Încheierea penală nr. 48/2013. Plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsura preventivă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 48/CC/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 30 Iulie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V.
GREFIER: N. L.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, reprezentat prin POTOP ROMEO, procuror
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul H. I. , împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă petentul H. I., asist. de av.
Bertel Alexandra, apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La interpelarea președintelui completului de judecată, apărătorul petentului arată că a intrat în posesia ordonanței procurorului prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Av. Bertel Alexandra depune la dosarul cauzei dovezile pe care se sprijină apărarea.
Apărătorul petentului și reprezentantul DIICOT arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Av. Bertel Alexandra solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, pentru motivele pe care arată că le va susține oral. Potrivit art. 145 alin. 2 Cod procedură penală, măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu referire la măsura obligării de a nu părăsi țara poate fi prelungită în cursul urmăririi penale în caz de necesitate și numai motivat. Potrivit art. 139 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală, atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. În continuare, arată că, în opinia sa, atât luarea măsurii, cât și prelungirea acesteia, au fost motivate destul de "subțire"; în ambele ordonanțe, în sensul că de două ori, în anul 2009 și în anul 2013, învinuitul H.
I. nu s-a prezentat în vederea luării declarației, însă în acele perioade petentul a fost plecat în Spania, fiind citat de pe o zi pe alta și neavând, fizic, timpul necesar să se prezinte în vederea audierii, însă s-a prezentat după două zile. Consideră că justificarea măsurii se raportează la necesitatea, respectiv la motivarea ei. De asemenea, necesitatea se raportează la scopul măsurii, în timp ce motivarea se raportează la aspecte factuale, intrinseci sau extrinseci din care rezultă necesitatea.
Mai arată că prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara trebuie să se refere la elemente din care să rezulte măcar presupunerea rezonabilă că, liber de orice constrângeri, învinuitul, prin faptele sale, ar putea aduce atingere scopului în realizarea căruia se prelungește măsura obligării de a nu părăsi țara. În continuare, face referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind aplicabile disp. art. 5 din Convenție dar și art. 2 din paragraful nr. 4 adițional, precum și art. 6 din Convenție.
În consecință, solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, întrucât se aduce atingere dreptului petentului la liberă circulație, dat fiind că obiectul de activitate al societății la care își desfășoară activitatea petentul îl reprezintă transportul internațional de persoane.
Reprezentantul DIICOT solicită respingerea plângerii formulate, ca neîntemeiată, măsura fiind luată și prelungită cu respectarea dispozițiilor legale. Arată că respingerea plângerii se impune și raportat la faptul că în cauză există cel puțin indicii temeinice că petentul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. Menținerea măsurii este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că urmărirea penală nu a fost finalizată, urmează audierea altor persoane și pentru a se evita posibilitatea ca învinuitul să ia legătura cu persoanele deja audiate sau care urmează a fi audiate în cauză.
În replică, av. Bertel Alexandra arată că acesta este un dosar început în 2006, fiind depășit cu mult termenul rezonabil despre care se face vorbire în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având ultimul cuvânt, petentul H. I. arată că solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, pentru a-și putea desfășura activitatea profesională. În continuare, solicită ca, pentru a se putea prezenta ori de câte ori este chemat, citațiile să i se comunice măcar cu 2 zile înainte de termen. Arată că nu s-a sustras niciodată, însă nu s-a putut prezenta având în vedere că citația i-a fost comunicată de fiecare dată seara, fiind chemat pentru a doua zi dimineață, în condițiile în care era plecat din țară.
Cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin plângerea formulată împotriva Ordonanței din data de_ emisă în dosarul nr. 76D/P/2006 al DIICOT-Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, petentul- învinuit H. I. a solicitat, în temeiul art. 140/2 Cod procedură penală desființarea acestei ordonanțe și revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, dispusă de procuror în privința sa.
Petentul a susținut că măsura obligării de a nu părăsi țara i-a fost impusă cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât, în opinia sa, la dosarul cauzei nu există probe sau indicii temeinice că a săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală.
Petentul arată că în dosarul nr. 76D/P/2006 este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. a, b Cod penal, lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, evaziune fiscală și alte fapte, respectiv spălare de bani prev. de art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002.
