Decizia penală nr. 667/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.667/R/2013
Ședința publică din 15 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. | S. | , judecător |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
D. | P. | |
G.: D. | S. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata Societatea de A.
R. A. SA București împotriva sentinței penale nr.555 din 06 martie 2013 a J. ecătoriei B. M., privind pe inculpata U. A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2-4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av.F. A. cuț, din Baroul Maramureș, partea civilă prin mama acesteia, numita G. M., asistată de apărător ales, av.C. W., din Baroul Maramureș și reprezentanții societății de asigurare A. SA, av.Chertes Dan și av.S. B., ambii din Baroul Cluj, toți avocații cu delegații la dosar, lipsă fiind
inculpata U. A., partea civilă G. C., S. J. de U. B. M. și S. de U. pentru C. C. N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul asiguratorului, av.Dan Chertes depune la dosar o opinie expertală întocmită de dr. Dan Paul Mucichescu, solicitând a fi avută în vedere la pronunțarea soluției. Învederează instanței împrejurarea că a intrat în posesia actului doar în cursul zilei de ieri, acesta fiind motivul pentru care nu a fost depus mai repede pentru a fi consultat de toate părțile din dosar.
Apărătorul asiguratorului, av.S. B. învederează instanței împrejurarea că a solicitat opinia expertală cu privire la consecințele pe viitor ale accidentului rutier asupra părții vătămate.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul asiguratorului, av.Dan Chertes solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reducerea daunelor morale acordate de prima instanță în favoarea părții civile.
Susține că suma de 500.000 euro acordată cu titlu de daune morale este în dezacord, atât cu cerința proporționalității dintre prejudiciul suferit și cuantumul despăgubirilor, cât și cu criteriile folosite de instanța de fond în cuantificarea acestuia. Mai mult, unele criterii exced ideii de prejudiciu moral, neputând fi folosite în sensul arătat de instanță.
Instanța de fond a reținut că despăgubirile nu pot fi acordate într-un cuantum, care ar putea duce la o îmbogățire fără just temei. Trebuie să existe un
echilibru între prejudiciul încercat de partea vătămată și cuantumul sumei acordate în vederea compensării acestuia.
Susține că nici măcar în materia infracțiunilor de ucidere din culpă nu a fost acordate despăgubiri într-un astfel de cuantum, cu atât mai puțin în jurisprudența vătămărilor corporale din culpă.
Instanța de fond a avut în vedere actele medicale existente la dosar și fotografiile depuse la dosar în care apar leziunile existente imediat după intervenția chirurgicală, comparativ cu fotografiile părții vătămate anterior accidentului. În niciun act medical nu se face vorbire despre desfigurare/sluțire sau despre vreo infirmitate fizică. Mai mult, pentru a lămuri dacă există într- adevăr o desfigurare/sluțire sau alte efecte pe termen mediu sau lung ale vătămărilor, a solicitat unui medic primar legist (dl. dr. Dan Paul Mucichescu) efectuarea unei note expertale în care să se stabilească evoluția în timp atât a semnelor vizibile de pe corp (cicatrici), cât și posibilitatea apariției unor complicații, notă ce are la bază strict actele medicale existente la dosar, care i-au fost puse acestuia la dispoziție.
În opinia expertală a acestuia se arată că în mod cert există cicatrici în zonele unde s-a intervenit chirurgical, dar că în niciun caz nu se poate vorbi despre sluțire sau prejudiciu estetic. De asemenea, se arată că datorită vârstei părții vătămate cicatricea liniară de la nivelul capului se va estompa, lățimea ei devenind aproape imperceptibilă. În această situație se poate concluziona că nu se va pune problema unei eventuale intervenții chirurgicale estetice de implant de păr pe zona în care se regăsește cicatricea.
De asemenea, cicatricea de la nivelul membrului inferior, datorită modului favorabil de vindecare, fără apariția unor complicații, deși vizibilă, nu este nici ea încadrabilă în noțiunea de prejudiciu estetic din punct de vedere medico-legal. Chiar dacă este vizibilă, această cicatrice poate fi înlăturată prin chirurgie estetică după finalizarea procesului de creștere a părții vătămate, intervenția fiind cu un impact minim asupra organismului și psihicului părții vătămate.
Consideră că instanța, în momentul în care a făcut aprecierea prejudiciului estetic, a pornit analiza nu de la actele medicale existente, ci de la fotografiile făcute de părinții părții vătămate acesteia, imediat după intervenția chirurgicală. Fiind făcute imediat după intervenție, fotografiile prezintă o imagine reală a părții vătămate la acel moment, fără însă a fi relevante în privința aspectului acesteia la momentul în care sentința a fost pronunțată.
Având în vedere evoluția postoperatorie favorabilă a părții vătămate, prejudiciul estetic real suferit este reflectat disproporționat în cuantumul daunelor morale acordate în cauză, acestea fiind excesive.
O altă apreciere greșită a instanței este aceea că "vătămările fizice sunt mai intens resimțite la vârste tinere, iar consecințele negative pot fi ireversibile". Din punct de vedere medical realitatea este exact invers: în cazul copiilor vindecarea se face într-un timp mult mai scurt, în general acceptându-se faptul că timpul de vindecare se reduce cu aproximativ 30% din cel necesar vindecării aceluiași tip de leziuni suferite de către adult. A doua observație privește afirmația conform căreia "consecințele negative pot fi ireversibile" care este una generală și care nu se aplică în cazul de față datorită lipsei oricăror complicații postoperatorii.
