Încheierea penală nr. 981/2013. Inlocuirea masurii preventive

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a15

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 981/R/2013

Ședința publică din data de 17 iulie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: DP JUDECĂTORI: SS

: V. G. GREFIER: G. I. -B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Cluj - reprezentant prin procuror DORU DOBOCAN

S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale f.n din data de 05 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații Ș. M., G. P. și

I. E. .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. Marcle în stare de arest, asistat de către apărător ales avocat Rucărean Marcel din cadrul Baroului Sibiu cu delegație avocațială la dosarul cauzei, inculpatul I. E. în stare de arest, asistat de către apărător ales avocat L. Burcea din cadrul Baroului Sibiu cu delegație avocațială la dosarul cauzei și inculpatul Ș. Maruis, asistat de către apărător ales avocat Godan Remus Mihai din cadrul Baroului Brașov cu delegație avocațială la dosarul cauzei

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul M. ui P., solicită în temeiul art.38515 alin.2 lit.d C.pr.pen. admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale din data de 05 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, încheiere prin care măsura arestării preventive a inculpaților a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, și rejudecând să dispună menținerea stării de arest preventiv a celor trei inculpați.

În mod contrar celor reținute de Tribunalul Cluj, apreciază că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arest față de aceștia subzistă în continuare în cauză. Respectiv subzistă temeiul prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către toți cei trei inculpați este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea lor, în acest moment, în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea subzistă în continuare în ceea ce ii privește pe inculpașii S. și I. și temeiul prev. de art.148 lit.a C.pr.pen. pentru că s-a dovedit cu actele de la dosar că inculpații s-au sustras de la urmărirea penală.

Instanța fondului a reținut că trecerea unei perioade de timp de la data săvârșirii faptelor ș în același timp data luării măsurii arestului preventiv a dus la diminuarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl reprezintă judecarea în stare de libertate a celor trei inculpați.

Având în vedere complexitatea acestei cauze, numărul mare de părți vătămate, aria geografică în care s-au desfășurat activitățile infracționale, dificultățile de ordin tehnic în administrarea probațiunii dar și în cursul judecății se impune menținerea stării de arest.

Jurisprudența CEDO a statut că, atunci când se discută despre o cauză complexă durata rezonabilă a măsurii trebuie raportată la complexitatea cauzei inclusiv la dificultățile de ordin tehnic și administrativ al actului de justiție.

Arată că faptele pentru care inculpații sunt judecați sunt deosebit de grave din perspectiva impactului negativ pe care îl provoacă asupra conștiinței membrilor comunității .

În ceea ce privește temeiul prev. de art.148 lit.a C.pr.pen., instanța de fond a afirmat că inculpații nu și-au manifestat în nici un fel intenția de a părăsi țara sau de a se sustrage de la judecată, ori din actele de la dosar, inclusiv din încheierile succesive prin care s-a menținut măsura arestului preventiv, rezultă că, cei doi inculpați s-au sustras în mod evident de la urmărirea penală.

Raportat la cele expuse solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și menținerea stării de atest preventiv a celor trei inculpați.

Apărătorul ales al inculpatului G. P., solicită respingerea recursului formulat de către DIICOT, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea arestului preventiv s-au schimbat sub două aspecte, și anume, pe lângă această trecere a timpului la care a făcut referire și instanța de fond, s-au schimbat și temeiurile rezultate din probele administrate în cauză.

Arată că, inculpatul pe care îl reprezintă a stat în arest 1 an și 8 luni de zile, iar raportat la acest moment, există inculpați din aceeași cauză care au fost puși în libertate, deși, au fost arestați preventiv în baza acelorași temeiuri. Singurul motiv pentru care acest inculpat se află în stare de arest este că una din părțile vătămate nu s-ar fi prezentat în fața instanței, respectiv nici în fața Tribunalului Cluj și nici în fața Tribunalului Sibiu, motiv pentru care până la verificarea dacă susținerile din rechizitoriul ca și acuzații aduse la adresa inculpatului se confirmă sau nu și se mai justifică în continuare sau nu privarea de libertate urmează să fie verificată. S-a făcut această verificare iar partea vătămată a fost audiată și a venit în fața instanței de judecată și a arătat faptul că nu a avut în nici un fel dea face cu săvârșirea vreunei infracțiuni de către acest inculpat. în acest context, toate temeiurile pe care instanța le-a avut în vedere la menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent.

Arată că nu s-a specificat de către reprezentantul parchetului care este în concret acel pericol pentru ordinea publică pe care inculpatul l-ar prezenta dacă ar fi judecat în continuare în stare de libertate. Cu atât mai mult cu cât de la data săvârșirii pretinselor infracțiuni a trecut o perioadă de aproape 4 ani de zile și în condițiile în care s-a prezentat de bună voie și s-a predat, a colaborat cu organele de anchetă, nu vede în cea ar mai putea consta în prezent acest pericol pentru ordine publică .

