Decizia penală nr. 242/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.242/R/2013
Ședința publică din 20 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător JUDECĂTORI: V. G.
DP
GREFIER: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul R. P.
G. și Generali R. ia asigurare Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.1274 din data de_ pronunțată de Judecătoria C. N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, pred. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. P. G., asistat de apărător ales, av.P. C. Iustin, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea civilă O. J., asistat de apărător ales, av.Vomir Bizo D., în substituirea av.Neamț M. P., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile C. de O. C., L. M. și asiguratorul Generali R. ia Asigurare Reasigurare SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se dispune obligarea SC Generali R. ia Asigurare Reasigurare SA, care a preluat SC Asigurare Reasigurare Ardaf SA la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare în limita contractului de asigurare RCA depus la dosar. Instanța de fond a admis că există o asigurare RCA valabil încheiată cu SC ARDAF SA, în prezent Generali Asigurare Reasigurare, dar în dispozitiv a fost obligat doar inculpatul la plata tuturor despăgubirilor civile, aspect ce trebuie clarificat pe latura civilă. De asemenea, susține că daunele morale la care a fost obligat inculpatul sunt exagerate și vădit disproporționate cu prejudiciul cauzat.
În ceea ce privește latura penală, soluția primei instanțe nu este criticată, având în vedere că pedeapsa a fost just individualizată, în condițiile în care inculpatul a optat pentru procedura simplificată și a recunoscut comiterea faptei.
Referitor la recursul declarat de societatea de asigurare, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Apărătorul părții civile solicită respingerea ambelor recursuri formulate în cauză ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul sunt justificate cu înscrisuri, iar suma de 30.000 euro acordată cu titlu de daune morale este proporțională cu suferințele cauzate părții vătămate, care a rămas cu mai multe cicatrice pe corp, cu un handicap permanent la piciorul stâng, acesta
fiind mai scurt decât dreptul, iar durata de recuperare a fost lungă - 3 săptămâni imobilizat la pat, apoi 4-5 luni s-a deplasat cu ajutorul cârjelor. Nu există nicio contradicție între considerente și dispozitiv, în mod corect instanța de fond constatând calitatea de asigurator pentru Generali R. ia Asigurare Reasigurare. Potrivit deciziei nr.1/2005 a ÎCCJ, societatea de asigurare nu răspunde în calitate de parte resp.civilmente, ci are calitatea de asigurator, prin urmare nu poate fi obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare. Cât timp inculpatul a fost condamnat, acesta trebuia să plătească și cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru aceste considerente, apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales și regretă comiterea faptei.
C U R T E A
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr.1247 din_, în baza art. 184 al. 2 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 320/1 din C.p.p., a condamnat pe inculpatul R. P. G., cetățean român, fiul lui G. și L., născut la data de 16 august 1983 în A.
, jud. Alba, domiciliat în A., str. Gh. D., bl. D4, ap. 1, jud. Alba, fără antecedente penale, studii superioare, informatician la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului R. P. G. și s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 10 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că pentru autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul R. P. G. la data de 29 noiembrie 2009 a fost încheiată polița de asigurare RCA seria RO/05/M3/NP nr. 001878361 la data de 14 octombrie 2009 și valabilă începând cu data de
17 octombrie 2009 până la data de 16 aprilie 2010 emisă de către asiguratorul S.C. ASIGURARE REASIGURARE ARDAF S.A., în prezent S.C. GE. RALI R. IA ASIGURARE REASIGURARE S.A. cu sediul în B. ești, str. Gh. Polizu, nr. 58-60, et. 4, sector 1 care va răspunde în calitate de asigurator în condițiile legii și în limita plafonulului legal.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 din C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă O. J. domiciliat în G., str. P., nr. 1293, jud. C. și obligat inculpatul la plata sumei de 13.500 lei și 1.500
euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 30.000 de euro reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 din C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 a fost admisă acțiunea civilă formulată de către SPITALUL REGIONAL DE GASTROENTEROLOGIE- HEPATOLOGIE Prof. Dr. O. FODOR cu sediul în C. -N., str. Constanța, nr. 5, jud. C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 6113,52 lei, la care se va adăuga dobânda legală începând cu data de 24 decembrie 2009 până la achitarea integrală a creanței, reprezentând daune materiale.