Susține că instanța de fond a apelat în motivare la noțiunea de prejudiciu juvenil, distinct de reținerea celorlalte prejudicii folosite ca și criterii în individualizarea daunelor acordate. Acest prejudiciu se raportează nu atât la vârsta părții vătămate, ci la faptul că, aflându-se la o astfel de vârstă, persoana suferă din cauza pierderii speranței de a se împlini pe plan profesional, social, familial. Din actele dosarului nu reiese niciun moment acest aspect. De altfel, instanța nici nu a reținut în acest sens decât faptul că victima se află la o vârstă
fragedă și că vătămările fizice sunt mai intens resimțite. Mai mult, cele subliniate prin constituirea de parte civilă, respectiv că partea civilă nu va mai putea să poarte fuste sau rochii, pantaloni scurți sau să își poarte părul în coadă sau în coc, dincolo de faptul că nu există elemente care să confirme acest aspect, ca fiind o stare ce va avea caracter permanent, nici nu pot fi reținute ca subsumându-se noțiunii de prejudiciu juvenil.
De asemenea, instanța a reținut că familia părții vătămate a făcut în mod cert cheltuieli materiale legate de alimentație suplimentară, deplasări, costuri din spitale etc, aspect de care a ținut cont în cuantificarea daunelor morale. Este adevărat că aceste cheltuieli au existat, dar nu poate fi un criteriu la care instanța să se poată raporta în stabilirea daunelor morale.
Instanța folosește ca ultim criteriu în determinarea prejudiciului moral și limita maximă de despăgubire aferentă anului 2011, respectiv suma de
3.500.000 Euro. Deși acest plafon este necesar a fi folosit ca și criteriu în determinarea cuantumului total al despăgubirilor, instanța îl folosește în mod eronat. Astfel, raportat la acest plafon, despăgubirile totale acordate într-o cauză nu trebuie să îl depășească, asigurătorul neputând fi ținut să plătească o sumă totală care depășește acest plafon.
Față de 3.500.000 Euro, orice sumă acordată ca despăgubire sub acest plafon apare ca și echitabilă, fiind mai mică decât acesta. Plafonul e doar un indiciu că asigurătorul e obligat prin lege să suporte riscuri din ce în ce mai mari, fapt ce nu poate duce la concluzia că, de la an la an, suferințele victimelor devin din ce în ce mai "scumpe". Instanța trebuie să aibă în vedere că acest plafon cuprinde atât daunele materiale, cât și cele morale. Prin urmare, trebuie avute în
vedere și daunele materiale care deseori pot depăși în mod semnificativ pe cele morale.
Deși jurisprudența în materie este un criteriu pe care instanța de fond putea să îl folosească în stabilirea cuantumului daunelor morale, acesta nu a fost avut în vedere. Depune la dosar o situație în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, unde zilele de îngrijiri medicale sunt egale sau chiar le depășesc pe cele reținute în prezenta cauză, putându-se constata că daunele acordate sunt cuprinse în intervalul 15.000 Lei -100.000 Lei. Față de acest interval, suma de 500.000 Euro (aproximativ 2.165.550 Lei) este de 20 de ori mai mare, ceea ce nu poate fi decât disproporționată față de un criteriu
important (jurisprudența în materie).
Din dosar rezultă că asigurătorul a făcut o ofertă la solicitarea părții civile, propunând suma de 32.700 lei cu titlu de despăgubire, ce se încadrează în intervalul arătat mai sus, și prin urmare oferta nu a privit o sumă derizorie.
Depune la dosar o decizie a Curții de Apel C. din 2012, în care au fost acordate despăgubiri morale în cuantum de 15.000 Euro, pentru o vătămare corporală din culpă, pentru care au fost necesare 110-120 zile de îngrijiri medicale. La fel, într-o speță asemănătoare sub aspectul vătămărilor, zilelor de îngrijiri medicale (120-140 zile) și a modului de producere a accidentului s-au acordat despăgubiri morale în cuantum de 25.000 lei. Recent, Curtea de Apel C.
, prin decizia penală nr. 558/_, pronunțată în dosarul nr._, a menținut hotărârea primei instanțe de obligare a inculpatului la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 60.000 Euro, într-o speță în care un biciclist accidentat a avut nevoie de mai mult de 100 de zile de îngrijiri medicale.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul asiguratorului, av.S. B. solicită a se constatata că suma acordată cu titlu de daune morale este exagerată, disproporționată cu prejudiciul suferit și cu jurisprudența în materie. Dacă în toate cauzele s-ar acorda astfel de
sume, societățile de asigurare ar intra în faliment și atunci toată lumea ar rămâne fără asigurare. La urma urmei, despăgubirile stabilite de instanță sunt plătite de asigurator tot din banii celor care își fac asigurările.
Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de SC A.
-R. A. SA, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Susține că leziunile suferite de partea vătămată au avut un impact major asupra fizicului și psihicului minorei în vârstă de doar 10 ani, iar consecințele pe termen lung vor bulversa evoluția minorei pentru toată viata. În aprecierea existenței prejudiciului moral suferit de victima minoră, instanța de fond a avut în vedere întreg ansamblul probator administrat în cauză, raportat la următoarele criterii de apreciere: importanța valorii lezate prin comiterea infracțiunii, personalitatea victimei, gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice ale părții vătămate, precum și repercusiunile prejudiciului cauzat asupra situației sociale a victimei, dar și pe plan familial și al pregătirii sale școlare.