Referitor la faptele pentru care este cercetat menționează că din actul constitutiv al SC Dea-Trans International SRL actualizat și certificat cu data certă de BNP Bria E. Floarea în_ rezultă că asociații societății comerciale sunt: 1.H.
I. și 2. Sulea Silvia "potrivit disp. art. 1 cap. I";. De asemenea, la cap. V art. 12, se arată că administrarea societății se face de: 1.H. I. și 2. Sulea Silvia (p. văt.), iar potrivit art. 12.2. administratorii au puteri depline. Conform art. 12.3, administratorii pot efectua toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societății iar potrivit art. 13., reprezentarea societății se poate face și de către un singur administrator, acesta având semnătura socială inclusiv pe actele de la bancă
În cuprinsul actului constitutiv se arată că "administratorii au puteri depline";, ca urmare, actele încheiate în numele societății cu terțe persoane sunt perfect valabile, atât din punct de vedere al dreptului comercial cât și sub aspectul dreptului penal.
Referitor la autocarul de care este acuzat că l-a "furat"; în noaptea de 22/_ în urma unei înțelegeri prealabile cu numitul Pap Irimie, pentru a ascunde adevărata proveniență a bunului, petentul a invocat că acest autovehicul s-a aflat în detenția legitimă a șoferului Murza I., nu însă și a părții vătămate Sulea Gavril, care nu avea nicio calitate/funcție în societatea respectivă.
Privitor la partea vătămată Sulea Gavril, petentul a susținut că aceasta a produs pagube importante societății constând în faptul că se folosea de bunurile acesteia (în speță, autocar) pentru a face bani pe care ulterior îi sustrăgea.
Petentul a menționat că la vremea respectivă îi incumba obligația prevăzută de Legea nr. 31/1990 cât și actul constitutiv al societății, respectiv de a preveni pierderile înregistrate de societate datorită folosirii bunurilor acesteia ilegal. Ca urmare a susținut că a fost nevoit să intervină într-o asemenea manieră "care l-a deranjat pe Sulea Gavril";, motiv pentru care acesta a introdus o plângere împotriva sa, prin care a denaturat adevărul.
Petentul a susținut că în calitate de administrator al societății a decis să stingă o datorie pe care aceasta o avea către SC Jolt Impex SRL, respectiv o compensare care nu excede unui cadru legal.
Martora Sulea Silvia, care este soția părții vătămate Sulea Gavril, a avut mult timp dubla calitate de asociat și administrator atât la SC Dea-Trans International SRL cât și la SC Jolt Impex SRL, astfel că respectiva datorie a fost inițiată și contractată cu știința ei. Petentul a invocat că nu a declarat în fals, către Regia Autonomă, Monitorul Oficial, faptul că s-a pierdut cartea de identitate a autovehiculului, în _
, întrucât a solicitat cartea de identitate de la asociată, administratorul societății, care i-a relatat că s-a pierdut. A mai susținut că nu a folosit pistolul de autoapărare în noaptea de 22/_ și că nu avea niciun cuțit asupra sa.
Petentul a invocat că nu a lipsit de libertate nicio persoană, susținând că Sulea Gavril nu a dorit să coboare din autocar decât după mai multe insistențe din partea sa, tocmai în ideea că acesta îi aparține (fiind soțul asociatei).
În susținerea plângerii formulate petentul a invocat disp. art. 2 din Protocolul nr. 4 la CEDO care prevede "Oricine se găsește în mod liber pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa…";. Raportat la aceste dispoziții legale petentul a invocat că măsura luată în privința sa constituie o ingerință în libertatea de mișcare, care potrivit art. 2 pct. 3 din Protocolul 4 al CEDO nu poate face obiectul unor restrângeri, altele decât cele prevăzute de lege, considerate necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională,
siguranța publică, menținerea ordinii și liniștii publice ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
În acest context petentul a invocat că Parchetul nu a făcut nicio dovadă în sensul că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă în privința sa, este necesară și justificată.
În consecință, petentul a susținut că măsura preventivă pe care o contestă, încalcă dispozițiile art.53 alin.2 dinConstituția României, care prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care au determinat-o.
