Decizia penală nr. 82/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR. 82
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE S. M., judecător Judecător D. B. Ț.
Judecător C. T., președinte secție penală
I. -M. O., grefier șef secție penală
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de B. R., prim procuror adjunct.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul L. G. , domiciliat în
Z., str.C., nr.63, jud. Sălaj, împotriva sentinței penale nr.219 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul penal nr._, având ca obiect lovire sau alte violențe.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent asistat de apărător ales av. Cobzaș V., în lipsa părții civile intimate B. I. apărător ales av. Hîrza R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată depuse la dosarul cauzei motivele de recurs formulate de recurentul L. G. (f.14-19).
Apărătoarea inculpatului, av. Cobzaș V., critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinice. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art l0 lit.e Cod penal, rap.la art.44 Cod penal, înlăturarea amenzii penale, a daunelor morale și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat. In motivele de recurs formulate existente la dosar filele 14-19 și în susținerea orală a acestora a arătat că în legătură cu terenul inculpatului existau mai multe litigii civile legate de amplasamentul acestuia și că partea vătămată a intrat in mod nelegal pe acel teren, abuziv, motiv pentru care inculpatul a fost nevoit să-și apere proprietatea, cerându-i părții vătămate să-l lase să lucreze terenul. În momentul în care s-a întors, s-a dezechilibrat și în încercarea de a-l împinge, l-a lovit cu podul palmei. Solicită a se face aplicarea art.44 alin 1 Cod penal.
Reprezentanta părții civile intimate B. I., av. Hîrza R., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate care se bazează pe probatoriul administrat în cauză. Mai arată că nu a fost nici un act de violență din partea părții civile ci el a fost cel agresat, așa cum rezultă din actele medico-legale, declarațiile martorilor. Nu cere obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Procurorul apreciază că sentința atacată este legală și temeinică motiv pentru care pune concluzii de respingerea recursului promovat în cauză ca fiind nefondat.
Inculpatul recurent însușindu-și concluziile apărătorului solicită admiterea recursului, luându-se în calcul acțiunile abuzive ale părții civile, împrejurările în care a fost provocat de partea civilă care a intrat abuziv pe proprietatea sa, moment în care simțindu-se amenințat, s-a întors și l-a împins pe partea civilă.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr.219/_ a Judecătoriei Z., în baza art. 334 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, formulată de partea vătămată B.
I. prin apărător ales.
În baza art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 63 alin.3 teza II Cod penal,s- a dispus condamnarea inculpatul L. G. , fiul lui V. și E., născut la data de_ în loc. B., jud. Sălaj, domiciliat în mun. Z., str. C., nr. 63, jud. Sălaj,
C.N.P. 1., cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 500 (cincisute) lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate B. I. .
Amenda penală se va executa conform art.425 Cod procedură penală. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631Cod penal.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și a art. 1349 și art. 1357 Noul cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.
I. - domiciliat în loc. B., nr. 207/A, jud. Sălaj, și obligă pe inculpatul L. G. la plata sumei de 2 000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, din Dosar nr. 481/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului L. G. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr. _
.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul
L. G. în data de_ i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față părți vătămate B.
I. pricinuindu-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângere (f. 3-4), certificat medico-legal 578/I/a//156 din data de_ (f. 7-8), fișă cazier judiciar învinuit (f. 14), declarațiile învinuitului (f. 15-16, 17-21), declarațiile părții civile (F. 22-23), declarațiile martorului Varga M. (f, 26- 27, 28-29), declarațiile martorului Varga Rudolf (f. 30-31, 32-33), declarațiile martorului Varga Rudolf junior (f. 34-35), declarațiile martorei Cighi E. (f.36-37), declarațiile martorului Șofron Sabin (f.38-39), declarația martorului Tripon Alin (f. 40), declarația martorului Petrean V. (f. 41).
