Decizia penală nr. 568/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.568/R/2013

Ședința publică din 23 aprilie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE	: I.	M.
JUDECĂTORI	: L.	H.
	: V.	C.
GREFIER	: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR

- SEBASTIAN DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M.	L.	,
împotriva sentinței penale nr.9/_, pronunțată în dosar nr._		al

Judecătoriei C. N., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 114/P/2012 din data de_ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., pentru săvârșirea infracțiunilor de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicul în România, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.M. P., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul M. L. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.C. Moșteanu, din cadrul Baroului C.

, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Apărătorul inculpatului, învederează instanței că acesta domciliază în Germania, sens în care solicită citarea acestuia. Arată că mama inculpatului a luat legătura cu ea și i-a comunicat că inculpatul nu cunoaște despre acest termen de judecată.

Reprezentantul Parchetului nu se opune amânării cauzei din acest motiv. Instanța, deliberând, având în vedere că este apărător ales în cauză,

procedura de citare este legal îndeplinită astfel că respinge cererea de amânare și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se constate că în mod greșit instanța de fond a reținut starea de recidivă. Din considerentele hotărârii, se poate observa că din eroare s-a considerat că pedeapsa ar fi fost executată în anul 2004 cu toate că la fila 52 din dosarul de urmărire penală există cazierul judiciar al inculpatului din care reiese că acesta s-a eliberat în anul 2002 cu un rest de pedeapsă și nu în anul 2004. Consideră că se impune înlăturarea prevederilor

art.37 lit.b C.penal iar în ceea ce privește pedeapsa care urmează să fie aplicată, să se rețină circumstanțe atenuante. Astfel, solicită a se avea în vedere că inculpatul are doi copii minori în întreținere, are un loc de muncă stabil, a recuperat integral prejudiciul cauzat și a recunoscut comiterea faptelor însă la instanța de fond nu a putut fi prezent pentru a solicita aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen. Pentru toate acestea, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege având ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere prev.de art.86/1 C.penal.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 9 din data de 8 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 334 al. 1 din

C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. L. din infracțiunile de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.

87 al. 5 din OUG 195/2002, R și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost reținut în vederea anulării prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. în infracțiunile de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost reținut în vederea anulării prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.

În baza art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. a fost condamnat inculpatul M. L., fiul lui Aurel si M., născut la data de 10 decembrie 1970 în loc. C. -N., jud. C., CNP 1., cetățean român, studii medii, muncitor, necăsătorit, tatăl a doi copii minori, domiciliat în C. -N., str. P., nr. 7, ap. 12, jud. C., f.f.l. în comuna B., nr. 451, jud. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În baza art. 37 lit. b din C.pen. s-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1676/9 decembrie 1999 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 119/15 martie 2000 pronunțată de Curtea de Apel C. .

În baza art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. a fost condamnat inculpatul M. L. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost reținut în vederea anulării.

În baza art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni atât între ele cât și cu

infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată în condițiile art. 86^1, 86^2 din C.pen. prin sentința penală nr. 170/7 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1190/11 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

.
În baza art. 86^5 al. 1 din C.pen. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 170/7 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1190/11 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C.
În temeiul art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, 1 an și 2 luni închisoare și 6 luni închisoare și aplică inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b din C.p.p. rap. la art. 10 lit. i^1 din Cp.p. cu aplicarea art. 260 al. 2 din C.pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G. D. PAMELA, fiica lui Dorel si V., născută la data de 8 iulie 1987 în loc. C. -N., jud. C., CNP 2., cetățean român, studii medii, necăsătorită, mamă a unui copil minor, domiciliată în comuna B., nr. 451, jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturile mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 din C.pen.
În baza art. 191 al. 1 și art. 192 pct. 2 lit. a din C.p.p. a fost obligat inculpatul M. L. la plata sumei de 400 lei, iar pe inculpata G. D. PAMELA la plata sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată avasante de stat.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariile avocaților desemnați din oficiu, d-na A. N. de 300 lei și d-nul MILOȘ A. V. de 300 de lei au fost avansate din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriu nr. 114/P/2012, întocmit la data de_ de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului M. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep. și a infracțiunii de refuz al conductorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 și a inculpatei G.
Pamela pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, fapă prev. de art. 260 alin. 1 C. pen..