În privința termenului rezonabil este evident că la 1 an și 8 luni de zile nu se mai poate discuta despre un astfel de termen rezonabil, este greu de administrat probele cu celeritate și instanța a făcut un efort extraordinar ca aceste probe să fie administrate, însă văzând că acest dosar va avea în continuare tendința să dureze și nu din vina inculpatului, ci pur și simplu din cauza procedurilor care nu se pot desfășura decât în limita în care este omenește posibil, menținerea măsurii arestării preventive încă o durată de 2 luni de zile de

la data când aceasta a fost menținută de către Tribunalul Cluj depășește cu mult acest termen rezonabil.

Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului formulat și menținerea încheierii prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul ales al inculpatului I. E., solicită respingerea recursului formulat împotriva încheierii penale din data de 05 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj, încheiere prin care s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Arată că nu s-a adus nici un argument concret în motivele expuse oral de către reprezentantul parchetului, ci s-au formulat doar expresii generice care se referă într-adevăr la complexitatea cauzei, la gravitatea faptelor sau a acestui gen de fapte, fără a se spune în mod concret care ar fi pericolul pentru ordinea publică și fără a se spune în mod concret de ce această măsură la acest moment în ceea ce îl privește pe inculpatul I. la 1 an și 4 luni de la arestarea sa nu este mai oportună din prisma actului de desfășurare a procesului penal.

Admite că, astfel de cauze au un grad ridicat de pericol social și de faptul că se poate vorbi de o anumită complexitate, dar nu în această cauză. Arată că, este vorba de o pseudo-complexitate pentru că această complexitate din prezenta cauză este dată de gradul de rudenie al inculpaților, iar fiecare va răspunde pentru faptele sale dacă va fi găsit vinovat. Faptele reținute în rechizitoriul nu sunt săvârșite de toți împreună, sunt perioade diferite, părți vătămate diferite, de multe ori fără a avea legătură între ele.

In mod judicios instanța a constatat că temeiurile de fapt cu privire la existența faptelor nu mai subzistă așa cum ele au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv și succesiv, fapt constatta de către instanță prin modul de administrare a probelor.

În privința inculpatului pe care iî reprezintă probațiunea în proporție de 90% este finalizată, nemai existând riscul influențării vreunei probe și vicierii acesteia în consecință.

Apreciază că după 1 an și 4 luni nu mai subzistă pericolul pentru ordinea publică, iar termenul rezonabil a fost de mult depășit, motiv pentru care solicită menținerea dispoziției instanței.

Solicită instanței de recurs să aibă în vedere și practica CEDO în materie, care statuează înlocuirea arestului preventiv și dreptul inculpatul de a fi pus în libertate.

Raportat la cele expuse anterior, solicită menținerea încheierii recurate.

Apărătorul ales al inculpatului Ș. M. solicită în temeiul art.385¹⁵alin.1 lit.b C.pr.pen. respingerea recursului formulat de DIICOT și menținerea încheierii penale din data de 05 iulie 2013 a Tribunalului Cluj.

Apreciază încheierea penală recurată ca fiind legală și temeinică din aceleași considerente de fapt și de drept menționate în cuprinsul acesteia.

Arată că, măsura arestării preventive este o măsura excepțională care se i-a față de cei care ar fi săvârșit fapte de natură penală. Apreciază că, motivele care ar fi stat la baza luării măsurii arestului preventiv în cauză nu mai subzistă și este necesar ca inculpații să fie puși în libertate.

În privința inculpatului Ș., s-a reținut temeiul de la art.148 lit. a C.pr.pen. în sensul că s-ar fi sustras de la urmărirea penală și de la judecarea cauzei. La instanța de fond s-a dovedit că acesta nu s-a sustras în nici un mod, inculpatul nu a cunoscut de urmărirea penală, iar în momentul în care a luat la cunoștință de acest proces s-a prezentat pentru a se preda autorităților române. Această condiție prev de art.148 lit. a C.pr.pen. nu există și nu este dovedită pe deplin prin probele administrate.

În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, de asemenea, apreciază că acesta nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică Din probele administrate s-a dovedit faptul că fată de inculpatul S. M. este finalizată cercetarea judecătorească, iar din conținutul acestora reiese cât se poate de clar faptul că inculpatul nu a săvârșit niciuna din infracțiunile pentru care este acuzat și beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Arată că, inculpatul are o situația familială precară fiind necesara prezența sa în cadrul familiei, iar starea de sănătate a acestuia a fost dovedită prin actele depuse la dosarul cauzei.

Raportat la cele expuse apreciază că se impune a fi înlocuită această măsură a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul garantează că va fi asigurată buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul G. P. având ultimul cuvânt, arată că se va prezenta în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi necesar și nu se va sustrage de la judecată.

Inculpatul I. E. având ultimul cuvânt, solicită să fie judecată în continuare în stare de libertate întrucât nu se va sustrage de la judecarea cauzei.

Inculpatul Ș. M., având ultimul cuvânt, arată că va respecta toate obligațiile care îi vor fi impuse și nu se va sustrage de la judecarea cauzei.

CURTEA

Prin încheierea penală din 05 iulie 2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 139 al. 1 Cod Procedură Penală au fost admise cererile formulate de inculpații G. P., I. E. și S. M. și în consecință a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpații G.

