Decizia penală nr. 1384/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1384/R/2013
Ședința publică din 24 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R. | , judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. | |
: C. | I. | ||
GREFIER | : L. | A. | S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1519 din data de 28 decembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind pe inculpata N. V., trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, dat în dosar nr. 1207/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și de modificare a locului accidentului, prev. și ped. de art. 89 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpata N.
V. asistată de apărător ales, avocat R. T., din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 17 ), pentru asigurătorul S.C. Euroins
R. ia asigurare Reasigurare S.A., avocat A. M., din cadrul Baroului C.
, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 16 ), lipsă fiind părțile civile T. A.
I. și S. C. de U. "P. O. F. "; C. -N. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul ales al asigurătorului S.C. Euroins R. ia Asigurare Reasigurare S.A. depune la dosar note de ședință.
Raportat la soluția de achitare pronunțată în cauză, potrivit art. 38514Cod procedură penală, se aduce la cunoștința inculpatei obligativitatea ascultării, precum și faptul că în calea de atac promovată de către Parchet se poate modifica hotărârea și în defavoarea sa.
De asemenea, se aduce la cunoștința inculpatei dreptul de a fi asistată de către un apărător, precum și dreptul la tăcere, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpata N. V. arată că își menține declarațiile date anterior, regretă cele întâmplate, dar nu se consideră vinovată.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs împotriva sentinței penale nr.
1519 din data de 28 decembrie 2012 a Judecătoriei C. -N., privind pe inculpata N. V. .
Susține că hotărârea instanței de judecată este criticată ca fiind nelegală în ceea ce privește greșita achitare a inculpatei pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, precum și mutarea fără încuviințarea organelor de poliție, mai exact, modificarea locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Precizează că temeiul de achitare a fost art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, iar motivarea instanței de judecată în sensul aplicării principiului in dubio pro reo, respectiv un dubiu, care s-a apreciat că profită inculpatei.
Astfel, în condițiile în care se va aprecia că există culpa inculpatei în producerea accidentului de circulație, dar și intenție în ceea ce privește cea de-a doua infracțiune, respectiv de modificare a locului accidentului, consideră că se impune o analiză detaliată atât a stării de fapt, dar și a probațiunii care a fost administrată în cauză.
În acest sens, arată că din toate probele administrate în cauză rezultă faptul că incidentul a avut loc în data de 30 ianuarie 2010, la orele 14:00, când inculpata a circulat cu autovehiculul pe drumul național 1 E60, din direcția C. -N. - F. . Accidentul s-a comis în comuna F., pe strada
A. Iancu, reținându-se în actul de sesizare a instanței, în raport de probe, că inculpata nu a acordat prioritate de trecere la două persoane care erau angajate în traversarea străzii, respectiv unei femei împreună cu copilul, ambele persoane fiind accidentate. Astfel, conform actului medico-legal, fetița a avut leziuni corporale care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar mama a suferit un traumatism cranio-cerebral, leziuni care au necesitat 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă un aspect pe care-l apreciază ca fiind esențial, respectiv că trecerea de pietoni era presemnalizată cu indicatoare rutiere de avertizare vizibilă, precum și că în zona respectivă era într-adevăr parcat neregulamentar un autoturism și anume o dubiță, aspect ce rezultă și din toate declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, susține că, în mod cert, accidentul de circulație s-a produs în zona trecerii de pietoni, aspect evidențiat și de către inculpată prin declarația acesteia din fața instanței de judecată, respectiv "după trecerea de pietoni, la un metru, o femeie a apărut în fața mea";, mai exact intempestiv.
Cu privire la celelalte declarații s-a reținut de asemenea că accidentul a fost pe trecerea de pietoni și solicită a se observa faptul că pe trecerea de pietoni a fost găsită o plasă, care era în mâna părții vătămate, iar ceilalți martori audiați în cauză au arătat că într-adevăr accidentul a fost în imediata apropiere, la unul sau doi metri de trecerea de pietoni.
