Decizia penală nr. 87/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.87/R/2013
Ședința publică din 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. C., președinte secție
JUDECĂTORI: V. G.
DP
G.: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de partea civilă
R. A. și asigurător SC Omniasig Vienna Insurance Group SA împotriva sentinței penale nr.2098 din 28 septembrie 2012 a J. ecătoriei B. -M., privind pe inculpatul A. T. I. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 3048/P/2009 din_, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Roșca Eugen, din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile R. A. și S. J. de U. B.
M. și asiguratorul SC Omniasig Vienna Insurance Group SA. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar de către partea civilă R. A. un memoriu cuprinzând motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Cu privire la recursul societății de asigurare, acesta nu este fundamentat pe niciun temei de drept, însă lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză față de recurentă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de partea civilă și asigurator ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursurilor.
C U R T E A
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr. 2098 din 28 septembrie 2012 a condamnat pe
inculpatul A. T. I. , fiul lui P. F. și V., născut la data de_ în C. -Napoca, jud. C., CNP 1., cetățean român, necăsătorit, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Orașul S., str. Între Văi, nr. 16, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c, alin. 2 Cod penal - 76 lit. e Cod penal și cu incidența prevederilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la pedeapsa amenzii de 1500 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind.
1 Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, art. 999 Cod civil, a obligat inculpatul să plătească: părții civile R. A. domiciliat în Orașul Tăuții Măgherăuș, Sat B., nr. 310, jud. Maramureș, suma de
10.000 lei cu titlu de daune morale; părții civile S. J. de U.
B. M. cu sediul în B. M., str. G. Coșbuc, nr. 31, jud. Maramureș, suma de 1268,14 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu asistența medicală acordată părții vătămate R. A. .
S-a constatat faptul că în cauză a fost citată în calitate de asigurător SC Omniasig Vienna Insurance Group SA cu sediul în București, str. Grigore M., nr. 23, sector 1.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească suma de 1200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de_, în jurul orei 22:00, inculpatul A. T. I. se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare_, pe DE 58, pe direcția B. M. -S., fiind însoțit în autoturism de martora Iojiban O. Renata, care ocupa bancheta din dreapta față și de martora Czeiszperger E., care se afla pe bancheta din spate, în partea dreaptă.
În localitatea Tăuții Măgherăuș, în apropierea intersecției cu strada nr. 51, în dreptul imobilului cu nr. 296/A, inculpatul l-a observat pe partea vătămată R. A., care a pătruns grăbit pe carosabil, la o distanță de aproximativ 3,6 m de trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător, încercând să traverseze din spre dreapta spre stânga a direcției de deplasare a autoturismului.
Inculpatul a încercat să-l ocolească pe partea vătămată, care se afla în apropierea axului drumului public, efectuând un viraj spre stânga, dar nu a reușit să evite impactul. Autoturismul condus de inculpat a acroșat piciorul drept al părții vătămate, care a fost prins între roată și aripa din față dreapta, prin răsucire, iar apoi partea vătămată a fost lovit cu oglinda exterioară și trântit pe carosabil.
În urma impactului, partea vătămată R. A. a suferit leziuni traumatice, printre care și o "fractură cominutivă 1/3 medie ambele oase gambă dreaptă cu deplasare deschisă tip II";, care a necesitat pentru vindecare mai multe intervenții chirurgicale și un număr totala de 140-150 zile de îngrijiri medicale, conform Certificatului medico-legal nr. 780/_ al Serviciului Medico-Legal J.
B. M., completat la data de_ și la data de_ (filele 16-16/A
- dosar de urmărire penală).
După producerea accidentului de circulație atât inculpatului cât și părții vătămate le-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1. din_ al Serviciului Medico-Legal J. B. M. (fila 32-dosar de urmărire penală), a rezultat că la ora recoltării - 23:25, inculpatul A.
T. I. avea alcoolemia zero, iar din Buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie nr. 190615/_ al Serviciului Medico-Legal J. B. M.
, rezultă că partea vătămată R. A. avea o alcoolemie de 1,65 g%o la ora 22:40 (fila 20-dosar de urmărire penală).
Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară din data de_ s-a stabilit faptul că accidentul rutier putea fi evitat atât de inculpat, dacă ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/h în localitate, cât și de partea vătămată, în condițiile în care acesta s-ar fi asigurat înainte de a începe traversarea (filele 44-52 dosar de urmărire penală).
Din Suplimentul raportului de expertiză tehnică judiciară, a rezultat că viteza cu care circula autoturismul marca Dacia Logan, condus de inculpatul A. T. I., la momentul apariției părții vătămate R. A. pe carosabil, era de 81 km/h.
În drept:
Fapta inculpatului A. T. I. , astfel cum a fost probată și recunoscută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c, alin. 2 Cod penal -
76 lit. e Cod penal și cu incidența prevederilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Instanța a reținut drept cauzalitate a procedurii accidentului de circulație culpa concurentă a inculpatului (evaluată 50%) cu a părții vătămate (apreciată 50%).
Astfel, culpa inculpatului în producerea accidentului de circulație constă în nerespectarea prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, art. 121 alin. 1 și ale art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care îl obligau să circule cu viteza legal admisă pe sectorul respectiv de drum și să acorde prioritate de trecere părții vătămate, aflată în traversarea drumului public prin loc amenajat, marcat și semnalizat corespunzător.
Culpa concurentă a părții vătămate în producerea accidentului de circulație a constat în ignorarea dispozițiilor art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002 și ale art. 167 alin. 1 lit. d din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care impuneau să traverseze drumul public perpendicular pe axa acestuia și numai după ce s-ar fi asigurat că o poate face fără a se pune în pericol pe el și pe ceilalți participanți la trafic.
Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșa cu fotografii judiciare ce reprezintă aspecte de la cercetarea la fața locului, proces-verbal de verificare a stării tehnice a autovehiculului implicat în accident, Certificatul medico-legal nr. 780/_ al Serviciului Medico-Legal J. B. M. și completările din data de_ și_, Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1. din_ al Serviciului Medico-Legal J. B. M.
privind pe inculpatul A. T. I., Buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie nr. 190615/_ al Serviciului Medico-Legal J. B. M. privind pe partea vătămată R. A., Raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar Cînța A. Mircea și supliment la expertiză, declarațiile martorilor Iojiban O. Renata, Dumitrean B. M., Crâncău M. V., Jurge C. N., M. Dănuț I., R. M., Czeiszperger E., precum și propriile declarații detaliate ale inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret al faptei și urmarea acesteia, precum și atitudinea inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, parte din aceste aspecte fiind reținute și ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului conform art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal.
Culpa concurentă a părții vătămate în producerea accidentului de circulație se va reflecta în situația juridică a inculpatului prin reținerea acesteia și ca circumstanță judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 2 Cod penal.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța a apreciat faptul că aplicarea unei pedepse pecuniare substanțiale este considerată suficientă și potrivită pentru satisfacerea nevoilor de apărare socială.
Dat fiind faptul că în speță a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta sa ilicită cauzatoare de prejudicii, acesta va fi ținut la dezdăunări materiale și daune morale ce vor fi reduse la nivelul de proporționalitate a culpei reținută în sarcina sa.
Astfel, partea civilă R. A. este îndrituit să reclame plata de daune morale pentru suferința fizică și psihică cauzată, urmare a leziunilor pricinuite de inculpat, într-un cuantum proporțional cu numărul de zile de îngrijiri medicale acordate în vederea vindecării și luând în considerare culpa proprie și concurentă a părții vătămate în producerea accidentului de circulație.
În aceiași măsură inculpatul va fi ținut la plata unor despăgubiri corespunzătoare către partea civilă S. J. de U.
B. M., ce va fi îndestulată în conformitate cu principiul reparării integrale a pagubei pentru cheltuielile de spitalizare avansate cu acordarea asistenței medicale părții vătămate R. A., al căror cuantum va fi redus proporțional cu culpa inculpatului.
Fiind în culpă procesuală inculpatul va suporta cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs partea civilă R.
si asiguratorul OMNIASIG VIG S.A. - Sucursala Alba.
Partea civilă R. A. nu a depus la dosar motivele scrise și nici nu s-a prezentat în fața Curții pentru a le susține oral.
