Decizia penală nr. 297/11. Lovire sau alte violențe

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA PENALĂ

cod operator 2618

Dosar nr. _

DECIZIA PENALĂ NR. 297/R Ședința publică din 11 decembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. S. F. - judecător

ECĂTORI: C. B.
1. C. RUS - vicepreședintele

T. ui M.

GREFIER: A. D. N.

Ministerul Public reprezentat prin procuror I. V. B.

de la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul V.

V. , domiciliat în Ocna Șugatag, sat B., nr. 388, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 368 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ având ca obiect lovirea sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen.

Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din_ - încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie - când s-a dezbătut cauza și s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, în urma deliberării tribunalul pronunțând soluția de mai jos.

Prin sentința penală nr. 368 din 8 august 2013, Judecătoria Sighetu Marmației a condamnat pe inculpatul V. V., fiul lui M. și D., născut la data de 8 noiembrie 1951, în comuna Budești, studii generale, divorțat, pensionar, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI seria MM nr. 5. eliberată de S. u Marmației, CNP 1. domiciliat în localitatea Ocna Șugatag, sat B. nr. 388, județul M., la pedeapsa amenzii de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 74 litera a și art. 63 alin. 3 Cod Penal.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63¹C.pen. potrivit cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea credință de la executarea

amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

În baza art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1357 și art. 1385 din Noul Cod Civil, a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă V. P., cu domiciliul în comuna Ocna Șugatag sat B. nr. 388/A, județul M. și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 1.502 lei cu titlu de despăgubiri (din care 1500 lei reprezintă daune morale iar 2 lei constituie despăgubiri materiale).

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 320 lei.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a constatat că prin rechizitoriul din data de_, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 1121/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V. V. , fiul lui M. și D., născut la data de 8 noiembrie 1951, în comuna Budești, studii generale, divorțat, pensionar, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI seria MM nr. 5. eliberată de S. u Marmației, CNP 1. domiciliat în localitatea Ocna Șugatag, sat

B. nr. 388, județul M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 (parte vătămată V. P. ).

În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul V. V. a divorțat în anul 2007 de soția sa V. I., însă cei doi împreună cu numiții V. P. și V. M., fiul și respectiv nora au continuat să locuiască în aceeași gospodărie în imobile separate.

Relațiile inculpatului V. V. cu ceilalți membri ai familiei s-au tensionat mai ales datorită faptului că acesta a solicitat printr-o acțiune la Judecătoria Sighetu Marmației evacuarea din imobil a fostei soții și a numitului

V. P. .

În după-amiaza zilei de 4 iunie 2012 numiții V. P. și soția sa V. M. împreună cu fiica lor minoră se aflau într-o anexă din care o parte era folosită ca bucătărie de vară, iar cealaltă parte ca magazie de lemne de către inculpatul

V. V. .

În jurul orelor 1830inculpatul V. V., care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a ieșit din locuință și s-a deplasat la magazia de lemne împrejurări în care a avut un schimb de expresii jignitoare cu numitul V. P.

, după care a luat din magazie un topor și a deschis ușa de la bucătăria de vară pulverizând în interior substanțe iritant lacrimogene cu un spray.

Numita V. M. s-a speriat și a aruncat spre învinuitul V. P. cu o cratiță, după care, împreună cu soțul și cele două fiice au părăsit încăperea ieșind în curte.

Inculpatul V. V. i-a aplicat numitului V. P. o lovitură cu toporul iar acesta a căzut la pământ.

În altercație a intervenit numita V. M. care a încercat să-i smulgă toporul, după care a ieșit din curte și s-a deplasat la locuința martorei Tăut M. de unde a anunțat telefonic organele de poliție.

Inculpatul V. V. a ieșit de asemenea din curte și s-a deplasat la locuința martorului Hotea V. unde și-a înfășurat o basma în jurul capului, întrucât avea o leziune care sângera, după care s-a reîntors la locuința sa, având două pietre în mână. Inculpatul a aruncat cu una din pietre spre martora Tăut M., iar cu cealaltă spre numitul V. V., cu care apoi a avut o nouă altercație, cei doi căzând în șanțul de la marginea drumului.

