Decizia penală nr. 1352/2013. Revocare masura preventiva
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR.1352/R/2013
Ședința publică din data de 18 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : C. | I., judecător |
JUDECĂTORI | : I. | C. M. |
: V. | C. | |
GREFIER | : G. | I. -B. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.
N. Anticorupție - Serviciul Teritorial C. - reprezentant prin procuror Anemaria Cireap
S-a luat spre examinare recursul declarat de către D.N.A. - Biroul Teritorial
C. împotriva încheierii penale din data de_ a Tribunalului Sălaj, privind pe inculpatul T. O. C. trimis în judecată prin rechizitoriul nr.46/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. Anticorupție - Serviciul Teritorial C. pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la rambursare de TVA, complicitate la infracțiunea de fals în contabilitate, prevăzute de art.323 Cod penal raportat la art.17 lit. b din Legea nr.78/2000, art.254 Cod penal raportat la art.7 alin. 1 din Legea nr.78/2000, art.132din Legea 78/2000 raportat la art.248, art.2481Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art.17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a și b Cod penal;
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. O. C., în stare de arest, asistat de către apărător ales av. Cocuța G., din cadrul Baroului
M., cu delegație la dosarul cauzei. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta M. ui P. solicită admiterea recursului formulat de DNA împotriva încheierii penale prin care instanța fondului, Tribunalul Sălaj la data de 10 octombrie 2013 a admis cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara luată anterior față de inculpatul T. O. C., constatând că nu mai sunt îndeplinite condițiile legale pentru menținerea acestei măsuri.
În baza art.38515alin.2 lit.a C.pr.pen. solicită admiterea recursului constatându-se netemeinicia hotărârii pronunțate de către instanța fondului, cu consecința respingerii cererii de revocare a măsurii preventive luată față de inculpatul
T. O. C. și, respectiv a menținerii acestei măsuri ca fiind legală, întemeiată și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Instanța fondului a realizat o analiză a limitelor legale pentru a lua și menține măsura preventivă prev. de art.1451C.pr.pen., insistând asupra unor aspecte care în opinia sa nu sunt incidente într-o astfel de analiză.
Astfel, se analizează în ce măsura mai este incident cazul prev. de art.148 lit.f C.pr.pen. ori, o astfel de analiză nu este necesară și nu are loc câtă vreme se discută despre o măsură preventivă ca cea a obligării de a nu părăsi țara, care potrivit disp. art.145 C.pr.pen., normă la care se face trimitere prin art.1451C.pr.pen., presupune doar existența și îndeplinirea condițiilor prev. de art.143 C.pr.pen.
Din probele administrate până la acest moment în faza de urmărire penală și administrate parțial în fața primei instanțe, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, coroborat cu hotărârea judecătorească ce vizează ceilalți participanți și care deja a rămas definitivă, apreciază că, în nici un caz nu se poate discuta că nu ar fi îndeplinită condiția de la art.143 C.pr.pen.
Se analizează de instanța de fond conduita avută de către inculpat de la momentul luării acestei măsuri pe parcursul judecării cauzei și se arată că acesta s-a supus obligațiilor instituite prin hotărârea instanței de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara. A aprecia simplul fapt, că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată reprezintă un criteriu care ar putea determina revocarea măsurii restrictive de libertate este un procedeu ce excede dispozițiilor Codului de procedură penală și care nu poate reprezenta un argument în susținerea soluției pronunțate de prima instanță. Nu s-a argumentat de ce interesul personal al inculpatului T. O. a fost, sau ar fi lezat disproporționat prin menținerea acestei măsuri, față de interesul general urmărit și scopul urmărit prin luarea acestei măsuri. Scopul urmărit este cel prevăzut de art.136 C.pe.pen., aplicabil pentru toate măsurile preventive procedural penale, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, și cel al celerității soluționării acestei cauzei. De asemenea, nu se arată care ar fi vătămările aduse inculpatului prin menținerea acestei măsuri, se discută doar generic și principial despre restricționarea dreptului la liberă circulație. Deși acest drept este unul recunoscut și protejat în toate statele membre la Uniunii Europene și semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, a intrat în contradicție cu interesul general social, în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunile deosebit de grave de care este acuzat.