, I. E. și S. M., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art. 145 Cod Procedură Penală, și anume localitatea Cisnădie, jud. Sibiu, în cazul inculpatului S. M., și respectiv localitatea Sibiu, jud. Sibiu, în cazul inculpaților G. P. și I. E., fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Inculpatul S. M. locuiește în Cisnădie, str. Țesătorilor nr. 28, jud. Sibiu. Inculpatul I. E. locuiește în Sibiu, str. Luceafărului nr. 79, jud. Sibiu.
Inculpatul G. P. locuiește în Sibiu, str. Maior Niță nr. 11, jud. Sibiu.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
2. să se prezinte la Poliția Cisnădie, și respectiv la Poliția Sibiu, jud. Sibiu, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu să respecte următoarea obligație:

- să nu se apropie de ceilalți inculpați cercetați în cauză, în măsura în care nu au domiciliu comun cu aceștia, de părțile vătămate și de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În temeiul art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, emis la data de_ și înregistrat la Tribunalul Sibiu la data de_, sub nr._, au fost trimiși în judecată, inculpații G. P. - arestat preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din

( 13 acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a din Cod Penal:
- S. P. - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din Cod Penal;
- SS - arestată preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p din C.p. (două acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
- S. Robert - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (trei acte materiale); trafic de minori prev. de art. prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2005-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
- S. Remus N. - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;

- S. Augustin Romulus - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p (trei acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p. ;

Varga Robert - arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
I. E. - arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p și art. 37 lit. b din C.p. (patru acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (trei acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
- S. M. - arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (șase acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
Alături de inculpații mai sus amintiți au fost trimiși în judecată și inculpații S. Vilmos - arestat în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/200 (un act material) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
- Varga Sorin - arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2010-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p. ;
- G. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (șase acte materiale); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 din C.p. (două acte materiale) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 (perioada 2005-2011), toate cu aplic. art. 33 lit.a din C.p.;
- Bărbulescu V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (șapte acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
- Tudorache M. ela E., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 din C.p. (cinci acte materiale) și aderare la grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit.a din c.p.;
G. Eva, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, (un act material); trafic de minori prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 (teza I) din Legea nr. 678/2001 (un act material) și constituire a unui grup infracțional prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.

Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, în privința inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv, că inculpatul G. P., în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu alți membrii ai familiei sale, a racolat, prin inducere în eroare, în cursul anilor 2010-2011 pe părțile vătămate Otvoș Zoltan, Mândra Călin, David Iosif, David A., David I., Balint S. și Ionaș A.

, le-a transportat pe teritoriul Poloniei și le-a cazat în scopul exploatării acestora și a exploatat, prin violență și amenințare pe părțile vătămate Barabaș Ovidiu, Barabaș Mihai, Bodi Imre, Bodi Irina și Ghebenei Natașa Adi, obligând toate aceste părți vătămate să practice cerșetoria în folosul său și al familiei sale. Același inculpat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în colaborare cu alți membrii ai familiei sale, a racolat, prin inducere în eroare, în cursul anilor 2009 și 2011 și le-a cazat în scopul exploatării acestora, respectiv practicarea cerșetoriei în favoarea sa și a familiei sale, pe părțile vătămate minore Levai Ida I. (15 ani) și Otvoș Răzvan (17 ani). De asemenea inculpatul G. P. a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. L., Ș. P., Ș. S., Ș. Robert, Ș. Augustin Romulus, Ș. M., Ș. Vilmoș, Ș. Remus N., G.

Eva și numitul Ș. Boți un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori, săvârșind aceste infracțiuni până în anul 2011.

În privința inculpatului Ș. P. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2005 și 2006, împreună cu inculpata Ș. S. a racolat, prin inducere în eroare, a transportat și cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării constând în practicarea cerșetoriei pe părțile vătămate Miruț Lavinia și Luscă Dochia, însușindu-și sumele de bani obținute de acestea. De asemenea, inculpatul mai sus amintit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2005 și 2006, împreună cu inculpata Ș. S. a racolat, profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, a transportat și cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării constând în practicarea cerșetoriei împreună cu părinții lor pe părțile vătămate minore Oprea M. Alexandra și Luscă Sofica A. . Același inculpat, a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. S., Ș. Robert, Ș. Augustin Romulus. Ș. M., Ș. Remus N., Ș. Vilmoș, G. Eva și numitul Ș. Boți un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

Pentru inculpata Ș. S. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2005 și 2006, împreună cu inculpatul Ș. P. a racolat, prin inducere în eroare, a transportat și cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării constând în practicarea cerșetoriei pe părțile vătămate Miruț Lavinia și Luscă Dochia, însușindu-și sumele de bani obținute de acestea. Aceeași inculpată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anilor 2005 și 2006, împreună cu inculpatul Ș. P. a racolat, profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, a transportat și cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării constând în practicarea cerșetoriei împreună cu părinții lor pe părțile vătămate minore Oprea M. Alexandra și Luscă Sofica A. . De asemenea inculpata mai sus amintită a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș. Robert, Ș. Augustin Romulus, Ș. M., Ș. Remus N., Ș. Vilmoș, G. Eva și numitul Ș. Boți un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