Minora parte vătămată, înainte de accident a fost o fetiță energică, activă, veselă, pasionată de sport, un copil care la modul cel mai pueril se bucura la fel ca toți ceilalți minori, de copilăria specifică vârstei sale. Bucuriile copilăriei sale s- au stins brusc ca urmare a accidentului produs din culpa exclusivă a inculpatei. Aceasta a suferit leziuni corporale de gravitate și intensitate ridicată, care au necesitat patru intervenții chirurgicale, în urma cărora partea vătămată a stat imobilizată timp îndelungat, practic șapte luni, fiind necesare pentru vindecare 115-120 zile de îngrijiri medicale. Trebuie să se aibă în vedere pe lângă suferința fizică enormă și de lungă durată, și trauma psihică cauzată de frica față de intervențiile chirurgicale repetate, ustensilele medicale, durerea pe care o conștientiza că urmează să o suporte.
Starea de sănătate a victimei este incertă, întrucât peste câțiva ani, aceasta va mai trebui să suporte o intervenție chirurgicală în scopul da a se remedia, completa lipsa masei osoase a craniului, fiindcă la această vârstă nu este posibilă o astfel de intervenție chirurgicală. Trebuie să se aibă în vedere și faptul că însăși posibilitatea pregătirii profesionale a victimei în viitor să fie alterată prin diminuarea capacității intelectuale ale acesteia, sau imposibilitatea de a face față unui efort intelectual intens si susținut necesar exercitării unei profesii.
Pe de altă parte, victima minoră, fiind o fetiță, în viitorul apropiat va suporta în mod inerent o restrângere în ceea ce privește unele agremente ale vieții (divertisment, destindere, plăceri și satisfacții pe care viața le poate oferi), dar care vor fi estompate de cicatricile pe care le are și cu care, va fi nevoită să trăiască.
Din punct de vedere estetic, cicatricea rămasă de la operația gambei va împiedica permanent purtarea de către minoră a obiectelor de vestimentație care expun zona gambelor (fustă, pantaloni scurți, etc) si leziunile craniene vor lăsa urme vizibile care vor împiedica de exemplu purtarea unui banal coc sau codită.
Se poate spune așadar că dintr-un copil cu perspective de educație si profesionale excelente, minora a devenit din cauza accidentului suferit, un copil care trebuie să își adapteze viata si perspectiva la scăderea bruscă de randament, care îi periclitează si poate chiar să îi compromită viitorul profesional.
Pentru toate elementele de pericol și negative apărute brusc în viața ei, fără ca minorei să i se poată reține nici cea mai mică culpă, aceasta este îndreptățită pe deplin la o compensație echitabilă. Acestea sunt considerentele pentru care s- a solicitat în numele minorei suma de 500.000 euro cu titlu de daune morale.
Susține că în literatura juridică se consideră pe bună dreptate că prejudiciul juvenil este o specie aparte de daună corporală care creează în favoarea victimei un drept special de reparație, într-un cuantum mai ridicat.
Probele scrise și proba testimonială administrată pe latura civilă au relevat cu claritate aspectele de mai sus, cum de asemenea au relevat și costurile materiale la care familia minorei a fost nevoită să le facă față, cheltuieli care nu au fost evidențiate separat, deoarece preocuparea familiei a fost de a-i fi aproape victimei, nu de a aduna chitanțe, bonuri, etc.
Nu trebuie neglijat nici aspectul că, limita de despăgubire pentru vătămările corporale, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, stabilită prin Ordinul nr. 5/_, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor aferent anului 2011, este de 3.500.000 euro. Raportat la această limită, cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă si acordate de prima instanță reprezintă doar a șaptea parte, deci nici din acest punct de vedere nu se poate considera că despăgubirile acordate ar fi prea mari.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a soluției date de prima instanță asupra laturii civile a cauzei.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea recursului declarat de asigurator ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, deși este o răspundere solidară a inculpatului și asiguratorului. Solicită a se reține că șansele de supraviețuire ale victimei au fost zero și că este o minune faptul că aceasta trăiește. Cea mai gravă problemă este în zona craniană, victima având lipsă o bucată din calota craniană, astfel că ar putea face oricând un accident cerebral. Minora va suporta și în viitor intervenții chirurgicale, astfel că suma de 500.000 euro acordată cu titlu de daune morale nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de asigurator ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Cu privire la opinia expertală depusă la dosar, arată că cel care a întocmit-o a pus un diagnostic fără să consulte bolnavul. Certificatul medico-legal se eliberează la cererea autorităților și se întocmește în baza actelor medicale și a examinării bolnavului. Opinia expertală a fost întocmită pe baza unor poze, fără să se știe cum au ajuns aceste poze din clinică în posesia medicului și nu se arată nici cine este persoana care a efectuat-o. Pentru toate aceste motive, solicită să nu fie luată în considerare opinia expertală depusă la dosar.
Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale, arată că despăgubirile sunt pe măsura nevoilor părții vătămate, care este la o vârstă fragedă, de doar 10 ani și va fi supusă unor intervenții chirurgicale și în viitor. Referitor la tabelul depus la dosar, arată că nu s-a făcut referire când s-au menționat hotărârile respective, la vârsta părților vătămate din dosarele în care au fost pronunțate.
Apărătorul asiguratorului, av.S. B. arată că medicul care a întocmit opinia expertală lucrează în cadrul IML C., fiind un specialist, care poate să fie cunoscut de către procuror, iar lucrarea s-a efectuat în baza pozelor și actelor medicale existente la dosar. În opinia sa, ar fi trebuit să se depună la dosar poze actuale ale părții vătămate pentru a se putea observa evoluția acesteia de la producerea accidentului. În toată țară sunt accidente de circulație cu consecințe grave pentru victimă, dar nicăieri nu s-a acordat o astfel de sumă. De asemenea, arată că nu doar interesele victimei trebuie să fie apărate, ci și cele ale întregii societăți.