Partea vătămată B. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3 000 euro reprezentând daune morale (f.196-197
La termenul de judecată din data de_, inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art.3201C.p.p. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, inculpatul solicitând ca judecata să fie făcută potrivit procedurii obișnuite cu administrarea de probe în fața instanței.
După citirea actului de sesizare, potrivit art. 322 C.p.p., pe parcursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul care a declarat că nu dorește să facă declarații și își menține declarațiile date în faza de urmărire penală(f. 199), parte vătămată nu a dorit de asemenea să dea declarație în fața instanței, menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală. Au fost audiați martorii: Varga Rudolf (f. 212), Varga Rudolf junior (f. 213), Varga M. (f. 214), dintre martorii propuși prin actul de sesizare, și martorul Opriș P. propus de către inculpat (f. 215).
Inculpatul L. G. prin apărător ales a depus la dosarul cauzei înscrisuri în probațiune: raport al A.Ș.P. Cozma Dumitru din carul secției de poliție 1 Rurală (f. 216), autorizație pentru executarea de lucrări în zona drumurilor naționale și documentație tehnică (f. 217-225).
S-a depus la dosarul cauzei referatul de evaluare a inculpatului, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj (f. 190-192).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
Partea vătămată B. I. deține funcția de primar în comuna B. jud. Sălaj începând din anul 2004. Inculpatul L. G. este originar din loc. B. și deține mai multe terenuri în zonă.
Între inculpat și partea vătămată au avut loc mai multe neînțelegeri legat de o parcelă de teren situată în locul numit Șesu Borlii. Inculpatul și-a delimitat proprietatea bătând stâlpi și a depozitat pământ la capătul terenului pentru a umple diferența de nivel și a avea ieșire directă în DE 81. Terenul părții vătămate se suprapunea peste drumul vicinal situat la marginea DE 81, motiv pentru care Primăria
B. a promovat o acțiune civilă prin care s-a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate a inculpatului, acțiune ce a fost admisă în sensul diminuării suprafeței de teren din titlu, fără a fi stabilite de instanță vecinătățile terenului. Comisia locală de fond funciar, al cărei președinte era partea vătămată în calitate de primar, a stabilit în data de_ noile limite de proprietate, potrivit cărora terenul inculpatului nu se mai învecina cu DE 81 și nici cu drumul vicinal. Inculpatul nu a acceptat noile limite de proprietate, a păstrat delimitarea făcută inițial cu stâlpi și a continuat amenajarea căii de acces spre DE 81.
În data de_ inculpatul a solicitat martorilor Varga Rudolf, Varga Rudolf junior și Varga M. să îl ajute la nivelarea pământului de pe terenul situat în Șesu Borlii. La aceeași dată, în jurul orei 12, partea vătămată B. I. trecând cu autoturismul pe DE 81 a văzut că cei trei martori, de față fiind și inculpatul, nivelau umplutura de pământ situată deasupra drumului vicinal, în perimetrul îngrădit de inculpat. Partea vătămată a oprit autoturismul și a mers la cei trei martori cerându-le să părăsească acel teren deoarece este domeniu public. Inculpatul care se afla în apropriere s-a deplasat spre marginea terenului împrejmuit, spunându-i părții vătămate să îi lase în pace să-și continue lucrul și să nu intre pe terenul său. Partea vătămată a spus inculpatului că terenul lui nu se întinde până unde este împrejmuit și a vrut să îi arate inculpatului unde sunt limitele de proprietate. Când partea vătămată a vrut să pătrundă pe terenul inculpatului, cu intenția de a-i arăta limitele de
proprietate, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în față, ca urmare a loviturii părții vătămate curgându-i abundent sânge din nas, încât martorul Varga Rudolf junior i-a dat părții vătămate inițial o hârtie să se șteargă, apoi i-a dat tricoul să oprească sângerarea.