Asigurătorul OMNIASIG VIG S.A. - Sucursala Alba prin motivele de recurs depuse la f.18, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile R. A., acestea fiind excesive raportat la natura infracțiunii comise de inculpat și consecințele suferite de victimă.
Cu privire la recursul părții civile:
În ce privește culpa comună de 50% în sarcina inculpatului
T. și de 50% în sarcina recurentului R. A., Curtea a constatat că atât prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege la momentul exercitării căii de atac a recursului, cât și a celor existente de lege lata, proporția culpei părților în producerea unui accident de circulație, soldat cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane, nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, căci aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, iar nu una de legalitate.
De asemenea, împrejurarea că nu s-ar fi reținut și procentul de culpă al părții civile R. A. corect, în producerea accidentului, nu reprezintă o gravă eroare de fapt, căci aceasta este avută în vedere ca motiv de recurs doar în situația în care nereținerea sa ar conduce la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau achitare, ceea ce nu este cazul în speță, căci și în situația în care s-ar reține o culpă comună a părților, cum s-a și stabilit de altfel, vinovăția inculpatului ar fi indubitabilă iar hotărârea de condamnare, legală.
Referitor la modificarea cuantumului despăgubirilor solicitate, Curtea constată că atât potrivit cazurilor de casare prevăzute de lege la data formulării căii de atac de către partea civilă, cât și potrivit celor prevăzute de lege lata, cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ce privește despăgubirile materiale, iar nu și cele morale, care se stabilesc prin apreciere de către instanțele investite cu judecarea fondului, și numai în măsura în care se poate vorbi despre o gravă eroare de fapt cu referire la latura civilă a cauzei, respectiv de existența unei contradicții evidente, esențiale și necontroversate între probele administrate în cauză și ceea ce rețin instanțele în hotărârile recurate, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa cum se arată și în practica constantă a instanței supreme
"stabilirea cuantumului daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin urmare, critica cu privire la majorarea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, respectiv procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial, fiind în afara unei realități materiale, nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 C.proc.pen., deoarece eroarea gravă de fapt presupune existența și constatarea unei greșeli grave, deci esențială și evidentă, în stabilirea, pe bază de probe, a faptelor ce fundamentează soluția";.
Din vastul material probator atașat dosarului, rezultă că instanța de fond a luat în considerare la pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului, atât culpa acestuia, cât și a părții civile R. A. .
Prin urmare, atât din perspectiva criticilor formulate de recurent cât și a cazurilor de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, hotărârea pronunțată este legală și temeinică, sens în care recursul părții civile va fi respins ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. recurentul va plăti statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Cu privire la recursul asigurătorului
Prin art.48 din Legea 136/1995 modificată, se prevede că
"persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme."; Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.
Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Pe de altă parte, în art.23 și 24 C.pr.pen. asiguratorul nu este menționat ca fiind parte în procesul penal, ci doar partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente și inculpatul sunt identificate în acest sens. Pe cale de consecință, asiguratorului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art.15 și 16 C.pr.pen., care prevăd că acea constituire de parte civilă se poate realiza în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. (norme de care pot beneficia partea civilă și partea responsabilă civilmente)
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C.civ. - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată.
Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art.23,24 C.pr.pen. și care să impună din partea instanței constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art.15 și 16 C.pr.pen. până la citirea actului de sesizare. Introducerea ei în cauză se rezumă în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de asigurator.
Curtea reține că nu se impune reducerea daunelor morale în favoarea părții civile R. A., întrucât instanța de fond la stabilirea lor a ținut cont de realitatea pagubei încercată de victimă și caracterul rezonabil al sumelor solicitate.
În speță, s-a dovedit culpa comună a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului rutier, probele științifice și testimoniale atestând indubitabil această aserțiune.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de asigurator, în baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. recurentul va plăti statului 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă R. A. si asiguratorul OMNIASIG VIG S.A. Sucursala Alba împotriva sentintei penale nr. 2098 din 28 septembrie 2012 a J. ecătoriei B. M. ..
Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | |||||
V. | C. V. | G. | D. | P. | D. | S. |
red.PD/CA 2 ex. - _
jud.fond. F. O.
| ← Decizia penală nr. 48/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 1544/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