Reprezentantul Parchetului arată că-l cunoaște pe medicul care a întocmit opinia expertală și îi respectă competența profesională, dar susține că în cauză ar fi trebuit să se solicite o expertiză medico-legală și nu să se depună un astfel de act.
Apărătorul inculpatei arată că toate susținerile și apărările asiguratorului ar fi trebuit să fie formulate la instanța de fond.
C U R T E A
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 555 din 6 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al J. ecătoriei B. -mare a fost condamnată inculpata U. A. M.
- CNP 2., fiica lui M. și F., născută la data de_ în Seini, jud. Maramureș, cetățean român, studii medii, administrator la S.C. Kavion Foods
S.R.L. căsătorită, domiciliată în sat B., nr. 377, jud. Maramureș, locuind efectiv în B. M., str. Mărășești, nr.2 ap.7, jud. Maramureș, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.
184 alin. 2 - 4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201Cod procedură penală, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal și, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 49 raportat la art. 50 și art. 55 din Legea nr.136/1995 și art. 1391 cod civil a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R.
A. S.A. cu sediul în București, str. Nerva T., nr. 3, bl. M 101, et. 10, sector 3, la echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de B.N.R., a sumei de 500.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă G. C. D., prin reprezentantul legal G.
M., domiciliată în B. M., bd. T. nr. 22, ap. 119, jud. Maramureș.
În baza art. 49 raportat la art. 50 și art. 55 din Legea nr.136/1995 a obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. cu sediul în București, str. Nerva T., nr. 3, bl. M 101, et. 10, sector 3, la plata sumei de 4,341,51 lei către partea civilă S. J. de U. "D. Constantin O. "; B. M. cu sediul în B. M., str. G. C., nr. 31, jud. Maramureș și la plata sumei de 3921,70 lei către partea civilă S. C. de U. pentru C. C. N., cu dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la efectiva achitare, reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părții civile G. C. D. .
În baza art. 50 din Legea nr. 136/1995, a obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. cu sediul în București, str. Nerva T., nr. 3, bl. M 101, et. 10, sector 3, la plata sumei de 2.000 lei, către reprezentantul părții civile G. C. D., cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv onorariul avocațial.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 350 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 4614/P/2011 din_ a fost trimis în judecată inculpata U. A. M., pentru comiterea
infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Inculpata a recunoscut fapta pentru care a fost trimisă în judecată. Trecând la soluționarea cauzei, instanța a reținut în fapt următoarele:
La data de_, în jurul orei 16:15, lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Poliției Rutiere B. M., în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, au
fost sesizați cu privire la producerea unui eveniment rutier soldat cu victime pe b-dul București din municipiul B. M. .
În prezența martorilor asistenți, organele de poliție au efectuat măsurătorile necesare la locul producerii accidentului de circulație și au efectuat actul de constatare.
În urma cercetării la fața locului ( filele 5-14 dos. urm. pen.), s-a constatat că în accident a fost implicat autovehiculul marca Citroen C 4 cu nr. de
înmatriculare_ condus de către inculpata U. A. M. și că evenimentul a avut loc pe trecerea de pietoni din apropierea imobilului cu nr. 26 ( în apropierea complexului comercial "Center";), de pe b-dul București din municipiul B. M. .
Din administrarea probelor existente la dosar s-a constatat că în ziua de_, în jurul orei 16:15, autovehiculul marca Citroen C 4 cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpata U. A. M., se deplasa, pe banda a doua a b-dului București din municipiul B. M., din direcția centrului municipiului înspre ieșirea din localitate (complexul "Semiluna";).
Inculpata, deși în fața sa pe banda I, un autovehicul condus de martorul Ionce A. ( f. 25), a încetinit și apoi s-a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unor pietoni (victimei G. C. D. și mamei sale G. M. ) angajați regulamentar în traversarea drumului public, nu a făcut același lucru, neluând măsuri de prevedere suficiente și astfel a observat târziu cei doi pietoni ce traversau strada regulamentar, prin loc marcat și semnalizat pentru trecerea de pietoni, din partea dreaptă spre partea stângă raportat la direcția de deplasare a autovehiculului ce-l conducea.
Inculpata a acționat cu putere sistemul de frânare al autoturismului însă din cauza vitezei acestuia de deplasare, a timpului de reacție și al spațiului insuficient raportat la momentul declanșării stării de pericol, oprirea acestuia nu a putut fi imediată, forța inerțială făcând ca distanța de oprire totală să fie mai mare decât distanța de la locul frânării până la persoana vătămată angajată în traversarea regulamentară a străzii.
Astfel, a survenit un impact între autoturismul condus de inculpată și victima G. C. D. și mama acesteia G. M., în urma căruia cel puțin prima, a căzut pe carosabil. Imediat, inculpata a oprit autovehiculul și a coborât din habitaclu.
Raportat la locul impactului între autoturism și persoana vătămată, având în vedere declarațiile persoanelor ce au perceput în mod direct accidentul de circulație, s-a constatat că acesta s-a produs pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător cu indicatoare rutiere și marcaj și că autovehiculul a lovit victima cu partea din față - dreapta.
