Decizia penală nr. 1339/2013. Inlocuirea masurii preventive

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a18

DECIZIA PENALĂ NR. 1339/R/2013

Ședința publică din 17 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: A.	D. L.
	: M.	R.
GREFIER	: L.	A. S.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentant prin Doru Dobocan, procuror

S-a luat spre examinare recursul declarat de către DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINAL. TE ORGANIZATĂ ȘI

TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL CLUJ împotriva încheierii penale fără număr din data de 04 octombrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, având ca obiect înlocuirea măsurii preventive ( art. 139 Cod procedură penală ).

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul V. S.

, în stare de arest, asistat de către apărător ales, avocat Neamț M. Paul, din cadrul Baroului Cluj, fără împuternicire avocațială.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,

Apărătorul ales al inculpatului V. S. depune la dosar note de ședință ( f.

7 - 10 ).

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul M. ui P. solicită, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii din data de 4 octombrie 2013 prin care a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. S. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și, rejudecând, să se dispună pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, pentru următoarele motive:

Apreciază încheierea penală recurată ca fiind nelegală și netemeinică și consideră că, în mod greșit, instanța fondului a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Astfel, conform dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sens în care opinează că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare în cauză. Susține că, în mod incontestabil, sunt îndeplinite cumulativ atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cât și condițiile prevăzute de art. 148 lit. a Cod procedură penală, pentru că din actele de la dosar este dovedit

că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și judecată. De asemenea, arată că sunt întrunite cumulativ în speță și dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumat a fi săvârșită de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea sa în stare de libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată solicită a se avea în vedere că au fost analizate în repetate rânduri, atât de către instanțele de fond, respectiv Tribunalul Sibiu și Tribunalul Cluj, dar și de către instanța de control judiciar - Curtea de Apel Cluj, cu ocazia recursurilor formulate de către inculpat împotriva încheierii prin care a fost luată măsura arestării preventive și prin care a fost prelungită această măsură.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală, susține că, în mod evident și dovedit, inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și apreciază că, în condițiile redate, există riscul ca inculpatul să se sustragă în continuare de la judecată.

Raportat la dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, susține că în mod categoric prima condiție este în mod evident realizată, deoarece pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de persoane prezumat a fi săvârșită de către inculpat este sancționată de legea penală cu o pedeapsă mult peste 4 ani închisoare. De asemenea, susține că și cea de-a doua condiție este îndeplinită, respectiv că judecarea în stare de libertate a inculpatului, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, dincolo de gravitatea infracțiunii prezumat a fi săvârșită de către inculpat, materializată în limitele mari de pedeapsă ale normei de incriminare, solicită a se avea în vedere că săvârșirea unor astfel de infracțiuni provoacă un impact negativ extrem de puternic în conștiința membrilor comunității.

În consecință, raportat direct la circumstanțele reale ale cauzei, susține în permanență că, datorită săvârșirii unor astfel de fapte de către cetățeni români pe teritoriul unor state din Uniunea Europeană, noțiunea de cetățean român a ajuns să fie identificată cu aceea de infractor. Ori, în condițiile evidențiate, precizează un aspect de notorietate, respectiv că cetățeni onești, care călătoresc în spațiul Uniunii Europene, sunt supuși zilnic unor hărțuiri administrative sau de altă natură din perspectiva asocierii imaginii cu infractorii care au comis fapte sancționate de legea penală pe teritoriul acelor state.

Mai arată că nu numai cu privire la inculpat, ci cu privire la orice persoană bănuită de a fi săvârșit astfel de fapte grave, în astfel de condiții, susține că, în mod categoric, cercetarea și judecarea lor în stare de libertate ar tulbura grav ordinea publică în concret și ar duce la un sentiment de neîncredere în modul în care, instituțiile abilitate să asigure respectarea climatului de ordine publică, își desfășoară activitatea și la un sentiment de insecuritate cu privire la modul în care aceste instituții protejează ordinea de drept și respectarea legii.