Apreciază că, condițiile prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Protocolul nr.4, la care se face referire în cuprinsul încheierii atacate și în decizia de speță care este indicată în cuprinsul încheierii atacate pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în anul 2008 sunt îndeplinite respectiv măsura este proporțională și rezonabilă ca scop, durată și ca efecte, și urmărește să protejeze interesele generale și ordinea publică.
Raportat la cele expuse apreciază că recursul este fondat și se impune admiterea acestuia și menținerea măsurii luate anterior față de inculpat întrucât este justificată.
Apărătorul ales al inculpatului, în temeiul art.38515alin.1 lit.b C.pr.pen. solicită respingerea recursului formulat ca nefondat.
Raportat la memoriul depus de DNA și la argumentele aduse în cuprinsul acestuia, în opinia sa, atâta vreme cât nu se vorbește de indicii, ci de probe în privința pericolului social, acesta din punctul său de vedere este unul general și abstract.
Al doilea motiv tot cu caracter abstract și general, este faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune de o gravitate deosebită. Apreciază ca fiind interesant faptul că se introduce mai nou prezumția de vinovăție prin faptul că se susține că există o hotărâre de condamnare, însă acest aspect nu poate să ducă iso facto la împrejurare că inculpatul este vinovat. Prima instanță arată că prin admiterea cererii practic se respectă principiul nevinovăției, deoarece menținerea unei astfel de măsuri se transformă dintr-o măsura preventivă, într-o măsură punitivă, adică de pedepsire lucru pe care legiuitorul nu l-a avut în vedere. Faptele pretins săvârșite au fost la nivelul anului 2008, ori practica instanțelor raportat și la Convenția Europeană a Drepturilor Omului arată că, odată cu trecerea timpul descrește și rezonanța în plan social, sau pericolul prezumtiv al unei infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
De la luarea primei măsuri preventive dispue față de inculpat (31 iulie 2009) și până în prezent au trecut mai bine de 4 ani, ori raportat la faptul că termenul rezonabil care din păcate nu este stabilit expresis verbus ci se apreciază de la caz la caz, consideră că în prezenta speță acesta a fost depășit de mult. În opinia sa, în cazul în care s-ar menține o astfel de măsură preventivă prin trecerea acestui termen rezonabil, măsura preventivă se transformă într-una punitivă, practic se face o anticipare a fondului ceea ce ar duce la încălcare a dispozițiilor art.139 alin.2 C.pr.pen. care statuează că, atunci când temeiurile care au stau la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, acesta trebuie revocată.
Raportat la cele expuse precum și la cele menționate în cererea depusă instanța de fond solicită respingerea recursului declarat de DNA.
Inculpatul T. O. C. având ultimul cuvânt, achiesează întrutotul la concluziile apărătorului său ales și solicită respingerea recursului formulat în cauză.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin încheierea penală din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de inculpatul T. O. C. (C.N.P. - 1.
, fiul lui Teofil V. și E., născut la data de_ în localitatea B. M., județul M.
, domiciliat în B. M., str. V. A. nr. 60/43, județul M., C.N.P. - 1. ) și, în baza art.139 al. 2 C.p.p., s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, măsură dispusă prin încheierea din data de_ a Tribunalului M.
, în dosar nr._ .
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul nr. 46/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D. N. Anticorupție - Serviciul Teritorial C. ,au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații T. O. C. - pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la rambursare de TVA, complicitate la infracțiunea de fals în contabilitate, prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea 78/2000, art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b
Cod penal; G. C. D. - pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani, prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. h din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; K. R. D., pentru infracțiunile de luare de mită, prev. de art.
254 C.p. rap. la art. 7 al.1 din Legea nr. 78/2000 (3 fapte),șantaj prev. de art. 131din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,uz de fals, prev. de art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, participație improprie, sub forma instigării, la infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr.82/1991 rap. la art. 31 al. 2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C.p. rap. la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, furt, prev. de art. 208 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 2481C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.p. rap. la art. 17 lit c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., complicitate la dare de mită, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 255 C.p. coroborat cu art.7 al.2 din Legea nr. 78/2000, trafic de influență, prev. de art. 257 C.p.rap. la art. 7 al. 3 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și A. C. S. pentru infracțiunile de luare de mită, prev. de art. 254 C.p. rap. la art. 7 al.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 2481C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,complicitate la infracțiunea de șantaj prev. de art.26 C.p. rap. la art. 131din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323
C.p. rap. la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000,complicitate la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 al. 1și 2 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 26 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p..
