Decizia penală nr. 1363/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ *
DECIZIA PENALĂ NR.1363/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
ECĂTORI: ANA C.
M.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul I. EȘ F. împotriva sentinței penale nr.119 din 26 februarie 2013 a J. ecătoriei S.
, pronunțată în dosarul nr._ *, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev.de art.180 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.119 din_ a J. ecătoriei S. M. pronunțată în dosar nr._ *, a fost condamnat inculpatul I. EȘ F. V.
, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev de art.239 al. 2 C.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare cu consecințele prev. de art. 71 și 64 lit.a și b C.pen.
În temeiul art. 85 C.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 371 din 30 septembrie 2010 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală 957/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție.
În temeiul dispozițiilor art. 33 lit.a și art.34 lit.b C.pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa anterioară de 1 an închisoare,
inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu consecințele prev. de art. 71 și 64 lit.a și b C.pen.
S-a constatat că partea vătămată B. I. S. nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului și a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 1000 lei și statului suma de 560 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației nr.314/P/2008 din_ inculpatul I. F. V. a fost trimis
în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că la_ a lovit cu pumnul pe partea vătămată B. I. S., polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Ca stare de fapt, în rejudecare (prima hotărâre pronunțată în cauză a fost desființată în apel, cu trimitere spre rejudecare), prima instanță a reținut următoarele:
În seara de_, I. F. V. și B. Dănuț I. pe fondul consumului de băuturi alcoolice s-au deplasat la Stația OMV unde au continuat să consume băuturi alcoolice împreună cu Idiță M. F. și Idiță V. M. .
Înspre dimineață inculpatul I. F. V. și B. Dănuț I. s-au certat și s-au îmbrâncit spărgând sticle și pahare. Personalul de serviciu a solicitat intervenția organelor de poliție, iar echipaje compuse din partea vătămată B. I. S. și martorii Onișa I., Neneștean Ionică, Tracsek Laszlo, Ananie V. și P. V. au mers la fața locului. Inculpatul I. F.
V. era plecat, însă a fost ajuns pe strada 1 D. 1918, a fost legitimat și condus la sediu poliției pentru a fi sancționat contravențional împreună cu B. Dănuț I. .
Având în vedere că au devenit agresivi, agenții de poliție i-au imobilizat, punându-le cătușe pe mâini și de la sediul poliției i-au transportat pe cei 2 la spital pentru a-i interna la Secția Psihiatrie.
După obținerea biletelor de internare I. și B. au fost conduși la Secția Psihiatrie Cronici Bărbați pentru a fi predați și internați. Martorii Ananie V. și P. V. îl escortau pe B. Dănuț I., iar partea vătămată B.
I. S. și Tracec Laszlo pe I. F. V. . După ce polițiștii i-au luat inculpatului cătușele de pe mâini, acesta l-a lovit cu pumnul în față de partea vătămată B. I. S. cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
La termenul din data de 20 noiembrie 2012, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 180 al. 2 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 239 al. 2 C.pen.
Astfel, potrivit disp. art. 239 al. 2 C.pen. infracțiunea de ultraj se săvârșește sub aspectul laturii obiective printr-o acțiune de lovire sau alte violențe. Această acțiune are o incriminare distinctă în C.pen., însă este absorbită în conținutul infracțiunii de ultraj, atunci când acțiunea este îndreptată împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce
implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii.
Potrivit certificatului medico legal, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale. Instanța a analizat probele administrate prin prisma elementelor constitutive ale infracțiunii de ultraj, astfel că, din declarațiile martorilor Tracec Laszlo și P. V. ca procedură de internare, instanța a reținut că, după ce i-au luat pe inculpat și B. Dănuț în duba poliției, ca urmare a comportamentul violent, aceștia au fost duși la Spitalul S. M. . Ajungând la secția Urgențe, martorul Neneștean Ionică s-a ocupat de formalități, iar la mașina poliției au venit un medic și un asistent, iar după ce i-a observat pe cei doi au eliberat biletul de trimitere pentru secția psihiatrie.
