Decizia penală nr. 777/2013. Inlocuirea masurii preventive
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2
DECIZIA PENALA NR. 777/R/2013
Ședința publică din data de 31 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: I. C. M. JUDECĂTORI: C. I.
V. G.
G.: G. I. -B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial C. - reprezentant prin procuror DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Maramureș, împotriva încheierii penale din 23 mai 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații S. T. și C. A. și punerea în libertate a inculpaților,aceștia fiind cercetați sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin.1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., ambele cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. T., în stare de arest preventiv, asistat de către apărător ales - avocat Mesaros Tomoiagă A. din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosarul cauzei și inculpatul C. A.
, în stare de arest preventiv, asistat de către apărător ales - avocat Cioltea Octavian, din cadrul Baroului Maramureș cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-au depus la dosarul cauzei de către D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Maramureș, motivele de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul M. ui P., în baza art. 38515alin.2 lit.d C.p.p., solicită admiterea recursului formulat; casarea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Maramureș în data de 24 mai 2013 și rejudecând cauza să constate că se impune menținerea stării de arest preventiv a celor doi inculpați.
Totodată, solicită instanței de recurs să constate că instanța de fond în mod greșit a dispus înlocuirea acestei măsuri, respectiv cea a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451C.p.p, iar motivele pentru care solicită admiterea recursului sunt expuse în detaliu în memoriu aflat la dosarul cauzei.
În esență, apreciază că încheierea penală recurată este nelegală și netemeinică deoarece nu au intervenit noi elemente care să determine înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respectiv nu s-au schimbat temeiurile care determinat arestarea preventivă a inculpaților.
Raportat la gravitatea faptelor prezumate a fi săvârșite de către inculpați, la circumstanțele personale și la toate elementele care concretizează pericolul concret pentru ordinea publică, apreciază că, se impunea a fi menținută măsura arestului preventiv, sens în care solicită admiterea recursului formulat.
Apărătorul inculpatului S. T., în temeiul art. 38515pct.1 C.p.p. solicită respingerea recursului formulat și menținerea încheierii penale atacate ca fiind legală și temeinică. Așa cum instanța de fond a reținut motivul concret invocat de către parchet trebuia dovedit, respectiv trebuia să facă dovada că a analizat și alte măsuri preventive care s-au dovedit a fi ineficiente și insuficiente, și astfel s-a ajuns la cea de arestare preventivă. Arată că este momentul procesul în care această măsura a fost legal înlocuită pentru că, caracterul excepțional al acesteia, păstrarea la infinit a inculpaților în stare de arest nu este nici legală atât mai mult cu cât caracterul de excepție este aproape întotdeauna neglijat, iar în dosarele D.I.I.C.O.T niciodată nu s-au pus concluzii de revocare sau înlocuire a măsurii arestului preventiv și este momentul inculpaților să se apere în stare de libertate. Apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică, sens în care solicită respingerea recursului formulat de către parchet.
Apărătorul inculpatului C. A., solicita respingerea recursului formulat de către D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Maramureș. Apreciază soluția instanței de fond ca fiind una legală și temeinică, aceasta a fost motivată pe tot ceea ce constituie un argument în favoarea luării unei alte măsuri preventive față de inculpați, respectiv obligația de a nu părăsi țara. Natura infracțiunilor justifica înlocuirea acestei măsuri și după 4 luni de arest, această măsură poate substitui măsura arestului în măsura în care nu a existat și nu există nici un indiciu că inculpații ar fi încercat în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului. Precizează faptul că, de la momentul trimiterii în judecată a inculpaților, luna martie a anului curent, până la această dată nu s-a luat nici măcar un interogatoriu inculpaților și nu este vina niciunuia dintre aceștia. Pericolul pentru ordinea publică și timpul scurs de la momentul luării acestei măsuri s-a diminuat, iar în acest context aprecierea instanței de fond este una justificată. Mai mult arată că această cauză va mai dura mult timp, deoarece vor înțelege să solicite efectuarea unei expertize, întrucât se pune problema existenței elementului material al infracțiunii de contrabandă, calificarea juridică a faptei fiind o problemă.
Solicită instanței să rețină că atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței inculpatul C. A. a recunoscut tot ceea ce a făcut, iar până la acest moment nu există nici un impediment ca buna desfășurare a procesului penal să se realizeze și cu inculpații în stare de libertate, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat.
Inculpatul S. T. având ultimul cuvânt, solicita respingerea recursului formulat. Arată că regretă faptele și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt, solicita să fie judecat în stare de libertate întrucât se va prezenta de fiecare dată în fața instanței de judecată.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin încheierea penală din 24 mai 2013 Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală, a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpații S. T. (fiul lui A. -I. și E., născut la data de_ în S.