Din actele medicale existente la dosarul cauzei: adeverință medicală (f.9) și scrisoare medicală (f.8) rezultă că partea vătămată B. I. a suferit o contuzie de piramidă nazală, iar potrivit certificatului medico legal 578/I/a//156 din_ (f. 7) partea vătămată B. I. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pot data din_ și necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul nu recunoaște comiterea faptei, în apărare inculpatul susține că parte vătămată a pătruns pe proprietatea sa (circa un metru ) precum și faptul că întrucât a avut impresia că partea vătămată vrea să îl lovească, s-a dezechilibrat și a atins-o pe partea vătămată cu podul palmei de la mâna dreaptă peste față (f.16, 19). Aceste apărări ale inculpatului nu sunt susținute de nici o probă administrată în cauză.
Declarațiile martorilor oculari Varga Rudolf, Varga Rudolf junior, Varga M. sunt concordante în sensul că în momentul aplicării loviturii inculpatul se afla pe terenul al cărui proprietar se declară, în interiorul împrejmuirii, iar partea vătămată se afla înafara împrejmuirii acelui teren, în perimetru cuprins între drumul DE 81 și poarta de acces pe proprietatea inculpatului, în apropierea stâlpului porții. Potrivit declarațiilor celor trei martori oculari, care se coroborează și cu declarațiile părții vătămate, în momentul în care partea vătămată a dorit să pătrundă pe terenul împrejmuit, a fost lovit cu pumnul de către inculpat, în momentul loviturii cei doi fiind față în față, fără ca partea vătămată să treacă de cei doi stâlpi ai porții. Nici o declarație nu este în sensul că partea vătămată l-ar fi amenințat sau ar fi vrut să îl lovească pe inculpat și nici că inculpatul s-ar fi dezechilibrat. Martorul Varga Rudolf declară " eu eram cu spatele, dintr-o dată m-am întors am apucat să văd că este o lovitură, dar nu am apucat să văd dacă cu palma sau cu pumnul, dar a fost o lovitură foarte puternică"; f. 212, martorul Varga Rudolf junior declară că a văzut momentul când inculpatul L. G. l-a lovit cu pumnul peste față pe B. I. (f. 34, 213). De asemenea din declarațiile martorilor rezultă că partea vătămată și-a exprimat explicit intenția cu care dorea să pătrundă pe terenul inculpatului - pentru a indica limitele de proprietate, nefiind astfel susținută afirmația inculpatului că a crezut că partea vătămată a vrut să îl lovească, astfel că s-a dezechilibrat.
În plus, având în vedere natura și gravitatea leziunii produse părții vătămate - așa cum rezultă aceasta din actele medicale depuse la dosarul cauzei, această leziune nu se putea produce prin mecanismul prezentat de inculpat - s-a dezechilibrat și a atins-o pe partea vătămată cu podul palmei - ci presupune o lovitură mai puternică, cu un corp dur așa cum rezultă și din certificatul medico legal.
Partea vătămată prin apărător ales a susținut că partea vătămată B. I., în calitate de primar al comunei B., se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu la momentul în care a fost lovit de inculpat, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin.2 C.p. reținută în actul de sesizare, în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin.2 C.p. Se susține că partea vătămată se afla în exercitarea atribuțiilor de primar, se afla la locul faptei pentru a clarifica situația unui teren aparținând domeniului public al comunei B. ale cărui limite au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească, nefiind vorba de o depășire a atribuțiilor de serviciu. Instanța constată că printre atribuțiile legale ale primarului așa
cum sunt acestea stabilite de legea 215/2001, nu se înscrie dreptul primarului de a stabili limitele de proprietate, nici punerea în posesie, nici punerea în executare a unei hotărâri judecătorești. Nu se poate reține că partea vătămată B. I. se afla în exercitarea atribuțiilor legale, motiv pentru care fapta inculpatului de a aplica o lovitură cu pumnul părții vătămate nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, urmând a fi respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.