Ajungând, același martor a intrat în secție și s-a întors la mașină însoțit de un medic, care a încercat să discute cu ei, dar nu a reușit, motiv pentru care i-a consultat de la distanță și tot el a decis internarea, parafând biletul de internare. După obținerea acestui aviz al medicului
specialist, polițiștii i-au dat jos pe cei doi și i-au dus în secție, dar aceștia au continuat să aibă un comportament violent. Ajungând în secție, partea vătămată i-a desfăcut cătușele inculpatului, moment în care acesta din urmă l-a lovit cu pumnul în față.
Din întregul probatoriu, rezultă cu certitudine că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată. Declarațiile lui B. Dănuț, deși sunt contradictorii în raport cu cele ale celorlalți martori, nu au fost luate în considerare, deoarece, așa cum se observă această declarație, cu versiunea nouă, este în contradicție cu însăși declarația lui B. Dănuț dată în faza de urmărire penală - fila 34, în care nu arată acest incident, cu toate că a fost dată la 1 martie 2008, deci la scurt timp după incident, când evident, succesiunea evenimentelor îi era proaspătă în minte.
Se observă ulterior, în declarațiile date de acest martor o relatare tot mai amănunțită a faptelor în condițiile trecerii timpului, la data de 11 februarie 2009 - fila 92 dosar instanță, în primul ciclu procesual, declarația relatând timid o implicare a martorului în incident și nu a inculpatului pentru ca, în declarația dată în fața instanței la data de 28 martie 2012 - fila 113, evenimentele să fie relatate cu amănunte de o precizie uimitoare.
Pentru aceste considerente și analizând probele în ansamblul lor, instanța a înlăturat declarația martorului B. Dănuț, considerând-o nesinceră.
Pe de altă parte, martorul Mentel Ludovic, în declarația dată la fila 47 din dosarul instanței în primul ciclu procesual, la data de 18 septembrie 2008 declară că a auzit când partea vătămată a spus că a fost lovită de inculpatul I. F. V., dar ulterior, audiat fiind la data de 29 noiembrie 2011, fila 47 dosar rejudecare, nu-și mai amintește acest aspect. Având în vedere datele la care au fost date declarațiile și probabilitatea ca cele mai apropiate de eveniment să fie și cele mai fidele, instanța a luat în considerare prima declarație.
În cauză au fost audiați tatăl și unchiul inculpatului, martori care nu au fost propuși anterior, nici în faza de urmărire penală și nici în primul ciclu procesual, în condițiile în care s-a susținut că au fost martori oculari, iar față de gradul de rudenie dintre ei și inculpat, instanța a apreciat declarațiile acestora ca fiind subiective și nu au fost avute în vedere la stabilirea soluției.
Astfel, instanța a apreciat că din probele administrate, acțiunea de lovire a părții vătămate de către inculpat, fost dovedită.
Cu privire la condiția ca acțiunea să fie îndreptată împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, instanța a reținut că și aceasta este îndeplinită, acesta fiind și motivul pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Partea vătămată are calitatea de funcționar public care, în momentul săvârșirii acțiunii de lovire din partea inculpatului, îndeplinea o funcție ce implica exercițiul autorității de stat și se afla în exercițiul funcțiunii respective, el fiind polițist și la acea dată era în serviciu de patrulare împreună cu colegii săi, fiind sesizați prin apelul unic de urgență 112 despre un scandat la barul din stația OMV. În aceste împrejurări, l-a luat pe inculpat, l-a transportat la poliție și apoi, datorită comportamentului violent al acestuia, l-a dus la Spitalul S. M. .
În exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta s-a deplasat alături de celelalte organe de poliție la locul incidentului, a identificat făptuitorii și împreună cu colegii, i-a însoțit la sediul Poliției S. . Atât inculpatul, cât și
numitul B. Dănuț I. au continuat să se manifeste agresiv atât în mașina poliției, cât și la sediul Poliției, aceștia manifestând un comportament agresiv verbal și fizic, aducând injurii și amenințări la adresa agenților de poliție.
Având în vedere că se aflau sub influența băuturilor alcoolice, precum și faptul că agresiunea lor fizică și verbală și starea lor fizică nu permitea audierea și sancționarea lor, organele de poliție i-au însoțit la Serviciul de Urgență din cadrul Spitalului S. M. pentru a li se acorda asistență medicală adecvată.
Procedura de internare chiar fără acordul inculpatului, a fost respectată în totalitate, așa cum reiese din declarațiile martorilor.