În urma incidentelor descrise mai sus, învinuiții V. V. și V. P. au suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare câte 7-8 zile de îngrijiri medicale.

În cauză s-a început urmărirea penală față de învinuiții V. P. și V.

M. pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al.2 C.pen., însă din cercetări a rezultat că actele celor doi pot fi apreciate ca fiind comise în stare de legitimă apărare, iar din concluziile certificatului medico-legal, raportat la mecanismul de producere a leziunilor suferite de învinuitul V. V. rezultă că acestea se puteau produce prin cădere de la același nivel, cu lovire de plan dur având în vedere sevrajul alcoolic.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului V. V. (fila 11), declarația martorei Tăut M. (fila 51), declarația martorei V. Măriuța I. (fila 52), depoziția martorei V. I. (fila 53), Tiran I. a (fila 62), Hotea V. (fila 63).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Activitatea infracțională s-a derulat de inculpatul V. V., în data de 4 iunie 2012.

Pe fondul unei stări conflictuale anterioare (generată prin existența unor litigii de natură civilă și penală), între părți s-a instalat o altercație verbală, care ulterior s-a intensificat și a degenerat în acte de violență fizică.

În mod concret, inculpatul uzând de un topor, în posesia căreia se afla, a lovit-o pe partea vătămată V. P. .

Consecințele acestui incident au fost reprezentate prin producerea unor leziuni corporale părții vătămate, ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt expusă este susținută și confirmată prin coroborarea probelor administrate, detaliate în rândurile ce urmează.

Partea vătămată V. P. a relatat că a fost subiectul pasiv al acțiunii de agresiune fizică exercitată de inculpat, prin pulverizarea la nivelul feței, cu un spray conținând substanțe iritant lacrimogene și prin lovirea cu un topor,

menționând că activitatea infracțională s-a desfășurat în prezența soției, numita

V. M. și respectiv a celor două fiice ale sale.

Cât privește inculpatul V. V., acesta a învederat că inițiativa infracțională i-a revenit părții vătămate V. P., care i-a aplicat lovituri în zona feței cu un cuțit.

S-a susținut de inculpat că nu are niciun aport în producerea leziunilor cu care partea vătămată s-a confruntat, negând săvârșirea vreunei agresiuni fizice asupra fiului său.

Versiunea oferită de inculpat nu a primit însă confirmare prin depoziția martorei V. I. (aceasta declarând că l-a văzut, de la geamul casei sale, pe inculpat exercitând lovituri asupra părții vătămate V. P., cu o secure).

Împrejurarea lovirii părții vătămate de inculpat este sprijinită și de relatările martorelor V. M. (conform cărora în acțiunea de deposedare a inculpatului de secure, spre a evita aplicarea unei noi lovituri asupra soțului său, s-a tăiat ușor la antebrațul stâng-fila 54 d.u.p) și V. Măriuța I. (fila 52- relevantă în acest sens fiind mențiunea « personal am văzut cum bunicul meu mi-a lovit tatăl cu securea în spate »).

Conform aserțiunilor martorei Tăut M., sesizând prezența în fața casei sale a părții vătămate V. P., căzută la pământ, i-a adresat acesteia întrebări privind starea în care se afla, răspunzându-i-se că inculpatul V. V. i-a aplicat lovituri cu o secure.

Verosimitatea stării de fapt expusă în actul de sesizare, este susținută și prin concluziile certificatului medico legal nr. 363 din 07 iunie 2012 eliberat de Serviciul Medico-Legal J. ețean Baia Mare, conform cărora partea vătămată, s-a confruntat cu leziuni care au putut fi produse prin lovirea activă cu un corp tăietor (posibil tăișul unei securi) și au necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Cât privește declarațiile martorilor Tiran I. a și Hotea V., instanța a constatat că acestea conțin referiri la acțiunea de lovire exercitată de partea vătămată V. P. asupra inculpatului, fără să aducă clarificări în privința faptei, obiect al actului de sesizare, astfel încât aceste depoziții sunt irelevante în raport de limitele judecății (instituite de prevederile art. 317 cod procedură penală conform cărora, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea).