În privința inculpatului Ș. Robert s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale în cursul anilor 2005, 2007 și 2010 a exploatat pe teritoriul Poloniei pe părțile vătămate Miruț Lavinia Raluca și Gelep N. (în varianta primire), a racolat pe partea vătămată Ghebenei Natașa Adi împreună cu inculpatul Varga Robert, a transportat-o împreună cu inculpatul Varga Robert și inculpatul G. P. pe teritoriul Poloniei și a cazat-o în vederea exploatării. Inculpatul mai sus amintit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anilor 2005 și 2007 a exploatat, în același timp cu părțile vătămate majore pe minorele Oprea M. Alexandra și Gelep I. (în varianta primire și profitând de

imposibilitatea minorului de a se apăra și exprima voința), prin obligarea acestora la practicarea cerșetoriei. De asemenea inculpatul Ș. Robert a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș.

S., Ș. Remus N., Ș. Augustin Romulus, Ș. M., Ș. Vilmoș, G. Eva și numitul Ș. Boți, un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

S-a reținut că inculpatul Ș. Remus N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2010, împreună cu inculpații Tudorache M. ela

E., a racolat, prin inducere în eroare pe părțile vătămate Forgaciu Ionuț, Bîrz T.

, Ursu I., Busuioc Ștefan și Mirancea V., le-a asigurat transportul prin intermediul inculpatului Bărbulescu V. și i-a cazat pe teritoriul Germaniei, în vederea exploatării. Inculpatul mai sus amintit a constituit în cursul anului 2005

împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș. S., Ș. Augustin Romulus, Ș. M., Ș. Robert, Ș. Vilmoș, G. Eva și numitul Ș. Boți, un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

De asemenea s-a reținut că inculpatul Ș. Augustin Romulus, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada anului 2009, a racolat prin inducere în eroare, a transportat împreună cu inculpatul Bărbulescu V. și a cazat în Polonia pe părțile vătămate Stan B. A., Dumitriu Marcel N. și Pașcalău Claudiu în vederea exploatării acestora. Același inculpat a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș. S., Ș. Remus N., Ș. M., Ș. Robert, Ș. Vilmoș, G. Eva și numitul Ș. Boți un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

Pentru inculpatul Varga Robert s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul Varga Sorin, în cursul anului 2010, a racolat, prin inducere în eroare, a transportat și cazat în vederea exploatării, constând în spălarea parbrizelor autoturismelor și practicarea cerșetoriei pe teritoriul Poloniei, pe părțile vătămate Barabaș Mihai, Barabaș Ovidiu, Bodi Imre, Bodi Irina și Ghebenei Natașa Adi. Același inculpat mai sus amintit a aderat la activitatea infracțională a grupului constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și minori, în perioada anilor 2010-2011.

În privința inculpatului I. E. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu concubina sa Ș. M., în cursul anului 2009, a racolat, prin inducere în eroare pe partea vătămată Rus M., a transportat-o și cazat-o pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării acesteia constând în practicarea cerșetoriei și ulterior, în cursul anului 2010 a racolat, prin inducere în eroare, singur și împreună cu soacra sa, inculpata G. Eva, și le-a cazat pe teritoriul Germaniei pe părțile vătămate Bodi Florin, Barabaș V. Enache și I. Zoltan în vederea exploatării acestora. Inculpatul de mai sus, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu concubina sa Ș. M., în cursul anului 2009, a racolat, prin inducere în eroare, pe părțile vătămate minore Rus M. și Levai Ida I., le-a asigurat transportul și le-a cazat pe teritoriul Ungariei în vederea exploatării acestora, respectiv practicarea cerșetoriei. De asemenea inculpatul I. E. a aderat la activitatea infracțională a grupului constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și minori, în perioada anilor 2009-2010.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. M. s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada anilor 2009-2010, prin amenințare și violență a exploatat pe teritoriul Poloniei și Germaniei pe părțile vătămate Vultur N. Florin și Forgaciu Ionuț Cosmin, prin preluarea acestora de la alți coinculpați iar în perioada anului 2010, prin inducere în eroare, împreună cu numita Iacob Doina, a racolat părțile vătămate Lăcătuș R. M., Lăcătuș Constantin și Lăcătuș Rebeka, le-a transportat cu autoturismul personal pe teritoriul Germaniei și le-a cazat în vederea exploatării. S-a reținut, de asemenea că inculpatul mai sus amintit a constituit în cursul anului 2005 împreună cu inculpații G. P., G. L., Ș. P., Ș. S. Ș. Remus N., Ș. Augustin Romulus, Ș. Robert, Ș. Vilmoș G. Eva și numitul Ș. Boți un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și minori.

Prin încheierea penală nr. 50/CC/_ a Tribunalului Sibiu, definitivă prin încheierea penală nr. 22/_ a Curții de Apel Alba Iulia, s-a dispus, în baza art. 143 C.p.p. și 148 lit. f C.p.p., arestarea preventivă a inculpaților Ș. P.