În drept, fapta inculpatului L. G. care la data de_ a lovit-o pe partea vătămată B. I. cu pumnul în zona feței pricinuindu-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe faptă prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe în forma agravată prevăzută și sancționată de art.180 alin.2 Cod penal, întrucât fapta sa a avut drept consecință pe lângă suferințele fizice și pricinuirea unei vătămări ce a necesitat pentru vindecare cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale, respectiv 4-5 zile de îngrijiri medicale. Între acțiunea de lovire a inculpatului și urmarea produsă, există legătură directă de cauzalitate fapt atestat de certificatul medico-legal nr. 578/I/a/361 din_ (f.12) și este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, având în vedere starea de fapt reținută anterior din coroborarea probelor, starea conflictuală existentă între părți, dar și urmările produse, instanța reține că inculpatul L. G. a săvârșit infracțiunea de lovire cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal - a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia asupra integrității corporale a părții vătămate și a urmărit și dorit producerea lor. Cum s-a argumentat anterior, nu se poarte reține apărarea inculpatului cum că nu a lovit cu intenție ci s-a dezechilibrat și având mâna dreaptă ridicată a atins-o cu dosul palmei pe partea vătămată peste nas.
Nu poate fi reținută nici apărarea inculpatului cum că a acționată în stare de legitimă apărare, potrivit art. 44 alin.21C.p. În primul rând instanța reține că cele două apărări ale inculpatului se exclud reciproc și probează nesinceritatea declarațiilor acestuia. Astfel pe de o parte susține că a lovit cu dosul palmei pe partea vătămată, fără intenție deoarece s-a dezechilibrat, pe de altă parte susține că a lovit în scopul de a împiedica pătrunderea fără drept a părții vătămate pe terenul împrejmuit al cărui proprietar era inculpatul, deci cu intenție.
Prin art. 44 alin.21C.p. legiuitorul instituie o prezumție relativă de apărare legitimă pentru cel ce săvârșește o faptă prevăzută de legea penală pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare, rămânând la aprecierea judecătorului a aprecia raportat la împrejurările concrete ale cauzei dacă riposta inculpatului este una
legitimă . Raportat la prevederile art. 44 alin.21C.p. și la starea de fapt reținută, instanța apreciază că nu sunt întrunite în cauză toate condițiile prevăzute de lege pentru legitima apărare. Astfel din probele administrate rezultă că terenul în cauză era
delimitat prin semne de marcare, inculpatul avea convingerea că este proprietar al acelui teren, partea vătămată avea intenția de a pătrunde pe acel teren, dar nu rezultă că partea vătămată a recurs la violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace pentru a pătrunde pe terenul împrejmuit al inculpatului. Din declarațiile martorilor oculari, inclusiv din declarațiile inculpatului, rezultă că inculpatul nu s-a manifestat
anterior violent, nici verbal nici fizic, intenția acestuia de a pătrunde pe terenul inculpatului fiind una pașnică - indicarea limitelor de proprietate. Instanța constată că atacul nu îndeplinește condițiile prevăzute de textul de lege, nu reprezintă o pătrundere fără drept prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace, dar mai mult, în condițiile concrete date, nici apărarea inculpatului nu este una necesară și proporțională cu gravitatea încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului sau a proprietății. Inculpatul a aplicat neașteptat lovitura, înainte ca partea vătămată să pătrundă pe terenul acestei, fără o avertizare și fără încercarea de a împiedica pătrunderea într-un alt mod, mai puțin păgubos pentru partea vătămată..
Reținând vinovăția inculpatului L. G. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 C.p.p. instanța urmează a dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal ca fiind unul ridicat - ținând cont de modul de acțiune al inculpatului, zona în care a aplicat loviturile și urmările produse -, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Instanța va avea în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 58 de ani, are studii superioare de profesie fiind inginer, are un loc de muncă, este căsătorit, iar potrivit fișei de cazier judiciar (f. 14) inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale dar nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiindu-i aplicată prin ordonanța 976/_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău sancțiunea administrativă a amenzii pentru distrugere, fapt ce reliefează o anumită agresivitate în comportament a inculpatului. Potrivit referatului de evaluare, comportamentul infracțional a fost accentuat de starea conflictuală perpetuă cu partea vătămată, pe viitor inculpatul dispunând de resurse interne pentru a adopta și menține un comportament conformist, întrucât este bine integrat în comunitate, este apreciat pentru implicarea în activități sociale la nivel comunitar, conștientizează consecințele ce derivă din săvârșirea faptelor penale. Pe parcursul procesului penal inculpatul a colaborat cu organele judiciare dar nu și-a recunoscut vinovăția, dând declarații ce s-au dovedit contradictorii și nesincere cu privire la modul de derulare al faptelor.
