Decizia penală nr. 541/2013. Inlocuirea masurii preventive

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a28

DECIZIA PENALĂ NR.541/R/2013

Ședința publică din 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: V. G.

I. C. M.

G.: DS

D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial C. reprezentat prin procuror:

DORU DOBOCAN

S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT BIROUL TERITORIAL SĂLAJ împotriva încheierii penale din 02 aprilie 2012 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara (pentru inculpatul M. G. ) și de modificare a controlului judiciar în privința inculpatului R. G., fost C. .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului

R. G., av.A. Raluca, din Baroul Iași și apărătorul din oficiu al inculpatului

G., av.Ilea I., din Baroul Cluj, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului R. G. depune la dosar o adeverință medicală pentru a justifica lipsa acestuia la termenul de astăzi.
Reprezentantul Parchetului depune la dosar motivele de recurs ce i-au fost comunicate în cursul acestei dimineți de la DIICOT Biroul Teritorial Sălaj.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri în privința inculpaților R. și M. prin care să se dispună respingerea cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara (inculpatul M. ) și de modificare a controlului judiciar (inculpatul R. ), deoarece de la data luării acestor măsuri față de cei doi inculpați nu au intervenit elemente care să justifice admiterea cererilor. Inculpații au solicitat admiterea cererilor, invocând faptul că este necesar să se deplaseze în alte localități pentru a-și exercita atribuțiile de serviciu, însă o astfel de motivare nu poate justifica admiterea cererilor.
Apărătorul inculpatului R. G. solicită respingerea recursului declarat de DIICOT ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Susține că de la data de 4 martie 2011 când inculpatul a fost pus în libertate prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, acesta a respectat toate obligațiile impuse de instanță, s-a prezentat la toate termenele de judecată, cu excepția a două situații, când lipsa a fost justificată cu acte la dosar și a
depus contractul de muncă din care rezultă necesitatea deplasării în alte localități. În situația în care nu are posibilitatea să se deplaseze, ar fi indisponibilizat, pentru că există alte persoane care pot să facă aceste deplasări. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul are familie organizată, doi copii minori, iar soția lui nu realizează venituri cu caracter constant. Având în vedere aceste
împrejurări, în mod corect s-a modificat controlul judiciar, în sensul că i s-a permis să părăsească localitatea de domiciliu.
Apărătorul inculpatului M. G. solicită respingerea recursului declarat de DIICOT ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara, deoarece s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive. Astfel, inculpatul a prezentat în instanță două contracte de muncă, pentru unul din ele fiind necesară deplasarea sa în afara localității de domiciliu. Acesta este întreținător al familiei, are copii minori, iar din noiembrie 2011 de când s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea a trecut o perioadă suficientă, care justifică înlocuirea acestei măsuri. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Solicită acordarea parțială a onorariului avocațial și pentru apărătorul din oficiu al inculpatului R. G., av.F. Oltița.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din 2 aprilie 2012, în temeiul art. 139 alin. 1, art. 145, art. 145¹Cod procedură penală, a admis cererea formulată de inculpatul M. G. (C.N.P. - 1., fiul lui N. și E., născut la data de_ în I., domiciliat în I., A. R., nr. 38-A, etaj 2, ap. 10, județul I. ) și dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara și a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
2. să se prezinte la poliția localității de domiciliu, respectiv Poliția Municipiului I., conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori este chemat;
3. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
5. să nu intre în legătură cu părțile vătămate și cu martorii din cauză menționați în rechizitoriul la filele 892-912.
În temeiul art. 160³Cod procedură penală, s-a admis cererea formulată de inculpatul R. G. (fost C., C.N.P. 1., fiul lui C. și G., născut la data de_ în I., domiciliat în I., str. Clopotari nr. 9, bl. 627, sc. E, et. 1, ap. 7) de modificare în parte a controlului judiciar instituit de Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din data de 4 martie 2011, pronunțată în dosarul nr._, în sensul modificării obligațiilor stabilite la punctele a) și f) în cuprinsul încheierii menționate anterior și s-a stabilit ca pe timpul liberării provizorii inculpatul este obligat să respecte:
- să nu depășească limita teritorială a României;
- să nu se apropie de părțile vătămate M. F. C., M. I. C. ,

M. M., S. Geanina, G. D., de victimele B. Ș., C. I.

, E. N., precum și de martorii I. iță M., Mertic L., V. M. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

Celelalte obligații instituite în sarcina inculpatului prin încheierea penală din 4 martie 2011 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ au rămas nemodificate.

