Decizia penală nr. 1390/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1390/R/2013
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | C. | M. |
JUDECĂTORI | : V. | C. | |
: C. | I. | ||
GREFIER | : G. | I. | -B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
procuror V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A. A. împotriva sentinței penale nr.103 din_ a Judecătoriei Ș. l S., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei nr.638/P/2012 pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. A. - avocat Demeter Ida, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul A. A. și apărătorul ales al acestuia av.
M. Oviciu din cadrul Baroului Sălaj cu delegație la dosarul cauzei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei a fost comunică prin fax de către apărătorul ales al inculpatului avocat M. Ovidiu, în cursul acestei dimineți, o cerere de amânare a judecății cauzei întrucât inculpatul se află în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale. Totodată, anexează la cererea de amânare o adeverință medicală în acest sens.
Reprezentantul M. ui P. apreciază cererea de amânare formulată ca neîntemeiată, solicită respingerea acesteia întrucât prezența inculpatului nu este obligatorie potrivit legii penale acesta nu se află în stare de deținere sau în executarea vreunei pedepse.
Curtea după deliberare constată că dosarul se află în stare de judecată, respinge cererea apărătorului ales al inculpatului care lipsește la acest termen de
judecată fiind pasibil de aplicarea unei amenzi judiciare, acesta neasigurându-și substituirea. Apreciază că drepturile la apărare ale inculpatului nu sunt încălcate s- au acordat două termen de judecată atât în vederea pregătirii apărării cât și a prezenței acestuia la judecarea recursului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza, să dispună reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.
Având în vedere poziția procesuală de recunoaștere a inculpatului care s-a prevalat de disp. art.3201C.pr.pen și caracterizarea acestuia care se află la dosarul
cauzei (fila 50), în opinia sa, instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, apreciind că în speță sunt aplicabile disp. art. 3859pct.14 C.pr.pen.
Având în vedere nu au fost reținute în mod corect dispozițiile art.72 C.pen., apreciază că recursul inculpatului este fondat și solicită aplicarea unei pedepse în limite rezonabile. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de procedura recursului.
Arată că inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Șimleul Silvaniei în baza procedurii simplificate la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin. 1din OUG nr. 95/2002. Instanța a reținut vinovăția inculpatului pe baza probelor administrare, iar în raport de împrejurările în care fapta a fost comisă, de gradul ridicat al alcoolemiei, apreciază că prima instanță a procedat corect la individualizarea pedepsei, și a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzuta de lege. Apreciază hotărârea temeinică și legală, solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Deliberând reține că prin sentința penală nr.103 din_ pronunțată de Judecătoria Șimleul Silvaniei în dosarul nr._, în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 3201alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul A. A. , la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, în temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu - av. P. M. din Baroul Sălaj, a fost avansată din fondurile
M. ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de_, în jurul orei 18,45 inculpatul fost oprit de un echipaj de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe strada principală din
localitatea Iaz. Fiind testat cu aparatul etilotest, acesta a indicat o alcoolemie de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind condus apoi la Spitalul orășenesc Ș. S.
, în vederea recoltării probelor biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.489/IX/a/279,280 al Serviciului Județean de Medicină Legală Zalău, reiese că inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,90 g/l la ora 19,45 și de 1,70 g/l la ora 20,45.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.3) declarația inculpatului (f.7-8), rezultat alcooltest (f.4), buletin analiză toxicologică alcoolemie (f.15), declarație martor (f.11,12,13).
In drept, fapta inculpatului A. A. de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OG 195/2002 rep.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public deși consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediată constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste limitele legale este o infracțiune de pericol, starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei "conduceri"; pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil cantități însemnate de alcool, a decis să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, a prevăzut pericolul reprezentat de acțiunea s-a de a conduce sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 republicată.