În final, raportat la motivarea pe care instanța fondului a dat-o hotărârii sale în încheiere, respectiv că nu mai sunt de actualitate temeiurile evocate, susține contrariul. Astfel, precizează că nu se poate susține că nu ar fi de actualitate un temei dovedit, respectiv cel de la art. 148 lit. a Cod procedură penală și arată că instanța de fond s-a raportat la situația celorlalți inculpați, care în acest moment sunt în libertate și își respectă obligațiile.

În consecință, susține că motivarea nu este una temeinică și corectă și că se impune raportarea la datele concrete atât ale cauzei, cât și la persoana inculpatului.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului promovat.

Apărătorul ales al inculpatului V. S., solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat. Astfel, deși inițial s-au susținut critici, atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei, ale încheierii recurate, solicită a se observa că nu au fost aduse critici de legalitate, acestea fiind circumscrise exclusiv temeiniciei soluției recurate.

În consecință, din perspectiva expusă, susține că poziția M. ui P. tinde a fi una de declarații de principii și stereotipe, decât una particularizată pe elementele de concretețe ale cauzei și respectiv ale situației inculpatului prezent în fața instanței.

Precizează că instanța fondului a analizat elementele de actualitate și a adus șapte argumente care ar justifica soluția adoptată. În acest sens, consideră că cel mai important argument, respectiv aprecierile instanței, vizează faptele imputate inculpatului. Astfel, în analiza disp. art. 143 Cod procedură penală, instanța a menționat că probațiunea administrată nu este de natură a înlătura existența unor indicii și probe care ar permite suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, dar că probele administrate până la acest moment nuanțează elementele din actul de sesizare în sensul orientării spre o complicitate morală. Din perspectiva redată, fără a fi o antepronunțare pe fondul cauzei, instanța fondului a cernut puțin, raportat la numărul inculpaților din cauză, gravitatea faptelor și numărul mare al actelor materiale, respectiv a particularizat practic o zonă a dosarului, cu precizarea că sunt două grupuri infracționale trimise în judecată în același dosar, din care un grup care a acționat în Polonia o perioadă de 3 zile. În acest sens, instanța a făcut aprecieri cu privire la durata extrem de redusă a activității infracționale, respectiv că într-o zi au ajuns, a doua zi au derulat activități și în a treia zi au plecat persoanele pretins a fi traficate, activitatea fiind astfel una extrem de redusă.

Astfel, deși lecturând actul de sesizare se poate remarca un număr mare de părți vătămate, se poate observa că inculpatului i se impută doar traficarea a două persoane, care au fost audiate nemijlocit de către instanța de fond și care au arătat condițiile particulare în care au efectuat deplasarea în Polonia.

În acest context, susține că textul de lege, atunci când face vorbire despre revocarea măsurii sau înlocuirii nu menționează dispariția, ci modificarea. Ori, în acest moment procesual, respectiv după administrarea probatoriului, apreciază ca fiind certă modificarea, sens în care instanța a observat că nu mai sunt probe a fi administrate în ceea ce îl privește pe inculpat, cu excepția unei martore a cărei audiere se intenționează de un an de zile cu toate instrumentele pe care le deține Statul Român în ceea ce ține de a asigura participarea procesuală a martorilor în cauză. Din perspectiva evocată, instanța a observat corect că inculpatul nu ar avea nicio posibilitate de a afecta buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care un întreg mecanism statal nu este în stare și nu are capacitatea de a contacta un martor pentru a-l prezenta și a-l audia, cu atât mai puțin cu mijloacele limitate pe care le are inculpatul acest lucru ar fi posibil, iar în condițiile particulare ale măsurii, stabilite de către instanță, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea, apreciază ca fiind evident că acesta nici nu ar putea efectua eventuale deplasări în Germania, unde deține confirmarea că s-ar afla martorul ce urmează sau ar mai fi trebuit audiat.

De asemenea, Ministerul Public a menționat că nu este corect sau judicios raportarea la situația altor inculpați în cauză și arată că instanța nu a efectuat acest lucru, ci doar a remarcat că măsura este una individuală și ea trebuie particularizată în ceea ce ține de fiecare persoană inculpată. În acest sens, echitatea procesuală și egalitatea de tratament nu presupune că, o măsură care a

fost aplicată pe o anumită durată unui coinculpat, din condiții de echitate interpretate negativ, să se aplice și unui alt inculpat.