S-a respins cererea formulată de inculpata T. P. (fostă C. ,

C.N.P. - 2., fiica lui C. și G., născută la data de_ în I., str. Clopotari nr. 4, bl. 612, sc. D, ap. 1, jud. I. ) de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.

S-a respins cererea formulată de inculpatul T. B. (fost C., zis B.

, C.N.P. - 1., fiul lui C. și G., născut la data de_ în I., domiciliat în I., str. S. nr. 3, bl. 829, sc. A, et. 2, ap. 8, jud. I. ) de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt

următoarele:

La data de_ inculpatul M. G., prezent la judecată, a solicitat instanței înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.

În motivarea cererii inculpatul a arătat că are un loc de muncă la S.C. Ideal Rartex, cu sediul în Dej, care implică deplasarea sa în țară, iar în situația în care nu i se ridică această interdicție ar putea să-și piardă locul de muncă. De asemenea, precizează că mai are un loc de muncă la S.C. Delcar, unde lucrează la o spălătorie. Mai arată și faptul că stă în chirie, soția sa este bolnavă de cancer și are un copil în întreținere, iar în momentul de față este singurul întreținător al familiei.

La data de_ inculpatul R. G. a depus la dosar o cerere prin care solicită instanței modificarea în parte a controlului judiciar dispus de Tribunalul Maramureș prin încheierea de ședință din data de_, în dosarul_, respectiv a obligațiilor prevăzute la literele a și f.

În motivarea cererii inculpatul a arătat că a respectat toate obligațiile impuse de instanța de judecată și că lucrează la o societate care își are sediul în

V. Dornei și ar trebui să se deplaseze și în alte părți pentru a încheia contracte. În ceea ce privește permisiunea de a lua legătura cu inculpatul T. B., arată că dorește acest lucru pentru a păstra un climat de normalitate în familie și să petreacă sărbătorile împreună. Referitor la inculpatul P. V., arată că au existat situații în care s-au întâlnit accidental în diferite locații din I. și că nu au existat conflicte, nu a fost tulburată ordinea publică și nu s-au discutat chestiuni legate de cauza în care sunt cercetați.

La data de_ inculpata T. P. a depus la dosar o cerere prin care solicită instanței înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.

În motivarea cererii inculpata a arătat că a respectat toate obligațiile impuse de instanța de judecată, are un copil în întreținere și ar dori să obțină mai mulți bani angajându-se și în alte localități decât municipiul I., precizând totodată că are datorii mari și are și probleme de sănătate. De asemenea, a arătat că dorește să-și poată vizita mama, care locuiește într-o localitate lângă I., în satul D., comuna H. .

La data de_ inculpatul T. B. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat instanței înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.

În motivarea cererii inculpatul a arătat că fiica sa urmează cursurile unei școli din B., iar soția sa și-a deschis un magazin de mobilă în aceeași localitate și ar dori să aibă posibilitatea să le viziteze.

Procedând la examinarea cererilor formulate de inculpații M. G., R.

G., T. P. și T. B., instanța reține următoarele:

Inculpatul M. G. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 10-D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și lit. b pct. 5 și 14 din Legea nr. 39/2003, complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (anul 2006), fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (anul 2006), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (ianuarie 2008 - aprilie 2008), fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (ianuarie 2008 - aprilie 2008), complicitate la înșelăciune (speța privind pe C. F. ) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 (speța privind pe C. F. ), înșelăciune (speța privind pe T. R.

C. ) prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals privind identitatea (speța privind pe T. R. C. ) prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 293 Cod penal, uz de fals (speța privind pe T. R. C. ) prevăzută de art. 291 Cod penal, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 (speța privind pe T. R. C. ), înșelăciune (speța privind pe partea vătămată G. G. ) prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată (speța privind pe partea vătămată

G. G. ) prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin decizia penală nr. 334/R/_, Curtea de Apel C. a dispus față de inculpatul M. G. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul I. .

Potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, o măsură preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Procedând la verificarea cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de inculpatul M.

G., tribunalul a apreciat că la această dată temeiurile avute în vedere inițial de instanță la luarea măsurii de a nu părăsi localitatea s-au modificat. De asemenea, tribunalul a apreciat că cererea formulată de inculpat este întemeiată și în raport de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, care reglementează scopul și categoriile măsurilor preventive, stabilind totodată la alineatul 8 al textului legal menționat criteriile ce trebuie avute în vedere la alegerea măsurii preventive.