, Ș. S. și Varga Robert; în baza art. 143 C.p.p. și 148 lit.b și f C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Ș. N. - Remus, Ș. Robert și Ș. Augustin Romulus; iar în baza art. 143 C.p.p., art. 148 lit. a și f C.p.p., s-a

dispus arestarea preventivă a inculpaților G. P., G. L., Ș. M., Varga Sorin și I. E. .

Prin încheierea penală nr. 11/CC/_ a Tribunalul Sibiu, definitivă prin încheierea penală nr. 1/_ a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu iar în baza art. 155 C.p.p., raportat la art. 143, 148 lit. f C.p.p. a fost prelungită durata măsurii arestării preventive luată prin încheierea penală nr. 50/2011, în ceea ce-i privește pe inculpații Ș. P., Ș. S., Varga Robert, G. P. . Prin aceeași încheiere în baza art. 155 rap. la art. 143, art. 148 lit. b, f C.p.p., Tribunalul Sibiu a prelungit măsura arestării preventive și față de inculpații Ș. N. Remus, Ș. Robert, Ș. Augustin Romulus.

La data de_ a fost sesizată instanța de judecată, Tribunalul Sibiu, ulterior măsura arestării preventive a inculpaților fiind menținută în condițiile legii.

Prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului Sibiu, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 54 emis la data de

27 decembrie 2011 de către Tribunalul Sibiu, față de inculpatul I. E., constatându-se că persoana prezentată în fața instanței pentru audiere conform art. 150 alin. 2 C.p,p. este I. E., față de care s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea penală nr. 50/CC din_ pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 54/2011.

Prin sentința penală nr. 1304/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție a fost admisă cererea de strămutare a cauzei formulată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Birorul Teritorial Sibiu și judecarea cauzei a fost strămutată la Tribunalul Cluj, la această instanța cauza fiind înregistrată la data de_ .

Prin încheierea ședinței publice din data de_ a Tribunalului Cluj a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților S. P. și SS cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În privința inculpatului S. M., arestat preventiv și trimis în judecată, în lipsă, măsura arestării preventive a inculpatului a fost pusă în executare de Tribunalul Sibiu, la data de_ .

Prin încheierea ședinței publice din data de_ a Tribunalului Cluj, a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților G. P., S. Robert, S. Remus N., Bușoiu Augustin Romulus, Varga Robert, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fiind menținută măsura arestării preventive pentru inculpații I. E. și S. M., însă prin decizia penală nr. 1810/R/_ a Curții de Apel Cluj a fost admis recursul D.I.I.C.O.T. și a fost menținută măsura arestării preventive față de toți inculpații cercetați în cauză.

Ulterior măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată la termenul de judecată din data de_, iar la data de_, s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, măsura arestării preventive a acestora fiind menținută. De asemenea măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată și la termenele de judecată din datele de_ și _

, fiind din nou menținută.

La termenul de judecată din data_ a fost din nou verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, amânându-se pronunțarea cu privire la această procedură până la data de_, când instanța, în temeiul art. 3002Cod Procedură Penală rap. la art. 160bal. 1 și 3 Cod Procedură Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații G. P., I. E. și S. M., măsură pe care a menținut-o și a

respins, implicit cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestului cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145¹Cod Procedură Penală; în baza art. 139 al. 1 rap. la art. 160bal. 2 și 4 rap. la art. 3002Cod Procedură Penală a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpații S. N. Remus, S. Robert, Bușoiu (fost S. ) Augustin Romulus și Varga Robert, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art. 145 Cod Procedură Penală, și anume localitatea Cisnădie, jud. Sibiu, în cazul inculpaților

S. Remus N., S. Robert și Bușoiu (fost S. ) Augustin Romulus, și respectiv localitatea Avrig, jud. Sibiu, în cazul inculpatului Varga Robert, fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Asupra cererilor de înlocuire formulate de către cei trei inculpați, instanța apreciază că temeiurile ce au determinat luarea și apoi menținerea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați de mai sus s-au modificat.

În acest sens este de menționat că practic probațiunea directă ce rap. la art. de administrat în cauză a fost administrată, mai rămânând practic de audiat doar partea vătămată R. M. - fiica, însă această parte vătămată nu a fost prezentată la mai multe termene de judecată, deși instanța a luat măsuri de aducere a ei cu mandat de aducere. Motivele pentru care partea vătămată nu s-a prezentat în vederea audierii sunt străine de orice culpă din partea celor trei inculpați ce se află în stare de arest preventiv.

Apoi la acest termen de judecată am constatat că instanța a fost în imposibilitatea audierii tuturor martorilor ce au fost prezentați de către organele competente în executarea mandatelor de aducere, iarăși din motive neimputabile inculpaților amintiți, având în vedere că unul dintre apărătorii aleși a denunțat unilateral contractul de asistență juridică, în condițiile în care inculpații pe care-i reprezenta nu și-au respectat clauzele contractuale.