M., județul Maramureș, CNP 1., domiciliat în S. M., str. C. nr. 3, județul Maramureș) și C. A. (fiul lui A. și L., născut la data de_ în
S. M., județul Maramureș, CNP 1., domiciliat în Ocna Ș., sat Ș. nr. 401, județul Maramureș), ambii arestați preventiv și aflați în Penitenciarul Gherla, cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de 1451Cod procedură penală.
S-a impus inculpaților S. T. și C. A. să respecte următoarele obligații:
a). să se prezinte la instanța de judecată (Tribunalul Maramureș) la termenele
fixate;
b). să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (Poliția mun. S. M. ) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. În temeiul art. 145 alin.1 2lit. c C.pr.pen. s-a impus inculpaților:
- să nu se apropie de inculpații Ș. M. L., B. A. N., A. O. V.
, B. A., M. A., C. S. R., I. V., O. I. D., O. T. S. ,
B. V., Z. A., M. S., M. N., C. M., V. A., P. P., D.
P., M. I., R. P. C., SA I., M. A. V., B. M. C.
, P. M. și de martorii din prezentul dosar;
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 pct. 32Cod procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților S. T. și C. A. de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 5/U/_ și nr. 6/U/_, emise de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ ) dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul din 29 martie 2013 dat în dosarul nr. 96-D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș au fost trimiși în judecată inculpații S. T. și C.
A. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și inculpații Ș. M. L., B. A. N., A. O. V., B. A., M. A., C. S. R., I. V., O. I. D., O. T. S., B. V.
, Z. A., M. S., M. N., C. M., V. A., P. P., DP, M.
I., R. | P. C. | , S. | A. | I., M. | A. | V., B. M. C. și P. M. . |
Inculpații S. | T. | și C. | A. | au fost cercetați în stare de arest |
preventiv.
În faza de urmărire penală, prin rezoluțiile din data de 7 februarie 2013, date în dosarul nr. 96-D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș s-a dispus
începerea urmăririi penale față de inculpați sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 1 și 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar la data de 7 februarie 2013 față de inculpați s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru aceleași infracțiuni și s-a dispus reținerea acestora pe o durată de 24 de ore.
Prin încheierea penală nr. 107/_ a T. ui Maramureș s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților pe timp de 29 zile, cu începere de la
8 februarie 2013 până la 8 martie 2013, măsură prelungită până la data de 07 aprilie 2013 prin încheierea nr. 182 din_ .
În acel moment instanța a apreciat că arestarea inculpaților se circumscrie dispozițiilor legale prevăzute de normele interne și de cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care, în art. 5 paragraful 1 lit. c, admite privarea de libertate a unei persoane "dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia";.
Au fost avute în vedere și dispozițiile din Codul de procedură penală, mai exact art. 146, care face trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. Astfel, este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Din rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța a rezultat că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați, respectiv că în perioada octombrie 2012 - februarie 2013, împreună cu alte persoane, au inițiat și au constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii repetate de infracțiuni de contrabandă cu țigări de proveniență ucraineană, introduse ilicit în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Activitatea infracțională a presupus realizarea în mod repetat a mai multor acte materiale privind traficarea ilegală a unor importante cantități de țigări cu însemne fiscale ucrainene, angrenând participația mai multor persoane.
La sesizarea instanței, prin încheierea penală din_, instanța, în temeiul art. 160 Cod procedură penală, raportat la art. 3001Cod procedură penală a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților S. T. și C. A. și a menținut această măsură.
Chiar dacă în cauză continuă să fie incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală, în ceea ce privește "pericolul concret pentru ordinea publică"; la care se referă art.148 lit.f Cod procedură penală, dată fiind scurgerea unui interval mare de timp din momentul comiterii faptelor de care este sunt acuzați inculpații și până în prezent, acest pericol s-a diminuat. Sintagma conținută de textul legal presupune existența unor riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente ce decurg din circumstanțele reale ale cauzei și care
în prezent nu se mai evidențiază.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. Totuși, cu timpul, numai
imperativele anchetei penale nu mai justifică detenția celui în cauză pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigațiilor necesare.
T. a apreciat raportat și la natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, că la acest moment procesual, privarea de libertate a acestora nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile luării altei măsuri preventive, mai puțin severe. De altfel se mai are în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării (și anume_ ), că procesul este în stadiul cercetării judecătorești, și nu în ultimul rând, durata procedurilor
judiciare (care se presupune a fi îndelungată raportat la numărul martorilor care urmează a fi audiați), nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest, cu atât mai mult cu cât nu există nici un indiciu nou care să justifice pericolul concret pentru societate în afara celui care rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcină.
În plus, prin impunerea de obligații stricte inculpaților, inclusiv de a nu lua legătura cu părțile și martorii în cauză, se asigură garanții pentru buna desfășurare a procesului penal și înlăturării riscului de a mai comite astfel de fapte.