A fost respinsă ca fiind inadmisibilă constituirea de parte civilă formulată de L. M. A. cu domiciliul în G., str. P., nr. 608, jud. C.
.
În baza art. 193 al. 6 din C.p.p. rap. la art. 274 din C.p.c. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.700 lei către partea civilă O. J., reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul O. J. la plata sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 12348 din data de_ Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. P.
G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2, 4 C.p.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că în data de_, în jurul orelor 18.45 inculaptul R. P. G., deplasându-se pe raza localității G., cu mașina personală marca VW Golf având nr. de înmatriculare_, s-a angajat în depășirea unui autotren aflat în fața sa, fără să se asigure corespunzător, iar în deplasarea sa a intrat în coliziune directă cu motoclicleta YAMAHA cu nr. de înmatriculare_, care circula din sens opus. În urma impactului, motocicleta marca YAMAHA a fost proiectată în autoturismul marca MITSUBISHI PAJERO cu nr. de înmatriculare_ iar ca urmare directă a accidentului, conducătorul motocicletei a suferit vătămări corporale care au necesitat 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar în fața instanței a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată prev. de 3201C.p.p.
Partea vătămată O. J. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză penală, solicitând obligarea inculpatul la acoperirea prejudiciului material și moral cuantificat în 13500 lei și 1900 euro, precum și 50.000 daune morale (f.43).
Institutul Regional de Gastroenterologie-Hepatologie "Prof Dr. O Fodor";
C. N. a depus cerere de constituire parte civilă în procesul penal cu suma de 6.113, 52 reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate O. J. în perioada_ -_ .
Domnul L. M. A., proprietarul mașinii marca Mitshubisi a formulat o cerere de constituire parte civilă în procesul penal, cu suma de 12161,2 plus dobânzile legale aferente, suma reprezentând cheltuielile de reparație a mașinii proprietate personală după impactul cu motocicleta marca YAMAHA din data de_ .
Inculpatul a solicitat introducerea în cauză a asiguratorului său SC. Asigurare Reasigurare ARDAF S.A cu care are încheiată o poliță de asigurare de răspundere civilă auto.
Instanța a admis cererea inculpatului și a dispus ca judecată să se desfăsoare după regulile procedurii simplificate prev. de art. 3201C.p.p, dupa care a procedat la audierea inculpatului și ascultarea părții vătămate.
Urmărirea penală fața de inculpatul R. P. G. a fost începută prin rezoluția din data de_ fiind confirmată prin rezoluția procurorului din aceeași zi.
Coroborând materialul probator aflat la dosarul cauzei instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de_ inculpatul R. P. G. se deplasa din direcția Oradea spre municipiul C. -N., iar pe raza localității G. acesta s-a angajat într-o depășire a autotrenului aflat în fața sa( declarație inculpat- f.106), moment în care aflându-se pe contrasens a lovit frontal motocicleta marca YAMAHA care circula regulamentar pe sensul opus de mers. Conform raportului de expertiza criminalistică (dosar UP-filele 25-35) autoturismul VW GOLF condus de inculpat a acroșat cu partea stângă fața motocicleta YAMAHA condusă de partea vătămată O. J., care conform concluziilor expertului criminalist (dosar UP-fila 33, 34) nu putea evita impactul suferit. Conform acelorași concluzii, inculpatul R. P. G. se afla pe contrasens în scopul depășirii autotrenului din fața sa, fără să se fi asigurat că poziția și modul de deplasare al celorlalți participanți la trafic îi permit efectuarea unei astfel de manevre în condiții de siguranță.