În fapt, s-a reținut, în esență, că în data de de_, în jurul orelor 16 martora Cîmpean C. conducea autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ pe str. Oașului din direcția magazinului ,,Real"; spre gara CFR, iar în momentul în care a ajuns în dreptul stației PECO și a semnalizat operațiunea de viraj la stânga, autoturismul condus de aceasta a fost acroșat în partea stângă spate de autotutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ condusă de inculpatul M. L. . Martora și inculpatul au parcat pe partea dreaptă a drumului pentru a nu încurca circulația. Cerându-i explicații pentru cele întâmplate inculpatului M. L., martora Cîmpean C. a observat că nu se poate înțelege cu acesta, precum și faptul că inculpatul

părea a fi sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care a sunat la 112 pentru a solicita prezența unui echipaj de poliție.

Până la sosirea echipajului de poliție inculpatul M. L. a părăsit locul accidentului, lăsând autoutilitara condusă de acesta parcată pe partea dreaptă a părții carosabile. În aceeași zi, în jurul orelor 16:50, în timp ce martora Cîmpean C. se deplasa cu autoturismul său pe str. Decebal din C. N., în fața unui cafe-bar l-a observat pe inculpatul M. L., motiv pentru care aceasta a oprit pentru a-i cere explicații, sunând totodată la poliție. La scurt timp a sosit un echipaj de poliție, iar martora Cîmpean C. l-a indicat pe inculpatul M. L. ca fiind șoferul autoutilitarei implicate în evenimentul rutier. Echipajul de poliție i-a solicitat inculpatului M. L. să se supună testării cu aparatul alcooltest, însă acesta a refuzat spunând că autoutilitara ar fi fost condusă de concubina sa, inculpata G. D., împrejurare confirmată și de inculpata G. D. . Existând date rezonabile cu privire la o altă stare de fapt, inculpatul M. L. a fost condus la UPU 1 C. pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat recoltarea probelor.

Totodată, se arată faptul că la momentul săvârșirii faptei inculpatului nu avea dreptul de a conduce, fiind cercertat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice, faptă prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, caz în care se reține permisul de conducere și se eliberează dovadă înlocuitoare fără drept de conducere. Cu toate acestea, inculpatul nu și-a predat permisul de conducere deși avea o astfel de obligație.

În vederea soluționării cauzei, în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a

infracțiunii (f. 6.7 d.u.p.), buletinul de examninare clinică (f. 8-9 d.u.p.), procesul verbal întocmit cu ocazia unor verificări la S.C. CORETEL S.R.L. (f. 10 d.u.p.), adresa de la S.C. CORETEL S.R.L. (f. 14 d.u.p.), CD-uri cu înregistrări video din incinta atelierului aparținând S.C. CORETEL S.R.L. (f. 13, 15, 19-22 d.u.p.), CD-uri cu înregistrări video de la S.C. OMV PETROM S.A. C. din_ (f. 13 d.u.p.), declarație martor Roșca D. (f. 23 d.u.p.), declarație martor Ispas Dănuț (f. 24 d.u.p.), declarație martor Cîmpean C. (f. 26-27, 30-32 d.u.p.), declarație martor G. Dorel (f. 33 d.u.p.), declarație martor G. D. (f. 34-35 d.u.p.), declarație inculpată G. D. (f. 40-41 d.u.p.) declarație inculpat M. L. (f. 43-44 d.u.p.).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În data de_, după ce a consumat o cantitate de votcă și bere, în jurul orelor 12:08, inculpatul M. L., având dreptul de a conduce suspendat, s-a deplasat cu autoutilitara marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, aparținând concubinei acestuia, inculpatei G. D. Pamela la service-ul auto S.C. Coretel S.R.L. din incinta fabricii Carbochim situat în C. -N., Pta. 1 Mai nr. 3 (declarație inculpat M. L. f. 44 d.u.p., declarație martor G. D. Pamela f. 35 verso d.u.p.), de unde a plecat după aproximativ 8 minute (adresa S.C. Coretel S.R.L. f. 8 d.u.p.).