Totodată, prin același rechizitoriu, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații: D. R. A. - pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani, prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la art. 17
lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 coroborate cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 23 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 raportat art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal; C. D. - pentru infracțiunile de asociere la săvârșirea de infracțiuni, luare de mită, dare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de T.V .A. prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la ari. 17 lit. b din Legea nr.78/2000, art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr.
78/2000, art. 255 Cod penal coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, art. l32din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și, respectiv, art. 26 Cod penal, art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal; A. E. S. - pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de T.V.A. prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 2481Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; M. D. - pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals contabil și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la ari. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal; P. G. V. - pentru infracțiunile de rambursare ilegală de T.V.A., evaziune fiscală, fals contabil, spălare de bani prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 23 lit. a și c din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; B.
D. pentru infracțiunile de rambursare ilegală de TVA, evaziune fiscală și fals la Legea contabilității, prev. de art.8 al. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin sentința penală nr.46/_ a Tribunalului M., s-a dispus condamnarea inculpaților K. R. D., A. C. S. și B. D. ,care au solicitat judecarea în procedură simplificată. Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la latura civilă și cu privire la inculpații T. O. C., G. C. D. ,D.
R. A. ,C. D., A. E. S., M. D. și P. G. V. .
Prin sentința penală nr.39/_ a Curții de A. C. ,ca urmare a admiterii declarațiilor de abținere de la soluționarea dosarului, declarații formulate de toți judecătorii secției penale a Tribunalului M., cauza a fost trimisă spre judecare Tribunalului Sălaj, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, la data de_ .
În cauză, inculpatul T. O. C. a fost arestat preventiv în data de_ (încheierea penală nr. 380 din_ a Tribunalului M. ), măsura fiind ulterior prelungită succesiv, cu câte 30 de zile.
În dos. nr._ al Tribunalului M., s-a dispus,în data de_, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fiindu-i impuse inculpatului mai multe obligații.
În data de_, Tribunalul Maramureș a dispus, față de T. O. C., înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea,cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fiindu-i impuse, în continuare, mai multe obligații pe care le-a respectat până în prezent.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului
T. O. C. au fost cele prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., reținându-se că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului
constau în închisoarea mai mare de 4 ani și existau probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește motivele care au stat la baza înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, Tribunalul Maramureș a menționat, alături de întrunirea condițiilor prevăzute de lege în acest sens, faptul că inculpații au fost arestați preventiv aproape un an, la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii constatându-se că nu existau probe care să justifice concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar buna desfășurare a judecății se putea realiza și prin luarea, față de inculpați, a măsurilor alternative la detenție, respectiv - măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În ceea ce privește motivele care au stat la baza înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, Tribunalul Maramureș a menționat, alături de întrunirea condițiilor prevăzute de lege în acest sens, faptul că faptul că inculpatul a făcut dovada că a încercat găsirea unui loc de muncă pe raza municipiului B. M., dar nu a reușit, în schimb, avea posibilitatea de a se angaja la firme din afara municipiului. Având în vedere că măsura preventivă dispusă de instanță nu permitea efectuarea unor asemenea deplasări, Tribunalul Maramureș a apreciat că soluția înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara se impunea și în raport de disproporționalitatea restricției impuse inculpaților și eventualele atingeri aduse dreptului la muncă al acestora, drept recunoscut atât de normele interne, cât și de cele internaționale. Pe de altă parte, buna desfășurarea a procesului penal s-a apreciat că se va putea realiza în continuare și prin înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, obligațiile impuse inculpaților rămânând în esență aceleași, mai puțin aria în care aceștia se vor putea deplasa, măsurile de supraveghere la care sunt supuși inculpații fiind de natură a reprezenta garanții suficiente că scopul măsurii preventive va putea fi realizat.