În declarațiile sale, inculpatul (f.106) achiesează la o astfel de concluzie, susținând că după ce autoturismul Logan aflat în fața sa a demarat o manevră de depășire a autotrenului, acesta a considerat că pot să o fac și eu fără să aibă vizibilitate din sensul opus. În același sens converg și declarațiile martorului ocular M. M. (dosar UP-f.39-40), care susține că inculpatul a demarat manevra de depășire, imediat după ce Dacia Logan a intrat în depășire, iar că în decurs de câteva momente a observat impactul cu motocicleta YAMAHA aflată pe celălalt sens de mers. Declarația martorului este verosimilă și va fi reținută de instanță ca atare, având în vedere că se afla pasager în masina din spatele autoturismului VW Golf și totodată el a fost cel care a sunat la 112.
Având în vedere declarațiile inculpatului, cele ale martorului ocular, precum și procesul verbal de cercetare la fața locului (dosar UP-f.7-9) instanța a reținut ca fiind corectă și corespunzătoare adevărului, concluzia expertului criminalist conform căreia accidentul dintre cele două vehicule s-a produs din cauza angajării în depășire a numitului R. P. G., fără a se asigura că această manevră nu prezintă pericol acesta purtând culpa exclusivă pentru accidentul produs.
În ceea ce privesc urmările produse în urma evenimentului rutier, instanța a reținut că partea vătămată a suferit o serie de politraumatisme, fracturi la diverse membre pentru care a căror vindecare a fost nevoie de multiple și succesive intervenții chirurgicale. Raportul de expertiză medico- legal( dosar UP-f.57-58) constată leziunile suferite precum și toate intervențiile realizate, atestă faptul că acestea au fost cauzate de un accident rutier, precum și că pentru vindecare sunt necesare între 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Atât inculpatului cât și părții vătămate i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii gradului de alcoolemie, rezultatul ambelor testări fiind zero (dosar UP- f..) aspect ce arată că niciunul dintre participanții accidentului rutier nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Traficul rutier reprezintă unul dintre domeniile care prezintă o stare de pericol intrinsecă pentru valorile sociale apărate de legea penală, dar cu toate
acestea, activitatea rutieră este una permisă datorită indispensabilității sale practice. Pentru evitarea concretizării stării de pericol în prejudicii aduse vieții și integrității persoanei precum și patrimoniului persoanelor, legiuitorul a impus o serie de reglementări stricte a conduitei conducătorilor auto în trafic. Printre regulile impuse de legiuitor, apare și cea referitoare la manevrele de depășire, reguli incidente în prezenta cauză. Astfel art. 45 alin.2, 3 din OUG 195/2002 R impune conducătorului auto o asigurare prealabilă "(2) Conducatorul vehiculului care se angajeaza in depasire trebuie sa se asigure ca vehiculul care circula in fata sau in spatele lui nu a initiat o asemenea manevra.
(3) Atunci cand prin manevra de depasire se trece peste axa care separa sensurile de circulatie, conducatorii de vehicule trebuie sa se asigure ca din sens opus nu se apropie un vehicul si ca dispun de spatiu suficient pentru a reintra pe banda initiala, unde au obligatia sa revina dupa efectuarea manevrei de depasire.";.
Instanța a conchis că inculpatul R. P. G. și-a încălcat obligația de diligență impusă în baza normei legale la care am făcut referire mai sus, iar prin acțiunea sa, starea de pericol s-a concretizat în vătămarea corporală a părții vătămate și distrugerea vehiculelor participante la evenimentul rutier.
În ceea ce privește încadrarea juridică, instanța a reținut că fapta inculpatului de a se angaja în depășirea autotrenului aflat în fața sa, fără a avea posibilitatea să își asigure posibilitatea efectuării manevrei în condiții de siguranță, iar în deplasarea sa pe contrasens a intrat în coliziune directă cu motocicleta condusă de partea vătămată O. J. cauzându-i astfel leziuni ce au necesitat 95-100 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2, 4 C.p.
Elementul material al infracțiunii este construit din acțiunea de lovire a motocicletei părții vătămate, cu partea stângă față a mașinii condusă de inculpatul R. P. GEROGE, acțiune care a produs rezultatul căderii părții vătămate de pe motocicletă cu consecința cauzării unor leziuni corporale grave acesteia.