Așa cum s-a consacrat ideea în literatura de specialitate și în practica judiciară, trecerea timpului este de natură a diminua, a dilua pericolul pentru ordinea publică determinat de cercetarea inculpaților în stare de libertate. Ori este semnificativ să amintim aici că inculpatul G. P. este arestat preventiv din decembrie 2011, inculpatul I. E. a fost predat autorităților române la 11 iulie 2012, iar inculpatul S. M. a fost predat acelorași autorități la 19 noiembrie 2012. prin urmare fiecare dintre aceștia este arestat preventiv de cel puțin 8 luni de zile, în condițiile în care faptele pentru care sunt cercetați au o vechime considerabilă, în condițiile în care cele mai recente acte materiale au fost, pare-se, comise în cursul anului 2011, în cazul inculpatului G. P., și în cursul anului 2010 în cazul celorlalți doi inculpați.

Practic situația existenței ori inexistenței indiciilor de comitere a faptelor este identică cu cea constatată prin încheierea ședinței publice din data de _

, cu aserțiunile ce apar acolo legate de cele constatate de instanță în legătură cu declarațiile părților vătămate ori depozițiile martorilor.

În privința temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, valabil în cazul celor trei inculpați, cu toate că credem că la un moment dat lăsarea în libertate a inculpaților ar fi prezentat pericol concret pentru ordinea publică, la momentul de față, situația este ușor schimbată. Astfel, într- adevăr nu poate fi contestată în speță gravitatea abstractă a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, gravitate adusă în planul concret de împrejurările precise prezumate ca fiind cele de comitere a faptelor, respectiv prin pretinsa inducere în eroare a victimelor, în unele situații apărând și indiciile exercitării unor varii forme de constrângere, numărul relativ mare de părți vătămate, printre care și minori, zona geografică extinsă în care se presupune că au acționat

inculpații, faptele inculpaților conținând și elemente de extraneitate. Din aceeași perspectivă nu poate fi neglijat nici aspectul că aproape în toate cazurile, pentru

repatrierea părților vătămate a fost necesară intervenția ambasadei României din țările în care părțile vătămate au ajuns. De asemenea este necesar să reținem și faptul că activitatea pretins infracțională a inculpaților s-a desfășurat pe o perioadă de timp destul de îndelungată, în general. Tot aici este locul să subliniem că și scopul comiterii presupuselor infracțiuni, respectiv cel al obținerii de avantaje materiale în mod ilegal, prin exploatarea unor persoane, este apt să caracterizeze existența pericolului pentru ordinea publică.

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor instanței de efectuare a unei cercetări judecătorești în condiții de maximă celeritate, acest lucru nu a fost posibil, astfel că la un interval de timp de peste un an și 4 luni de zile de la sesizarea instanței, cercetarea judecătorească nu este finalizată, deși, așa cum am arătat în cele ce au precedat, probele esențiale cu privire la presupusa activitate desfășurată de către inculpați, au fost deja administrate.

La acest termen de judecată au fost administrate ultimele probe directe, cu excepția declarației părții vătămate R. M. - fiica, așa încât nu credem că administrarea probațiunii viitoare ar putea fi influențată prin cercetarea inculpaților în stare de libertate.

De altfel în privința inculpatului G. P. instanța a stabilit că după audierea martorei Ionaș A. se va putea lua în considerare eventualitatea luării unei alte măsuri, ori această martoră a fost audiată la acest termen de judecată.

Este real că măsura arestării preventive a fost luată și în considerarea dispozițiilor art. 148 lit. a Cod Procedură Penală, în condițiile în care inculpații S.

M. și I. E. s-au sustras de la urmărire penală, însă apreciem că în prezent nu există date noi din care să rezulte cea mai vagă intenție a inculpaților de a încerca să se sustragă de la cercetarea judecătorească. De altfel nici reprezentantul Parchetului nu a subliniat faptul că ar exista date noi din care să rezultă actualitatea unui asemenea temei de arestare preventivă.

Așadar având în vedere că temeiurile ce au determinat luarea și mai apoi menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G. P., I. E. și S.

M. s-a modificat, pierzându-și capacitatea, aptitudinea de a justifica o măsură atât represivă ca și arestarea preventivă, în temeiul art. 139 al. 1 Cod Procedură Penală tribunalul a admis cererile formulate de inculpații G. P., I. E. și S.

M. și în consecință a înlocuit măsura arestării preventive luată față de cei trei inculpați, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art.

145 Cod Procedură Penală, și anume localitatea Cisnădie, jud. Sibiu, în cazul inculpatului S. M., și respectiv localitatea Sibiu, jud. Sibiu, în cazul inculpaților G. P. și I. E., fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Tribunalul a stabilit că inculpatul S. M. are locuința situată în Cisnădie, str. Țesătorilor nr. 28, jud. Sibiu, inculpatul I. E. locuiește în Sibiu, str. Luceafărului nr. 79, jud. Sibiu iar inculpatul G. P. locuiește în Sibiu, str. Maior Niță nr. 11, jud. Sibiu.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpații vor fi obligați să respecte următoarele obligații:

să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
să se prezinte la Poliția Cisnădie, și respectiv la Poliția Sibiu, jud. Sibiu, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Totodată instanța a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu să respecte următoarea obligație:

S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În temeiul art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs DIICOT Serviciul Teritorial Cluj prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviințarea instanței și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

În motivele de recurs s-a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.p.p. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea presupus a fi comisă de cei trei inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar judecarea acestora în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, subzistă și temeiurile prevăzute de art.148 lit.a C.p.p. deoarece inculpații s-au sustras de la urmărirea penală.