Medicul de gardă din cadrul Serviciul de Urgență a considerat necesară internarea acestora la secția de psihiatrie a Spitalului S., având în vedere că prin comportamentul lor violent reprezentau un pericol pentru cei din jur, cât și pentru propria persoană, solicitând organelor de poliție în speță, părții vătămate B. I. S. să-i transporte pe cei doi la psihiatrie în vederea internării lor. La secția psihiatrie, B. I. S., împreună cu colegii săi a prezentat infirmierilor starea de fapt, starea fizică și psihică care impunea internarea celor doi, precum și indicațiile medicului de gardă de la secția de urgență a Spitalului S., solicitând cadrelor medicale să ia măsurile necesare stabilizării stării psihice și fizice a acestora, împrejurare
în care a fost lovit cu pumnul de către inculpatul I. F. V. .
Se susține de către partea vătămată că în exercitarea atribuțiilor de serviciu avea dreptul de a solicita internarea nevoluntară și transportarea inculpatului la secția de psihiatrie.
Partea vătămată doar a solicitat internarea nevoluntară, nicidecum nu a procedat la internarea nevoluntară a inculpatului, având în vedere că potrivit art. 49 din legea nr.487/2002, doar medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse, apreciază asupra oportunității internării și doar el poate dispune internarea persoanei în cauză, dând sau nu, curs solicitării de internare nevoluntară, decizie care se confirmă de către o comisie de revizuire a procedurii.
În declarațiile sale -f.46 și f.144 dos. inst. medicul specialist Lenghel Irimie descrie procedura internării, fie benevol, fie la cererea aparținătorilor sau organelor de poliție, procedură care a fost respectată în totalitate de către partea vătămată și ceilalți polițiști, astfel că nu au fost primite afirmațiile depășirii atribuțiilor de către aceștia în lipsa unor dovezi solide ale unui eventual abuz. Instanța a considerat astfel că decizia organelor de poliție coroborată cu solicitarea medicului de gardă de la secția urgență s-a încadrat în prev. art 44,47,48 din legea 487/2002.
Starea de fapt prezentată rezultă din: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare; adresele nr. 18 și 21 ale SC OMV România Mineral Oel SRL S. ; declarația părții vătămate B. I. S.
; certificatul medico-legal nr.101/2008; declarațiile martorilor Onișa I., Neneștean Ionică, Ananie V., P. V., Tracec Laszlo, Mentel Ludovic Șandor, G. i G. F., Idiță M. F., Idiță V. M., Nyegrea I. ,
I. V. ; declarațiile inculpatului I. F. V. și ale numitului B. Dănuț I. .
În drept, a apreciat instanța, fapta inculpatului I. F. V. care în data de_ a lovit cu pumnul pe partea vătămată B. I. S. cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al. 2 C.pen.
Cu privire la persoana inculpatului I. F. V., s-a reținut că este în vârstă de 26 ani și a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 371 din 30 septembrie 2010 pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului Maramureș definitivă prin decizia penală 957/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Raportat la data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză sunt incidente disp. art. 85 C.pen., iar instanța făcând aplicarea acestora a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, iar în temeiul dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b C.pen. a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa anterioară de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu consecințele prev. de art. 71 și 64 lit.a și b C.pen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs inculpatul I. F. V., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș care, prin decizia penală nr.125/R/28 mai 2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C., având în vedere dispoz. art.27 pct.3 și art.28/1 pct.3 C.pr.pen. și infracțiunea ce formează obiectul cauzei - ultraj prev. de art.239 C.pen.
Recursul a fost înregistrat, sub nr. de mai sus, la Curtea de Apel C., nefiind motivat în scris, însă, în susținerea orală a acestuia de către apărător, s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând, a se proceda la reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului I. F. V.
, în sensul diminuării cuantumului sancțiunii stabilite de prima instanță, raportat la gravitatea concretă a faptei comise; împrejurările speciale în care s-a comis - inculpatul fiind dus la spitalul de psihiatrie pentru internare, împotriva voinței sale; persoana inculpatului.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea a constatat nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prima instanță, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și în faza de judecată, în ambele cicluri procesuale, judicios analizate și interpretate a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că la data de_ inculpatul I. F. V. a lovit cu pumnul pe partea vătămată B. I. S., polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt reținută de instanță a fost dovedită cu mijloacele de probă menționate în considerentele hotărârii atacate, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare; adresele nr. 18 și 21 ale SC OMV România Mineral Oel SRL S. ; declarațiile părții vătămate B. I. S. ; certificatul medico-legal nr.101/2008; declarațiile martorilor Onișa I., Neneștean Ionică, Ananie V., P. V., Tracec Laszlo, Mentel Ludovic Șandor, G. i G. F., Idiță M. F., Idiță V.