T. a reținut că, în raport de actele depuse la dosar de inculpatul M.

G., rezultă că acesta desfășoară activități în baza a două contracte individuale de muncă. Astfel, potrivit contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 1957 din_ între societatea comercială Delcar S.R.L., cu sediul în I.

, și angajatul M. G., acesta urmează să ocupe postul de lucrător de responsabil cu întreținerea curățeniei, contractul fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată. La dosar a fost depus și contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 12 din_, încheiat cu S.C. Ideal Rartex, cu sediul în I., inculpatul fiind angajat în funcția de merceolog. Potrivit fișei postului (filele 376-

381 din dosarul instanței - volumul 28), precum și adeverinței eliberate de societatea angajatoare (fila 375 din dosarul instanței - volumul 28), activitatea pe care o desfășoară salariatul M. G., inculpat în prezentul dosar, presupune

deplasări în alte localități din țară, în scopul aprovizionării, dar și a distribuirii mărfii.

În raport de aceste aspecte și având în vedere faptul că inculpatul M. G. este singurul întreținător al familiei, tribunalul a apreciat la acest moment procesual că cererea inculpatului de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara este justificată, iar aceasta din urmă măsură oferă garanții suficiente pentru ca scopurile măsurii preventive prevăzute la art. 136 alin. 1 Cod procedură penală să fie îndeplinite.

T. a apreciat că în stadiul actual al cercetării judecătorești, după ce poziția procesuală a inculpatului a fost consemnată de instanță la termenul din_, interdicția privind comunicarea cu ceilalți inculpați nu își mai găsește eficiență câtă vreme inculpații și-au exprimat deja poziția procesuală pe care înțeleg să o adopte în dosar.

T. a avut în vedere, de altfel, și durata de timp de când a fost instituită măsura obligării de a nu părăsi localitatea, care presupune o restricție de deplasare a inculpatului, măsură în privința căreia, chiar dacă Codul de procedură penală nu prevede în mod expres în ceea ce privește faza judecății o durată limitativă de timp, în nici un caz aceasta nu poate depăși o limită a rezonabilității întrucât aceasta ar putea genera consecințe negative asupra dreptului la muncă al inculpatului și chiar asupra vieții private a acestuia.

De altfel, nu au putut fi ignorate nici cheltuielile pe care le presupune deplasarea inculpatului la termenele de judecată stabilite în cursul derulării procedurilor judiciare, precum și durata acestor proceduri, generate de complexitatea și incidentele procedurale intervenite în cursul procesului.

T. a apreciat că nici o măsură preventivă nu poate avea altă natură, scop sau funcție decât cele instituite de textul art. 136, respectiv art. 145, art. 145¹(în speță) Cod procedură penală, întrucât, în caz contrar, măsura preventivă ar dobândi o funcție coercitivă, ceea ce ar contraveni în mod fundamental prezumției de nevinovăție, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, consfințit atât de art. 5²Cod procedură penală, cât și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de către inculpatul M. G. .

În temeiul art. 139 alin. 1, art. 145, art. 145¹Cod procedură penală, tribunalul a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:

să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la poliția localității de domiciliu, respectiv Poliția Municipiului I., conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
să nu intre în legătură cu părțile vătămate și cu martorii din cauză menționați în rechizitoriul la filele 892-912.

Inculpatul R. G. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 10-D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr.

656/2002, trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin încheierea penală din_ a T. ui Maramureș a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. G. și s-a dispus punerea în libertate a acestuia, stabilindu-se în sarcina sa obligațiile prevăzute la art. 160²alin. 3 și 3¹Cod procedură penală.

Potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Potrivit art. 160³Cod procedură penală, controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

Așadar, instanța, în analizarea cererii formulate de inculpatul R. G., de modificare a controlului judiciar, este datoare să analizeze dacă prin modificarea obligațiilor care intră în conținutul controlului judiciar, scopul măsurii, respectiv buna desfășurare a procesului, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată se pot realiza în continuare.