Așa cum s-a arătat mai sus, conform Raportului medico-legal aflat la dosarul cauzei, leziunile corporale suferite în urma accidentului rutier au necesitat între 95-100 de zile de îngrijiri medicale, realizând astfel elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpa în formă agravată, prev de art. 182.alin. 2 din C.p.
S-a arătat de asemenea că accidentul rutier a fost cauzat datorită nerespectării dispozițiilor legale în materia siguranței circulației, precum și a măsurilor de prevedere și diligență la care este obligat orice participant la traficul rutier, aspect ce face tipică fapta inculpatului R. P. G. și sub forma agravată a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 182 alin.4 C.p.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, instanța a constatat că acesta avea o obligație de diligență, pe care a încălcat-o, avea previzibilitatea urmării sale precum era și singurul în măsură să evite producerea urmării. Obligația ce îi incumba inculpatului este prevăzută de art. 45 alin.2, 3 din OUG 195/2002 R, și constă în efectuarea manevrei de depășire doar după o asigurare prealabilă și corespunzătoare. Urmarea produsă în urma impactului cu motocicleta aflată pe contrasens îi era previzibilă în condițiile în care acesta nu avea vizibilitate pe celălalt sens de mers, iar singurul motiv pe care își baza posibilitatea de a evita un eventual impact cu un autovehicul care circula pe sensul opus a fost că mașina din fața sa a reusit să depășească, deci și eu pot. Instanța nu poate să rețină acest motiv ca fiind
unul întemeiat, în condițiile în care inculpatul declară că a văzut motocicleta doar la momentul impactului. Mai mult, a văzut doar o lumină și doar după impact a văzut că era de fapt o motocicletă (declarație inculpat-dosar UP). Un astfel de comportament denotă o superficialitate în acțiunile întreprinse la volanul mașinii sale, prin urmare și o asumare indirectă a unui eventual impact. Având în vedere toate aceste aspecte, precum și faptul că inculpatul s-a bazat pe abilitățile sale personale în evitarea producerii urmării, instanța a reținut în sarcina inculpatului forma de vinovăției specifică culpei cu prevedere, vinovăție care întrunește elementul subiectiv al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Privitor la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 3201C.p.p., de art. 72 instanța de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele legale ale pedepsei prev. pentru prezenta fapta, precum și de gradul de pericol social al faptei și consecințele acesteia iar nu în ultimul rând de persoana inculpatului.
Instanța trebuie să aibă în vedere și modalitatea de producere a accidentului, care într-adevăr a fost cauzat datorită culpei exclusive a inculpatului, dar consecințele acestei conduite neglijente nu au mai putut fi controlate de către acesta după angajarea în depășirea autotrenului. Faptul că impactul a fost cu o motocicletă, vehicul care nu protejează pe conducătorul său, a făcut ca leziunile suferite de pe urma accidentului de către partea vătămată să fie extrem de grave.
Însumând criteriile obiective cu privire la faptă, neglijența gravă a inculpatului, urmările produse și persoana inculpatului în baza art. 184 al. 2 și 4 din C.pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. a fost condamnat inculpatul
R. P. G. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., luând în considerare forma de vinovăție și împrejurările ce țin de persoana inculpatului, împrejurări care îl pot face să conștientizeze impactul faptelor sale asupra sa și asupra familiei sale, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 2 ani și 10 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Despre latura civilă:
Dintru început s-a constatat pentru autovehiculul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul R. P. G. la data de
29 noiembrie 2009 a fost încheiată polița de asigurare RCA seria RO/05/M3/NP nr. 001878361 la data de 14 octombrie 2009 și valabilă începând cu data de 17 octombrie 2009 până la data de 16 aprilie 2010 emisă de către asiguratorul S.C. ASIGURARE REASIGURARE ARDAF S.A., în prezent S.C. GE. RALI R. IA ASIGURARE REASIGURARE S.A. cu sediul în B. ești, str. Gh. Polizu, nr. 58-60, et. 4, sector 1 care va răspunde în calitate de asigurator în condițiile legii și în limita plafonului legal.
