Decizia penală nr. 1514/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
ROMA. A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1514/R/2013
Ședința publică din 13 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP
SS
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: DS
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă B. G.
G., împotriva sentinței penale nr.210 din 02 octombrie 2013 a Judecătoriei Năsăud, privind pe inculpatul M. L. I., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 86 alin.1 și 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Coldea M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul M. L., partea civilă B. G. și asiguratorul SC A. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.210 din 02 octombrie 2013 a Judecătoriei Năsăud, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.
G. G. M. împotriva inculpatului M. L. I. și a asigurătorului de răspundere civilă delictuală auto SC A. R. A. SA B. Năsăud și în consecință: a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă delictuală auto SC A. R. A. SA să plătească părții civile B. G. G. M. suma de 5000 lei cu titlu daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că partea vătămată B. G. G. M. s-a constituit parte civilă în cauză (f.
22 din dosarul atașat) solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de
20.000 lei cu titlu daune materiale și morale.
La data de_ inculpatul a provocat părții civile leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul a fost găsit vinovat prin Sentința penală nr. 131/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1și 3 Cod penal.
Cu ocazia declarației date în dosarul nr._ - f. 132 inculpatul a arătat că este de acord să plătească părții civile B. G. G. M. suma de 5000 lei cu titlu despăgubiri.
Față de cele arătate, instanța în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. G. G. M.
împotriva inculpatului și a asiguratorului de răspundere civilă SC A.
R. A. SA și pe cale de consecință a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă delictuală auto SC A. R. A. SA să plătească părții civile B. G. G. M. suma de 5000 lei cu titlu daune morale.
Instanța a apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu moral constând din suferințele psihice îndurate ca urmare a leziunilor traumatice provocate de inculpat, fiind nevoit să-și desfășoare viața socială în spital, iar ulterior să depună eforturi suplimentare pentru desfășurarea activităților zilnice.
Raportat la înscrisurile aflate la f.113-115 din dosarul atașat, instanța a reținut că în cauză SA R. A. SA are calitatea de asigurator de răspundere civilă delictuală auto.
În baza art. 191 Cod procedură penală instanța a obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea civilă B. G. G. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie majorate daunele morale acordate acestuia de către instanța de fond.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de partea civilă, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin sentința penală nr.131 din 2013 a Judecătoriei Năsăud inculpatul M. L. I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.86 alin.1, art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.184 alin.1 și 3
C.p. cu aplicarea art.320/1 C.p.p.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 11 septembrie 2011 în jurul orelor 22,00 inculpatul fiind în stare de ebrietate, a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare BN-89_UVR pe DJ 172 între localitatea Zagra și Moclod, iar la un momentdat a pierdut controlul volanului, datorită consumului de băuturi alcoolice, a lipsei de experiență și a vitezei excesive, a părăsit partea carosabilă, după care s-a izbit de un stâlp, oprindu-se într-un lan de porumb aflat pe marginea părții carosabile.
Partea civilă B. G. care se afla pe scaunul din dreapta față a autoturismului, a suferit leziuni ale integrității corporale, care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Latura civilă a cauzei a fost disjunsă, iar prin sentința penală atacată cu recurs în prezenta cauză inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 5000 lei daune morale, cu motivarea că partea civilă nu și-a dovedit pretențiile solicitate în cauză, iar inculpatul a fost de acord cu plata acestei sume.
Solicitarea părții civile B. G. privind majorarea cuantumului daunelor morale, este întemeiată.
Partea civilă nu și-a motivat recursul, însă la instanța de fond aceasta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei daune materiale și morale, fără să precizeze în concret cuantumul sumelor solicitate pentru prejudiciul material și moral.
Pe de altă parte, partea civilă a mai solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 euro, sumă care aceasta pretinde că i-a dispărut în momentul accidentului.
Referitor la suma de 1000 euro presupus a fi dispărută în momentul accidentului, se reține următoarele:
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 4 martie 2013 de către agentul șef de poliție Vlad E. din cadrul Secției VI Poliția Rurală Năsăud din autoturismul inculpatului a fost ridicat un portmoneu în care se afla suma de 150 lei, care a fost înmânată numitei M. L. mama conducătorului auto, aceasta din urmă afirmând că este vecină cu partea vătămată și că urmează să predea această sumă părinților părții vătămate (f.116 dosar fond).
Având în vedere că în portmoneul proprietatea părții civile, care a fost găsit în autoturismul condus de inculpat, se afla doar suma de 150 lei, care a fost predată mamei inculpatului și care la rândul său a predat această sumă părinților părții civile, solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 1000 euro, este neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că inculpatul a fost de acord să plătească părții civile doar suma de 5000 lei cu titlu de daune morale, deoarece prin declarația dată de inculpat la termenul de judecată din data de_, acesta a declarat că este de acord să plătească părții civile suma de 8000-
10.000 lei despăgubiri civile.
Astfel, în privința daunelor morale sunt de remarcat următoarele:
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare
integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.1357 din Codul civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu";, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta cauză este vorba de repararea unui prejudiciu moral, care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin
Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că "în caz de vătămare corporală, se cuvin părții vătămate daune morale.
În prezenta cauză, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea vătămată a suferit o traumă psihică, determinată de fapta săvârșită de inculpat, care i-a cauzat vătămări ale integrității corporale vindicabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, astfel că, daunele morale în cuantum de 15.000 lei vor reprezenta o compensare a prejudiciului cauzat de suferința psihică la care a fost supus datorită accidentului cauzat de inculpat.
Având în vedere că partea civilă nu s-a prezentat la instanța de fond pentru a-și preciza cuantumul daunelor materiale solicitate și să probeze prejudiciul material efectiv cauzat de inculpat, însă acesta din urmă așa cum s- a arătat mai sus, a fost de acord să plătească părții civile suma de 10.000 lei, apreciem că suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, este în măsură să compenseze prejudiciul psihic suferit de partea civilă ca urmare a accidentului produs de inculpat, sens în care, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p. recursul formulat de partea civilă
B. G. împotriva sentinței penale nr.201/_ a Judecătoriei Năsăud urmează să fie admis pe latură civilă a cauzei, iar inculpatul urmează să fie obligat să plătească părții civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmează să fie menținute. În baza art.189 c.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de
Avocați Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul părții civile B. G. G. împotriva sentintei penale nr. 210 din 2 octombrie 2013 a Judecătoriei Năsăud pe care o casează
în latura civilă si rejudecând:
Obligă inculpatul M. L. I. să achite părții civile 15.000 lei daune morale.
Mentine restul dispozițiilor sentinței.
Stabilește onorariu apărător oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de Aocați Cluj din FMJ.
Cheltuielile judiciare în recursul părții civile rămân în sarcina sttaului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 13 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |||
V. G. D. | P. | S. | S. D. | S. |
red.V.G./S.M.D.
2 ex./_ jud.fond.G. C.
| ← Decizia penală nr. 827/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 1561/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