T. a reținut că în dovedirea cererii formulate, de modificare a controlului judiciar în sensul ridicării interdicției de a se deplasa doar pe raza județului I., inculpatul a depus acte din care rezultă că este angajat pe perioadă nedeterminată la S.C. Eurosell-Win S.R.L. V. Dornei, pe funcția de tehnician merceolog (fila 102 din dosarul instanței - volumul 30), iar potrivit fișei postului (filele 103-105 din dosarul instanței - volumul 30), este necesară deplasarea angajatului, respectiv a inculpatului R. G., și în alte localități în vederea desfășurării activității.

T. a apreciat că în stadiul actual al cercetării judecătorești, după ce poziția procesuală a inculpatului a fost consemnată de instanță la termenul din_, interdicția privind comunicarea cu inculpații T. B. și P. V. nu își mai găsește eficiență câtă vreme inculpații și-au exprimat deja poziția procesuală pe care înțeleg să o adopte în dosar.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea formulată de inculpatul R. G., de modificare în parte a controlului judiciar instituit de Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din data de 4 martie 2011, pronunțată în dosarul nr._, în sensul modificării obligațiilor stabilite la punctele a) și f) în cuprinsul încheierii menționate anterior și va stabili ca pe timpul liberării provizorii inculpatul a fost obligat să respecte:

să nu depășească limita teritorială a României;
să nu se apropie de părțile vătămate M. F. C., M. I. C. ,

M. M., S. Geanina, G. D., de victimele B. Ș., C. I.

, E. N., precum și de martorii I. iță M., Mertic L., V. M. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

Celelalte obligații instituite în sarcina inculpatului prin încheierea penală din 4 martie 2011 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ au rămas nemodificate.

Inculpata T. P. a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 10-D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5, 12, 14, 20 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

2 Cod penal, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată D. D. ), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată F. D. ), tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b, c Cod penal (parte vătămată G. I. ), complicitate la înșelăciune în formă agravată (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin decizia penală nr. 334/R/_, Curtea de Apel C. a dispus, față de inculpata T. P. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul I. .

În ceea ce privește cererea formulată de inculpata T. P. de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145¹Cod procedură penală, motivat de faptul că dorește să-și găsească un loc de muncă în afara localității cu privire la care s-a instituit măsura, tribunalul reține următoarele:

Inculpata T. P. nu a depus în susținerea cererii acte care să dovedească faptul că are raporturi de muncă care presupun deplasări constante și frecvente în alte localități decât localitatea de domiciliu și nici că ar avea oferte certe în sensul angajării într-o altă localitate decât localitatea de domiciliu.

La dosar au fost depuse doar contracte individuale de muncă cu durată determinată și a căror valabilitate a fost depășită. Aceste înscrisuri demonstrează faptul că inculpata presta diverse activități și în afara localității I. .

Aceste aspecte au fost însă considerate de instanță ca fiind irelevante în dovedirea cererii formulate de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins cererea formulată de inculpata T.

P., de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul T. B. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 10-D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată P.

P. ), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată D. D. ), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată H. Marilena), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin decizia penală nr. 334/R/_, Curtea de Apel C. a dispus față de inculpatul T. B. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul I. .

În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul T. B. privind

înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, tribunalul a reținut că inculpatul își motivează cererea pe situația familială, respectiv faptul că fiica și soția sa locuiesc în prezent în B. .

În dovedirea cererii inculpatul a depus o adeverință care atestă că minora

T. Patricia urmează cursurile unei școli din B. .

T. a apreciat că cererea este nejustificată în raport de motivele și dovezile depuse. Actele depuse în dovedirea cererii formulate de inculpat nu fac dovada schimbării temeiului care a determinat instituirea unei astfel de măsuri restrictive cu privire la inculpat.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins cererea formulată de inculpatul

T. B., de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj care a solicitat admiterea căii de atac promovate și rejudecând dosarul, respingerea în fond a cererilor formulate de inculpați și menținerea în privința inculpatului R. G. a dispozitivului încheierii penale a T. ui Maramureș din 4 martie 2011, iar în privința inculpatului M. G. dispozitivul deciziei penale 334 din_ a Curții de Apel C. .

Procurorii au criticat încheierile instanțelor de judecată pentru netemeinicie, arătând că în speță cercetarea judecătorească nu a început în mod efectiv și prin măsurile impuse de instanță este periclitată buna desfășurare a actului de justiție.

Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, prin împiedicarea inculpatului de a întreprinde anumite activități perturbatorii, dar în același timp pentru a evita, în anumite cazuri, luarea măsurilor preventive privative de libertate, legiuitorul a prevăzut două măsuri preventive restrictive de libertate. Acestea sunt obligarea de a nu părăsi localitatea prev.în art.145/1 și obligarea de a nu părăsi țara prev.în art.145/1 și 2 C.proc.pen. Luarea acestor măsuri pentru a fi justificată, trebuie să urmărească buna desfășurare a procesului penal.

Condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurilor preventive, ca garanții ale libertății persoanei în procesul penal, se adresează atât organelor judiciare, pentru înlăturarea arbitrarului, dar și persoanelor față de care se pot lua măsurile preventive. Astfel, cum constant a statuat Curtea E. ană a Drepturilor Omului în cauza Steel și alții c/a Marii Britanii din_ ; cauza Hilda Hafsteinsdottir c/a Islandei din 8 iunie 2004, legea care prevede posibilitatea luării unei măsuri preventive, în afara faptului că trebuie să fie accesibilă, trebuie să fie și previzibilă, adică persoana vizată trebuie să poată deduce din conținutul ei care este comportamentul interzis și care sunt consecințele care decurg din actele sale, din partea autorităților. Condițiile limitării libertății trebuie să fie clar definite, astfel încât să poată fi prevăzute, în limite rezonabile, eventual cu ajutorul unor sfaturi competente, iar persoana să-și poată autodirija comportamentul în cunoștință de cauză.

Din materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, rezultă faptul că, în perioada 2003-2009 pe raza județului I. s-a constituit un grup infracțional organizat având ca obiect infracțiunile de: șantaj, trafic de persoane, înșelăciune, spălare de bani, nucleul de bază al acestui grup fiind constituit din membrii familiei Cordoneanu. În acest nucleu au fost integrate un număr mare de persoane în calitate de membrii ai grupului, sau prozeliți.

În cursul ședinței de judecată din_ a T. ui Maramureș, inculpatul

R. G. a solicitat instanței modificarea în parte a controlului judiciar dispus de Tribunalul Maramureș prin încheierea penală din_ în dosarul nr._

. Astfel, prin încheierea din 4 martie 2011 a aceleiași instanțe s-a dispus în baza art.160/8 alin.2 C.proc.pen., admiterea cererii de liberare provizorie formulată de inculpatul R. G. și punerea sa în libertate pe acest temei.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul R. G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.10/D/P/2010 al

Serviciului Teritorial I. - DIICOT, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 alin.1 și 3 din Legea 39/2003, spălare de bani prev.de art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002, trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 și totul cu art.33 lit.a C.pen.

În cursul ședinței de judecată din_ a T. ui Maramureș, inculpatul

R. G. a solicitat magistratului modificarea în parte a controlului judiciar dispus de aceeași instanță la_, respectiv ridicarea interdicției de a se deplasa doar pe raza județului I., precum și ridicarea interdicției vizând comunicarea cu inculpații T. B. și P. V. .

Inculpatul R. G. a învederat că din momentul admiterii cererii de

liberare provizorie a respectat cu strictețe obligațiile fixate de către instanța de judecată, precum și programul de supraveghere întocmit de către organele de poliție.

De asemenea, inculpatul arată că solicită judecătorului fondului, admiterea depășirii limitei teritoriale a jud.I., deoarece patronul acestuia i-a solicitat în repetate rânduri să părăsească județul I., pentru a găsit noi furnizori de produse. Totodată, arată că dorește să i se dea permisiunea să ia legătura cu fratele său, inculpatul T. B. .

Prin încheierea penală din_ Tribunalul Maramureș a admis cererea inculpatului R. de modificare în parte a controlului judiciar instituit de instanța de fond prin încheierea din_ și a modificat obligațiile stabilite în sensul că a aprobat ca inculpatul să-și schimbe locuința și totodată, să ia legătura cu inculpații T. B. și P. V. .

Curtea apreciază că hotărârea T. ui Maramureș este netemeinică pentru următoarele considerente:

Astfel, inculpatul R. G. a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, respectiv aderarea la un grup infracțional organizat, spălare de bani și trafic de persoane, infracțiuni care presupun existența unor înțelegeri prealabile între inculpați atât înainte, cât și după comiterea faptelor.

În acest moment procesul, cercetarea judecătorească nu a demarat și fiind vorba de administrarea unui vast probatoriu, în mod eronat s-a permis inculpatului R. să ia legătura cu ceilalți inculpați și în același timp să își schimbe locuința avută inițial.