Pentru motivele expuse în scris petentul-învinuit H. I. a solicitat admiterea plângerii și revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara dispusă în privința sa prin Ordonanța atacată.
Cu ocazia dezbaterilor, prin avocatul său ales, învinuitul a susținut că nu s-a sustras urmăririi penale și că neprezentarea sa la audierile stabilite de organele de poliție, s-a datorat faptului că era plecat în Spania iar citația a ajuns la domiciliul său cu o zi înainte de data pentru care era citat, situație în care nu a avut timpul fizic necesar pentru a-și îndeplini obligația de prezentare. A mai invocat că este cercetat pentru fapte presupus petrecute în anul 2006, astfel că în opinia sa a fost depășit cu mult termenul rezonabil care să justifice luarea măsurii preventive dispuse în privința sa.
În fine, învinuitul a afirmat că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat, însă cu condiția ca citația să-i fie comunicată cu măcar 2 zile înainte de termenul fixat de organele de urmărire penală, relevând totodată că nu are intenția de a se sustrage cercetărilor. A mai invocat că măsura preventivă dispusă în privința sa afectează buna desfășurare a societății pe care o administrează, care are ca obiect transportul internațional de persoane.
Analizând actele și lucrările dosarului nr. 76D/P/2006 al DIICOT Biroul Teritorial Bistrița Năsăud, instanța reține următoarele:
Prin Rezoluția din 19 februarie 2007 a fost începută urmărirea penală față de învinuitul H. I., fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 1 și2C.pen, tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. a și b C.pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.pen., spălare de bani prev. de art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002 ( modificată) și fals în declarații prev. de art. 292 C.pen.
Ulterior, prin Ordonanța emisă de procuror, la data de_, s-a dispus extinderea cercetărilor față de învinuitul H. I., care este cercetat și sub aspectul infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 279 alin. 1 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
În esență, în sarcina învinuitului H. I. se reține că în noaptea de 22/_ s-a asociat cu patru bărbați rămași neidentificați în scopul deposedării șoferilor angajați ai SC"; Dea Trans Internațional"; SRL, de autocarul marca MAN, număr de înmatriculare_, precum și de sumele de bani încasate cu ocazia cursei de transport internațional de persoane efectuate pe traseul Bistrița-Madrid (Spania) și retur. Se reține că în jurul orei 1,30 a nopții de 22/23 august 2006, după ce învinuitul și cei patru bărbați au urmărit autocarul cu un autoturism, în timp ce aceasta staționa la semafor, învinuitul urmat de doi bărbați neidentificați au pătruns fără drept prin
cală, iar conform ordinelor date de H. I. (coordonatorul acțiunii), unul dintre bărbații neidentificați l-a anihilat pe șoferul Murza I., amenințându-l cu un cuțit pe care i l-a pus la gât, cerându-i să deschidă ușa de acces în autocar unde au pătruns ulterior și ceilalți autori necunoscuți. Învinuitul și un alt autor necunoscut, au amenințat-o cu un pistol pe partea vătămată Sulea Gavril și l-au obligat pe șoferul autocarului, Murza I., să se deplaseze din Ciceu Mihăiești până la benzinăria
"Purcsa"; de la intrare în comuna Uriu. În acest loc, tot la ordinul învinuitului H. I. și sub amenințarea unui individ necunoscut înarmat cu un cuțit, șoferul Murza I. a fost obligat să întoarcă autocarul și să se îndrepte spre municipiul Dej, timp în care partea vătămată Șulea Gavril insista față de atacatori să-l lase să coboare, dar care au refuzat să-i permită acest lucru. În acea împrejurare, partea vătămată a fost deposedată de suma de 2900 EURO pe care o avea asupra sa de către unul dintre agresori, care apoi a remis plicul cu bani învinuitului H. I. . După ce au fost reținuți în autocar împotriva voinței lor, partea vătămată Sulea Gavril și șoferul Murza I. au fost dați jos cu tot cu bagaje într-un loc aflat la intrare în municipiul Dej. Se mai reține de către procuror că din acel loc, la volanul autocarului a urcat învinuitul H. I., urmat de doi sau trei din cei patru autori necunoscuți, însușindu-și în mod nelegal atât autocarul ( care până atunci se aflase în posesia legitimă a șoferului Murza I. ) cât și suma de bani sustrasă de la Șulea Gavril.