S-a constatat, din probele administrate, că în momentul declanșării stării de pericol, pietonii erau angajați deja în traversarea drumului public, situându-se pe trecerea de pietoni, în momentul în care autovehiculul se apropia de acel loc și că inculpata avea obligația de a respecta semnificația semnelor de circulație montate în acea zonă. În cauză nu s-a putut reține vreo activitate culpabilă cu legătură de cauzalitate în producerea evenimentului rutier, cu privire la ceilalți participanți la traficul rutier.
Din evenimentul rutier, a survenit accidentarea gravă a părții vătămate G.
D. și a mamei sale care o însoțea, G. M., acestea respectând normele rutiere.
Din certificatul medico-legal nr. 1065 din_ și completat la data de_ ( fila 26 dos. urm. pen. și fila 17 verso dos. instanței), a reieșit că victimei G. C.
, minoră în vârstă de 10 ani, i-au fost provocate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 115-120 de zile de îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. 1064 din_ ( fila 27 dos. urm. pen.), a reieșit că victimei G. M., i-au fost provocate răni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.
Pentru aceste considerente s-a putut concluziona că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei U. A. M., care putea preveni producerea accidentului, dacă ar fi acordat prioritate de trecere, pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public.
Inculpata, nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, la momentul producerii accidentului de circulație, conform Buletinului de analiză toxicologică- alcoolemie nr. 35366 din_ (fila 18 dos. urm. pen.).
În drept:
Fapta inculpatei U. A. M. , care în data de_, în jurul orie 16:15, deplasându-se cu autovehiculul marca Citroen C4 cu nr. de înmatriculare_, pe banda a doua de pe b-dul București din municipiul B. M., din direcția centrului municipiului înspre ieșirea din localitate (complexul";Semilună";),în apropierea imobilului nr. 26, ca urmare a faptului că nu a luat măsurile de prevedere necesare, a observat-o târziu pe partea vătămată
G. C. D. ce traversa împreună cu mama sa, regulamentar strada, prin loc marcat și semnalizat corespunzător și căreia nu i-a acordat prioritate de trecere, intrând în impact cu aceasta și provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 115-120 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 - 4 Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art. 3201Cod procedură penală introdus prin Legea nr. 202/2010 și constatând că inculpata la termenul din_ a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimisă în judecată, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 3201al. 7 Cod procedură penală, astfel că a condamnat-o la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, în conformitate cu prevederile art. 82 Cod penal, atrăgându-i atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere, pericolul social concret al faptei reflectat în urmările deosebit de grave produse, respectiv vătămarea corporală a unei persoane - minoră în vârstă de doar 10 ani, care traversa în mod regulamentar drumul pe marcajul trecerii de pietoni, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatei, respectiv faptul că aceasta nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră și de regret a faptei.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, sens în care va da eficiență prevederilor art. 81 Cod penal.
Întrucât inculpata prin fapta sa a adus atingere valorilor sociale apărate de legea penală, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal în sensul interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, iar în temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepselor accesorii arătate mai sus.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată G. C. D., prin reprezentantul legal G. M., s- a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000 Euro reprezentând daune morale.
Instanța, în temeiul art. 49 raportat la art. 50 și art. 55 din Legea nr.136/1995 și art. 1391 Cod civil a obligat asigurătorul de răspundere civilă -
S.C. A. R. A. S.A. București, la echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de B.N.R., a sumei de 500.000 Euro, reprezentând daune morale către partea civilă G. C. D.
, prin reprezentantul legal G. M., având în vedere următoarele considerente: Deși legiuitorul nu a conturat criterii legale pentru determinarea prejudiciului moral, doctrina și jurisprudența au consacrat totuși anumite repere pentru cuantificarea despăgubirilor acordate cu acest titlu, cum este echitatea și
proporționalitatea.
Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit criterii legale sau repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral, totuși în lipsa acestora și în aplicarea principiilor legale enunțate, instanțele analizează atât suferințele efective produse victimei, cât și repercursiunile faptei imputate autorului accidentului, procedând, în scopul asigurării unui echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificarea despăgubirilor acordate, în așa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparație de natură a atenua suferințele morale suferite, fără a se ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește faptul că, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victimă.
În acest sens, instanța a avut în vedere consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, perpetuarea în timp a acestor consecințe și nu în ultimul rând măsura în care i-a fost afectată situația școlară, componentă a celei sociale.
Astfel, victima, minoră în vârstă de 10 ani, în urma accidentului a suferit o intervenție chirurgicală la cap, ca urmare a fracturii boltei craniene, ocazie cu care s-a procedat la extragerea hematomului și care s-a soldat cu pierderea unei porțiuni de masă osoasă din craniu și o operație a gambei drepte, intervenții efectuate la S. J. D. C-tin O. B. M. .
Ulterior, minora a fost internată la S. de Chirurgie Pediatrică din C. N.
, unde a fost supusă unei noi intervenții chirurgicale, practicându-se extracția materialului de osteosinteză (placă cu șase șuruburi ).
În cuantificarea prejudiciului moral, instanța a avut în vedere și prejudiciul estetic și cel de agrement, ambele subsumându-se categoriei mai largi a prejudiciului corporal.
Din punct de vedere subiectiv, perceperea de către victimă a desfigurării sau cicatricelor este cauza suferințelor psihice. Victima, chiar dacă minoră, conștientizează infirmitatea fizică, cicatricele, precum și consecințele acestora, respectiv compasiunea sau dezgustul celor din jur, eventualele modificări ale condițiilor obișnuite de viață, diminuarea ori chiar suprimarea posibilităților de afirmare.
Toate aceste împrejurări au rezonanță negativă asupra victimei, în plan psihic și, nu în ultimul rând, afectiv.