În cursul aceleași zile, inculpatul, după ce a mai consumat două beri, în jurul orelor 16:00, s-a deplasat cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe str. Oașului din direcția magazinului ,,Real"; spre gara CFR, unde în dreptul stației ,,Petrom";, în timp ce martora Cîmpean C., conducând autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_, a semnalizat și a redus viteza pentru a efectua un viraj la stânga, intenționând să intre să alimenteze din stația de carburanți, inculpatul a tamponat-o ușor în colțul din stânga spate (declarație inculpat M. L., declarație martor C. C. - f. 42 d.i., f. 26

verso d.u.p., f. 30 verso d.u.p., procesul verbal de constare a infracțiunii- f. 6 d.u.p., declarație martor G. Dorel- f. 44 d.i.).

După producerea accidentului, inculpatul M. L. a mai condus aproximativ 10 metri și a parcat autoutilitara pe partea dreaptă a părții carosabile, iar martora Cîmpean C. a parcat în spatele acestuia la câțiva metri (proces-verbal de constatare a infracțiunii f. 8 d.u.p., declarație martora Cîmpean C. f. 42 d.i., f. 23 verso d.u.p., 26 verso d.u.p.).

După oprire, inculpatul M. L. a coborât pe portiera din partea dreaptă a autoutilitarei, aceasta fiind dotată cu volanul pe partea dreaptă (declarație martor Roșca D. M. -f. 23 verso d.u.p.), și s-a așezat pe trotuar (declarație martor Cîmpean C., f. 42 d.i.). Martora Cîmpean C. a încercat să vorbească cu inculpatul M. L., însă acesta era ,,în imposibilitatea de a comunica"; (declarație martor Cîmpean C. - f. 42 d.i.), ceea ce a făcut-o pe aceasta să creadă că inculpatul ,,se afla sub influența băuturilor alcoolice";

(declarație martora Cîmpean C., f. 26 verso d.u.p.). Având în vedere acest fapt, martora Cîmpean C. s-a întors la autovehiculul acestei de unde a telefonat la serviciul de urgență 112, solicitând prezența unui echipaj de poliție, iar în timp ce aceasta vorbea la telefon, inculpatul M. L. a abadonat autoutilitara unde era parcată și s-a îndreptat pe jos, singur, spre gara CFR (declarație martor Roșca D. - f. 23 d.u.p., declarație inculpat M. L. - d.i.). Echipajul de poliție a sosit după aproximativ 5-7 minute, însă de față mai era doar martora Cîmpean C., care a fost îndrumată spre biroul tamponări de pe

C. Turzii pentru a i se elibera autorizația de reparație (proces verbal de constatare a infracțiunii f. 6 d.u.p., declarație martor Cîmpean C. (declarație martor Cîmpean C. - f. 31).

Câteva minute mai târziu, martora Cîmpean C. s-a deplasat pe str. Decebal, unde în fața localului de la nr. 104, având destinația de restaurant, l- a observat pe inculpatul M. L., fapt pentru care a oprit autovehiculul și s-a îndreptat spre aceasta pentru a-i cere explicații legate de părăsirea locului accidentului, sunând totodată la poliție pentru a anunța că l-a găsit pe autorul accidentului (declarație martor Cîmpean C. f. 42 d.i., f. 26 verso d.u.p., f. 31 verso d.u.p.).

În timp ce discuta cu inculpatul M. L. la martora Cîmpean C. a venit inculpata G. D. Pamela care i-a spus martorei că aceasta este cea care a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, și nu inculpatul M. L.

, fapt susținut de inculpata G. D. Pamela și în fața organelor de poliție după sosirea acestora, în același sens fiind și declarațiile inculpatului M. L. (declarație martor Cîmpean Caremen- f. 26 verso d.u.p., f. 27 verso d.u.p., f. 31 d.u.p., declarație inculpat M. L. - d.i., declarație inculpată G. D. Pamela f. 28 d.i., f. 29 d.i.).