M., Nyegrea I., I. V. ; declarațiile inculpatului I. F. V. și ale numitului B. Dănuț I. .
Instanța a arătat, de asemenea, motivele pentru care ultimele variante ale declarației martorului B. Dănuț nu au fost luate în considerare, fiind
contradictorii față de restul probelor și chiar față de propria lui declarație din faza de urmărire penală.
Și cu privire la depozițiile martorului Mentel Ludovic, instanța a arătat de ce a luat în considerație doar declarația dată în primul ciclu procesual ( fila 47) la data de 18 septembrie 2008 - potrivit căreia, a auzit când partea vătămată a spus că a fost lovită de inculpatul I. F. V., având în vedere probabilitatea ca această declarație, fiind mai apropiată de eveniment, să fie și cea mai fidelă.
Totodată, în mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor I.
V. și Negrea I. - tatăl și unchiul inculpatului, față de gradul de rudenie dintre ei și inculpat, instanța apreciind declarațiile acestora ca fiind subiective, iar pe de altă parte, având în vedere și că acești martori nu au fost propuși anterior, nici în faza de urmărire penală și nici în primul ciclu procesual, în condițiile în care s-a susținut că au fost martori oculari, iar prezența lor la incident nu a fost confirmată, nici de ceilalți martori.
Așa fiind, în mod corect instanța a reținut ca dovedită comiterea faptei de către inculpat, precum și vinovăția acestuia, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prin schimbarea, în mod justificat, a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire, pentru considerațiile, pe larg, detaliate de instanță.
Apoi, procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen., respectiv: gradul de pericol social concret al faptei comise - ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, împrejurările comiterii - în condițiile în care un organ al autorității de stat încerca să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu și să înlăture un pericol public prin măsuri legale - internarea inculpatului într-o unitate spitalicească; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani); persoana inculpatului - cu o atitudine procesuală necorespunzătoare, nerecunoscând fapta; cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare - lovire, ultraj contra bunelor moravuri - infracțiuni de violență, precum și la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru o infracțiune concurentă cu cea dedusă judecății.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, cu puțin peste minimul special, în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.pen.
Nu se justifică în cauză reducerea pedepsei, așa cum a solicitat recurentul, întrucât, s-ar ajunge practic la lipsirea de conținut a dispoz. art.52 C.pen. privind scopul pedepsei și, astfel, nu s-ar mai asigura o proporționalitate între gravitatea faptei și dimensiunile sancțiunii.
Oricum, instanța a dat dovadă de clemență când, făcând aplicarea dispoz. art.85 C.pen. și apoi, a dispozițiilor legale privind concursul de infracțiuni, a aplicat inculpatului o pedeapsă fără niciun spor, la nivelul celei primite pentru prezenta faptă.
Totodată, Curtea apreciază oportună și eficientă și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, întrucât, raportat la natura infracțiunii comise, relațiile sociale periclitate prin astfel de infracțiuni, se impune o monitorizare mai eficientă a inculpatului, o anumită perioadă, o restrângere a unor drepturi și din perspectiva asigurării scopului sancționator, dar și preventiv al pedepsei, precum și a conștientizării într-o mai mare măsură a faptei comise și a consecințelor acesteia pentru inculpat, a comportamentului viitor al acestuia, în condițiile în care acesta a mai
beneficiat în trecut de clemența organelor judiciare, dar nu a înțeles să se reintegreze social, să-și corecteze comportamentul.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. EȘ F. V., domiciliat în S. M., str. C. nr.7/36 și O. Ș., str.H. nr. 30, jud. Maramureș împotriva sentinței penale nr. 119 din 26 februarie 2013 a J. ecătoriei S. M. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. Ș. | ANA C. | L. | M. |
G.
M. B.
Red./Tehnred. A.C. 3 ex./_
J. . fond: M.L.A.
| ← Decizia penală nr. 82/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 56/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