Având în vedere aspectele mai sus enunțate, instanța a constatat că nu există dubii în privința calității inculpatului de autor al faptei de lovire exercitată asupra părții vătămate.

În drept, fapta inculpatului V. V., constând în aceea că în data de 04 iunie 2012 a aplicat părții vătămate V. P., lovituri cu o secure, provocând leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, prevăzută și sancționată de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de lovire cu o secure, în actele de violență producătoare de suferințe fizice. Urmarea imediată este reprezentată prin suferințele de ordin fizic cauzate persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre fapta și rezultat este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei și a consecințelor urmărind acest rezultat.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.

Sub acest ultim aspect, instanța a reținut că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, motiv pentru care, i s-a recunoscut beneficiul circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 litera a cod penal.

Având în vedere ansamblul acestor criterii, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii în cuantum de 300 lei pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal comisă în raport de partea vătămată V. P. .

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în faza de urmărire penală, partea vătămată V. P. a formulat cerere de constituire de parte civilă pentru suma de 5000 lei, iar în fața instanței, prin notele de ședință atașate dosarului cauzei (fila 50), s-a precizat că obiectul constituirii de parte civilă este reprezentat de emiterea pretențiilor în cuantum de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale (echivalentul beneficiului nerealizat în perioada celor 7-8 zile de îngrijiri medicale) și 5.000 lei cu titlu de daune morale.

Raportat la data comiterii faptei, instanța a apreciat că soluționarea acțiunii civile reclamă o analiză din perspectiva noului cod civil.

Instanța a reținut că art. 1357 din noul cod civil dispune că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, în timp ce art. 1385 cod civil, stipulează că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciu.

În verificarea temeiniciei acordării despăgubirilor materiale în cuantumul solicitat, își dovedesc utilitatea criteriile instituite de prevederile art. 1385 alin. 3 cod civil, ce stipulează că, despăgubirea trebuie să cuprindă

pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Prin adeverința nr. 1216 din_ emisă de angajator (fila 77), s-a menționat că partea civilă a beneficiat de concediu medical în perioada_ -_, primind un salariu în cuantum de 1086 lei, cu 2 lei mai puțin față de venitul ce urma a fi încasat în absența concediului medical (respective 1088 lei).

În concordanță cu aspectele inserate în cuprinsul adresei nr. 1216 din_ și criteriile enunțate de art. 1385 alin. 3 cod civil, instanța a apreciat că despăgubirile materiale solicitate (în cuantum total de 1000 lei) sunt dovedite până la concurența sumei de 2 lei, și au fost acordate în măsura probării acestora.

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al faptei ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Sub aspectul daunelor morale, sunt relevante și Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, care subliniază printre altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei ce a suferit prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechelele post traumatice, care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

S-a apreciat că daunele morale se stabilesc în raport de gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma ce va fi acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Raportat la concluziile certificatului medico-legal nr. 363 din 7 iunie 2012 leziunile psihice și morale în concret produse, instanța a apreciat că acordarea de către inculpat a sumei de 1.500 lei în favoarea părții vătămate V.

P. este de natură să ofere o justă satisfacție victimei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V. V. care, prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și achitarea pentru infracțiunea de lovire, cu înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile. S-a susținut că hotărârea de condamnare a inculpatului este nelegală și în discordanță cu probele de la dosar. La dosar există plângerea formulată de inculpat și certificatul medico-legal eliberat acestuia, iar declarațiile martorilor Hotea V. și Tiran I. a au fost înlăturate nejustificat de către prima instanță. S-a mai susținut că certificatul medico-legal eliberat părții civile este fictiv și că aceasta nu a suferit nici o leziune. S-a solicitat admiterea recursului și audierea martorei Tiran I. a.