Cu toate acestea, martora Cîmpean C. l-a indicat organelor de poliție pe inculpatul M. L. ca fiind conducătorul autoutilitarei care a acroșat-o, iar polițiștii i-au solicitat inculpatului M. L. să sufle în alcooltest, însă acesta a refuzat (procesul verbal de constatare a infracțiunii-f. 6 d.u.p., declarație martor Ispas Dănuț- f. 24 d.u.p.), motiv pentru care inculpatul M.

L. a fost condus la UPU 1 C. pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii nivelului de alcoolemie în sânge, fapt refuzat, de asemenea, de către inculpat (proces verbal de constatare a infracțiunii- f. 7 d.u.p., declarație inculpat M. L. - d.i., f. 44 d.u.p., procesul verbal de prelevare- f. 8 d.u.p.).

Raportat la prevederile art. 69 C. proc. pen., instanța a înlăturat declarațiile date în etapa de urmărire penală de inculpații M. L. și G. D. Pamela pe motiv că nu se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză.

Astfel, în declarațiile date în fază de urmărire penală de inculpații M. L. (f. 44 d.u.p., f. 6 d.u.p.) și G. D. Pamela (f. 34-35 d.u.p., f. 40-41 d.u.p.) aceștia au declarat constant că inculpata G. D. Pamela este cea care a condus autoutilitara marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_ în momentul producerii accidentului și nu inculpatul M. L. .

În primul rând, însăși inculpații au revenit asupra celor declarate în faza de urmărire penală, inculpata G. D. Pamela declarând în fața instanței că

,,am declarat în faza de urmărire penală că eu aș fi condus autovehiculul, dar nu este adevărat. În cursul urmăririi penale am arătat și modul în care s-a petrecut accidentul, dar eu am aflat de modalitatea în care s-a produs accidentul arătat de la M. L. și femeia care a fost implicată în accident"; (f. 28 d.i.), în timp ce inculpatul M. L. a arătat în fața instanței că ,,eram speriat pentru că nu aveam dreptul să conduc autovehicule pe drumurile publice, întrucât permisul mi- a fost suspendat...M-am întâlnit cu soția mea pe str. Decebal și aici a venit poliția, iar eu am declarat că nu am condus eu ci ar fi condus soția mea"; (f.

...d.i.).

Mai mult, declarațiile date de cei doi inculpații în faza de urmărire penală vin în contradicție și cu cele declarate de martorii Cîmpean C., Roșca D. și

G. Dorel. În acest sens, martora Cîmpean C. a declarat că ,,după sosirea organelor de poliție le-am indicat persoana de sex masculin pe care am văzut-o ieșind din auto";( f. 43 d.i.), referindu-se la inculpatul M. L., iar martora Roșca D. a declarat că ,,am văzut când din dubița albă de pe locul dreapta față ...a coborât un bărbat...Subliniez faptul că în acest timp din dubiță nu a coborât nici o altă persoană..."; (f. 23 verso d.u.p.), în timp ce la termenul de judecată din data de 11 decembrie 2012, martorul G. Dorel, tatăl inculpatei

G. D. Pamela, a arătat că ,,la un momendat fica mea a fost sunată de către

M. L., care i-a spus că a avut loc un accident minor"; (f. 44 d.i.).

Pentru aceleași considerente, în temeiul prevederilor art. 63 alin. 2 C. proc. pen., instanța a înlăturat și declarația dată de martorul G. Dorel în faza de urmărire penală (f. 33 d.u.p.). Astfel, în cuprinsul acestei declarații martorul G. Dorel a arătat că în data de_ fica acestuia, inculpata G.

D. Pamela, l-ar fi sunat să-l anunțe că a avut un accident de circulație (f. 33 d.u.p.). Așa cum s-a arătat anterior, în fața instanței de judecată martorul a revenit asupra celor relatate, arătând că de fapt inculpatul M. L. a sunat-o pe fica acestuia să-i spună de producerea unui accident (f. 44 d.i.).