Față de împrejurările comiterii faptei, starea conflictuală preexistentă și întreținută de ambele părți, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere faptul că textul incriminator prevede sancțiunea închisorii alternativ cu cea a amenzii penale, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda penală va fi suficientă și de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Având în vedere limitele pedepsei amenzii conform art. 63 alin. 3 teza II C.p., circumstanțele reale și personale ale cauzei instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 500 lei amendă penală ce va fi executată în conformitate cu dispozițiile art.425 Cod procedură penală, inculpatul având obligația de a depune recipisa de plată integrală a amenzii la instanța de executare în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Îi va fi atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea de lovire - de la 3 luni la 2 ani închisoare - în ipoteza sustragerii cu rea- credință de la executarea amenzii.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că partea vătămată B. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3 000 euro reprezentând daune morale.
Față de daunele morale solicitate de partea civilă instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe părții civile i s-a produs un prejudiciu moral constând pe de o parte în suferința fizică inerentă loviturilor aplicate și leziunilor produse, pe de altă parte în suferința psihică cauzată de atingerea adusă imaginii acesteia prin producerea de leziuni vizibile la nivelul feței, având în vedere și funcția publică ocupată de partea civilă, i-au creat în mod cert un prejudiciu de imagine și l-au împiedicat a-și desfășura viața în mod obișnuit. Prin natura și gravitatea leziunilor produse nu se poate reține însă că partea vătămată a fost în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile de serviciu timp de 2 săptămâni cum s-a susținut de apărătorul părții civile, o asemenea împrejurare fiind nevoie a fi dovedită cu certificat de concediu medical. Între prejudiciul moral suferit de partea vătămată și infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o legătură directă de cauzalitate fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 1349 N.C.Civ. Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit și in același timp să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la prejudiciul moral cauzat părții vătămate și având în vedere că fapta a fost săvârșită pe fondul unui conflict mai vechi între cele două părți, întreținut de ambele părți, instanța apreciază că pretențiile părții civile depășesc cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite, astfel că suma de 2000 lei o apreciază ca reprezentând o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile, urmând a obliga inculpatul la plata sumei de 2000 lei către partea civilă B. I., cu titlu de daune morale.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată făcute de acesta, dar ulterior nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare privind cuantumul și plata acestor cheltuieli și nu a susținut cererea cu prilejul dezbaterilor.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 350 lei.
Împotriva sentinței astfel rezumate a declarat recurs inculpatul L. G. solicitând admiterea recursului ,casarea hotărârii și achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art l0 lit.e cp,rap.la art.44 cp,înlăturarea amenzii penale,a daunelor morale și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.
În motivele de recurs formulate existente la dosar fila 14 și în susținerea orală a acestora a arătat că în legătură cu terenul inculpatului exista mai multă litigii civile legate de amplasamentul acestuia.
S-a mai arătat că partea vătămată a intrat în mod nelegal pe acel teren, abuziv, motiv pentru care inculpatul a fost nevoit să-și apere proprietatea, cerându-i părții vătămate să-l lase să lucreze terenul, când s-a întors, s-a dezechilibrat și în încercarea de a-l împinge, l-a lovit cu podul palmei. Solicită a se face aplicarea art.44 alin 1 cp.