La termenul de judecată din data de_, inculpatul T. O. C. a solicitat revocarea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara, cererea fiind motivată, în esență, cu următoarele: durata îndelungată de peste 4 ani de când inculpatului i-a fost restrânsă libertatea de mișcare (raportându-se cel puțin la data luării primei măsuri preventive, respectiv reținerea din_ ), se situează în afara cadrului reglementat de art.2 paragraful 3 din Protocolul 4 al Convenției Europene a Drepturilor Omului; atitudinea procesuală manifestată până în prezent de inculpat, care a respectat obligațiile impuse de instanță; activitatea pretins imputată prin rechizitoriu inculpatului a luat sfârșit în anul 2008, raportat la acest fapt, impactul faptelor pretins comise s-a diminuat în mod semnificativ, inculpatul este căsătorit, are trei copii (tripleți), iar menținerea acestei măsuri nu se mai justifică pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea sa de la judecată ori de la executarea pedepsei, măsura depășind termenul rezonabil prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând cererea formulată de inculpat, instanța a reținut următoarele:
Scopul măsurilor preventive, așa cum este definit de art. 136 Cod procedură penală, este acela de asigura buna desfășurare a procesului penal sau de a împiedica sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, după caz. Aceste scopuri pot fi atinse, conform legiuitorului, prin diferite măsuri preventive, restrictive gradual, dar și avându-se în vedere care este cea mai potrivită pentru atingerea scopului amintit.
Potrivit prevederilor art. 139 al. 2 C.p.p.,când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea procedurilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Față de inculpatul T., măsura preventivă de obligare de a nu părăsi țara a fost dispusă în data de_ (în urmă cu aproximativ 2 ani și 9 luni), ca urmare a înlocuirii măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea, dispusă în data de_, iar în perioada_ -_ inculpatul a fost reținut și arestat preventiv.
Este recunoscut faptul că pericolul pentru ordinea publică descrește în mod necesar odată cu trecerea timpului. Având în vedere și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, o familie întemeiată și trei copii minori, tribunalul apreciază că perioada îndelungată în care față de inculpat s-au luat măsuri preventive determină, la acest moment, considerarea unui risc diminuat inclusiv în ceea ce privește eventualitatea ca acesta să se sustragă ulterior de la judecarea cauzei.
Pe de altă parte, dacă "pericolul concret pentru ordinea publică"; la care se referă art. 148 lit. f Cod procedură penală ar fi apreciat în continuare prin prisma rezonanței sociale a faptelor de care este acuzat inculpatul, făcându-se abstracție de prevederile art. 136 Cod procedură penală, s-ar da măsurii preventive o altă natură juridică, mai exact una punitivă, ori funcționalitatea unei astfel de măsuri constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condiții a procesului penal.
Într-adevăr, inculpatul este acuzat că a săvârșit, în calitatea sa, de reprezentant al statului, având ca atribuții verificarea, sancționarea și colectarea de la agenții economici de taxe și impozite, infracțiuni de o gravitate deosebită, activități infracționale prin care se susține că s-a creat un prejudiciu foarte mare, procesul penal încă nu s-a terminat,iar cauza este complexă, însă, în egală măsură, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la stabilirea vinovăției sale printr-o eventuală hotărâre definitive de condamnare.
În prezenta cauză, a fost demarată cercetarea judecătorească, la termenele din_ și_, au fost audiați inculpații T. O. C., A. E. S., G. C.
D., D. R. A., C. D., M. D. (vol. I,f.232-233, 241-244), iar la termenele din_ ,_ ,_, au fost audiați mai mulți martori. Întrucât Sentința penală nr. nr.46/_ a Tribunalului M. a rămas definitivă prin respingerea, la data de_, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a recursului declarat împotriva deciziei penale nr.162/A/2012 din 26 septembrie 2012 a Curții de A. C., inculpatul K. R. a început executarea pedepsei aplicate, împrejurare în care Tribunalul Sălaj, având în vedere prevederile art. 314 C.p.p., a efectuat demersuri în vederea asigurării prezenței acestuia la judecată, sens în care s-au acordat două termene fără a se putea audia vreo persoană (dos. nr._, vol.III, f.876- 878,vol.IV, f.1008-1011). La termenul din data de_, deși s-a reușit asigurarea prezenței la judecată a inculpatului K. R. ,precum și a mai multor persoane chemate spre audiere, în cauză nu s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului M.