Instanța a reținut, de asemenea, că în data de_, inculpatul M. L. a condus pe drumurile publice un autovehicul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care acestuia i s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, fiind trimis în judecată prin rechizitoriu din_, emis în dosarul nr. 273/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. (f. 46 d.u.p., 51 verso d.u.p, 53 verso d.u.p.), iar prin sentința penală nr. 170/7 februarie 2012 a Judecătoriei

C. -N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1190/_ a Curții de Apel C. acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni cu suspendare sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 2 luni.

În drept, fapta inculpatului M. L. care în data de_ a condus autoutilitara Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe str. Oașului din C. -N. având dreptul de a conduce suspendat și a refuzat să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii gradului de alcoolemie a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce avea dreptul de a conduce suspendat, faptă prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 și a infracțiunii de refuz al

conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei conform prevederilor art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 constituie infracțiune refuzul, împotrivirea sau sustragerea conducătorului unui autoturism de a se supune recoltării probelor biologice, ori testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora. Așadar, indiferent de existența sau inexistența unui consum anterior de alcool sau substanțe stupefiante ori a unor medicamente cu efecte similare, în cazul în care la solicitarea organului de poliție conducătorul auto refuză să fie supus testării cu alcooltestul, sau refuză recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii nivelului alcoolemie, acesta săvârșete infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.

Din punct de vedere al naturii sale, infracțiunea este una cu conținutul alternativ, astfel încât chiar dacă autorul săvârșește fapta în mai multe modalități, respectiv refuză atât testarea cu alcooltestul cât și recoltarea de probe biologice, ori a consumat atât alcool cât și substanțe stupefiante, se va reține o singură infracțiune.

Raportat la prezenta cauză, latura obiectivă constă în refuzul inculpatului de a fi supus atât testării cu alcooltestul cât și în refuzul său de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Faptul că, așa cum a susținut apărătorul inculpatului, ulterior producerii evenimentului rutier inculpatul a consumat băuturi alcoolice, ceea ce ar fi condus la un rezultat neconform cu realitate la momentul testării, nu este de natură a înlătura vinovăția acestuia. Astfel, acesta a părăsit locul accidentului tocmai în considerarea faptului că a condus autoutilitara deși avea dreptul de a conduce suspendat. Or, faptul că între momentul producerii accidentului și momentul solicitării organelor de poliție de a se supune testării cu alcooltestul și recoltării probelor biologice a consumat băuturi alcoolice este culpa exclusivă a acestui și nu poate impieta asupra răspunderii sale penale, dat fiind că acesta putea să aștepte sosirea echipajului de poliție la locul producerii accidentului. Mai mult, însăși inculpatul declară că ,,am văzut-o în schimb pe persoana care a condus autovehiculul cu care am intrat în coliziune că suna la poliție și atunci am plecat de la locul accidentului";. Așa fiind, este evident faptul că inculpatul era conștient că au fost sesizate organele de poliție și totuși a ales să consume alcool ulterior producerii accidentului.

În plus, o atare apărare este cu atât mai nefondată cu cât din ansamblul probator administrat în cauză, inclusiv din declarațiile date de acesta în faza de urmărire penală (f. 44 d.u.p.), rezultă că anterior producerii accidentului acesta era în stare vădită de ebrietate. Referindu-se la un moment anterior producerii accidentului, inculpatul arată că ,,la localul Pescarul am rămas circa 45-60 de minute, timp în care am consumat votcă Stalinskaya și bere cu alcool, însă nu rețin cantitatea...La service-ul auto am consumat 2-3 de bere cu alcool"; (f. 44 d.u.p.). Totodată, referindu-se la starea s-a de ebrietate din momentul producerii accidentului, inculpatul arată că ,,am observat în zonă o femeie care vocifera, însă nu cunosc motivul și nici ce spunea, cu mențiunea că anumite aspecte nu mi le amintesc întrucât mă aflam sub influența alcoolului. ...Nu știu dacă femeia mi se adresa mie sau altcuiva...Subliniez că eu nu eram foarte conștient ca urmare a consumului de alcool, astfel că îmi amintesc evenimentele în mod episodic și fără o anumită claritate și coerență"; (f. 44 d.u.p.). În același

sens sunt și declarațiile martorei Roșca D. care arată că ,,ceea ce mi-a atras atenția la bărbatul respectiv care se deplasa spre gară a fost aceea că avea un mers clătinat, neputând să-și mențină echilibrul și traiectoria dreaptă"; (f. 23 verso d.u.p.).