În speță, aspectele arătate mai sus, pe lângă cele ce țin de elementele de ordin obiectiv, respectiv: numărul leziunilor importante, contextul accidentului, urmările imediate ale acestuia, numărul intervențiilor chirurgicale, durata spitalizări, rezultă
fără echivoc, doar și printr-o analiză a fotografiilor victimei înainte de accident, în timpul spitalizărilor și după reînceperea timidă a cursurilor școlare.
Această nouă abordare a activității școlare rezultă și din declarațiile martorilor Man D. I. D. și Topan Veronica ( filele 95, 96 dos. inst.), cadre didactice ale minorei, care arată profilul psihologic și rezultatele școlare ale acesteia înainte de accident și după acest eveniment: " veselă, conștiincioasă, sociabilă cu colegii, pe scurt o fetiță exemplu"; iar după: dificultăți de concentrare, oboseală, confuzii și eforturi foarte mari din partea minorei pentru a ieși din stările de confuzie și a se regăsi.
Dincolo de aceste stări, minora a trebuit să depășească și atitudinea agresivă a unor colegi și chiar a marginalizării, în situația în care posibilitățile de deplasare erau anevoioase, iar aspectul fizic, altădată îngrijit și frumos, era afectat de cicatrici inestetice, bandaje, etc. un aspect deloc de neglijat în situația unei victime de sex feminin, elemente ce înfrâng armonia fizică de odinioară a acesteia.
Apoi, în cazul victimei din prezentul dosar, trebuie analizat și prejudiciul juvenil, diferit de prejudiciul estetic. Dacă în cazul prejudiciului juvenil partea vătămată este o persoană de vârstă tânără, prejudiciul estetic poate fi întâlnit indiferent de vârstă.
În literatura de specialitate se consideră că prejudiciul juvenil este o specie aparte de daună corporală, care creează în favoarea victimei un drept special la reparație, cunoscut sub denumirea de pretium juventutis.
Astfel și în acest caz, vârsta victimei are o importanță aparte, deoarece aceasta este o persoană tânără și îi este în mod special afectată posibilitatea sa de a beneficia de avantajele specifice vârstei tinere și de a desfășura activitățile de dinaintea accidentului.
S-a mai apreciat că vătămările fizice sunt mai intens resimțite la vârste tinere, iar consecințele negative pot fi ireversibile.
Drept urmare, instanța constatând aceste împrejurări, a apreciat gravitatea prejudiciului de agrement într-o măsură, ce îndreptățește victima la acordarea despăgubirilor într-un cuantum mai ridicat.
Așa cum se poate observa, chiar dacă instanța a analizat și existența prejudiciului juvenil, acesta nu a făcut obiectul unei indemnizării distincte.
Un alt aspect pe care instanța l-a avut în vedere la cuantificarea daunelor morale a fost și acela că, în mod indubitabil familia victimei a făcut o serie de cheltuieli materiale, reprezentând diferitele costuri din spitale, ce sunt de notorietate, respectiv: alimentația suplimentară, medicamente, deplasări etc. cheltuieli pe care reprezentantul legal nu le-a evidențiat în mod separat, deoarece preocuparea familiei într-o astfel de situație a fost de a-i fi aproape victimei și nu de a aduna chitanțe, bonuri etc.
Totodată, instanța a reținut că la nivelul anului 2011, anul producerii accidentului, limita de despăgubire pentru vătămările corporale, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, a fost stabilit la nivelul de 3.500.000 euro, potrivit Ordinului nr. 5/_ al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, astfel că o indemnizare a prejudiciului moral suferit de victimă la suma de 500.000 euro este în măsură să compenseze traumele fizice și psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, școlară și de familie, comparativ cu situația anterioară, iar această sumă nu reprezintă venituri nejustificate pentru victimă, care în accepțiunea unor ar putea crea ideea unui îmbogățiri fără justă cauză.
Constatând că la data producerii evenimentului rutier, inculpata avea poliță de asigurare valabilă, încheiată cu Societatea de A. - R. A. S.A. ( fila 63 dos. urm. pen.), instanța a obligat asigurătorul de răspundere civilă arătat mai sus și la plata sumei de 4,341,51 lei către partea civilă S. J. de
U. "D. Constantin O. "; B. M. și la plata sumei de 3921,70 lei către partea civilă S. C. de U. pentru C. C. N., cu dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la efectiva
achitare, reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părții civile G.
D. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs asiguratorul SOCIETATEA DE A. R. "A. "; S.A. BUCUREȘTI solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței atacate și, rejudecând, pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea daunelor morale acordate de prima instanță în favoarea părții civile.
Susține că suma de 500.000 euro acordată cu titlu de daune morale este în dezacord, atât cu cerința proporționalității dintre prejudiciul suferit și cuantumul despăgubirilor, cât și cu criteriile folosite de instanța de fond în cuantificarea acestuia.
Instanța de fond a reținut că despăgubirile nu pot fi acordate într-un cuantum, care ar putea duce la o îmbogățire fără just temei, trebuind să existe un echilibru între prejudiciul încercat de partea vătămată și suma acordată în vederea compensării acestuia.
ecătoria a avut în vedere actele medicale și fotografiile existente la dosar în care apar leziunile victimei imediat după intervenția chirurgicală, comparativ cu fotografiile părții vătămate, anterior accidentului. În niciun act medical nu se face vorbire despre desfigurare/sluțire sau despre vreo infirmitate fizică. Mai mult, pentru a lămuri dacă există într-adevăr o desfigurare/sluțire sau alte efecte pe termen mediu sau lung ale vătămărilor, asigurătorul a solicitat unui medic primar legist (dl. dr. Dan Paul Mucichescu) efectuarea unei note expertale în care să se stabilească evoluția în timp atât a semnelor vizibile de pe corp (cicatrici), cât și posibilitatea apariției unor complicații, notă ce are la bază strict actele medicale existente la dosar, care i-au fost puse acestuia la dispoziție.