Mai arată că instanța de judecată a motivat soluția de achitare prin faptul că partea vătămată a apărut în fugă, pe trecerea de pietoni și a fost o
împrejurare care nu putea să fie evitată.
Astfel, opinează că, în condițiile în care există o trecere de pietoni presemnalizată, cu indicatoare în acest sens, un conducător auto nu se mai poate apăra că apariția a fost intempestivă, pentru că nu există o protecție a pietonului doar strict în marcajul pietonal, ci și în zona de unu sau doi metri. În acest sens, susține că, în mod cert, accidentul de circulație s-a produs în zona evidențiată. De asemenea, apărarea inculpatei în sensul că organele de poliție i-au spus să mute autoturismul, pentru că se blochează
circulația, nu s-a confirmat, întrucât cei doi polițiști audiați în cauză au arătat faptul că inculpata a mutat autoturismul din proprie inițiativă. În acest sens, solicită a se observa declarația martorului G. M., care era de serviciu la Postul de Poliție din F. și care a arătat că într-adevăr autoturismul era mutat de la locul accidentului, iar inculpata i-a spus că a făcut acest lucru pentru a nu bloca circulația, fiind deci o mutare din proprie inițiativă. Astfel, celălalt polițist, respectiv Cighir B., a arătat că a oprit imediat la locul accidentului și că a venit ambulanța Smurd, iar inculpata a mutat din proprie inițiativă autoturismul, aspecte care semnifică că nu a fost un acord al organelor de poliție pentru a muta autovehiculul, ci propria inițiativă a inculpatei.
În contextul expus, arată că, în mod evident, nu s-a putut stabili cu certitudine locul unde a fost impactul, iar locul accidentului a fost cercetat în raport de celelalte elemente obiective. Astfel, la fila nr. 44 din dosarul de urmărire penală se află și raportul agentului de poliție G. M., în conținutul căruia se menționează faptul că "așa a considerat inculpata pentru a nu se bloca circulația";.
Susține că este surprinzător în motivarea instanței de judecată faptul că aceasta a înlăturat declarațiile polițiștilor și a acceptat declarațiile celor două persoane din autoturismul inculpatei, acestea fiind părinții ei. Altfel spus, precizează că instanța de judecată, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, a înlăturat declarațiile unor persoane care au venit la fața locului, fiind în exercițiul atribuțiilor de serviciu și care au efectuat în mod obiectiv cercetarea, cu precizarea că nu există motive pentru a se pune sub semnul îndoielii aceste declarații, altfel fiind și în prezența unui fals, pentru că s-au întocmit și rapoartele, și a acceptat ca fiind obiective pozițiile părinților, care, în mod evident, sunt subiective.
În consecință, consideră că există vinovăția inculpatei în producerea accidentului de circulație pe trecerea de pietoni sau în imediata apropiere a trecerii de pietoni și solicită admiterea recursului Parchetului și modificarea hotărârii instanței în sensul de a se pronunța o hotărâre de condamnare pentru cele două infracțiuni care au fost reținute în actul de sesizare a
instanței.
Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită disjungerea soluționării acesteia, pentru că, în mod evident, nu s-a efectuat niciun fel de probațiune în acest sens, cu precizarea că instanța a lăsat nesoluționată latura civilă.
Apărătorul ales al asigurătorului S.C. Euroins R. ia Asigurare Reasigurare S.A., solicită respingerea recursului promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, considerând temeinică și legală hotărârea pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în sensul achitării inculpatei în baza dispozițiilor art. 11 alin. 2 raportat la dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la pretențiile formulate în latura civilă a cauzei solicită respingerea acestora ca neîntemeiate și, în subsidiar, ca nedovedite.
În ceea ce privește dispozițiile art. 346 Cod procedură penală consideră că latura civilă a cauzei trebuia soluționată raportat la dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală în baza cărora a fost achitată inculpata, perspectivă din care solicită respingerea pretențiilor cu privire la latura civilă formulate atât de către partea civilă T. A. I., cât și de către S. C. de U. .