Mai arată că starea de arest preventiv a durat 3 luni de zile, iar conform art. 136 Cod procedură penală, particularitățile îl disting în mod net față de toți ceilalți inculpați, respectiv că nu a săvârșit nicio faptă de natură penală sau contravențională, inculpatul fiind singurul din întreg dosarul fără cazier, iar adresele comunicate de către primărie și poliție confirmă faptul că acesta nu are nici abateri de natură contravențională. De asemenea, susține că inculpatul este unul dintre puținii care își asigură în mod licit existența, fiind autorizat de mai bine de 10 ani pentru a desfășura activități comerciale în piețe, târguri și oboare, aceasta fiind activitatea cu care se ocupă familia de trei generații.

De asemenea, precizează că inculpatul are o situație familială stabilă, doi copii, un domiciliu stabil și apreciază că elementele expuse pot fi și trebuie interpretate ca și garanții în optarea pentru o altă măsură, conform art. 137 Cod procedură penală, precum și textul de lege ce vizează momentul înlocuirii unei măsuri preventive.

Cu privire la art. 148 lit. a Cod procedură penală apreciază ca fiind evident că acest temei al arestării, de sustragere, o dată produs evenimentul, are un caracter perpetuu, pentru că timpul nu se poate da înapoi, dar arată că inculpatul s-a întors în țară, în mod voluntar, fiind oprit în trafic și că temeiul s-a epuizat. Astfel, susține că măsura obligării de a nu părăsi localitatea are un ansamblul întreg de obligații corelative, a căror nerespectare cu bună-credință sau încălcare cu rea-credință, permit oricând reîncarcerarea.

În consecință, din perspectiva evidențiată, confirmă că inculpatul s-a sustras la un moment dat, dar apreciază că nu se poate accepta o teorie a perpetuității temeiului, pentru că s-ar presupune că în baza art. 148 lit. a Cod procedură penală, o dată produsă sustragerea, măsura preventivă trebuie să devină perpetuă.

Cu privire la art. 148 lit. f Cod procedură penală susține că argumentația

ui P. este una exclusiv teoretică și care vizează natura faptelor, precum și ecoul în comunitatea europeană și internă. Din perspectiva evocată, precizează că instanța fondului a arătat trei argumente care justifică soluția adoptată, respectiv că ecoul public al faptelor imputate inculpatului circumscris activității sale și nu a întregului grup infracțional, s-a stins. Precizează că acesta s-a stins și prin efectul strămutării, respectiv nederularea cauzei la S., unde marea majoritate își au domiciliu și că nu au mai apărut incidente personale sau tensiuni. Astfel, dacă în faza de la S. au apărut varii speculații de influențare, de martori puși sub acuzații de mărturie mincinoasă, susține că, de un an de zile de judecare la Cluj, nu sunt incidente, iar lucrurile se derulează calm și firesc, aspect observat și de către instanță, respectiv că odată înlocuită măsura față de ceilalți coinculpați nu a fost sesizată cu vreun incident apt a fi calificat ca o conduită de nerespectare cu rea-credință.
Pentru considerentele expuse, solicită a se aprecia că soluția pronunțată de către instanța de fond este temeinică și legală și să se considere, în concordanță cu instanța fondului, că în acest moment, nu există niciun impediment la cercetarea în stare de libertate a inculpatului, asigurându-se până la urmă un echilibru procesual față de toți ceilalți participanți în proces. Mai mult, în condițiile particulare evocate apreciază că s-ar putea efectua fondul cauzei raportat la poziția inculpatului, dar susține că nu se poate efectua disjungerea datorită faptului că restul părților nu și-au administrat probațiunea.
Solicită onorarea concluziilor formulate și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul V. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate similar cu ceilalți 12 sau 13 coinculpați. Susține că nu are antecedente penale și că dorește să își întrețină familia. Totodată, nu consideră că reprezintă un pericol public și arată că are doi copii elevi și o situație materială precară. De asemenea, susține că se va conforma tuturor obligațiilor care vor fi impuse în sarcina sa și nu se va sustrage judecății.
C U R T E A
Prin încheierea f.n. din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ în baza art. 139 al. 1 rap. la art. 160bal. 2 și 4 precum și la art. 3002Cod Procedură Penală s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. S., fiul lui G. și O., născut la data de_ în mun. S., jud. S., CNP 1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art. 145 Cod Procedură Penală, și anume municipiul S., jud. S., fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Inculpatul V. S. locuiește în S., str. A. R. nr. 41, jud. S. .
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
2. să se prezinte la Poliția municipiului S., jud. S., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
4. să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme.