D., instanța dispunând aplicarea unei amenzi judiciare, fiind obligată a acorda un nou termen, având în vedere prevederile art. 197 al. 2 C.p.p., respectiv necesitatea respectării dreptului la apărare a inculpatului M. D. . Cu excepția termenului din data de_ (când a lipsit întrucât la data de_ soția sa a născut tripleți), inculpatul T. O. C. s-a prezentat la toate termenele de judecată și în cauză nu s-a constatat că acesta ar fi încălcat, până la acest moment, vreuna din obligațiile ce i-au fost impuse cu ocazia înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Potrivit art.2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. Paragraful 1 al. art. 5 din Convenție privește libertatea fizică a persoanei; el are scopul de a asigura că nimeni nu este privat de libertate în mod arbitrar. El nu privește simplele restricții la libera circulație, care se supun art.2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.
Astfel după cum s-a reținut și de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, revocarea acesteia se examinează și în raport cu art.2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța putând dispune revocarea măsurii dacă, în urma acestei examinări, constată că măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia - cum este cazul în care inculpatul a respectat întocmai, pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată și menținută, obligațiile dispuse de instanța de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a fost audiat cu privire la infracțiunile reținute prin rechizitoriu (ÎCCJ, dec. nr.1102/2008).
Tribunalul, având în vedere cele mai sus expuse, apreciind că la acest moment nu mai există temeiuri care să justifice menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, măsura nemaiputând fi considerată necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia, a admis cererea formulată de T. O. C. . În consecință, s-a dispud revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara,măsură dispusă prin încheierea din data de_ a Tribunalului M., în dosar nr._ .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs DNA - Biroul Teritorial C. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se respingă cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul T. O.
C. .
În motivarea recursului, s-a arătat că, raportat la natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, modalitatea de concepere a acestora, implicarea în activitatea infracțională desfășurată ca urmare a asocierii cu ceilalți inculpați, precum și prejudiciul creat S. ui R. și implicit fiecărui cetățean al acestui stat, se impune menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul T.
O. C. .
S-a susținut că din probele administrate până în acest moment coroborate cu hotărârea judecătorească ce îi vizează pe ceilalți participanți și care deja a rămas definitivă, rezultă că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen., iar pentru realizarea scopului prevăzut de art.136 C.pr.pen., respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal se impune menținerea măsurii.
Instanța de fond a analizat doar conduita avută de inculpat de la momentul luării măsurii obligării de a nu părăsi țara, iar acest criteriu că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată nu poate reprezenta un argument în susținerea soluției pronunțate de prima instanță, care nu indică ce vătămări ar fi aduse inculpatului, arătând doar că dreptul la liberă circulație este un drept
recunoscut și protejat prin Protocolul 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Inculpatul T. O. C. a fost trimis în judecată alături de alte persoane pentru comiterea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la rambursare de TVA, complicitate la infracțiunea de fals în contabilitate, prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea 78/2000, art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea 78/2000 raportat la art. 248, art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal, fiind arestat preventiv la data de 31 iulie 2009 prin încheierea penală nr.380 a Tribunalului M. .
În esență s-a reținut că, începând cu anul 2007, mai mulți funcționari publici din cadrul D.G.F.P. M. având atribuții de a dispune efectuarea inspecțiilor fiscale, de a efectua asemenea inspecții, de avizare și de aprobare a lor, precum și de supervizare a activității de inspecție fiscală, s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție, asimilate infracțiunilor de corupție, ori în legătură directă cu săvârșirea de infracțiuni de corupție, precum și în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005.
Astfel, acești funcționari ocupau funcții de inspectori fiscali în cadrul serviciilor de inspecție (inculpatul D. A. R. ), șefi de serviciu în cadrul acestor servicii
(inculpatul T. O. C. o perioadă de timp), șefi administrație fiscală adjuncți cu atribuții de coordonare a acestor servicii, precum și într-o anumită perioadă, unul dintre ei (inculpatul T. O. C. ) a și deținut funcția de director executiv al
D.G.F.P. M., iar în această calitate, a facilitat desfășurarea întregii activități infracționale.