În sarcina învinuitului H. I. se mai reține că în a doua jumătate a lunii octombrie 2006, în baza unei înțelegeri prealabile cu învinuitul Pap Irimie, pentru a ascunde adevărata proveniență a bunului și pentru a i-l transmite acestuia prin întocmirea unor înscrisuri false, pe care să înscrie data nereală de 17 septembrie 2006, a transferat autocarul în discuție, sub forma unei operațiuni de vânzare- cumpărare achitabilă printr-o compensare, cu o datorie mai veche de la SC"; Dea Trans Internațional"; SRL, către SC " Jolt Impex"; SRL Bistrița, deși știa că bunul se afla în posesia sa ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni în scopul deținerii ilicite a acestui bun.
Învinuitul H. I. este acuzat și pentru faptul că în data de 16 octombrie 2006, a completat o cerere către Regia Autonomă a Monitorului Oficial, prin care, în calitate de reprezentant legal al SC"; Dea Trans Internațional"; SRL Bistrița, a cerut să se publice pierderea cărții de identitate a autovehiculului, deși în realitate nu pierduse cartea de identitate a autovehiculului ci acesta se afla la sediul SC"; Dea Trans Internațional"; SRL.
Învinuitul H. I. este cercetat și pentru folosirea fără drept în noaptea de 22/23 august 2006, în alte scopuri, a unui pistol de autoapărare pe care îl deținea. De asemenea, este acuzat că a semnat în calitate de emitent din partea SC"; Dea Trans Internațional"; SRL, două facturi către SC";Jolt Impex";SRL, în care s-a consemnat derularea unei operațiuni comerciale de vânzare-cumpărare care nu a avut loc, la o dată ( de_ ) necorespunzătoare adevărului ,după care învinuitul H. I. a semnat în data de_ cererea de radiere a autocarului marca MAN cu număr de înmatriculare_, pe motiv de schimbare a proprietarului, deși știa că nu a avut loc o adevărată schimbare a proprietarului.
Referitor la faptele descrise mai sus, prin Ordonanța din_ ( f. 348, vol. III-dos.u.p.), procurorul a luat față de învinuitul H. I. măsura obligării de a nu părăsi țara, pe durata a 30 de zile și a impus acestuia respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de
judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la IPJ Bistrița Năsăud, Biroul Urmăriți, conform programului de supraveghere ce i se va întocmi sau ori de câte ori va fi chemat; să nu își schimbe locuința fără încunoștințarea organului judiciar care a dispus măsura preventivă; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie și să nu ia legătura cu învinuitul Pap Irimie, partea vătămată Șulea Gavril, cu martorii Șulea Silvia, Murza I. și Antal I., cu numiții Chiorean Mihail Călin și O. A. N. precum și cu alte persoane cercetate în cauză.
Ulterior, măsura preventivă luată de procuror față de învinuitul H. I., a fost prelungită de procuror prin Ordonanța din data de_, pentru o perioada de 30 de zile, urmând să expire la data de 18 august 2013 ( f. 377-378, vol. III- dos. u.p.).
Această din urmă Ordonanță estre atacată cu plângere de învinuitul H. I. . Din considerentele Ordonanței emise de procuror, rezultă că învinuitul H. I.
s-a sustras urmăririi penale plecând în Spania, la finele lunii iulie începutul lunii august 2009, când a fost citat pentru audiere de către organele de poliție, respectiv ascunzându-se, în data de_, când a fost din nou citat pentru audiere de SCCO - Bistrița Năsăud, invocând că este plecat din localitate. Măsura preventivă a fost justificată de procuror și prin necesitatea ca învinuitul să nu i-a contact cu persoanele implicate în săvârșirea faptelor și care l-au sprijinit în comiterea lor.
Din examinarea actelor și lucrările dosarului nr. 76D/P/2006 al DIICOT Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud instanța reține că există probe și indicii temeinice în sensul disp. art.143 C.pr.pen., de natură a justifica presupunerea rezonabilă că învinuitul H.