I s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu să respecte următoarea obligație:

- să nu se apropie de ceilalți inculpați cercetați în cauză, de părțile vătămate și de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

I s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial S., emis la data de_ și înregistrat la Tribunalul Sibiu la data de_, sub nr._, a fost trimis în judecată, inculpatul V. S. - arestat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2010-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.

Alături de acest inculpat au mai fost trimiși în judecată inculpații G. P.

, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. ( 13 acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Cod Penal;

- S. P. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din

(două acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din Cod Penal;
- SS , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p din C.p. (două acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
- S. R. - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (trei acte materiale); trafic de minori prev. de art. prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2005-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
- S. R. N. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;

- SA R. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p (trei acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p. ;

V. R. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
I. E. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p și art. 37 lit. b din C.p. (patru acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (trei acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
S. M. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din

C.p. (șase acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;

- S. V. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din

C.p. (cinci acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/200 (un act material) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;

- G. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din

C.p. (șase acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2005- 2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;

- B. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din

(șapte acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
- T. M. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
- G. Eva, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, (un act material); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 (teza I) din Legea nr. 678/2001 (un act material) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.

Inculpații G. P., Ș. P., Ș. S. Ș. R., B. (fost Ș. ) A. R.

, Ș. R. N. și V. R., au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, în timp ce inculpații Ș. M., I. M. și V. S. au fost trimiși în judecată arestați în lipsă.

Sub aspectul stării de fapt, față de inculpatul V. S. s-a reținut că, in baza aceleiași rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpatul V. R., în cursul anului 2010, ar fi racolat, prin inducere in eroare, ar fi transportat și cazat în vederea exploatării, constând in spălarea parbrizelor autoturismelor și practicarea cerșetoriei pe teritoriul Poloniei, pe părțile vătămate B. M., B.

O., B. I., B. I. și Ghebenei Natașa Adi și că ar fi aderat la activitatea

infracțională a grupului constituit in scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și minori, de către inculpații S. P. și SS, în perioada anilor 2010-2011.

Prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului S., s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 54 emis la data de

27 decembrie 2011 de către Tribunalul Sibiu, față de inculpatul I. E., constatându-se că persoana prezentată în fața instanței pentru audiere conform art. 150 alin. 2 C.p,p. este I. E., față de care s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 50/CC din_ pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 54/2011.

Prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului S., s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 52 emis la data de

27 decembrie 2011 de către Tribunalul Sibiu, față de inculpatul S. M., constatându-se că persoana prezentată în fața instanței pentru audiere conform art. 150 alin. 2 C.p,p. este S. M., față de care s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 50/CC din_ pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 52/2011.

Prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului S., s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 53 emis la data de

27 decembrie 2011 de către Tribunalul Sibiu, față de inculpatul V. S., constatându-se că persoana prezentată în fața instanței pentru audiere conform art. 150 alin. 2 C.p,p. este V. S., față de care s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 50/CC din_ pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 53/2011.

La o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului V. S. instanța a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea și mai apoi menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au schimbat, așa cum se arată în cele ce urmează.

Astfel, pentru a menține măsura arestării preventive a inculpatului este necesar ca temeiurile ce au determinat luarea măsurii să impună în continuare

menținerea acesteia. Arestarea preventivă a inculpatului a fost luată în baza art. 143 și 148 lit. a și f Cod Procedură Penală.

În sensul celor de mai sus, tribunalul a constatat că în cauză sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus s-a apreciat că sunt declarațiile părților vătămate B. O., B. M., B. I., B. I., care au și fost reaudiate nemijlocit de către Tribunalul Cluj, precum și declarația martorei Gebenei Natașa Adi, care nu a fost reaudiată în faza de judecată, până în acest moment, cu toate eforturile depuse de către instanță și din pricini ce nu au nicio legătură cu culpa inculpatului. La dosar mai există procese verbale de recunoaștere după planșe foto, declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu, percheziții domiciliare și declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, etc.