Instanța a constatat că partea vătămată O. J. solicită obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului material și moral cauzat de fapta sa ilicită, în cuantum de 13.500 de lei și 1900 de euro reprezentând daune materiale și suma de 50.000 de euro reprezentând daune morale suferite în urma accidentului.
Partea vătămată arată că în ceea ce privește prejudiciul material suferit acesta se compune din: costul medicamentației și a accesoriilor medicale necesare în procesul de recuperare (cuantum de 5027, 1 RON), deplasările efectuate din localitatea de domicliu în municipiul C. N. pentru controale și investigații periodice (10 x 30=300 de lei), contravaloarea motocicletei cumpărate pentru a înlocui motocicleta distrusă (1500 euro), contravaloarea echipamentului distrus (400 euro), beneficiul nerealizat ca urmare a imobilizării (1000 lei x 6= 6000 lei).
Potrivit art. 998-999 cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat este angajată și atunci când acesta s-a produs prin neglijența sau imprudența autorului.
Așadar din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția, elemente care au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elementelor sale constitutive .
S-a reținut că pentru a da nastere dreptului la reparație, prejudiciul cauzat prin activitatea ilicită a inculpatului trebuie să fie unul cert atât sub aspectul existentei sale sale cât si sub aspectul întinderii acestuia, să fie actual, direct și personal precum și să nu fi fost reparat.
În ceea ce privesc despăgubirile pentru daune materiale din perspectiva prevederilor art. 1169 Cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) acestea sunt supuse unei riguroase probațiuni, sarcina probei căzând în sarcina părtii civile.
Instanța a constatat că înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv factura nr.738/2 dec. 2009(f.52), precum și chitanțele (f.53-57) atestă certitudinea prejudiciului sub aspectul medicației și a accesoriilor medicale achiziționate pe către partea vătămată. În ceea ce privește suma de 1500 de euro reprezentând prețul motocicletei cumpărate în locul celei distruse, suma este atestată de contractul de vânzare-cumpărare aflat la dosarul cauzei (f.58). Privitor la suma ceruta ca urmare a distrugerii echipamentului, instanța constată că din înscrisurile depuse la dosar reiese că faptul că prețul unui echipament ca cel distrus în timpul accidentului ajunge la suma de 400 de euro.
În ceea ce privește beneficiul nerealizat, instanța a constatat că acesta reprezintă un prejudiciu actual în sensul legii civile, direct și personal al cărui cuantum este egal cu venitul realizat în mod normal de partea civilă, venit de care a fost privat pe perioada recuperării. Așadar conform fișei de venit aflată la dosarul cauzei, partea vătămată realiza un venit brut de 1500 de lei, prin urmare instanța a considerat justificat cuantumul de 6000 lei ca beneficiu nerealizat în cele 6 luni, în care a fost în imposibilitate de a presta muncă. În ceea ce privește suma de 300 lei reprezentând costurile deplasărilor G. - C.
N., în vederea investigațiilor și îngrijirilor post-operatorii sunt rezonabile având în vedere și raportul medico-legal care atestă o parte din acele deplasări.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul are obligația acoperirii integrale a prejudiciului, iar prejudiciul suferit de partea civilă în urma accidentului are și componentă de ordin psihic.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc în baza unei evaluări a instanței penale.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate (Secția penală, I., Decizia 2617/9 iulie 2009).
Având în vedere suferințele fizice prin care partea vătămată a trecut, fracturi atât la membrele superioare cât și la cele inferiorare, precum și intervențiile chirurgicale suferite în zona cotului și a piciorului stâng, ambele intervenții necesitând aplicarea de dispositive mecanice de genul " tijă, plăci, șuruburi";, instanța trebuie să rețină existența clară a unui prejudiciu de ordin corporal.
S-a avut în vedere și suferințele produse în perioada de recuperare, raprtat la faptul că partea vătămată a fost imobilizată la pat timp de trei săptămâni, precum și perioada recuperare medicală de după în care s-a deplasat în scaun cu rotile, respectiv cu ajutorul unor cârje.
