Decizia penală nr. 134/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ NR. 134/R/2013 Ședința publică din data de 21 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. : P. | M. A. | V., judecător D. , | |
Președinte secția penală | |||
GREFIER | : B. : M. | C. | D., judecător N. |
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud reprezentat prin SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de revizuentul M. V. , împotriva Sentinței penale nr. 3/CC/ din 14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal cu nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă revizuientul. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care :
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 14 mai 2013, concluziile și susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, iar pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de astăzi când în urma deliberării s-a dat prezenta decizie:
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că :
Prin Sentința penală nr. 3/CC/din 14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal cu nr._ în baza art. 403 alin. 3 C.pr.pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M. V. , domiciliat în municipiul B., str. D. V., nr. 11, sc. B, ap. 35, județul B. -Năsăud, cu privire la sentința penală nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 7._, definitivă prin decizia penală nr. 45/R/2010 a Tribunalului B. -Năsăud.
În baza art. 192 Cod procedură penală revizuientul a fost obligat la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 1._ a Judecătoriei B., revizuientul M. V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1.527/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. 7._, pentru efectuarea de cercetări în dosarul penal nr. 1.449/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, privind săvârșirea de către numitul Pintican I. Călin a infracțiunii prevăzute de art. 277
din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, trimiterea acestuia în judecată și obligarea pe latură civilă la plata despăgubirilor cuvenite în baza sentinței nr. 19/F/2006 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr. 2.480/C/2005.
În drept, cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a) și e) C.pr.pen.
În motivarea cererii sale, revizuientul M. V. a arătat că s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Astfel, revizuientul a susținut că, în momentul în care soluționa plângerea formulată în condițiile art. 278 indice 1 Cpr.pen., instanța nu cunoștea faptul că numitul Pintican I. I. săvârșise o serie de fapte penale (evaziune privind plata la stat a contribuțiilor bănești aferente drepturilor salariale ale angajaților, fals si uz de fals), fapte constatate doar ulterior, prin rezoluția din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița (dosar nr. 1.614/P/2009), menținută de Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr. 1.343/_ pronunțată în dosarul nr. 6._ . Necunoscând toate faptele de care Pintican I. Călin se făcea vinovat la acea dată, instanța - arătat revizuientul - a dat eficiență principiului in dubio pro reo și a menținut soluția de netrimitere în judecată a acestuia.
Apoi, s-a mai susținut că un al doilea motiv de revizuire, care însă se impune a fi analizat prin prisma celui dintâi, îl constituie contradicția existentă între sentința penală nr. 1.527/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 7._ și sentința penală nr. 1.343/_ pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 6._ - în ceea ce privește vinovăția numitului Pintican I. Călin raportat la faptele analizate în cele două dosare -fiind astfel incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. e) C.pr.pen.
Prin referatul înaintat la dosarul cauzei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a prezentei cereri de revizuire, arătând, în esență, că hotărârile pronunțate în temeiul dispozițiilor art. 278 ind.1 alin. 8 lit. a) C.pr.pen. nu pot face obiectul căii extraordinare a revizuirii.
Luând în examinare cererea de revizuire formulată, instanța a reținut că din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C.pr.pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, din cauza necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prevăzute în art. 393 C.pr.pen. și poate fi exercitată numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același Cod.
Potrivit art. 393 alin. 1 C.pr.pen., pot fi atacate cu revizuire hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Acestea trebuie să fie hotărâri date în soluționarea fondului, deci hotărâri de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
În cauză, revizuientul a formulat cerere solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C.pr.pen., între altele în sensul ca prin hotărâre să se fi rezolvat fondul, prin examinarea existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Or, în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a) și b) C.pr.pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 din C.pr.pen.
De altfel, prin Decizia nr. 17/ 19 martie 2007 publicată în Monitorul Oficial al României nr.542/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, și a stabilit ca cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul dispozițiilor art.278 ind.1 al.8 lit. a și b din C.pr.pen. este inadmisibilă. Această soluție a fost prefigurată și prin Decizia nr. 42/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători (în Jurisprudența secției penale a Î. pe anul 2005)..
În consecință, instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată.
În baza art.192 C.pr.pen., instanța l-a obliga pe revizuient să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege revizuientul M. V., solicitând, în conformitate cu motivele expuse prin memoriul depus la dosar (f.6) admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru administrarea probațiunii care se impune pentru lămurirea aspectelor contradictorii dintre hotărârile supuse revizuirii.