Apărătorul ales al inculpatei N. V., raportat la recursul promovat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, respectiv solicitarea de condamnare a inculpatei pentru comiterea celor două
infracțiuni de vătămare corporală și de modificare a locului accidentului, care se află în concurs, solicită respingerea acestuia și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale nr. 1519/2012 cu privire la latura penală și anume a soluției de achitare a inculpatei pentru lipsa de vinovăție.
Astfel, având în vedere recursul formulat de către Parchet reiterează succint starea de fapt, pentru a oferi instanței posibilitatea vizualizării eventualei răspunderi a inculpatei.
În consecință, arată că incidentul nefericit s-a petrecut în data de 30 ianuarie 2010, în localitatea F. și că probele efectuate în cauză nu au fost valorificate în suficientă măsură în faza de urmărire penală. În acest sens, invocă martorii oculari care au văzut modalitatea în care s-a produs accidentul de circulație, cu precizarea că ulterior evenimentului s-a procedat la audierea inculpatei Nicolară V. și, deși în mașină se aflau părinții acesteia, doar mama inculpatei a fost ascultată, făcându-se abstracție că și tatăl acesteia se afla pe bancheta din spate.
Astfel, raportat la calitatea de părinți și interpretarea că depozițiile acestora ar fi subiective, precizează că încă un martor ocular nevalorificat în faza de urmărire penală, dar care a fost identificat ulterior și care și-a oferit sprijinul, respectiv R. Valer, se afla în spatele inculpatei.
În concret, susține că în ziua respectivă era aglomerație în trafic, iar mașinile circulau în coloană, astfel că inculpata nu avea viteză, iar în momentul în care aceasta a depășit trecerea de pietoni, în mod corect și obiectiv, a susținut că în fața ei a apărut o femeie și un copil, care s-a lovit de autoturismul ei.
Mai arată că la cercetarea de la fața locului s-a constatat că nu exista niciun fel de urmă, pentru că autoturismul inculpatei nu se deplasa cu viteză, iar martorul R. Valer a menționat că abia a pornit de pe loc.
În contextul evidențiat susține că inculpata nu avea cum să evite accidentul datorită apariției neașteptate a părții vătămate, în trafic, cu precizarea că aceasta din urmă a creat starea de pericol.
Totodată, precizează că la fața locului martorul R. Valer a fost ignorat de către organele de poliție, care i-au comunicat "nu te băga"; și care n-au dorit să îi ia declarații acestuia. Astfel, martorul a evidențiat faptul că este șofer profesionist și a exprimat imposibilitatea obiectivă de evitare a evenimentului.
De asemenea, susține că schița de la fața locului nu este suficient de
clară.
Raportat la plasa care aparținea părții vătămate menționată anterior,
arată că aceasta conținea cumpărăturile efectuate de către partea vătămate, care a lovit mașina în starea de nervozitate determinată tocmai de conduita
imprudentă a sa și nu a inculpatei. De fapt, menționează că, pe tot parcursul derulării procesului, partea vătămată s-a prezentat o singură dată, nu și-a mai susținut poziția procesuală și nici cererea, respectiv constituirea de parte civilă, iar ulterior pronunțării hotărârii aceasta nu a promovat recurs, sens în care apreciază că pasivitatea părții vătămate reprezintă un proces de conștiință al acesteia cu privire la o eventuală condamnare pe nedrept a inculpatei pentru neglijența și imprudența ei.
De asemenea, menționează că accidentul nu s-a produs pe trecerea de pietoni, ci la 1,5 - 2,5 metri distanță și că, ulterior identificării victimei de către agentul de poliție Cighir, pe care acesta o cunoștea prin prisma activității derulate, respectiv în calitate de juristă în cadrul Consiliului/Primăriei F. și pentru a o ajuta ca inculpata N. V. să fie trasă, în mod incorect, la răspundere, i-a comunicat acesteia să mute
mașina, că nu s-a întâmplat nimic grav și că trebuie descongestionată artera de circulație, circulându-se doar pe un singur sens. Inițial, inculpata a refuzat, dar agentul s-a impus pe un ton imperativ. În acest sens, arată că, prezent în fața instanței, acesta a avut o conduită îndoielnică, dar fără a recunoaște că, în calitatea pe care o avea, el a fost cel care a determinat-o pe inculpată "să comită"; și cea de-a doua faptă, motiv pentru care instanța a dat eficiență principiului in dubio pro reo.
Raportat la împrejurările evidențiate arată că instanța nu a putut da eficiență decât probelor directe, care pot fi coroborate, în ipoteza în care nu există, cu probele indirecte sau cu alte depoziții de martori.
Reiterează poziția procesuală a părții vătămate și apreciază că reprezentanții Parchetului vor "să salveze rechizitoriu"; și să nu se dea o soluție de achitare prin prisma recursului formulat, cu precizarea că, cea mai direct interesată în soluționarea cauzei, era partea vătămată, în ipoteza în care inculpata ar fi fost vinovată.
Cu privire la latura civilă, confirmă că aceasta comportă discuții și apreciază că se impune admiterea recursului cu privire la aceasta, iar în ipoteza disjungerii sau a rejudecării ei, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii.
Inculpata Nicolară V., având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa și menține declarațiile date anterior în cauză.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1519/_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ , în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.penala, raportat la art. 10 lit. d C.pr.penala, a fost achitată inculpata N. V., fiica lui V. si R., născuta la data de_ in C. N. jud. C., CNP 2., domiciliata in C. N., str. B., nr. 1, bl. R1, ap. 19 jud. C., fara antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 184 alin. 2 si 4 C.penal si pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, fapta prevazuta si pedepsita de art. 89 alin. 2 din OUG 195/2002 republicata.
A fost lăsată nesoluționata latura civila a cauzei.
In baza art.192 C.pr.pen., a fost obligată partea vătămata T. A. I.
, sa plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: In rechizitoriu se arată că la data de_, în jurul orelor 14,
inculpata N. V. se afla la volanul autoturismului marca Oltcit cu număr de înmatriculare CJ-07-DT1 deplasându-se pe DN 1 E60 din direcția
C. -N. înspre localitatea Huedin având drept pasager pe mama sa, N.
R. .
Pe raza localității F., la km 484, în zona de acțiune a indicatorului și marcajului transversal pentru trecere de pietoni, învinuita nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, respectiv părții vătămate T. A. I. și fiicei sale minore, Trata Carina A. . Urmare a nerespectării obligației inculpata a acroșat victimele cu partea stângă față, în zona farului după care acestea au fost proiectate pe carosabil.
Accidentul s-a produs pe strada A., Iancu din comuna F. in jurul orelor 13,50.
Urmare a accidentului rutier a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate A. I. și a minorei T. Carina A., care au fost transportate la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale. Potrivit actelor medico- legale, partea vătămată T. A. I. a fost internată la C. a Ortopedie C. -
N. cu diagnosticul TCC minor grad I, fractură ram ilio-pubian drept cu minimă deplasare, leziunile corporale necesitând 75-80 de zile de îngrijiri medicale ( f. 26-27 ).
La rândul său, minora T. Carina A. a suferit un TCC minor, grad 0, comoție cerebrală, plăgi excoriate și contuzii, care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală de la filele 28-29 in dosar.
Tronsonul de drum pe care a avut loc accidentul rutier prezintă următoarele caracteristici: drum național cu circulație în ambele sensuri, cu câte o bandă de circulație pe fiecare sens, acestea fiind mărginite de acostament consolidat, sensurile de circulație separate prin marcaj continuu. Totodată, din analiza procesului verbal de cercetare a locului faptei, a schiței și planșei fotografice întocmite de către organele de cercetare penală, rezultă că trecerea de pietoni este presemnalizată cu indicatoare rutiere de avertizare vizibile.
După producerea accidentului, în timp ce la fața locului se afla echipajul SMURD, inculpata N. V. a deplasat autovehiculul marca Oltcit pe strada Plopilor din loc. F., fără a avea încuviințarea organelor de cercetare penală.
S-a procedat la recoltarea de probe biologice atât inculpatei N. V. cât și victimei T. A. I., rezultatul analizelor biologice indicând valoarea 0 a alcoolemiei acestora. De asemenea, s-a efectuat verificarea tehnică a vehiculului condus de către inculpată, din procesul verbal de verificare rezultând că starea tehnică a acestuia era corespunzătoare.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpata N. V. a susținut inițial că accidentul rutier s-a produs, pe de o parte, datorită apariției intempestive a celor două victime, care s-au angajat în traversare în fugă și nu prin locul special marcat pentru trecerea pietonilor; pe de altă parte, inculpata a susținut că nu a putut observa pietonii angajați în traversare datorită unui vehicul tip dubită, al cărui număr de înmatriculare. Aceeași poziție a avut-o inculpata și în timpul cercetării judecătorești.
Din analiza ansamblului probelor administrate în timpul urmăririi penale, procurorul a apreciat că evenimentul rutier s-a produs urmare a culpei exclusive a inculpatei N. V., conducător al autoturismului marca Oltcit cu număr de înmatriculare_, constând în nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice reglementate prin dispozițiile O.U.G. 195/2002 modif. și Regulamentului de aplicare a acesteia.
Procurorul arată că în cauză cercetările au fost extinse față de inculpată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că aceasta a modificat locul accidentului, prin deplasarea vehiculului implicat în accident, fără a avea încuviințarea organelor de cercetare. Procurorul a considerat că deși inculpata a invocat în mod greșit dispoziția verbală dată de lucrătorul de poliție din cadrul Postului de Poliție F., susținerea sa fiind infirmată atât de cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului, în care se menționează modificarea poziției vehiculului, cât și de raportul întocmit de către agent de poliție G. M. respectiv declarația sa și a agentului de poliție Cighir B. din cadrul Postului de poliție F. .
Partea vătămată T. A. I. a declarat că a suferit prejudicii materiale ca urmare a săvârșirii infracțiunii, înțelegând să participe în procesul penal în calitate de parte civilă pentru suma de 2450 lei, daune materiale și 100.000 Euro dune morale. Sumele reprezentând daune materială și sunt evidențiate in cuprinsul constituirii de parte civilă.
Pretenții civile au mai formulat și S. ui C. de U. " P. Dr. O.
F. " C., pentru suma de 730,86 lei la care se adaugă dobânda legală, reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenței medicale pentru partea vătămată
La judecarea cauzei, urmează a se reține calitatea de asigurător a Euroins România Asigurare-Reasigurare S.A. ( f. 24 )
Pentru soluțiunea cauzei instanța a reținut mijloacele de probă din timpul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului și anexele acestuia, schița locului faptei și planșa fotografică, proces verbal de verificare tehnică, copia actelor de identitate a vehiculului și pohta de asigurare RCA, raport de expertiză medico-legală nr. 2097/11/13/61 privind partea vătămată T. A. I., raport de expertiză medico-legală nr. 2098/II/b/62 privind victima T. Carina A., adresa S. ui C. de U.
" P. Dr. O. F. " C. privind constituirea de parte civilă și decontul cheltuielilor de spitalizare, cerere de analiză și proces verbal de prelevare a probelor biologice, buletin de examinare clinică și buletin de analiză toxicologică alcoolemie pentru învinuita N. V. (, biologice, buletin de examinare clinică și buletin de analiză toxicologică alcoolemie pentru partea vătămată T. A. I., declarațiile părții vătămate T. A. I., declarațiile martorilor G. M. Ionel, Cighir B. Mariș N., N. R., declarațiile învinuitei N. V., fișa de antecedente penale, proces verbal de prezentarea materialului de urmărire penală.
In timpul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea părților precum și a martorilor R. Valer, N. V., N. R., Mariș N. și G.
M. Ionel.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanța a achitat inculpata N. V. - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 184 alin. 2 si 4 C.penal si pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 89 alin. 2 din OUG 195/2002 republicata.
Instanța a lăsat nesoluționată latura civila a cauzei.
In baza art.192 C.pr.pen. instanța a obligat partea vătămata T. A.
I., sa plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
In motivarea soluției de achitare, instanța a apreciat că față de inculpată se aplică principiul in dubio pro reo. Astfel, singurii martori oculari
R. Valer și N. V. precum și N. R. arată că inculpata a mutat mașina câțiva metri mai încolo prin retragerea ei de pe calea de rulare la indicațiile unui polițist în uniformă, martorul G. M. Ionel. Este adevărat că acest martor nu recunoaște că a solicitat mutarea mașinii și eliberarea părții carosabile, insă declarația sa urmează a fi înlăturată, fiind nesinceră din perspectiva unei eventuale sancțiuni ca o dispoziție fată de un lucrător de politie ce nu face parte din S. Poliției Rutiere, acesta fiind agent la Postul de Poliție F., în ce privește infracțiunea de părăsirea a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Chiar dacă martorii indicați sunt in grade de rudenie apropiate cu inculpata,, declarațiile lor nu pot fi înlăturate din acest motiv, fiind singur martori oculari Din aceste considerente pentru infracțiunea prev. de art. 89 al.2 din OUG nr.195/2002 nu este îndeplinită cerința laturii obiective.
In ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 184 sal.2 și 4 C.p.,
instanța a apreciat că se aplică din nou principiul "in dubio pro reo " deoarece din actele efectuate in timpul urmăririi penale nu s-a stabilit cu exactitate momentul de la care partea vătămată s-a angajat in traversarea străzii. De asemenea instanța reține că în momentul impactului, circulația se desfășura in coloană pe ambele sensuri, autoturismul condus de inculpată tocmai plecând de pe loc, iar victima împreună cu fata sa au trecut strada in fugă, strecurându-se printre mașini, astfel că inculpata nu avea cum să manifeste o conduita preventivă, respectiv să anticipeze apariția intempestivă în fașa mașinii. Din aceste considerente, instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 10 lit.d C.p.p. lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii, latura obiectivă.
Pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, legea permite împăcarea părților, fapt care insă nu s-a realizat, probabil și din cauza pretențiilor ridicate ale părții civile.
Instanța a lăsat nesoluționata latura civila a cauzei.
Instanța a obligat partea vătămată la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, susținând că hotărârea instanței de judecată este criticată ca fiind nelegală în ceea ce privește greșita achitare a inculpatei pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, precum și mutarea fără încuviințarea organelor de poliție, mai exact, modificarea locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În susținerea motivelor de recurs s-a invocat faptul că în mod neîntemeiat prima instanță a apreciat că faptele deduse judecății nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată dându-se eficiență principiului in dubio pro reo și pronunțându-se o soluție de achitare a inculpatului fundamentată pe prevederile art. 10 lit. d C.p.p.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate curtea reține următoarele.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. din data de_, dosar parchet nr. 53/P/2011, inculpata N. V. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporala din culpa, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 184 alin. 2 si 4 C.penal si infracțiunea de modificare a locului accidentului fapta prevăzuta si pedepsita de art. 89 alin. 2 din OUG 185/2002, republicata cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal.
Pe baza materialului probator administrat în cauză în cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut că la data de_, în jurul orelor 14, inculpata N. V. se afla la volanul autoturismului marca Oltcit cu număr de înmatriculare CJ-07-DT1 deplasându-se pe DN 1 E60 din direcția C. -N. înspre localitatea Huedin având drept pasager pe mama sa, N. R. .
Pe raza localității F., la km 484, în zona de acțiune a indicatorului și marcajului transversal pentru trecere de pietoni, inculpata nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, respectiv părții vătămate T. A. I. și fiicei sale minore, T. Carina A., a acroșat victimele cu partea stângă față, în zona farului după care acestea au fost proiectate pe carosabil.
După producerea accidentului, în timp ce la fața locului se afla echipajul SMURD, inculpata N. V. a deplasat autovehiculul marca
Oltcit pe strada Plopilor din loc. F., fără a avea încuviințarea organelor de cercetare penală.
In cursul cercetării judecătorești instanța de fond a procedat la audierea părților ( filele 44-45) precum și a martorilor R. Valer (fila 84), N.
V. (fila 85), N. R. (fila 86), Mariș N. (fila 158), G. M. Ionel( fila 159) și Cighir B. S. (fila 176).
Examinând materialul probator administrat în cauză Curtea reține că, deși administrarea probelor s-a făcut în ședință publică, în condiții de contradictorialitate astfel cum prevăd dispozițiile art. 289 C.p.p. din modul superficial de audiere a martorilor rezultă că cercetarea judecătorească este
incompletă, atât sub aspectul soluționării laturii penale cât mai ales în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei.
Astfel, în baza principiilor consacrate de prevederile art. 289 C.p.p. instanța de fond era obligată să readministreze toate probele din cursul urmăririi penale pentru a fi percepute prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral de către toate părțile în ședință publică.
În cauză instanța de fond a audiat martora N. R., mama inculpatei, aflată în autoturism la data producerii accidentului, martoră care, în cursul urmăririi penale a formulat o declarație olografă imediat după producerea accidentului ( fila 48) apoi, reaudiată fiind a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 80 C.p.p. și să se abțină de la orice declarație. S-a procedat de asemenea la audierea martorului N. V., tatăl inculpatei ( fila 85) din depoziția căruia rezultă că se afla în mașină, în partea din spate deși din cuprinsul întregului material probator existent la dosarul de urmărire penală rezultă că la data producerii accidentului în mașină se afla doar inculpata și mama sa. Ulterior, instanța procedează la audierea extrem de lapidară a martorilor Mariș N. (fila 158), G. M. Ionel( fila 159) și Cighir B. S. (fila 176).
În fundamentarea soluției pronunțate, instanța de fond a înțeles să facă o analiză extrem de succintă a declarațiilor martorilor fără să argumenteze temeinic de ce înlătură unele probe administrate în cauză și reține altele.
Din modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească rezultă că aceasta nu permite stabilirea stării de fapt și lămurirea tuturor aspectelor esențiale ale cauzei pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinice. Mai mult, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei nu a fost administrată nici o probă în cauză iar soluția pronunțată de instanța de fond, soluție prin care a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă deși temeiul e achitare reținut a fost art. 10 lit. d C.p.p. contravine dispozițiilor legale în materie.
În consecință, Curtea apreciază că subzistă cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 9 anterior modificărilor aduse de dispozițiile Legii 2/2013, prevederi ce pot fi reținute în cauză având în vedere data pronunțării soluției de către instanța de fond și ca atare, având în vedere prevederile art. 385/15 pct. 2 lit. c C.p.p. se impune casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei instanței de fond pentru rejudecare atât sub aspectul soluționării laturii penale cât și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.
La rejudecare, instanța de fond va relua întreaga cercetare judecătorească și va administra orice alte probe pe care le va aprecia necesare aflării adevărului și lămuririi tuturor aspectelor esențiale cauzei.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1519 din 28 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. N., pe care o casează în întregime si trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoria C. N. .
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. R. | M. | B. | C. I. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: O.C.
| ← Decizia penală nr. 242/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 827/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