În ceea ce privește prejudiciul estetic cauzat, s-a avut în vedere cicatricile rămase în urma intervențiilor chirurgicale, cicatrici aflate pe coapsa stângă cu o lungime considerabilă de 20 de cm, precum și cele de pe antebraț, respectiv gamba și genunchi având o lungime de aproximativ 10 cm, care în mod evident sunt vizibile și care produc o urmare dezagreabilă înfățisării părții vătămate.
Instanța a avut în vedere și handicapul cu care a rămas partea civilă, acela a unui picior stâng mai scurt decât piciorul drept și a suferințelor pe care le implică un astfel de handicap pentru o persoana de 30 de ani. În ceea ce privește acest handicap instanța a avut în vedere și încălțămintea specială de care acesta are nevoie, precum și eforturile pe care trebuie să le facă acesta pentru surmonta și a escamota deficiențele fizice.
Privitor la prejudiciu de agrement, s-a analizat acest aspect ca eventuale restrângeri ale relațiilor sociale ale părții vătămate. Aceasta susține ca datorită vătămărilor grave suferite nu mai poate practica sporturile și activitățile de relaxare pe care le practica înaintea evenimentului rutier. Susținerile părții apar ca fiind plauzibile și au fost luate în considerare în cuantificarea prejudiciului având în vedere că este un tânăr pasionat de sport.
În fine, pentru intensitatea suferințelor psihice și fizice, prezența pe corp a unor cicatrici proeminente, precum și handicapul cu care partea civilă a rămas în urma accidentului, instanța a apreciat existența unui prejudiciu moral estimat prin despăgubiri în sumă de 3.000 euro, la plata cărora a fost obligat inculpatul.
Așadar în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 din C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă O. J. și a fost obligat pe inculpat la plata sumei de 13.500 lei și 1.500 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 30.000 de euro reprezentând daune morale.
Vând în vedere aceleași argumente privind întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii delictuale, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din
C.p.p rap. la art. 998 din C.civ. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 a fost admisă acțiunea civilă formulată de către SPITALUL REGIONAL DE GASTROENTEROLOGIE-HEPATOLOGIE Prof. Dr. O. FODOR și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6113,52 lei, la care s-a adăugat dobânda legală începând cu data de 24 decembrie 2009 până la achitarea integrală a creanței, reprezentând daune materiale.
În ceea ce privește cererea de constituire ca parte civilă a domnului L.
M. A., proprietarul mașinii marca Mitshubishi Pajero, cu nr. de înmatriculare_, distrusă de impactul cu motocicleta instanța a respins această cerere ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Instanța a reținut că potrivit art. 14 alin. 2 C.proc.pen., acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, legiuitorul înțelegând să confere așadar un caracter accesoriu acțiunii civile în procesul penal.
Așadar acțiunea civilă poate fi exercitată în cadrul procesului penal numai în măsura în care există un cadru procesual stabilit prin exercitarea, de către aceeași persoană, atât a acțiunii penale, cât și a unei eventuale acțiuni civile. Cu alte cuvinte, câtă vreme persoana nu putea să exercite în procesul penal acțiunea penală, fiind incident vreunul din cazurile de împiedicare prevăzute de art. 10 C.proc.pen., aceasta nici nu putea să își alăture în vreun fel propria sa acțiune civilă într-un proces în care acțiunea penală este exercitată de o altă persoană, respectiv de partea vătămată O.
J. constituită parte civilă.
Nu este mai puțin adevărat că art. 14 alin. 2 se referă la persoana vătămată, iar art. 15 alin. 1 C.proc.pen. arată că persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau a inculpatului și a persoanei responsabile civilmente, dar această prevedere trebuie coroborată și cu dispozițiile alin. 3 ale articolului indicat, care statuează: calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracțiune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vătămată în aceeași cauză. Prin urmare calitatea de parte civilă apare ca fiind condiționată de calitatea de parte vătămată în aceeași cauză, și deși cele două calități nu se exclud, raporturile dintre ele sunt de dependență, calitatea de parte civilă neputând exista în procesul penal în afara și în absența calității de parte vătămată în exact același proces penal.