Circumstanțele reale ale faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în număr de 27 de persoane, se reflectă asupra situației fiecăruia dintre ei, în condițiile în care pericolul concret pentru ordinea publică, nu poate fi desprins de ansamblul infracțional și de datele care îl caracterizează referitor atât la anvergura activității ilicite care se presupune că a fost derulată de către inculpați, modalitatea concretă în care au fost implicați în comiterea faptelor penale, numărul mare de părți vătămate implicate, urmările socialmente periculoase care au fost produse, toate acestea demonstrând pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă fiecare inculpat în parte și implicit inculpatul

R. G. .

Curtea reține că la data când inculpatul R. G. s-a angajat în muncă știa că împotriva sa este începută urmărirea penală, ba mai mult că a fost deferit justiției, urmând a se stabili vinovăția sa în cadrul unui proces penal, astfel că trebuia să-și găsească un loc de muncă care să-i asigure posibilitatea deplasării atât la organele judiciare, cât și posibilitatea asigurării existenței materiale zilnice. Nu trebuie omis faptul că libertatea de mișcare a inculpatului a fost

îngrădită prin încheierea penală din_ a T. ui Maramureș, ținând cont atât de pericolul social al infracțiunilor în privința cărora este bănuit cât și de pericolul social pentru ordinea publică pe care îl reprezintă persoana

inculpatului, față de care inițial a fost luată măsura arestării preventive.

Din analiza prevederilor art.160²C.pr.penaIă, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni.

Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.160¹alin.1 C.proc.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.1606alin.2 C.proc.pen.fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.160²și 1606C.proc.pen., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C.proc.pen.

În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R. iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei - 27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).

În privința temeiniciei cererii formulate, Curtea reține că din coroborarea textului art.160²raportat la art.1606C.proc.pen.reiese caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul dintre cazurile de împiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C.proc.pen., art.23 alin.10 din Constituția României și art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării sub

control judiciar. Logic, această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic

dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, instanța de recurs consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art.160²rap.la art.1606C.proc.pen.din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.

O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.

Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță încă nu a demarat cercetarea judecătorească, inculpatul R. nu a fost ascultat, nu se cunoaște poziția sa procesuală, dar i se impută o multitudine de acte infracționale și infracțiuni cu un pericol social ridicat. Prin urmare, modificarea controlului judiciar nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că cercetarea judecătorească nu a debutat, nu s-a luat act de poziția inculpaților, nu au fost administrate probe în apărare și în acuzare, măsura dispusă de Tribunalul Maramureș nefiind temeinică.

Față de actele atașate dosarului până în acest moment, Curtea constată că încheierea din_ a T. ui Maramureș trebuie să rămână în ființă, măsurile dispuse prin aceasta fiind necesare pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru asigurarea posibilității stabilirii adevărului în cauză, continuității și celerității administrării probatoriului, cercetarea judecătorească aflându-se la debutul ei. Măsura liberării sub control judiciar luată la 4 martie 2011 se dovedește a fi temeinică și proporțională și în raport de persoana inculpatului, care își poate astfel îndeplini obligațiile familiale, sociale și profesionale.

Pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul modificării controlului judiciar, rezultă din modul și împrejurările în care se presupune că

faptele pentru care este cercetat, au fost săvârșite.

Modificarea controlului judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea de a influența depozițiile unor martori, dosarul aflându-se în faza primelor cercetări.

De asemenea, prin prisma jurisprudenței CEDO, inculpatul R. G. având o vârstă tânără, de 37 de ani, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul României și să nu se prezinte la proces, de asemenea așa cum am

arătat liber fiind, să încerce să împiedice în acest moment derularea cercetării judecătorești, să comită alte infracțiuni de același gen, ori să tulbure ordinea publică.

Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Într-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului.

În raport cu aceste considerente, cererea inculpatului de modificare a controlului judiciar, apare ca nefondată la acest moment procesual, urmând a fi respinsă.

Curtea reține că prin încheierea penală din_ a T. ui Maramureș s- a dispus în baza art.139 și 145/1 C.proc.pen.admiterea cererii formulate de către inculpatul M. G. și s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.

Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică pentru următoarele considerente:

Inculpatul M. G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.10/D/P/2010 al Serviciului Teritorial I. al DIICOT pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 alin.1 și 3 din Legea 39/2003, complicitate la înșelăciune prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1,2,3 C.pen., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.(anul 2006), fals în înscrisuri sub semnătură privată cu art.41 alin.2 prev.de art.290 C.pen., (anul 2006) complicitate la înșelăciune - credite bancare frauduloase prev.de art.26 C.pen.rap.la art.215 alin.1,2,3 și 5 C.pen., cu aplic.art.41 alin.2 (ianuarie 2008 - aprilie 2008), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C.pen. cu art.41, 42 (ianuarie -aprilie 2008), complicitate la înșelăciune (speța privindu-l pe

C. F. ) prev.de art.26 C.pen., rap.la art.215 alin.1,2,3 C.pen., spălare de bani prev.de art.23 lit.b din Legea 656/2002 (speța privind pe C. F. ), înșelăciune (speța privind pe Teodorescu R. C. ) prev.de art.215 alin.1,2,3 și 5 C.pen., instigare la fals privind identitatea (privind pe Teodorescu R. C. ) prev.de art.25 C.pen., rap.la art.293 C.pen., uz de fals (privind pe Teodorescu R. C. ) prev.de art.291 C.pen., spălare de bani prev.de art.23 alin.1 lit.b din Legea 656/2002 (privind pe Teodorescu R. C. ), înșelăciune (privind pe partea vătămată G. G. ) prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C.pen.cu art.33 lit.a C.pen.

Prin decizia penală nr.334/R al Curții de Apel C. din 10 martie 2011 a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului M. G. cu cea a obligării de a nu părăsi municipiul I. . În ședința de judecată din_ inculpatul M.

G. a solicitat T. ui Maramureș înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara, motivând că este singurul întreținător al familiei, are o soție care suferă de o boală gravă, având și un copil în întreținere.

Din actele de la dosar rezultă însă că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, respectiv aderarea la un grup infracțional organizat, înșelăciune, complicitate la aceeași infracțiune, fals și uz de fals, infracțiuni derulate pe o perioadă îndelungată de timp 2006- 2008, și care au presupus existența unor înțelegeri anterioare și prealabile între inculpați atât înainte, cât și după implicarea lor în faptele ilicite.

Și în privința acestui inculpat Curtea reține că cercetarea judecătorească nu a demarat, este necesară administrarea unui vast probatoriu, astfel că pentru

buna desfășurare a procesului penal nu se impunea înlocuirea obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara.

Corespunde realității că inculpatul a depus la dosarul cauzei un contract individual de muncă încheiat cu SC Ideal Rartex cu sediul în I., acesta având

calitatea de merceolog în cadrul firmei. Potrivit fișei postului, activitatea derulată de inculpatul M. G. presupune deplasări în alte localități din țară în scopul aprovizionării.

Curtea constată că în momentul în care inculpatul M. G. a încheiat acest contract de muncă cunoștea împrejurarea că este cercetat și trimis în judecată într-un dosar penal, în care i s-a impus de către magistrați o restricție de deplasare, condiții în care ar fi trebuit să respecte hotărârea instanței. În ipoteza în care ar fi dorit să se încadreze în muncă, trebuia să-și găsească o firmă și o activitate care să nu afecteze conținutul deciziei judecătorești prin care i s-a restricționat deplasarea și s-au fixat anumite limite teritoriale.

Pe de altă parte, inculpatul a mai formulat o astfel de cerere la_, această solicitare fiind respinsă ca nefondată de către Tribunalul Maramureș, iar de atunci condițiile care au determinarea neacceptarea cererii, nu s-au schimbat. Nu s-a estompat nici pericolul social al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și nici pericolul pentru care îl prezintă persoana acestuia prin prisma activității ilicite derulate pe o perioadă îndelungată de timp 2006-2009.

Curtea reține că nu era necesar ca prima instanță să înlocuiască o măsură cu alta raportat la faptul că inculpatul desfășura o activitate lucrativă într-o altă localitate, ci pentru a se respecta dispozițiile legale, se impunea doar modificarea conținutului obligației impuse de a nu depăși limita teritorială a municipiului I. . Trebuia analizat perimetrul teritorial pe care inculpatul trebuia să-și deruleze activitatea și să se dispună ca inculpatul M. să nu depășească limita teritorială a jud.I. și a celui în care era oportun a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Maramureș.

Prin urmare, în acest mod trebuia rezolvată dacă se aprecia judicioasă și întemeiată solicitarea inculpatului și nicidecum înlocuirea obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara.