Persoanele care s-au asociat în acest sens, sunt: inculpatul K. R. D. - având calitatea de inspector în cadrul Direcției Generale a F. P. M. - Administrația F. P. pentru Contribuabili Mijlocii, inculpatul G. C. D. - șef administrație adjunct I. F. Contribuabili Mijlocii, inculpata A. C. - inspector principal în cadrul Administrației F. P. pentru Contribuabili Mici B.
M. - Activitatea de I. F., care a intrat în activitatea infracțională din anul 2008, inculpatul T. O. C. - care a deținut funcțiile de consilier superior la Administrația F. P. B. M., Activitatea de Control Fiscal, apoi în perioada aprilie-august 2008 - director executiv al D.G.F.P. M., iar în perioada septembrie 2008 - februarie 2009 - șef serviciu în cadrul Administrației F. P. pentru Contribuabili Mijlocii, învinuitul C. D. - șef serviciu Administrația F. P.
B. M., Activitatea de Control Fiscal, inculpatul D. R. A. - inspector la Administrația F. P. B. M., Activitatea de Control Fiscal, învinuitul A. E.
S. - inspector la Administrația F. P. B. M., Activitatea de Control Fiscal și numitul Bancoș R. - șef administrație adjunct la Administrația F. P. B. M.
, în prezent decedat.
Aceste persoane au convenit să atragă în circuitul infracțional diferite societăți comerciale, care să solicite rambursări de T.V.A. în mod nelegal, urmând ca șefii de administrații și șefii de serviciu să dispună formarea echipelor de inspecție fiscală, iar aceste echipe să nu constate fictivitatea operațiunilor comerciale pentru care se
solicita rambursarea de T.V.A., apoi aceste inspecții să fie avizate și aprobate de către șefii de serviciu și șefii de administrație adjuncți, iar în final inculpatul T. O. C.
, în calitate de director executiv, să acopere întreaga activitate infracțională pentru a nu putea fi descoperită.
Sumele de bani obținute cu titlu de rambursare de T.V.A. erau predate de administratorii societăților comerciale implicate, unuia dintre inspectorii fiscali, iar apoi acesta împărțea sumele de bani cu ceilalți participanți.
Fiecare dintre participanți aveau roluri bine determinate, în cadrul circuitului infracțional, în funcție de atribuțiile de serviciu care le aveau. De altfel, rambursările de T.V.A. în mod ilegal, nici nu s-ar fi putut realiza fără participarea tuturor acestor persoane, întrucât fiecare dintre ei puteau și trebuiau să constate, potrivit atribuțiilor de serviciu, neregulile existente în dosarele de rambursare de T.V.A. a societăților comerciale implicate în acest circuit infracțional.
În activitatea desfășurată în modalitatea descrisă mai sus, participarea inculpatul T. O. C. s-a conturat cu referire la următoarele firme: S.C. P.
S.R.L. B. M., S.C. Dach Tech S.R.L., S.C. B. I. S.R.L., S.C. B. I. S.R.L.,
S.C. Linia Original S.R.L., S.C. Rotom S.R.L., S.C. Don Carlos S.R.L., S.C. A. S.A.,
S.C. Flyng I. S.R.L., S.C. MFO Com S.R.L., S.C. Kumar Trading LTD S.R.L., grupul de societăți (Rialda I. S.R.L., Pro Activ S.R.L., West P. S.R.L., PVG Rom S.R.L., Europaul S.R.L. și S.C. XS Sud S.R.L.).
Prin întreaga activitate infracțională s-a reușit sustragerea de la bugetul de stat a sumei de 15.000.000 lei.
Prin încheierea din 13 mai 2010 dată în dosar nr._ al Tribunalului M. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpatul T. O. C. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar în 7 decembrie 2010 înlocuirea acesteia din urmă cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
S-au motivat aceste soluții, în primul rând prin aceea că s-a depășit durata rezonabilă a arestării preventive, dar și că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate prin impunerea anumitor obligații pe care să le respecte pe durata măsurii preventive.
Cauza se află și în prezent pe rolul Tribunalului Sălaj ca instanță de fond unde a fost înregistrată cauza la 6 aprilie 2012 ca urmare a strămutării de la Tribunalul Maramureș, unde prin sentința penală nr.46 din_ s-a dispus condamnarea a trei inculpați care au solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, precum și disjungerea procesului cu privire la latura civilă și cu privire la inculpații T. O. C.