La individualizarea pedepsei instanța a avust în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social abstract și concret al faptei săvârșite apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social concret ridicat, legiuitorul a apreciat - prin încadrarea acestei fapte ca infracțiune și prin limitele de pedeapsă stabilite - că prin conducerea unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică se creează o starea de pericol ridicat pentru siguranța traficului rutier, indiferent de producerea în concret a unei consecințe. Instanța a reținut că starea de pericol creată este cu atât mai mare cu cât nivelul alcoolemiei inculpatului este unul ridicat.
Chiar dacă în cauză există împrejurări enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului de recunoaștere și de regret față de infracțiunea comisă, simpla existență a acestora nu obligă instanța să le rețină ca circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală sub minimul special. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în
judecată face parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte pot avea consecințe imprevizibile și în acest context, instanța apreciază că motivul ce a stat la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii. În aceste condiții, instanța nu va reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, dar va avea în vedere toate împrejurările expuse la individualizarea în concret a pedepsei aplicate.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 42 de ani și nu are antecedente penale.
Raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a
interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a-II-a Cod penal și lit.b Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a exercita o fucție ce presupune încrederea publică și implică exercițiul autorității. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta, situația familială și profesională, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție astfel încât instanța a dispus în temeiul art.81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, în temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu - av. P. M. din Baroul Sălaj, a fost avansată din fondurile
M. ui Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul A.
A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale atcate și rejudecând cauza, să dispună reducerea pedepsei aplicate având în vedere poziția procesuală de recunoaștere pe care a adoptat-o s-a prevalându-se de disp. art.3201C.pr.pen și caracterizarea acestuia care se află la dosarul cauzei (fila 50). Ca atare nu s-a interpretat de către instanța de fond în mod corect dispozițiile art.72 C.pen., solicitându-se aplicarea unei pedepse reduse.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond ca urmare a poziției procesuale adoptată de către inculpat, respectiv de recunoașterea vinovăției în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-a cunoscut și și le-a însușit a acordat eficiență disp. art. 320 indice 1 Cp.p.
Astfel în esență s-a reținut că a reținut că în data de_, în jurul orei 18,45 inculpatul fost oprit de un echipaj de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe strada principală din localitatea Iaz și fiind testat cu aparatul etilotest, acesta a indicat o alcoolemie de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind condus apoi la Spitalul orășenesc Ș. S., în vederea recoltării probelor biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.489/IX/a/279,280 al Serviciului Județean de Medicină Legală Zalău, reiese că inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,90 g/l la ora 19,45 și de 1,70 g/l la ora 20,45.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, adică gradul de pericol social al faptei comise, modul concret de comitere a acesteia, reducerea cu o treime a limitelor prevăzute de textelor de lege incriminatorii, potrivit art.320^1 alin.7 Cod procedură penală, valoarea alcoolemiei, dar și de persoana și conduita inculpatului,care nu are antecedente penale astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată .
Numai absența antecedentelor penale și poziția de recunoaștere manifestată de inculpat nu implică și reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia pe de o parte acest ultim aspect a fost valorificat de către instanța de fond prin reținerea disp- art. 320 indice 1 Cp.p.
Conducerea unui autoturism de către inculpat având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală constituie o faptă ce putea avea urmări dintre cele mai grave pentru viața sănătatea sau integritatea corporală a sa sau a altor persoane, ca și pentru integritatea unor bunuri .
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată și fără privare de libertate așa cum a constat și instanța de fond având în vedere absența antecedentelor penale și poziția de recunoaștere adoptată ,astfel că executarea pedepsei cu suspendarea condiționată este oportună.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea , în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. B ) C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. A., împotriva sentintei penale nr. 103 din 27 mai 2013 a Judecătoriei Ș. S. .
În baza art. 189 C.pr.pen., se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
În baza art.192 alin. 3 Cp.p. va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. A., domiciliat în Ș. S., str. H., nr. 47, jud. S., împotriva sentintei penale nr. 103 din 27 mai 2013 a Judecătoriei Ș. S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25 octombrie 2013 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. M. V. C. C. I.
GREFIER
G. I. -B.
Red.I.C.M./ICM.
2 ex./_ Jud.fond. P. P
| ← Decizia penală nr. 130/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 109/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
