învinuitul Mircea Romulus Alexandru pentru a pătrunde pe strada Luceafărului cât și din cauza nereducerii vitezei de deplasare a autoturismului Volkswagen Golf de către inculpatul H. C. în
intersecția cu circulație nedirijată și a angajării pe acel segment de drum, în depășirea autovehiculului antemergător.
Accidentul s-a produs din cauza asigurării necorespunzătoare a inculpatului H. C. dar și a vitezei peste limita legală și a depășirii pe un sector de drum unde acest aspect era interzis. Declarația inculpatului H.
C. care susține că autoturismul condus de către celălalt învinuit staționa este infirmată de către raportul de expertiză, potrivit căruia autoturismul condus de către Mircea Romulus depășise cu 1,6 m axul drumului, de unde reiese că acesta era în mișcare și nu în staționare. Or, în aceste condiții inculpatul H. nu avea permisiunea de a depăși și trebuia în același timp să respecte prevederile art. 51 din OUG 195/2002, potrivit cărora,
"conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii."; Cu toate acestea, inculpatul nu a respectat distanța regulamentară față de autoturismul din față, însă dacă ar fi respectat distanța și viteza legală ar fi avut timp suficient pentru a frâna și a evita impactul. În plus, ca dovadă că autoturismul taxi era deja angajat în manevra de schimbare a direcției de mers, la momentul la care inculpatul H. C. a intrat în depășire, este faptul că impactul s-a produs la 1,6 m față de axul drumului. Pe de altă parte inculpatul H. C., putea și trebuia să prevadă că este posibil ca autoturismul aflat în fața sa, să efectueze o manevră de schimbare a direcției de mers, cu atât mai mult cu cât autoturismul Taxi era lângă axul drumului și avea o viteză de deplasare foarte mică, aproximativ 13 km/h.(fila 74).
În ceea ce privește normele în materie de legislație rutieră, se constată că inculpatul H. C., a încălcat dispozițiile art. 120 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, potrivit cărora, depășirea vehiculelor este interzisă în intersecții cu circulația nedirijată, cele ale art. 123 potrivit cărora, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, la trecerea prin intersecțiile cu circulație nedirijată, precum și cele ale art. 48 în conformitate cu care, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Vinovăția inculpatului H. C., este pe deplin dovedită și se probează cu următoarele mijloace de probă: plângere parte vătămată ( fila 19 ), proces verbal cercetare la fața locului (fila 6), planșe foto (filele 11), raport expertiză medico-legală(filele 23), declarație parte civilă (filele 19, 104), declarație martori (filele 39 filele 34 - Mircea Romulus Alexandru), raport de expertiză criminalistică (fila 66), înscrisuri (filele 95,96,100, 111), proces verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 53), coroborate cu declarațiile inculpatului (filele 29, 31, 115), raporturi medico - legale, raport de nouă expertiză medico legală, raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
În drept, fapta inculpatului H. C. de a conduce un autoturism pe drumurile publice la data de 17 martie 2010, provocând un accident de circulație, ca urmare a nerespectării normelor în materie rutieră, în urma căruia partea vătămată M. A. a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de peste 100 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.(2) și (4) din Codul Penal.
În temeiul art. 347 C.pr.pen. s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului H. C., s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal,
respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, împrejurările concrete în care au fost săvârșită fapta cât și persoane inculpatului, care are vârsta de 24 de ani, cetățenia română, studii 12 clase, ocupația - pompier ISU D., și nu are antecedente penale (cazier - fila 28).
Raportat la aceste elemente de individualizare, instanța i-a aplicat inculpatului H. C. pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în modalitatea prev. și ped. de art. 184, alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală și art. 74 lit. a și c și 76 lit. c Cod penal.
S-a făcut aplicațiunea art. 71 și 64 lit. a teza II-a Cod penal, pe durata pedepsei pronunțate.
Fiind întrunite condițiile art. 81, 82 Cod penal, se va constata că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, și în consecință se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 ani 3 luni.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin.5 C.pen., s-a dispus suspendarea și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 347 C.pr.pen. s-a dispus latura civilă a cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul H. C., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și, rejudecând, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună diminuarea limitelor de pedeapsă care au fost aplicate inculpatului.
În motivarea recursului, se apreciază că se află în fața instanței de recurs datorită împrejurării că pretențiile formulate în latura civilă de către partea vătămată nu au putut fi onorate de către inculpat, societatea de asigurări făcând o ofertă de plată a acestor despăgubiri, însă pretențiile fiind prea mari, împăcarea nu s-a realizat. Susține că inculpatul dorește împăcarea, însă apreciază că aceasta este imposibilă în condițiile financiare solicitate de către partea vătămată.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., reținându-se că în data de_, în timp ce conducea un autoturism în municipiul D. a produs un accident rutier în urma căruia partea vătămată
M. C. A. a suferit leziuni corporale ce au necesitat peste 100 zile de îngrijiri medicale.
În ședința publică din_ prezent în fața instanței, inculpatul a precizat că solicită ca judecata sa să aibă loc potrivit dispozițiilor art. 3201C.pr.pen.
În consecință, reținând vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. și procedând la
individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acestuia.
Susținerile inculpatului potrivit cărora se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate sunt neîntemeiate. Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă
prevăzute de lege pentru fapta dedusă judecății, limite reduse potrivit dispozițiilor art. 3201alin. 7 C.pr.pen., împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, faptul că inculpatul a încălcat prevederile art. 120, respectiv art. 123 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, că a avut o conduită sinceră și nu are antecedente penale.
În consecință, instanța apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, pedeapsa aplicată fiind just individualizată astfel că, având în vedere și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. C. (cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr. 264 din 27 mai 2013 a Judecătoriei D. .
Obligă pe recurent să plătească intimatei M. C. A. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial parțial.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. B. | A. | D. | L. | M. | R. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: S.R.
| ← Decizia penală nr. 117/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 325/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