Desigur că părțile vătămate audiate în cauză în faza de judecată au evidențiat un rol mai redus al inculpatului V. S., la comiterea faptelor, care s- ar circumscrie unei complicității morale, însă s-a considerat că nu este nici momentul nici locul analizării activității presupus desfășurate de inculpat.

În privința temeiurilor de arestare prev. de art. 148 lit. a și f Cod Procedură Penală, instanța a apreciat că acestea nu mai sunt de actualitate. Astfel, este de observat că de la momentul la care s-a luat măsura arestării față de inculpat, în lipsă, acesta a fost prins, a fost pus la dispoziția organelor judiciare, iar inculpatul chiar a fost audiat. Toți ceilalți inculpați cercetați în cauză se află acum în stare de libertate, iar de la momentul la care s-a dispus cercetarea lor în această situație, mersul procedurilor nu a fost deloc distorsionat, ceea ce înseamnă că inculpații își respectă întocmai obligațiile impuse de instanță, chiar și acei inculpați care au fost arestați, precum inculpatul V. S., în baza art.

148 lit. a Cod Procedură Penală. Prin urmare, instanța de fond a considerat că nu există nicio dată în sensul că inculpatul ar încerca să se sustragă din nou de la orice fel de procedură desfășurată împotriva sa.

De asemenea și în ceea ce privește articolul 148 lit. f Cod Procedură Penală, instanța a apreciat că situația inculpatului este schimbată față de data anterioară la care a fost verificată măsura.

Așa fiind, de la data comiterii faptelor a trecut un interval de timp destul de substanțial, ceea ce în mod inevitabil a dus la stingerea ecoului social al unor asemenea fapte. De asemenea s-a menționat, în aceeași notă subliniată și de către apărarea inculpatului, că faptele cercetate în prezenta cauză au beneficiat doar de o rezonanță locală, care nu mai este de actualitate în condițiile în care cauza a fost strămutată de la Tribunalul Sibiu de aproape un an de zile.

De asemenea și actele materiale reținute în sarcina inculpatului sunt relativ reduse, ca număr, iar activitatea infracțională s-a întins, în timp, pe o perioadă destul de limitată.

În altă ordine de idei s-a reținut că probațiunea față de inculpat este aproape epuizată, mai rămânând de audiat doar martora Gebenei Natasa Adi, a cărei audiere nu este posibilă din considerente ce nu au legătură cu atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului, și în raport de conduita sa procesuală.

Este real că de la arestarea preventivă a inculpatului a trecut un interval de timp de nici trei luni de zile, care nu poate fi considerat un termen rezonabil în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, și potrivit criteriilor stabilite de această instanță, însă nu mai puțin adevărat este și faptul că față de acest inculpat nu mai există probațiune de administrat, astfel că și din această perspectivă menținerea acestuia în stare de arest preventiv ar fi lipsită de sens.

Aceasta deoarece nu există nici un risc ca inculpatul să influențeze martorii ce ar mai urma să fie audiați, cu atât mai mult cu cât în privința sa mai există un singur martor a cărui audiere se impune cu necesitate, iar acest martor este imposibil a fi găsit chiar și pentru autoritățile statului, ceea ce demonstrează că nici inculpatul nu ar putea ajunge la martorul în cauză.

S-a subliniat că nu este necesar să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului numai din considerentul ca durata arestării acestuia să atingă durata arestării preventive a celorlalți inculpați, deoarece a judeca echitabil înseamnă a aplica măsuri în funcție de situația concretă a fiecăruia.

Pentru aceste considerente instanța a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea și apoi menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu își mai păstrează actualitatea și nu mai impun menținerea acestei măsuri în continuare. În acest sens, în baza art. 139 al. 1 rap. la art. 160bal. 2 și 4 precum și la art. 3002Cod Procedură Penală instanța a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. S. , cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art. 145 Cod Procedură Penală, și anume municipiul S., jud. S., fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Tribunalul a constatat că inculpatul V. S. locuiește în S., str. A. R. nr. 41, jud. S. .