Având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de părți vătămate, aria geografică în care s-a desfășurat activitatea infracțională, dificultățile de ordin tehnic în administrarea probatoriului în faza de urmărire penală și la instanța de fond, impun menținerea în starea de arest a celor trei inculpați.

Jurisprudența CEDO a statuat că atunci când se discută despre o cauză complexă, durata rezonabilă a măsurii arestării preventive trebuie raportată la complexitatea cauzei, inclusiv la dificultățile de ordin tehnic în administrarea probatoriului.

Faptele pentru care sunt judecați inculpații sunt deosebit de grave, din perspectiva impactului negativ pe care îl provoacă asupra conștiinței membrilor comunității.

Referitor la temeiul prev. de art.148 lit.a C.p.p. instanța de fond a reținut că inculpații nu și-au manifestat nici un fel de intenție de a părăsi țara sau de a se sustrage de la judecată, însă din actele de la dosar, inclusiv încheierile succesive prin care s-a menținut măsura arestării preventive rezultă că doi dintre cei trei inculpați s-au sustras în mod concret de la urmărire penală.

Raportat la motivele menționate mai sus, s-a solicitat casarea încheierii penale atacate, cu menținerea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.

Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond în mod întemeiat a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de cei trei inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, raportat la durata rezonabilă a acestei măsuri.

Prin încheierea penală nr.50 din 27 decembrie 2011 a Tribunalului Sibiu s-a dispus în baza art.143 și art.148 lit.f C.p.p. arestarea preventivă a inculpaților S. P., Ș. S. și Varga Robert, iar în baza art.143 și art.148 lit.b și f C.p.p. arestarea preventivă a inculpaților, Ș. N., Ș. Robert și Ș.

Augustin și în baza art.143 și art.148 lit.a și f C.p.p. arestarea preventivă a inculpaților G. P., G. L., Ș. M., Varga Sorin și Iacob E. .

Ulterior, prin încheierea penală nr.11 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului Sibiu a fost admisă propunerea formulată de DIICOT -Biroul Teritorial Sibiu, fiind prelungită măsura arestării preventive luată prin încheierea penală nr.50/2011 privind pe inculpații Ș. P., Ș. S., Varga Robert și G. P. . Prin aceeași încheiere a fost prelungită măsura arestării preventive și față de inculpații Ș. N., Ș. Robert și Ș. Augustin.

Față de ceilalți inculpați măsura arestării preventive a fost înlocuită ulterior, fiind menținuți în stare de arest doar inculpații G. P., Iacob E. și Ș. M. față de care instanța de fond prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Referitor la dispozițiile art.148 lit.f C.p.p. Curtea apreciază că una din condițiile cumulative prevăzute de acest text de lege s-a schimbat, respectiv aceea potrivit căreia lăsarea în libertate a inculpaților ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică, raportat la trecerea timpului și la faptul că nu au fost evidențiate indicii care să mai susțină existența pericolului pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, stare generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave și cu rezonanță socială deosebită, sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

În cauză faptele deduse judecății nu se circumscriu în această categorie .

Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor ce reprezintă un grad de pericol social, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.

Curtea împărtășește opinia potrivit căreia orice infracțiune săvârșită prezintă pericol concret pentru ordinea publică, însă ținând seama de principiile CEDO și de practica instanțelor de judecată din România, care admit principiul potrivit căruia arestarea este o măsură de excepție, fără a conduce la depășirea unui termen rezonabil ori la încălcarea drepturilor de care inculpații trebuie să se bucure și urmează să fie apreciat gradul de pericol social al faptelor comise de aceștia odată cu individualizarea pedepselor aplicate de instanța de fond, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare.

Prezumția potrivit căreia, în lipsa măsurii arestării preventive a unor persoane, sunt create situații în care cercetarea în stare de libertate a unor autori ar putea favoriza săvârșirea de către aceștia de noi fapte penale cu mult mai grave, în cazul de față nu are temei, fiind bine știut că pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a unor persoane trebuie dedus din probele administrate raportat la fiecare faptă săvârșită și nu în alt mod.

Analizând oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați prin prisma exigențelor CEDO (cauza Sucudeanu și Jiga din februarie - martie 2010)Curtea constată că referirea la pericolul pentru ordinea publică este invocată în cauza de față de o manieră abstractă, prin urmare nu se bazează pe probe, iar prezumțiile și presupunerile nu sunt rezonabile.

La dosar nu există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate.

Nu au fost evidențiate fapte concrete pe baza cărora să fi fost estimat riscul lăsării inculpaților în libertate, prin urmare nu au fost furnizate motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii inculpaților în stare de arest.

Prin hotărârea Sucudeanu contra României din 16 februarie 2010, CEDO a sancționat utilizarea excesivă a noțiunii de pericol pentru ordinea publică în situații abstracte.