Procedând la judecarea recursului, tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pe baza unei analize amănunțite și obiective a probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit judicios starea de fapt, din probe rezultând că între inculpat și partea vătămată există o stare conflictuală mai veche, generată de litigiile purtate între părți. În acest context, în data de 4 iunie 2012, între părți a avut loc o altercație verbală ce a degenerat în violențe fizice, respectiv inculpatul V. V. a aplicat părții vătămate o lovitură cu toporul. Potrivit certificatului medico-legal nr. 363/_ eliberat de Serviciul Medico Legal J. ețean Baia Mare, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a negat săvârșirea vreunei agresiuni asupra părții vătămate, susținând, dimpotrivă, că el a fost lovit de către partea vătămată în zona feței cu un cuțit.

Susținerile inculpatului sunt infirmate de probele administrate, relevante fiind declarațiile martorelor care au asistat la agresiune V. M., care a arătat că inculpatul a lovit partea vătămată cu tăișul securii în omoplatul stâng, iar când a vrut să o lovească a doua oară martora a intervenit, V. Măriuța, care a declarat că l-a văzut pe inculpat cum a lovit-o cu securea pe partea vătămată în spate, ulterior indicând organelor de anchetă locul unde inculpatul a ascuns securea și V. I., care de la geamul casei l-a văzut pe inculpat exercitând lovituri cu securea asupra părții vătămate. În acest sens este și declarația martorei Tăut M., care a văzut-o pe partea vătămată căzută în fața casei sale, aceasta spunându-i că a fost lovită cu securea de inculpat, martora văzându-l apoi pe inculpat aruncând cu pietre înspre ei. Aceste declarații se coroborează și cu mențiunile certificatului medico-legal privind mecanismul de producere a leziunilor suferite de partea vătămată, respectiv prin lovire activă cu un corp tăietor (posibil tăișul unei securi).

Inculpatul a făcut referire, în apărare la declarațiile martorilor Tiran I. a și Hotea V., instanța reținând că acești martori nu cunosc aspecte privind lovirea părții vătămate, neasistând la incident, iar, pe de altă parte, aspectele cu privire la care au făcut declarații le-au cunoscut doar din cele relatate de inculpat. Față de faptul că martora Tiran I. a a fost audiată de către prima instanță, nu se justifică cererea inculpatului de a fi reaudiată de către instanța de recurs.

Inculpatul a mai susținut în apărare că el a fost cel lovit de către partea vătămată, tribunalul constatând că acest aspect a fost cercetat de către organele de anchetă la plângerea formulată de inculpat, iar prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților V. P. și V. M. pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 al. 2 C.penal. Cum plângerea formulată de inculpat împotriva dispoziției procurorului cuprinsă în rechizitoriu a fost respinsă de către instanță (dosar nr._ ), prima instanță în mod

întemeiat a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 317 C.pr.pen., judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței.

Față de toate probele administrate, prima instanță a reținut întemeiat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 al. 2 C.penal, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată a fost judicios individualizată, ținându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C.penal, aspectelor favorabile inculpatului dându-li-se eficiență prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a C.penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile, materiale și morale, în cuantum de 1.502 lei către partea civilă. T. constată că despăgubirile materiale au fost acordate în limita dovedirii, respectiv diferența dintre salariul cuvenit și indemnizația de concediu medical, iar la stabilirea despăgubirilor pentru daune morale s-a avut în vedere natura și gravitatea leziunilor produse, suferințele cauzate și măsura afectării vieții sociale, profesionale și de familie a părții vătămate, astfel încât despăgubirile să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului suferit.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și îl va respinge în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală.

În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. V., domiciliat în sat B. nr. 388, județul

M., împotriva sentinței panele nr. 368 din 8 august 2013 a J. ecătoriei S. u Marmației.

În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI	GREFIER
A. S. -F. C.	B.	, A.	C.	Rus A.	D. N.

Red.A.S.F./T.red.A.D.N._ / 2 ex.

J. ecător la fond: P. M. R.

Cod operator 2618

Tribunalul Maramureș Minută

Dosar nr._ Dec.pen.297/R/_

Decide: