Decizia penală nr. 1561/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ *
DECIZIA PENALĂ NR.1561/R/2013
Ședința publică din 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. | S. | , judecător |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
D. | P. | |
GREFIER: D. | S. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpatul B. R., părțile civile P. M., G. R., părțile resp.civilmente SC C. & C. S. și SC S. I. S. , împotriva sentinței penale nr.303 din 12 martie 2013 a Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.pen. și vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.1 și 3 C.pen., cu aplic. art.33 lit. b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1017 din 20 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 184 al. 2 și 4 din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. R., fiul lui G. si E., născut la data de 26 august 1985 în C. -N., jud. C., cetatean roman, CNP 1., fără antecedente penale, student, domiciliat C. -N., str. N., nr. 16, bl. Y-4, ap. 34, jud C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată G. R. ).
În baza art. 184 al. 1 și 3 din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. R. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată P. M. F. ).
În temeiul art. 33 lit. b din C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului ideal.
În baza art. 34 lit. b au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare și 6 luni închisoare, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care a aplicat-o inculpatului fără spor.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. R. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpat s-a emis polița de asigurare seria RO/10/U4/CA nr. 001968296/22 noiembrie 2009 încheiată la S. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în B. ești, sector 1, b-ul Aviatorilor, nr. 28 valabilă începând cu data de 18 decembrie 2009 și până la data de 17 decembrie 2010, asiguratorul urmând să răspundă în condițiile contractuale și în limitele plafonului legal.
În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 și 1000 al. 3 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă G. R. cu domiciliul în C. -N., str. F., nr. 4, ap. 155, jud. C. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. &C. S. să plătească părții civile suma de 3800 lei, reprezentând daune materiale și suma de
10.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 și 1000 al. 3 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. M. F. cu domiciliul în C. -N., C. D., nr. 74, ap. 17, jud. C. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. &C. S. să plătească părții civile suma de 19.600 lei, reprezentând daune materiale și suma de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
În baza art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p. rap. la art. 998-999 din C.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. DE U. P. D.
O. F. cu sediul în C. -N., str. C., nr. 5, jud. C. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. &C. S. la plata sumei de 2268,82 lei la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 11 noiembrie 2009 și până la achitarea integrală a sumei, sumei de 592,80 lei care se adaugă dobânda legală începând cu data de 8 iunie 2010 și până la achitarea integrală a sumei.
În baza art. 191 al. 1 și 3 din C.p.p. a fost obligat inculpatul inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. &C. S. la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a fost trimis în judecată inculpat B.
R. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 si art. 184 al. 1 si 3 din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b din C.pen.
S-a reținut că la data de 30 mai 2010, în jurul orei 5.00, în timp ce conducea, în regim de taxi autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe str. Louis Pasteur din C. -N. nu a adaptat viteza la condițiile de drum și a pierdut controlul autovehiculului care a intrat în zidul imobilului cu nr. 3-5, iar în urma accidentului partea vătămată G. R. a
suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare peste 120- 130 de zile de îngrijiri medicale și partea vătămată P. M. F. a suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare peste 50-55 de zile de îngrijiri medicale.
Instanța a audiat inculpatul, părțile vătămate și a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând ansamblul probator instanța a reținut următoarele:
Urmărirea penală împotriva inculpatei a început prin rezoluția din data de 10 august 2010, fiind confirmată de către procuror în aceeași zi.
Coroborând probele de la dosar, administrate în fața instanței, precum și cele administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor, s-a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 30 mai 2010, în jurul orei 5.00, inculpatul a condus autovehiculul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe str. Louis Pasteur din C. -N., pe timp de ploaie și cu carosabilul umed, având ca și
pasageri pe cele două părți vătămate și martorul Silvășan M. V. . Inculpatul a efectuat serviciul de taximetrie pe parcursul întregii nopți, urmând să încheie serviciul în cursul dimineții, la ora 6.00. La intersecția str. L. Pasteur cu str. V. Babeș inculpatul trebuia să efectueze un viraj la stânga, iar acesta a declarat că a frânat de două ori consecutiv și a constatat că autovehiculul nu a
încetinit, după care a acționat frâna a treia oară, iar roțile s-au blocat și astfel a intrat într-un zid cu partea dreaptă a mașinii. Totodată a arătat că probabil ar fi fost mai concentrat la drum dacă părțile vătămate nu ar fi strigat către trei persoane de sex feminin care treceau pe stradă. Pe de altă parte nimeni nu a
invocat vreo defecțiune la sistemul de frânare (inspecția tehnică periodică fiind făcută la zi), iar blocarea roților la frânare bruscă, în condițiile în care autovehiculul era echipat cu sistem de asistență la frânare ABS, este puțin probabilă. Din declarațiile părților vătămate și a martorului Silvășan rezultă mai degrabă că aceștia erau apatici sau preocupați cu telefoanele mobile, fără să se fi manifestat zgomotos. De altfel, din declarația inculpatului reținem că
înainte de momentul critic al coliziunii acesta a acționat frâna de două ori, ceea ce presupune că a sesizat din timp starea de pericol, iar coliziunea s-a produs datorită neadaptării vitezei la condițiile de ploaie și carosabil umed. Între viteza de deplasare a autovehiculului, coordonată exclusiv de către inculpat și chiar un eventual zgomot făcut de părțile vătămate nu există niciun fel de raport de cauzalitate, iar no vom reține culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier.
Cele două părți vătămate au fost conduse la unitățile sanitare pentru acordarea îngrijirilor medicale. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 5046/II/b/137/12 iulie 2010, partea vătămată P. M. a suferit în urma accidentului leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost nevoie de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, iar conform raportului de expertiză medico-legală nr. 5045/II/b/137/12 iulie 2010, partea vătămată G. R. a suferit în urma accidentului leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost nevoie de 120- 130 de zile de îngrijiri medicale.
Fapta inculpatului B. R., care la data de 30 mai 2010, în jurul orei
5.00, în timp ce conducea, în regim de taxi autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_ pe str. Louis Pasteur din C. -N. nu a adaptat viteza la condițiile de drum și a pierdut controlul autovehiculului care a intrat în zidul imobilului cu nr. 3-5, iar în urma accidentului partea vătămată G. R. a suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare peste 120- 130 de zile de îngrijiri medicale și partea vătămată P. M. F. a suferit
leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare peste 50-55 de zile
de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 din C.pen. și de art. 184 al. 2 și 4 din C.pen..
La individualizarea pedepselor, văzând și disp. 72 din C.pen., instanța a luat în considerare limitele de pedeapse prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, de vârsta inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale, urmările grave ale neatenției, care, în plan imediat a pus în pericol grav integritatea corporală a pasagerilor din autovehiculul. Experiența inculpatului și natura muncii prestate ar fi recomandat mai multă prudență neglijența sa fiind cu atât mai puțin scuzabilă.
În baza art. 184 al. 2 și 4 din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. R. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată G. R. ).
În baza art. 184 al. 1 și 3 din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. R. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată P. M. F. ).
În temeiul art. 33 lit. b din C.pen. constatăm că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului ideal.
În baza art. 34 lit. b din C.pen. au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare și 6 luni închisoare, stabilind pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care a aplicat-o inculpatului fără spor.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, raportat la vârsta inculpatului și la aprecierea
instanței că inculpatul a înțeles semnificația faptelor sale, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Despre acțiunea civilă:
S-a constatat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpat s-a emis polița de asigurare seria RO/10/U4/CA nr. 001968296/22 noiembrie 2009 încheiată la S. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A. valabilă începând cu data de 18 decembrie 2009 și până la data de 17 decembrie 2010, asiguratorul urmând să răspundă în condițiile contractuale și în limitele plafonului legal. Raportat la împrejurarea la împrejurarea că inculpatul se afla în timpul serviciului și sub coordonarea angajatorului, vom reține că S. C. &C. S. are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Fapta ilicită săvârșită de către inculpat a cauzat în prejudiciu direct în patrimoniile părților vătămate. Constituirea de parte civilă nu este doar o simplă declarație de participare în proces în calitate de parte civilă, ci este o veritabilă acțiune civilă în pretenții, ceea ce implică determinarea prestației solicitate și a părții sau părților cărora li se va solicita acea prestație. Privilegiul procesual generos, având în vedere că acțiunea este scutită de taxa de timbru, iar probele cât privește trei dintre elementele răspunderii delictuale vor fi probate de stat, dar și fragil, având în vedere momentul procesual precis până la care se poate formula acțiunea civilă, aparține exclusiv părților vătămate. Depășirea spațiului temporal-procesual până la care se poate realiza constituirea de parte civilă astfel
cum a fost prezentată mai sus, respectiv după citirea actului de sesizare și fără acordul expres al părților cărora li se opune acțiunea, face ca pretențiile ulterioare, de orice fel sau sorginte juridică, să poată fi solicitate, în condițiile art.
20 al. 3 din C.p.p., pe cale separată în cadrul unui proces civil. Aceasta este concluzia care se desprinde în mod ineluctabil din analiza textelor relevante, dar și din faptul că acțiunea civilă este alăturată, determinată și condiționată procesual și substanțial de acțiunea penală, pe de o parte, iar pe de altă parte scopul procesului penal, așa cum este definit la art. 1 al. 1 din C.p.p. nu se circumscrie cu prioritate intereselor părților vătămate, care dispun de diverse mijloace procesuale pentru a-și realiza interesele. Cu privire la constituirile de parte civilă reținem că înainte de citirea actului de sesizare a partea vătămată G.
s-a constituit parte civilă cu suma de 3800 lei reprezentând daune materiale și suma de 20.000 euro reprezentând daune morale, iar partea civilă P. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 19.600 lei și 12.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 25.000 euro reprezentând daune morale. Solicitările părții civile P. ulterioare citirii actului de sesizare a instanței, în lipsa unu acord expres al inculpatului și părții responsabile civilmente nu vor fi avute în vedere de către instanță.
Pretențiile materiale ale părții civile G. R. au fost probate prin înscrisuri, martori și prezumții, neputându-se solicita părții să prezinte înscrisuri pentru fiecare cheltuială reală și firească făcută în perioada de refacere fizică. La fel pretențiile părții civile P. M. au fost probate prin înscrisuri, martori și prezumții, fiind cert că partea avea o carieră ascendentă, fiind certă încheierea unui nou contract cu echipa de baschet Gaz Metan M., pentru sezonul competițional 2010-2011.
Cât privește prejudiciul moral încercat de cele părțile vătămate, instanța a luat în considerare atât suferințele fizice, cât și suferințele psihice care au lăsat urme la fel de adânci. Traumele psihice încercată de către părțile vătămate justifică în parte pretențiile civile, iar instanța a avut în vedere prejudiciul moral însemnat încercat de partea civilă P. a cărei carieră sportivă, cel mai probabil, a luat sfârșit în urma evenimentului din data de 30 mai 2010.
În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 și 1000 al. 3 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă G. R. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. &C.
să plătească părții civile suma de 3800 lei, reprezentând daune materiale și suma de 10.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 și 1000 al. 3 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. M. F. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. &C.
S. să plătească părții civile suma de 19.600 lei, reprezentând daune materiale și suma de 20.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
Pentru aceleași argumente, dar văzând și caracterul cert și întinderea prejudiciului suferit de partea civilă civilă S. C. DE U. P. D. O. F. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. &C.
S. la plata sumei de 2268,82 lei la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 11 noiembrie 2009 și până la achitarea integrală a sumei, sumei de 592,80 lei care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 8 iunie 2010 și până la achitarea integrală a sumei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părțile civile G. R., P.
M. F., inculpatul B. R., SC S. I. S. și SC C. & C. S. .
Prin motivele scrise și orale inculpatul B. R. a solicitat casarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul reducerea cuantumului daunelor
materiale și morale stabilite în favoarea părților civile iar pe de altă parte cere ca la plata despăgubirilor să fie obligată în solidar și societatea de asigurare la care a fost încheiată polița pentru autoturismul implicat în accident, date fiind mai multe decizii ale ÎCCJ, în acest sens.
SC S. I. S. prin apărător a solicitat admiterea căii de atac promovate și obligarea părților civile G. și P. să-i achite 4000 lei cheltuieli judiciare în fața instanței de fond, întrucât la solicitarea apărătorului ales al părților civile au fost introduși în cauză la data de 5 iulie 2011.
SC C. & C. S. au solicitat obligarea statului la plata cheltuielilor judiciare în fața instanței de fond în sumă de 4300 lei, întrucât inculpatul nu este angajatul lor, neavând relații de prepușenie cu acesta, condiții în care fiind antrenați nejustificat în acest proces, nu pot fi obligați să suporte cheltuielile judiciare avute cu pregătirea apărării și prezentarea în instanță.
Partea civilă G. R. a solicitat admiterea recursului și obligarea directă a asigurătorului de răspundere civilă SC OMNIASIG SA la plata sumei de 3800 lei cu titlu de daune materiale și 20000 euro cu titlu de daune morale iar în subsidiar, obligarea inculpatului B. în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC OMNIASIG SA la plata sumelor de mai sus precum și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3050 lei reprezentând onorariu avocațial în fața
instanței de fond și recurs.
Precizează că la daunele materiale și morale solicită acordarea dobânzilor legale începând cu data de 30 mai 2010 și până la achitarea sumei.
Solicită ca la pronunțarea deciziei Curtea să aibă în vedere că numărul de zile de îngrijiri medicale este mare - 130 zile - iar pe de altă parte partea civilă a suferit mai multe intervenții chirurgicale.
Partea civilă P. M. F. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii judecătoriei și rejudecând dosarul, acordarea sumei de 19.600 Ron cu titlu de daune materiale; 21.500 euro cu titlu de daune materiale precum și
25.000 euro cu titlu de daune morale.
În legătură cu suma de 19.600 lei ca daune materiale, aceasta reprezintă contravaloarea cheltuielilor avute cu cele trei internări în unitatea spitalicească privată SC C. I. S. B. din iunie și octombrie 2010, și octombrie 2011, cheltuielile cu supraalimentația pe perioada internării, medicamentele achiziționate pentru refacere, deplasările la B. și retur, iar suma de 21.500 euro cu titlu de daune materiale reprezintă valoarea unui contract de jucător profesionist de baschet pe care nu a putut să-l onoreze deoarece a suferit accidentul de circulație, fiind astfel într-o imposibilitatea obiectivă de a mai practica sport de performanță.
Daunele morale solicitate în cuantum de 25000 euro, reprezintă durerea încercată ca efect al repetatelor internări în unitățile spitalicești, izolarea suferită ca efect al repetatelor intervenții chirurgicale care l-au îndepărtat de viața socială, fiind extrem de dificilă reintegrarea în societate.
Și această parte civilă a solicitat acordarea cheltuielilor judiciare în sumă de 3050 lei reprezentând onorariul apărătorului la instanța de fond și recurs.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, Curtea ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursurile părților civile:
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei
încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.
Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din vechiul Codul civil și art 1391 din actualul Cod civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu";, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14 C.proc.pen.).
În privința părților civile G. R. și P. M., Curtea constată că victimele unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, au dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial și material, cauzat prin suferințele morale și fizice, generate de consecințele accidentului cauzat de inculpat.
Pentru partea civilă G. R. se justifică pe deplin suma de 3800 RON cu titlu de daune materiale și suma de 20000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății cu titlu de daune morale, raportat la numărul mare de zile de îngrijiri medicale, la intervențiile chirurgicale suferite de victimă, la surplusul alimentar de care a beneficiat în această perioadă.
Prejudiciul psihologic ce cuprinde toate suferințele psihice cauzate ca urmare a faptei infracționale, înglobează în conținutul său deficitul funcțional, prejudiciul fiziologic precum și cel psihologic propriu-zis.
Internarea repetată în spital, intervențiile chirurgicale, izolarea de o viață socială activă toate generează o compensare a suferinței morale care în cuantum de 20000 euro Curtea o apreciază ca justificată și echitabilă pentru o justă dezdăunare a părții civile.
Referitor la partea civilă P. M. F. solicitările acestuia Curtea le apreciază ca fiind fondate vizând suma de 19600 Ron daune materiale și 20000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plății cu titlu de daune morale.
Daunele materiale de 19.600 Ron sunt dovedite fără echivoc prin cele trei internări în clinica privată I. din B. (iunie, octombrie 2010 și octombrie 2011), conform scriptelor atașate depuse la dosar în valoare de 17100 lei la care se adaugă cheltuielile cu supraalimentația în valoare de 1500 lei, conform depoziției martorei R. A. .
Față de numărul de zile de îngrijiri medicale de doar 55, Curtea apreciază că o sumă de 20000 euro daune morale sau echivalentul în lei, va contribui la o compensare a suferinței psihice a acestei părți civile, care momentan nu va mai putea practica în calitate de jucător profesionist, sportul preferat, baschet.
Cât privește acordarea unei sume de 21500 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând valoarea unui contract de jucător profesionist, pe care nu l-a putut primi în sezonul 2010-2011, la Clubul din prima ligă de baschet masculin, Gaz Metan M., Curtea reține că atâta vreme cât contractul nu era
încheiat la data accidentării părții civile, neputând discuta de un prejudiciu cert, această sumă va putea fi solicitată de partea civilă pe calea unei acțiuni separate la instanța civilă.
Pentru ambele părți civile sunt fondate solicitările de a li se acorda și dobânzile legale ale BNR începând cu data de 30 mai 2010 și până la plata acestora.
Din actele depuse la dosar, rezultă că apărătorul ales al părților civile a avut contract de asistență juridică iar fiecare parte civilă i-a achitat acesteia câte 3050 lei cheltuieli judiciare astfel că în baza art 193 alin 6 Cod procedură penală inculpatul B. R. va achita părților civile câte 3050 lei cu acest titlu.
Curtea reține că daunele morale stabilite trebuie să aibă efecte compensatorii și nu să constituie amenzi excesive pentru autorii prejudiciilor și nici venituri nejustificate pentru victimele accidentelor. Așa cum se arată în literatura de specialitate "sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri";.
În sinteză, Curtea apreciază că în contextul circumstanțelor în care s-a petrecut accidentul rutier, fără a minimaliza sau exagera suferința reală a părților civile, suma reprezentând daune morale și despăgubiri materiale, reprezintă o satisfacție echitabilă, o diminuare a acestora, reprezentând o nelegală și netemeinică soluționare a cauzei în raport cu traumele suferite de acestea.
Cât privește solicitarea apărătorului părților civile de a fi obligat direct asigurătorul OMNIASIG SA la plata daunelor materiale și morale, aceasta nu poate fi onorată de către Curte, deoarece corespunde realității că există mai multe decizii de speță ale ÎCCJ care confirmă un asemenea mod de rezolvare al laturii civile, însă pentru instanțe este obligatoriu recursul în interesul legii nr. 1/2005, a cărui încălcare constituie abatere disciplinară.
Pe cale de consecință, așa cum a statuat și instanța de fond inculpatul va răspunde material și moral pentru prejudiciile cauzate părților civile SC OMNIASIG SA -Regiunea C. având calitatea de asigurător.
Așa fiind, Curtea va admite ca fondate în baza art 38515pct 2 lit d Cod procedură penală recursurile declarate de către părțile civile G. R. , și P. M.
, împotriva sentinței penale nr.303/12 martie 2013 a Judecătoriei C. N., pe care o casează doar în latura civilă și rejudecând:
Va obliga inculpatul B. R., să achite:
părții civile G. R. suma de 3.800 lei daune materiale și 20.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plății cu titlu de daune morale, cu dobânzile legale ale BNR începând cu 30 mai 2010 și până la achitarea sumei;
părții civile P. M. F. suma de 19.600 lei daune materiale și 20.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plății cu titlu de daune morale, cu dobânzile legale ale BNR începând cu 30 mai 2010 și până la achitarea sumei.
Va obliga inculpatul B. R. să achite părților civile G. R. și P. M.
F. câte 3.050 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial (fond și recurs).
Cheltuielile judiciare în toate recursurile promovate vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 alin 3 pct 3 Cod procedură penală.
Cu privire la recursul inculpatului B. R. :
Prin art.48 din Legea 136/1995 modificată, se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme."; Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.
Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut
obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată.
Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art.23, 24 C.pr.pen. și care să impună din partea instanței constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art.15 și 16 C.pr.pen. până la citirea actului de sesizare. Introducerea ei în cauză se rezumă în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de asigurator.
Curtea reține că nu se impune reducerea daunelor morale și materiale în favoarea părților civile G. R. și P. M. F., întrucât Curtea la stabilirea lor a ținut cont de realitatea pagubei încercată de victime și caracterul rezonabil al sumelor solicitate.
În speță, s-a dovedit culpa exclusivă a inculpatului B. R. în producerea accidentului rutier, probele dosarului, atestând indubitabil această aserțiune.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând dispozițiile art 192 alin 2 Cod procedură penală, inculpatul va plăti statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Cu privire la recursul SC S. I. S. :
Curtea reține că din cuprinsul încheierii de ședință din 5 iulie 2011 a Judecătoriei C. -N., rezultă că apărătorul ales al părților civile a solicitat introducerea în cauză și citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a SC
S. I. S., solicitare căreia magistratul fondului i-a dat curs.
Așa fiind, câtă vreme înprocesuarea acestei părți a avut loc la solicitarea apărătorului ales al părților civile G. și P. este evident ca părțile civile să suporte cheltuielile judiciare făcute de această parte în fața instanței de fond în sumă de 4000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial.
Curtea în baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală va admite recursul promovat împotriva sentinței penale nr.303/12 martie 2013 a Judecătoriei C. N., pe care o va casa în latura civilă și rejudecând:
Va obliga părțile civile G. R. și P. M. F. să achite recurentei 4.000 lei cheltuieli judiciare în fața instanței de fond.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 pct 3 alin 3 Cod procedură penală.
Cu privire la recursul SC C. & C. S. :
Și această cale de atac este fondată, câtă vreme în fața procurorului anchetator la fila 52 u.p. inculpatul B. R. a depus un script, din care rezultă că este angajat la recurenta SC C. & C. S. .
Față de susținerea inculpatului B. R., este evident că procurorul a citat ca parte responsabilă civilmente această unitate, condiții în care este obligatoriu ca inculpatul să răspundă pentru plata cheltuielilor făcute de recurentă, câtă vreme a susținut în mod nereal că este angajatul acestei unități.
Astfel, în baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală Curtea va admite recursul SC C. & C. S. împotriva sentinței penale nr. 303 din 12 martie 2013 a Judecătoriei C. -N. , pe care o va casa în latura civilă și rejudecând:
Va obliga inculpatul B. R., să achite SC C. & C. S. C. suma de
4.300 lei cheltuieli judiciare în fond, reprezentând onorariu avocațial.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 alin 3 pct 3 Cod procedură penală.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
I-II. Admite recursurile declarate de către părțile civile G. | R. , dom.în C. | |
N. | , str.F. nr.4 ap.155 și P. M. F. , dom.în C. | N., C. D. |
nr.74/17 împotriva sentinței penale nr.303/12 martie 2013 a Judecătoriei C. N.
, pe care o casează doar în latura civilă și rejudecând:
Obligă inculpatul B. R., dom.în C. N., str.N. nr.16 bl.Y4, sc.2 ap.34 să achite:
părții civile G. R. suma de 3.800 lei daune materiale și 20.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plății cu titlu de daune morale, cu dobânzile legale ale BNR începând cu 30 mai 2010 și până la achitarea sumei;
părții civile P. M. F. suma de 19.600 lei daune materiale și 20.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plății cu titlu de daune morale, cu dobânzile legale ale BNR începând cu 30 mai 2010 și până la achitarea sumei.
Obligă inculpatul B. R. să achite părților civile G. R. și P. M. F. câte 3.050 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial (fond și recurs).
Cheltuielile judiciare în toate recursurile promovate rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondat recursul inculpatului B. R. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul să achite statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Admite recursul declarat de SC S. I. S. , cu sediul în C. N., str.N.T. nr.8 ap.11, împotriva sentinței penale nr.303/12 martie 2013 a Judecătoriei C. N., pe care o casează în latura civilă și rejudecând:
Obligă părțile civile G. R., dom.în C. N., str.F. nr.4 ap.155 și P.
M. F., dom.în C. N., calea D. nr.74/17 să achite recurentei 4.000 lei cheltuieli judiciare în fața instanței de fond.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Admite recursul declarat de SC C. & C. S. , cu sediul în C. N.
, str.";La dosul din V. C. "; fn hala 1"; împotriva aceleiași sentințe, pe care o casează în latura civilă și rejudecând:
Obligă inculpatul B. R., dom.în C. N., str.N. nr.16 bl.Y4 sc.2 ap.34 să achite SC C. & C. S. C. suma de 4.300 lei cheltuieli judiciare în fond.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
SS | V. | G. , | D. | P. |
GREFIER
DS
Red. D.P./M.N.
3 ex./_
Jud.fond.-O. C.
| ← Decizia penală nr. 1514/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 141/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