Curtea a constatat că, în cauză, existau suficiente motive pentru a considera că inculpatul a comis o infracțiune, însă acest fapt nu este suficient pentru a permite arestarea sa. Curtea a amintit că referirea la pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocată de o manieră abstractă de către autorități, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumții și presupuneri. Curtea a mai statuat că referirea la pericolul pentru ordinea publică se poate face doar în circumstanțe excepționale, în care există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea unui acuzat în libertate (Letellier contra Franței).

Curtea a amintit și în cauza Calmanovici că autoritățile judiciare nu au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii reclamantului în stare de detenție provizorie, întrucât nu au prezentat fapte concrete pe baza cărora au estimat riscul lăsării reclamantului în libertate și nu au explicat imposibilitatea de a aplica măsurii alternative detenției.

În cauza Sucudeanu contra României situația este identică, autoritățile omițând să indice probe concrete din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică care ar fi rezultat din judecarea inculpatului în stare de libertate. În plus, Curtea a constata că instanțele nu au explicat niciodată de ce luarea unei alte măsuri preventive nu ar fi fost suficientă, iar simplul fapt că reclamantul era recidivist nu poate să justifice menținerea sa în stare de arest.

Curtea constată că argumentele CEDO sunt aplicabile în cauza de față cu privire la incidența art.148 lit.f C.p.p.

Confirm jurisprudenței, Curtea a dezvoltat patru motive în baza cărora arestarea preventivă este considerată ca justificată: pericolul de fugă din partea acuzatului, riscul ca acuzatul, odată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiției, să comită noi infracțiuni și existența unui pericol pentru ordinea publică.

În cauza Jiga contra României din martie 2010, Curtea a constatat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive cel puțin pentru o anumită durată de timp.

Acest pericol însă descrește pe măsura trecerii timpului, iar autoritățile trebuie să motiveze de o manieră concretă necesitatea menținerii stării de arest. Continuarea detenției așadar poate fi justificată dacă din anumite elemente concrete rezultă că trebuie acordată prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în subsidiar.

Starea de libertate constituie normalitatea, iar concluzia că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică trebuie să se întemeieze pe convingerea, dată de tot materialul probator al cauzei, că inculpații lăsați în libertate, vor săvârși fapte de natură penală, se vor sustrage judecării cauzei sau vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Reprezentând o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal în stare de libertate legea penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, garantând astfel dreptul individului la libertate stabilit în art.23 din Constituția României, de natură a răspunde și exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

A raționa în sensul că punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în libertate a inculpaților în condițiile descrise mai sus, sau rezonanța faptei în colectivitate pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-a comis fapta,

natura și gravitatea acesteia și că nu sunt necesare probe certe aflate la dosarul cauzei, ar însemna ca instanța să se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres stabilite prin textul de lege menționat, ceea ce este inadmisibil față de libertatea persoanei prezumate nevinovată.

Gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă a acestora, așa cum au fost prezentate până la acest moment la dosar, nu pot conduce automat la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpaților în libertate, ci dimpotrivă acest pericol trebuie să rezulte din coroborarea tuturor elementelor administrate în acuzare, respectiv produse în apărare, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu, soluție inacceptabilă cât privește luarea unei hotărâri asupra libertății persoanei.

Conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.

În prezenta cauză au trecut mai bine de 1 an și 7 luni de la luarea măsurii arestării preventive, iar conduita ulterioară a inculpaților nu este de natură a demonstra un pericol public .

Respectând exigențele CEDO, Curtea constată că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, atât din perspectiva existenței unei stări de pericol pentru ordinea publică, cât și prin raportare la stadiul procedurii.

Nici susținerile Parchetului referitoare la temeiul prevăzut de art.148 lit.a

C.p.p. cu privire la sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, nu justifică menținerea măsurii arestării preventive, raportat la termenul rezonabil al duratei acestei măsuri și la faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, iar inculpații nu au posibilitatea influențării bunei desfășurări a procesului penal.

Având în vedere perioada de arestare preventivă de cca. 1 an și 7 luni, la faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, la aspectul că inculpații au fost audiați cu privire la fapta reținută în sarcina acestora, Curtea apreciază că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat și că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și printr-o altă măsură preventivă mai puțin drastică, cum ar fi cea dispusă de instanța de fond, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de DIICOT

- Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 5 iulie 2013 a Tribunalului Cluj privind pe inculpații G. P., I. E. și Ș. M. urmează să fie respins, ca nefondat.

Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 05 iulie 2013 a Tribunalului Cluj privind pe inculpații G. P., I. E. și Ș. M. .

Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 17 iulie 2013.

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
DP	S.	S.	V.	G.

GREFIER

G. I. -B.

Red.V.G./S.M.D.

3 ex./_

Jud.fond. Liana Cociș

← Decizia penală nr. 1339/2013. Inlocuirea masurii preventive		Sentința penală nr. 48/2013. Inlocuirea masurii preventive →

Încheierea penală nr. 981/2013. Inlocuirea masurii preventive

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 981/2013. Inlocuirea masurii preventive