S-a apreciat că prin aprecierea ca inadmisibilă a revizuirii deduse judecății de către prima instanță s-a adăugat la lege, deoarece hotărârile pronunțate în plângerile formulate împotriva soluției procurorului sunt contradictorii, astfel că nu mai există nici o cale extraordinară pentru înlăturarea erorilor prezente în sentințele respective. Soluțiile contradictorii pronunțate de procurori și preluate de cele 2 instanțe prin respingerea plângerilor rămân definitive fără a fi efectiv cercetate de o instanță judecătorească cu privire la fondul acuzațiilor. Procedându-se în această modalitate s-a apreciat că se încalcă disp.art. 6 din CEDO, deoarece partea vătămată nu a ajuns efectiv în fața unei instanțe judecătorești pentru cercetarea fondului acuzațiilor.
S-a mai învederat și că din conținutul dosarului în care s-au pronunțat sentințele - dos. pen. nr. 1449/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița și dos.pen. nr. 1614/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița - reiese cu claritate care sunt faptele penale recunoscute de către cele 2 funcționare ITM, fapte ce au fost ignorate total de către procurori și apoi și de către cele două instanțe. S-a apreciat că această atitudine a instanțelor ar atrage aplicabilitatea în cauză a disp.art. 394 lit. d Cod procedură penală.
La pronunțarea unor soluții contradictorii s-a ajuns în urma disjungerii celor două dosare aspect care are o influență hotărâtoare asupra intereselor civile ale revizuientului în ce privește completarea carnetului său de muncă cu date reale.
Tribunalul, analizând sentința dată potrivit actelor și lucrărilor dosarului în care aceasta s-a pronunțat, motivelor de recurs invocate, precum și potrivit
disp. art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, a apreciat recursul ca nefondat.
În ce privește susținerile cu privire la admisibilitatea recursului, se reține că sentința cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire (sentința penală nr. 1527/_ pronunțată în dosarul penal nr. 7_ ) s-a pronunțat la 22 decembrie 2009, dată la care erau în vigoare vechile dispoziții cu privire la plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală (prev. de art. 275 și urm.Cod procedură penală) anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 202/25 octombrie 2010 intrată în vigoare la 25.XI.2010, potrivit cărora hotărârile judecătorului pronunțate în conformitate cu alin. 8 lit. a și b a art. 278 ind. 1 Cod procedură penală puteau fi atacate cu recurs ( art. 278 ind. 1 al. 10 Cod procedură penală ). În prezent, în urma modificărilor aduse art. 258 ind. 1 alin. 10 Cod procedură penală, hotărârea judecătorească pronunțată potrivit al. 8 este definitivă.
Așa fiind, se apreciază că sunt incidente disp.art. XXIV al. 1 din Legea nr. 202/2010 potrivit cărora hotărârea pronunțată în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care s-a început procesul.
Prin prisma dispozițiilor sus menționate și a disp. art. 407 Cod procedură penală potrivit cărora sentințele instanței de revizuire date potrivit art. 403 alin. 3 și art. 406 alin. 1 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, hotărârea instanței de fond putea fi atacată cu recurs, deoarece hotărârea cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire putea fi atacată cu recurs la data la care aceasta s-a pronunțat( în anul 2009, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, care a stabilit că sentințele pronunțate potrivit art. 278 ind. 1 al. 10 Cod procedură penală sunt definitive).
Pe fondul cauzei instanța de fond a apreciat, în mod judicios că cererea de revizuire formulată de petentul revizuient M. V. este inadmisibilă, deoarece hotărârea supusă revizuirii nu îndeplinește condițiile prev. de art. 393 Cod procedură penală ( prin hotărâre nu s-a rezolvat fondul în sensul pronunțării unei sentințe prin care să se stabilească existența faptei și vinovăției persoanei cercetate), aspect cu privire la care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că este inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul disp.art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a și b Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente s-a respins ca nefondat recursul declarat în cauză, în temeiul disp.art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, menținând ca temeinică și legală hotărârea atacată.
Raportat la soluția pronunțată în recurs, în conformitate cu art. 192 alin.
2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 20 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul disp.art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală.
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul M. V. împotriva Sentinței penale nr. 3/CC/14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare în recurs în favoarea statului în cuantum de 20 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
L. | M. V. P. | A. | D. | - B. | D. |
GREFIER
M. C. N.
Red.jud.BD Jud.fond.ML
Dact.G. .MCN 23 mai 2013
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Minuta Deciziei Penale Nr. 134/R/2013
În temeiul disp.art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală.
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul M. V. împotriva Sentinței penale nr. 3/CC/14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare în recurs în favoarea statului în cuantum de 20 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
L. | M. V. P. | A. | D. | - B. | D. |
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Copia dispozitivului Deciziei Penale Nr. 134/R/2013
În temeiul disp.art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală.
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul M. V. împotriva Sentinței penale nr. 3/CC/14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ .
Obligă recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare în recurs în favoarea statului în cuantum de 20 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. V. | P. A. | D. | - B. D. |
GREFIER
M. C. N.
Pentru conformitate cu originalul
| ← Sentința penală nr. 51/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... | Sentința penală nr. 49/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