Curtea reține că în sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art.5 din Convenție care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică și anume, dreptul oricui de a nu fi reținut sau arestat în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în

domeniul de aplicare al art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenție. Dreptul la liberă circulație, atât în interiorul unui stat, cât și între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art.2 paragraf 3 din Protocolul nr.4. Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

Din probele atașate dosarului, rezultă că există temeiuri care să justifice menținerea obligării de a nu părăsi localitatea, condiții în care în speță, există și indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul M. ar fi comis faptele pentru care este cercetat, ceea ce este suficient și justifică prin ele însele, menținerea măsurii dispusă la_ de către Curtea de Apel C. .

Așa fiind, Curtea reține că subzistă în continuare temeiurile care au fost avute în vedere de către Curte cu prilejul luării măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea față de inculpat la 10 martie 2011, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 C.proc.pen. sub aspectul existenței de probatorii și indicii temeinice, astfel cum sunt definite de art.68/1 C.proc.pen., date care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul M. a comis faptele și necesitatea asigurării desfășurării normale a unei proceduri judiciare, care încă nu a fost demarată (cercetarea judecătorească).

Având în vedere pericolul social al faptelor pentru care a fost cercetat inculpatul, dar și conduita procesuală a acestuia înainte de a se dispune față de el măsura preventivă, dar și ulterior, în condițiile în care în cauză se efectuiază cercetări din anul 2010, justifică pe deplin convingerea Curții că buna desfășurare a procesului penal va fi împietată prin luarea unei măsuri mai puțin severe față de inculpatul M., aceea de a nu părăsi țara, iar actele de cercetare judecătorească, nu pot fi efectuate fără a se dispune o restrângere a libertății de mișcare.

În ultimul rând, Curtea învederează că Tribunalul Maramureș așa cum s-a relevat, dacă aprecia necesară și oportună, trebuia doar să încuviințeze pentru inculpat posibilitatea părăsirii localității, prin urmare, trebuia să-i acorde posibilitatea de deplasare în afara limitei teritoriale stabilite, față de împrejurarea că acesta ar fi derulat o activitate lucrativă într-un alt perimetru teritorial decât cel stabilit prin hotărârea din martie 2011 și nicidecum nu trebuia înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.

Conform practicii judiciare constante a instanței supreme, organul judiciar poate încuviința în favoarea inculpatului posibilitatea de deplasare în afara limitei teritoriale stabilite printr-o hotărâre judecătorească.

Pentru motivele ce preced și în virtutea considerentelor la care s-a făcut referire, Curtea în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., va admite recursul declarat de către DIICOT Biroul Teritorial Sălaj împotriva încheierii penale fără număr din 02 aprilie 2013 a T. ui Maramureș, pe care o va casa în parte, în privința inculpaților R. G. și M. G. și rejudecând în această limită:

Va respinge cererile formulate de inculpați și va menține în privința inculpatului R. G. a dispozitivului încheierii penale a T. ui Maramureș din 4 martie 2011, iar în privința inculpatului M. G. a dispozitivului deciziei penale nr.334/R/_ a Curții de Apel C. .

Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Se va stabili onorariu apărător oficiu la 100 lei pentru av.Ilea I. (inculpat

M. G. ) și 25 lei onorariu parțial pentru av.F. Oltița (inc.R. G. ), conform art.189 C.proc.pen.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de către DIICOT Biroul Teritorial Sălaj împotriva încheierii penale fără număr din 02 aprilie 2013 a T. ui Maramureș, pe care o casează în parte, în privința inculpaților R. G. și M. G. și rejudecând în această limită:

Respinge cererile formulate de inculpați și menține în privința inculpatului

R. G. dispozitivul încheierii penale a T. ui Maramureș din 4 martie 2011, iar în privința inculpatului M. G. dispozitivul deciziei penale nr.334/R/_ a Curții de Apel C. .

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Stabilește onorariu apărător oficiu 100 lei pentru av.Ilea I. ) inculpat M. G. ) și 25 lei onorariu parțial pentru av.F. Oltița (inc.R. G. ).

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI			G.
DP	V.	G.	I.	C. M.	D.	S.

red.PD/CA 3 ex. - _

jud.fond.A. C.

← Încheierea penală nr. 925/2013. Inlocuirea masurii preventive		Decizia penală nr. 1339/2013. Inlocuirea masurii preventive →

Decizia penală nr. 541/2013. Inlocuirea masurii preventive

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 541/2013. Inlocuirea masurii preventive