În opinia expertală a acestuia se arată că în mod cert există cicatrici în zonele unde s-a intervenit chirurgical, dar că în niciun caz nu se poate vorbi despre sluțire sau prejudiciu estetic. De asemenea, se arată că datorită vârstei părții vătămate, cicatricea liniară de la nivelul capului se va estompa, lățimea ei devenind aproape imperceptibilă. În această situație, se poate concluziona că nu se va pune problema unei eventuale intervenții chirurgicale estetice de implant de păr în zona în care se regăsește cicatricea.
Cicatricea de la nivelul membrului inferior, datorită modului favorabil de vindecare, fără apariția unor complicații, deși vizibilă, nu este nici ea încadrabilă în noțiunea de prejudiciu estetic din punct de vedere medico-legal.
Această cicatrice poate fi înlăturată prin manopere de chirurgie estetică, după finalizarea procesului de creștere a părții vătămate, intervenția fiind cu un impact minim asupra organismului și psihicului victimei.
Consideră că instanța de fond, în momentul în care a făcut aprecierea prejudiciului estetic, a pornit analiza nu de la actele medicale existente, ci de la fotografiile făcute de părinții părții vătămate acesteia, imediat după intervenția chirurgicală.
Având în vedere evoluția postoperatorie favorabilă a părții vătămate, prejudiciul estetic, real suferit este reflectat disproporționat în cuantumul daunelor morale acordate în cauză, acestea fiind excesive.
Recurenta arată că instanța folosește ca ultim criteriu în determinarea prejudiciului moral și limita maximă de despăgubire oferită de asigurător, aferentă anului 2011, respectiv suma de 3.500.000 Euro. În aceste condiții, recurentul asigurător apreciază că se impune diminuarea cuantumului daunelor morale, la o sumă care să reprezinte o justă dezdăunare a părții civile.
Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.
Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din vechiul Codul civil și art 1391 din actualul Cod civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu";, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14 C.proc.pen.).
În privința părții civile G. C. D., Curtea constată că victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpată, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
Astfel, victima, o persoană în vârstă de 10 ani, a fost supusă unui număr de patru intervenții chirurgicale, ca urmare a fracturilor suferite, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, 120 de zile îngrijiri medicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.
Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat.
Din actele și lucrările cauzei rezultă că, în urma accidentului din 29 octombrie 2011 minora C. D. a fost internată de urgență la S. J. D. Constantin O. B. -M. cu diagnosticul "hemoragie epidurală, fractura boltei craniene, contuzie cerebroasă în focar, fractura diafizei tibiei cu fractura fibulei, fractură a claviculei drepte";, suferind o intervenție chirurgicală la cap, ocazie cu care s-a procedat la extragerea hematomului produs și care s-a soldat cu pierderea unei porțiuni de masă osoasă din craniu și o operație a gambei drepte.
Întrucât, la scurt timp starea de sănătate a minorei nu s-a ameliorat, aceasta a fost din nou internată la S. de Chirurgie Pediatrică C. -N. unde a fost supusă unei noi intervenții chirurgicale, fiindu-i montate șase șuruburi pentru fixarea oaselor fracturate.
Mai mult, leziunea oaselor gambei drepte, precum și șuruburile introduse în masa osoasă vor afecta deplasarea acesteia atât la mers cât și la orice alte activități.
Pe de altă parte, din punct de vedere estetic plaga rămasă de la operația gambei va împiedica permanent purtarea de către minoră a unor obiecte de vestimentație, care expun această zonă a membrelor inferioare. Și leziunile craniene, este evident că vor lăsa urme vizibile, care vor împiedica purtarea de către victimă a anumitor coafuri.
Accidentul rutier, a cărei victimă a fost minora, a afectat și performanțele intelectuale ale acesteia.
Astfel, așa cum rezultă din declarațiile martorei Man D. I. D. de la fila 95 instanță, învățătoarea victimei, minora G. C. D. "înainte de accident era veselă, conștiincioasă, sociabilă cu colegii, o fetiță exemplu, iar după evenimentul rutier a sesizat la aceasta că prezintă dificultăți de concentrare, oboseală, confuzii și trebuie să depună eforturi excesive pentru a ieși din stările de neclaritate mintală și a se regăsi";.
Curtea examinând atât probele testimoniale cât și cele științifice atașate cauzei, constată că partea civilă minoră a suferit un prejudiciu corporal, atât unul de agrement, cât și unul estetic care reclamă o compensație corespunzătoare, aceasta cu rostul de a-i alina victimei, pe cât posibil, suferințele încercate, atât ca o consecință directă a vătămării, cât și pe acelea ce le va suporta în viitor, decurse din starea de infirmitate în care a ajuns.
Perceperea de către victimă a desfigurării suferite sau a cicatricelor în zona capului și a gambelor, este cauza suferințelor psihice.
Fotografiile victimei atașate dosarului, atât înainte cât și după accident, justifică constatarea împrejurării că ea a suferit un prejudiciu estetic real, condiții în care acordarea daunelor morale, a fost bine apreciată de către prima instanță, cuantumul acestora fiind însă excesiv.