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:

să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la Poliția municipiului S., jud. S., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme.

Tribunalul i-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu să respecte următoarea obligație:

- să nu se apropie de ceilalți inculpați cercetați în cauză, de părțile vătămate și de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

I s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj solicitând în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii din data de 4 octombrie 2013 prin care a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. S. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și, rejudecând, să se dispună pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

S-a susținut că încheierea penală recurată este nelegală și netemeinică și că, în mod greșit, instanța fondului a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Astfel, s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cât și condițiile prevăzute de art. 148 lit. a Cod procedură penală, pentru că din actele de la dosar este dovedit că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și judecată. De asemenea, sunt întrunite cumulativ în speță și dispozițiile art. 148

lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumat a fi săvârșită de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea sa în stare de libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală, s-a susținut că, în mod evident și dovedit, inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și că, în condițiile redate, există riscul ca inculpatul să se sustragă în continuare de la judecată.

Raportat la dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a arătat că aceste motive subzistă, aspect confirmat și de hotărârile anterioare prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie Curtea reține următoarele:

Instanța fondului a analizat elementele din acest moment procesual din dosarul cauzei și a adus mai multe argumente pertinente care justifică soluția adoptată.

Astfel, în analiza disp. art. 143 Cod procedură penală, instanța a reținut că probațiunea administrată nu este de natură a înlătura existența unor indicii și probe care ar permite suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, dar că probele administrate până la acest moment nuanțează aspectele reținute în actul de sesizare.

Din această perspectivă, fără a fi vorba de o antepronunțare pe fondul cauzei, prima instanță a pipăit fondul pricinii, având în vedere că este vorba de două grupuri infracționale trimise în judecată în același dosar, din care un grup care a acționat în Polonia o perioadă de 3 zile.

S-a reținut în mod corect că în acest moment procesual, respectiv după administrarea probatoriului, nu mai sunt probe de administrat în ceea ce îl privește pe inculpat, cu excepția unei martore a cărei audiere se intenționează de un an de zile și, cu toate instrumentele pe care le deține Statul Român, această martoră nu este de găsit.

Din perspectiva evocată, instanța a observat corect că inculpatul nu ar avea nicio posibilitate de a afecta buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care un întreg mecanism statal nu are capacitatea de a contacta un martor pentru a-l prezenta și a-l audia, astfel încât cu atât mai puțin, cu mijloacele limitate pe care le are inculpatul, acest lucru ar fi posibil.

Starea de arest preventiv a inculpatului a durat 3 luni de zile, iar conform art. 136 Cod procedură penală, trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale iar adresele comunicate de către primărie și poliție confirmă faptul că acesta nu are nici abateri de natură contravențională. De asemenea, inculpatul are o situație familială stabilă, doi copii, un domiciliu stabil.

Cu privire la art. 148 lit. a Cod procedură penală este evident că acest temei al arestării, de sustragere, o dată produs evenimentul, nu poate avea un caracter perpetuu, în caz contrar într-o astfel de situație neputând fi niciodată revocată sau înlocuită măsura arestării preventive.

Cu privire la art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța fondului a adus argumente judicioase care justifică soluția adoptată, respectiv că ecoul public al faptelor imputate inculpatului s-a stins, atât prin efectul strămutării de la S., cât și prin faptul că punerea în libertate a celorlalți coinculpați nu a influențat în mod negativ buna derulare a procesului penal.

Din aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit.b C.prpen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii fără număr din_ a Tribunalului Cluj și va dispune

punerea de îndată în libertate a inculpatului V. S., dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii fără număr din_ a Tribunalului Cluj.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului V. S., dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 octombrie 2013 .

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
M. B. A.	D.	L.	M. R.

GREFIER,

L. A. S.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: Liana Anișoara Cociș

← Decizia penală nr. 541/2013. Inlocuirea masurii preventive		Încheierea penală nr. 981/2013. Inlocuirea masurii preventive →

Decizia penală nr. 1339/2013. Inlocuirea masurii preventive

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1339/2013. Inlocuirea masurii preventive