În aceeași ordine de idei, instanța are, de asemenea, obligația de a evalua periodic durata arestării preventive prin prisma rezonabilității ei și de a lua în calcul alte măsuri preventive care să servească aceluiași scop, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, astfel cum rezultă din dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
În concluzie, acuzația săvârșirii unei infracțiuni grave, chiar dacă este un factor pertinent, nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.139 Cod procedură penală, raportat la art.145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților S. T. și C. A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, impunându-se totodată acestora să respecte următoarele obligații:
a). să se prezinte la instanța de judecată (Tribunalul Maramureș) la termenele
fixate;
b). să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (Poliția mun. S. M. ) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art. 145 alin.1 2lit. c C.pr.pen. s-a impus inculpaților să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din prezentul dosar;
Li s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 pct. 32Cod procedură penală și s-a dispus punerea în libertate a acestora potrivit dispozitivului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș solicitând casarea acesteia și să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților Scheiner T. și C. A., întrucât în mod greșit instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora cu aceea de a nu părăsi
țara.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, iar aprecierea instanței de fond referitoare la împrejurarea că de la
data comiterii faptelor ar fi trecut un interval mai mare de timp și că privarea de libertate nu se mai justifică, este lipsită de fundament, întrucât inculpații au comis
infracțiuni grave, cu intenție, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, termenul rezonabil al arestării nefiind împlinit, întrucât instanța a fost sesizată cu judecarea cauzei cu două luni în urmă, iar administrarea probatoriului nici nu a început.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Bicroul Teritorial Maramureș, nr.96/P/_ pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și prev.de art.270 alin.1 și 3 rap.la art.274 din Legea nr.86/2006, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., reținându-se în esență că în perioada octombrie 2012-februarie 2013 împreună cu alte persoane au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii repetate de infracțiuni de contrabandă, cu țigări de proveniență ucrainiană introduse ilicit în țară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Activitatea infracțională a presupus realizarea în mod repetat a mai multor acte materiale privind traficarea ilegală a unor importante cantități de țigări cu însemne fiscale ucrainiene angrenând participația mai multor persoane, producând un prejudiciu total de peste 200.000 lei, fiind vorba de 24.000 de pachete de țigări traficate.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de_, iar după trimiterea în
judecată la_ s-a procedat în temeiul art.3001C.pr.pen.la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, dispunându-se menținerea acesteia în concordanță de dispozițiile art.160bC.pr.pen.
Ulterior, la 2_ T. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul C. A., pentru ca ulterior, la 24 mai 2013 din oficiu să dispună în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive luate față de inculpații Scheiner T. și C. A., cu măsura obligării de a nu părăsi țara cu motivarea ce rezultă din cuprinsul hotărârii atacate.
Având în vedere că de la luarea măsurii arestării preventive și până la momentul pronunțării încheierii prin care s-a dispus înlocuriea acesteia, s-a scurs doar o perioadă de 3 luni de zile, că cercetarea judecătorească nu a început, inculpații nefiind audiați, iar raportat la probele existente la dosar prin care se circumscrie întreaga activitate infracțională și care denotă un grad ridicat de pericol social, atât al faptelor, cât și al făptuitorilor, nu se poate considera că în prezent nu mai subzistă temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen.pentru a se proceda în sensul dispozițiilor art.139 C.pr.pen.
În mod greșit instanța de fond a reținut că arestarea preventivă nu se mai justifică deoarece de la comiterii faptelor ar fi trecut un interval mare de timp, deși
din actele dosarului rezultă că activitatea infracțională s-ar fi derulat din noiembrie 2012 până în luna februarie 2013, iar acest aspect a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și apoi menținerea acestuia la primirea dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3001C.pr.pen.
Așa fiind, nu se poate considera că temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive s-au schimbat, iar în acest moment procesual termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit, raportat la complexitatea cauzei, conduita organelor judiciare, gravitatea faptelor și celelalte elemente pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a enunțat în jurisprudența sa.
În consecință, recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș este întemeiat și va fi admis în baza art.38515pct.2 lit.d C.pr.pen., casându-se încheierea atacată, iar în temeiul art.3002 rap.la art.160b C.pr.pen. se va dispune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru argumentele mai sus arătate, apreciindu-se că o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu s-au modificat.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Maramureș împotriva încheierii penale din 24 mai 2013 a T. ui Maramureș, pe care o casează cu privire la soluția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților C. A. și S. T. cu măsura obligării de a nu părăsi țara și rejudecând:
Respinge cererea formulată de inculpații S. T. și C. A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art.3002rap.la art.160bC.pr.pen., menține măsura arestării preventive a inculpaților S. T., fiul lui A. -I. și E., născut la_ și C. A., fiul lui A. și L., născut la_, ambii aflați în Penitenciarul Gherla.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | |||||
I. | C. M. | C. | I. | V. | G. G. | I. -B. |
red.C.I./A.C.
3 ex. - _
jud.fond.G. O.
| ← Decizia penală nr. 110/2013. Inlocuirea masurii preventive | Încheierea penală nr. 35/2013. Inlocuirea masurii preventive → |
|---|