Rapoartele de expertiză medico-legală demonstrează faptul că, victima a fost spitalizată o perioadă de 120 de zile, a suportat patru intervenții chirurgicale, în viitor trebuie efectuate alte operații pentru a completa lipsa masei osoase a craniului, la această vârstă nefiind posibilă o asemenea intervenție, ceea ce probează că partea vătămată a fost inaptă de a urma cursurile școlare, o lungă perioadă de timp, a îndurat tratamente costisitoare și dureroase, nu numai strict cheltuieli de spitalizare, iar pentru viitor, se vede cu incertitudinea unei capacități de muncă integrale, astfel încât despăgubirile acordate pentru daunele morale, de către judecătorie sunt justificate, dar nu în cuantumul stabilit de magistrat.
Așadar, Curtea reține că prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic, că inculpata U. A. M. a determinat supunerea părții civile G. C.
nu numai la traume fizice și psihice excepționale, dar și la infirmitate estetică permanentă, care, chiar cu efectuarea în viitor a unor operații de profil, îi limitează accesul la o viață socială și afectivă normală, potrivit vârstei și intereselor sale.
ecătoria a acordat cu titlu de daune morale suma de 500.000 euro, având în vedere conținutul rapoartelor medico-legale cât și o interpretare proprie privitoare la personalitatea și psihologia victimei, în raport cu mediul social, cu principiile etice ale timpului și societății contemporane, a momentului prezent, aferent anului 2011 când a avut loc accidentul de circulație.
Având în vedere aceste criterii, judecătorul fondului a stabilit cuantumul daunelor morale în funcție de reprezentarea pe care și-a efectuat-o familia victimei cu privire la pagubă și nu ținând cont de constatarea sa în calitate de magistrat, raportat la actele atașate dosarului, care probează incontestabil traumele psihice excepționale suferite de partea vătămată, dar cuantificarea acestora este exagerată, raportat la consecințele produse.
Curtea reține că daunele morale stabilite trebuie să aibă efecte compensatorii și nu să constituie amenzi excesive pentru autorii prejudiciilor și nici venituri nejustificate pentru victimele accidentelor. Așa cum se arată în literatura de specialitate "sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri";.
Probațiunea științifică constând în rapoartele de expertiză medico-legală a părții vătămate, demonstrează că incontestabil victimei i-a fost cauzat un prejudiciu moral, deoarece alterarea aspectului feței și a membrelor inferioare îi creează o stare de natură a o împiedica să ducă o viață normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului și situației sale speciale, astfel că, prima instanță trebuia să oblige pe asigurător să plătească acesteia daune morale, iar în raport cu gravitatea suferințelor psihice produse minorei, se apreciază că suma de 250.000 euro corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri.
Curtea, la soluționarea recursului asigurătorului a înlăturat conținutul opiniei expertale a dr. Mucichescu din cadrul IML C., apreciind că prejudiciul estetic al victimei este dovedit prin conținutul fotografiilor acesteia, atât înainte cât și după accident, cât și prin concluziile expertizelor medico-legale a părții vătămate.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, Curtea, de asemenea, nu a ținut cont de limita de despăgubire pentru vătămările corporale stabilită la nivelul de 3.500.000 euro conform Ordinului nr. 5/2012 al Comisiei de Supraveghere a asigurărilor, ci doar de dispozițiile dreptului intern și european ( art. 1391 Cod civil și art 41 din CEDO).
Chiar dacă minora, în viitor, trebuie să suporte noi operații estetice pentru corectarea urmărilor evenimentului rutier, contravaloarea acestora precum și a daunelor morale generate de noile intervenții chirurgicale, va putea fi cerută pe calea unei acțiuni civile separate, faptul generator constituindu-l infracțiunea comisă de inculpată.
De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatei și prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, necorespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale astfel că va admite în baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală recursul asigurătorului SOCIETATEA DE A. R. "A. ";
S.A. BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 555 din 6 martie 2013 a J.
ecătoriei B. M., pe care o va casa cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile G. C. D., prin reprezentant legal si rejudecând in aceasta limită, instanța de recurs va stabili în echitate, că echivalentul în lei la data plății a sumei de 250.000 euro cu titlu de daune morale, va contribui la justa dezdăunare a părții civile.
Curtea apreciază astfel că, suma de 250.000 euro cu titlu de daune morale va constitui o compensare rezonabilă a traumei psihice de excepție încercată de minoră, ca efect al faptei inculpatei.
Se vor menține restul dispozitiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului în recursul asiguratorului, conform art 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de asiguratorul SOCIETATEA DE | A. | R. | |
"A. | "; S.A. BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales la A. S.A. S. | B. | M., cu |
sediul in B. M., B-dul Unirii, nr. 5, jud. Maramureș, împotriva sentintei penale nr. 555 din 6 martie 2013 a J. ecătoriei B. M., pe care o casează cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile G. C. D., prin reprezentant legal si rejudecând in aceasta limită:
Obligă asigurătorul S.C. A.SIGURARE R. "A. "; BUCUREȘTI să achite părții civile G. C. D., prin reprezentant legal G. M., domiciliată în
B. M., B-dul T., nr. 22, ap.110, jud.Maramureș, echivalentul în lei la data plății a sumei de 250.000 euro reprezentând daune morale.
Mentine restul dispozitiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în recursul asiguratorului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 15 mai 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
SS | V. | G. , | D. | P. |
G.
DS
Red.D.P./M.N.
3 ex./_
J. .fond.M. C. S.
| ← Decizia penală nr. 484/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 964/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