În baza art. 193 al. 6 din C.p.p. rap. la art. 274 din C.p.c., reținând culpa procesuală a inculpatului acesta a fost obligat la plata sumei de 6.700 lei către partea civilă O. J., reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului.
Împotriva soluției instanței de fond au declarat recurs inculpatul R. P.
G. și asigurătorul SC Generali România Asigurare Reasigurare SA B. ești.
Prin motivele scrise și orale, inculpatul a învederat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se dispune asigurătorul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către partea civilă O. J. în limita contractului de asigurare atașat dosarului. Pe de altă parte, solicită reducerea daunelor morale stabilite în sarcina inculpatului de a fi achitate către victimă, întrucât acestea sunt exagerate față de cuantumul prejudiciului cauzat părții civile.
Societatea de asigurare prin recursul promovat a solicitat diminuarea daunelor materiale și morale, întrucât acestea sunt exagerate și nu țin cont de posibilitățile de plată ale inculpatului, extrem de reduse.
Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursurile declarate în cauză:
Prin art.48 din Legea 136/1995 modificată, se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme."; Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.
Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin.1 din vechiul Cod civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol dina celași act normativ.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 din vechiul Cod civil - temei delictual - cu cea contractuală a
asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată.
Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.
Din actele depuse la dosar, rezultă că judecătoria a stabilit în echitate sumele de câte 13.500 lei și 1500 euro cu titlu de daune materiale și 30.000 euro daune morale pentru partea civilă O. J. .
Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14 C.proc.pen.).
Așa fiind, Curtea apreciază că soluționarea laturii civile de către prima instanță a fost judicioasă, urmând a fi menținută, neimpunându-se reducerea cuantumului daunelor morale.
Așadar, se va respinge ca nefondat recursul asigurătorului în baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Referitor la modificarea cuantumului despăgubirilor solicitate, Curtea constată că atât potrivit cazurilor de casare prevăzute de lege la data formulării căii de atac de către inculpat și asigurător, cât și potrivit celor prevăzute de lege lata, cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ce privește despăgubirile materiale, iar nu și cele morale, care se stabilesc prin apreciere de către instanțele investite cu judecarea fondului, și numai în măsura în care se poate vorbi despre o gravă eroare de fapt cu referire la latura civilă a cauzei, respectiv de existența unei contradicții evidente, esențiale și necontroversate între probele administrate în cauză și ceea ce rețin instanțele în hotărârile recurate, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa cum se arată și în practica constantă a instanței supreme
"stabilirea cuantumului daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin urmare, critica cu privire la diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, respectiv procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial, fiind în afara unei realități materiale, nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 C.proc.pen., deoarece eroarea gravă de fapt presupune existența și constatarea unei greșeli grave, deci esențială și evidentă, în stabilirea, pe bază de probe, a faptelor ce fundamentează soluția";.
Față de cele expuse mai sus, nu este posibilă și nici oportună reducerea cuantumului daunelor morale, iar soluția pronunțată de judecătorie fiind legală și temeinică, și față de corecta stabilire a calității societății de asigurare, aceea de asigurător, nu se impune trimiterea dosarului spre o nouă judecată instanței de fond, astfel că și recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b C.proc.pen.
Întrucât partea civilă O. J. și-a angajat avocat a cărui onorar a fost de 2500 lei, în baza art.193 C.proc.penb., fiecare recurent îi va plăti câte
12.500 lei cheltuieli judiciare.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., fiecare recurent va plăti statului câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. P. G. si al asiguratorului S.C. GE. RALI ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. B.
EȘTI împotriva sentinței penale nr. 1274 din 9 noiembrie 2012 a Judecătoriei
C. -N. .
Obligă pe recurenți să plătească intimatului O. J. dom. în G. nr.1293, jud.C., suma de câte 12.500 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
C. I. | V. | G. | DP | D. | S. |
Red.D.P./A.C.
2 ex. - _
Jud.fond.L. M.
| ← Decizia penală nr. 866/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 1384/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