, G. C., D. A., C. D., A. E., M. D. și P. G. V. .
La termenul de judecată din data de_ inculpatul T. O. C. a solicitat revocarea măsurii arestării preventive a obligării de a nu părăsi țara, motivându-și cererea prin aceea că libertatea de mișcare i-a fost restrânsă pe o durată îndelungată și anume, de peste 4 ani, calculându-se și perioada reținerii și arestului preventiv, arătând că aceasta se situează în afara cadrului reglementat de art.2 paragr.3 din Protocolul nr.4 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, că activitatea infracțională a luat sfârșit în anul 2008, este căsătorit, are 3 copii, iar pentru buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea sa de la judecată, această măsură nu se mai justifică a fi menținută.
Potrivit art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face
obiectul altor restrângeri decât acelea care prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, sau pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Având în vedere scopul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara și anume, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, prin prisma gravității infracțiunilor pentru care acesta este cercetat, raportat și la prejudiciul deosebit de mare ce se presupune a fi cauzat statului, a complexității cauzei și a conduitei acestuia în cursul procesului, restrângerea libertății de mișcare este justificată și constituie o măsură necesară într-o societate democratică prin prisma Protocolului nr.4 adițional la CEDO.
Față de împrejurarea că în cauză urmează a fi audiați și alți martori, iar organele judiciare au manifestat celeritate în derularea procedurii, cauza fiind una complexă în care se analizează o activitate infracțională amplă derulată de inculpat împreună cu alte 9 persoane, dar și latura civilă a cauzei, termenul de aproximativ 3 ani și 5 luni pe durata căruia libertatea de mișcare a inculpatului a fost restrânsă, poate fi considerat un termen rezonabil, nefiind justificată revocarea măsurii preventive dispusă față de acesta.
În speță, Curtea apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la instituirea măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi țara subzistă în continuare, nevoia de a asigura buna desfășurare a procesului penal menținându-se.
Este adevărat că de la data lăsării inculpatului în libertate, acesta a respectat dispozițiile instanței, prezentându-se la fiecare termen de judecată și la organele de poliție desemnate cu supravegherea, însă procesul se află în plină desfășurare, administrându-se probele propuse, atât în acuzare, cât și în apărare.
Restricțiile impuse prin măsura preventivă luată față de inculpat prin prisma interdicțiilor legale stabilite sunt normale, reprezentând măsuri necesare într-o societate democratică, în vederea prevenirii faptelor penale și pentru protejarea drepturilor și libertăților altora, astfel cum s-a statuat constant, atât în practica CEDO, cât și în cea a instanțelor naționale.
Dimpotrivă, respectarea obligațiilor stabilite în sarcina celui în cauză, constituie justificarea pentru menținerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, ignorarea acestor obligații sau încălcarea lor cu bună știință atrăgând luarea măsurii arestării.
În concluzie, măsura obligării de a nu părăsi țara, în condițiile art.145/1 rap. la art.145 C.pr.pen. se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, asigurarea garanției de prezentare a inculpatului la fiecare din termenele de judecată stabilite în fața instanței, precum și prevenirea riscului de sustragere de la judecată, motiv pentru care soluția de revocare a acesteia este netemeinică.
Pentru considerentele mai sus expuse, recursul declarat de DNA - Biroul Teritorial C. este întemeiat și va admis în baza art.38515pct.2 lit.d C.pr.pen. și casând încheierea atacată se va respinge cererea formulată de inculpatul T. O. C.
.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către DNA - Biroul Teritorial C. împotriva încheierii penale f. nr. din data de 10 octombrie 2013 a Tribunalului Salaj pe care o casează în întregime si rejudecând cauza respinge cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul T. O. C. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
C. I. I. | C. | M. | V. | C. |
GREFIER
G. I. -B.
Red.C.I./A.C.
3 ex./_ Jud.fond.Ț. D.
| ← Încheierea penală nr. 46/2013. Revocare masura preventiva | Decizia penală nr. 788/2013. Revocare masura preventiva → |
|---|