I. a săvârșit faptele pentru care este cercetat, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul Ordonanței din 18 iulie 2013, de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara. Sub acest aspect sunt relevante declarațiile martorilor Șulea Silvia (f.101- 111, vol.II), Antal I. ( f. 122-125, vol. II), Antal M. (f. 126-127, vol. II), Murza I. ( f. 95-99 și 40-42, vol. II), declarația părții vătămate Șulea Gavril ( f. 89-94, vol. II), proces verbal de redarea convorbirilor telefonice ( f. 148-193, vol. II, f. 264-292), declarațiile martorilor Chiorean Mihail Călin și O. A. N. (f. 246-247), Urdă
E. R., Rodilă V. ( 211-212, vol. II), adresa - f. 223 vol. III, emisă de Biroul arme, explozivi și substanțe periculoase, documentația înaintată de Regia Autonomă Monitorul Oficial ( f. 62-64, vol. II), certificat de radiere ( f.43), factura fiscală nr. 9419353 din_ ( f. 46, vol. II), anexe fișe operații de radiere (f.48-49), certificat de atestare fiscală ( f. 52, vol. II), factura fiscală nr. 352/_ ( f. 53-vol.II).
Faptele de care este acuzat învinuitul sunt grave iar pentru a se lămuri adevărata stare de fapt, precum și implicarea tuturor participanților, este necesară administrarea unui probatoriu complex. În scopul bunei desfășurări a procesului penal este necesar ca învinuitul H. I. să nu intre în legătură cu persoanele implicate în săvârșirea faptelor și nici cu cei care l-au sprijinit în comiterea lor. O astfel de interdicție nu poate fi dispusă decât în cadrul uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 și 145/1 C.pr.pen. Măsura obligării de a nu părăsi țara, este apreciată de instanță rezonabilă în raport de probele existente la dosar și datele care caracterizează persoana petentului, neexistând temeiuri pentru a se susține că activitatea societății comerciale pe care acesta o administrează ar fi perturbată prin menținerea ei. În concret, există posibilitatea ca învinuitul să desemneze/delege alte persoane care să efectueze transporturi în străinătate, nefiind necesar ca petentul să fie șoferul autocarelor care efectuează curse în afara țării. În stadiul actual al cercetărilor,
instanța consideră că trebuie acordată întâietate interesului public de a se afla adevărul referitor la faptele care fac obiectul dosarului nr. 76D/P/2006, față de interesul particular al învinuitului de a nu se dispune în privința sa nicio măsură preventivă, în contextul în care există indicii că s-a sustras cercetărilor.
Pentru aceste considerente instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de învinuitul H. I., împotriva Ordonanței de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara din data de_, emisă de procuror în dosar nr. 76/D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud.
Conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen. învinuitul-petent H. I., va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de învinuitul H. I., fiul lui Ion și Sînziana, născut la data de_ în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Ș. M., nr. 165, jud. Bistrița-Năsăud, CNP-1., împotriva Ordonanței de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara din data de_, emisă de procuror în dosar nr. 76/D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud.
Obligă învinuitul să plătească în favoarea statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
L. | M. V. | N. | L. |
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI ÎNCHEIERII PENALE NR. 48/CC/2013
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de învinuitul H. I., fiul lui Ion și Sînziana, născut la data de_ în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Ș. M., nr. 165, jud. Bistrița-Năsăud, CNP-1., împotriva Ordonanței de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara din data de_, emisă de procuror în dosar nr. 76/D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud.
Obligă învinuitul să plătească în favoarea statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
L. | M. V. | N. | L. |
Pentru conformitate cu originalul
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA ÎNCHEIERII PENALE NR. 48/CC/2013
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de învinuitul H. I., fiul lui Ion și Sînziana, născut la data de_ în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Ș. M., nr. 165, jud. Bistrița-Năsăud, CNP-1., împotriva Ordonanței de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara din data de_, emisă de procuror în dosar nr. 76/D/P/2006 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud.
Obligă învinuitul să plătească în favoarea statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
L. M. V.
| ← Sentința penală nr. 20/2012. Plângere împotriva ordonanţei... | Încheierea penală nr. 60/2013. Plângere împotriva... → |
|---|