Examinând motivele de recurs formulate tribunalul a reținut că recursul declarat este fondat ,pentru alte motive decât cele invocate de inculpat,urmând a fi admis în consecință,pentru următoarele considerente
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost trimis inculpatul L. G. ,pentru comiterea infracțiunii de lovire,prevăzută de art.180 alin 2 cp,reținându-se ca în data de_ i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față părți vătămate B. I. pricinuindu-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.
Instanță a administrat un vast probatoriu,reținând în cele din urmă vinovăția inculpatului și dispunând condamnarea acestuia.
Și cu ocazia soluționării cauzei pe fond inculpatul a invocat prevederile art.44 alin 1 cp,instanța reținând ca prin art. 44 alin.21C.p. legiuitorul instituie o prezumție relativă de apărare legitimă în cazul în care atacul consta în faptă unei persoane de a pătrunde fără drept prin violență,viclenie,efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o încăpere, dependința sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare,iar apărarea prezumată legitimă este comisă printr-o faptă prevăzută de legea penală pentru a respinge pătrunderea fără drept, necesară pentru înlăturarea atacului și
proporțională cu gravitatea acestuia. Deci, în privința atacului este necesar să existe pe de o parte a pătrundere fără drept, iar pe de altă parte violența, viclenia, efracția, respectiv acțiunea prin care se realizează în concret pătrunderea. Or, în cazul de față, din întreg materialul probator nu s-a putut reține existența unei asemenea acțiuni de pătrundere. Partea vătămată nu a exercitat nici un act de violența asupra inculpatului, nu a intrat prin efracție pe terenul inculpatului, astfel încât se apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.44 alin 1 cp cum în mod corect a reținut și instanță de fond.
Însă, în urma analizării în concret a faptei comise, a circumstanțelor în care aceasta a avut loc, tribunalul a apreciat că fapta în ansamblul ei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aducându-se o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală. La evaluarea gradului de pericol social al infracțiunii s-a ținut seama de modul în care ea a fost comisă, o singură lovitură cu palma, de scopul urmărit, de împiedicare a părții vătămate să intre pe terenul său, chiar în lipsa unui atac din partea acestuia, de împrejurările în care a fost comisă, pe fondul unor procese și discuții referitoare la acest teren, de urmărea care s-a produs, respectiv cauzarea unor leziuni minime părții vătămate, și nu în ultimul rând de persoana inculpatului care are un loc de muncă, are studii fiind inginer, este o persoană integrată în societate. Pentru aceste considerente, s-a reținut incidenta dispozițiilor 18/1 cp, recursul declarat de inculpat urmând a fi admis în acest sens.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a apreciat că a existat și o suferință fizică și psihică a părții vătămate, raportat și la numărul de zile de îngrijiri medicale de 4-5
zile, însă cuantumul acestora urmează a fi analizat prin prisma soluției pronunțate. Astfel se va reduce va reduce cuantumul daunelor morale de la 2.000 lei la 500lei.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit d cpp admite recursul declarat de inc. L. G. împotriva sentinței penale nr.219/_ a Judecătoriei Z.
. Casează hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.p.p.și art.18/1 C.p. achită pe inc.L. G. pentru comiterea infracțiunii de lovire prev.de art.180 al.2 C.p.la plângerea prealabilă a părții vătămate
B. I. . În baza art.91 C.p. aplică acestuia o sancțiune administrativă de 500 lei. Reduce cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată de la 2.000 lei la 500 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E
Admite recursul declarat de inc. L. G. împotriva sentinței penale nr.219/_ a Judecătoriei Z. .
Casează hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.p.p.și art.18/1 C.p. achită pe inc. L. G. pentru comiterea infracțiunii de lovire prev.de art.180 al.2 C.p.la plângerea prealabilă a părții vătămate
B. I. .
În baza art.91 C.p. aplică acestuia o sancțiune administrativă de 500 lei.
Reduce cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată de la 2.000 lei la 500 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. S. T. C. Ț. D. B. O. I. -M.
Red.TC/_
Dact.IMO/_
Jud.fond: M. D. E.
| ← Decizia penală nr. 297/11. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 1363/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