Toate aceste elemente relevă starea avansată de ebrietate în care se afla inculpatul la momentul producerii accidentului, ceea ce ar justifica, pe lângă faptul că inculpatul nu avea dreptul de a conduce, încercarea sa de sustragere și a concubinei sale de a lua asupra sa comiterea faptei.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a C. pen.. Astfel, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f.6-7 d.u.p.), organele de poliție i-au atras inculpatului atenția asupra consecințelor penale a refuzului de a se supune testării cu alcooltestul și de a i se recolta probe biologice, însă, cu toate acestea, inculpatul a refuzat parcurgerea ambelor forme de stabilire a alcoolemiei, ceea ce relevă că acesta nu doar că a prevăzut dar a și urmărit să se sustragă de la stabilirea alcoolemiei.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta inculpatului și starea de pericol creată pentru ordinea publică, acesta reiese din materialitatea faptei.

Infracțiunea de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, a fost săvârșită de inculpatul M. L. în condițiile recidivei mari postexecutorii prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C. pen., pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, în ceea ce privește primul termen al recidivei, prin sentința penală nr. 1676/9 decembrie 2009 a Judecătoriei C. -N., definitivă prin decizia penală119/15 martie 2000 pronunțată de Curtea de Apel C., inculpatul M.

L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, acesta fiind arestat la data de_ și eliberat la data_, rămânând un rest de pedeapsă de 325 de zile. În termenul de reabilitare de 5 ani stabilit conform art. 135 alin. 1 lit. a

C. pen., inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 258/_ a Judecătoriei C. -N., definitivă prin decizia penală nr. 620/_ a Curții de Apel C. la pedeapsa închisorii de 3 luni. Inculpatul a început executarea acestei pedepse la data de_ fiind eliberat la data de_ . Raportat la prev. art. 136 alin. 1 C. pen., de la data când a luat sfârșit executarea acestei din urmă pedepse, având în vederea că pedeapsa anterioară era mai mare, a început să curgă un nou termen de reabilitare de 5 ani. Astfel, în momentul în care inculpatul a săvârșit faptele,_ ce fac obiectul prezentului dosar nu se împlinise încă termenul de reabilitare de 5 ani, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 39 alin. 2 C. pen.

În ceea ce privește cel de-al doilea termen al recidivei și această condiție este îndeplinită, legiuitorul prevăzând pentru infracțiunea de împotrivire la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei un maxim special al închisorii de 7 ani. Așadar, în aceste limite, vom dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.

L. .

La individualizarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, instanța a avut în vedere atât scopul sancționator, reeducator preventiv pe care trebuie să îl aibă pedeapsa aplicată conform art. 52 C. pen., cât și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen..

În primul rând, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor în cazul infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani.

În al doilea rând, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat. În acest sens, instanța a avut în vedere că din probatoriul existent la dosarul cauzei rezultă că inculpatul deși a refuzat supunerea la recoltarea de probe biologice acesta nu s-a manifestat agresiv nici fizic și nici verbal, acceptând să fie transportat de echipajul de poliției până la UPU 1 C. .

În fine, în ceea ce privește persoana inculpatului M. L., instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este tatăl a doi copii minori pe care îi întreține și că în fața instanței de judecată a recunoscut săvârșirea faptei. Instanța a mai reținut că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, mai fiind anterior condamnat pentru săvârșirea a diverse fapte penale.

În considerarea acestor elemente, instanța apreciind că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare este suficientă pentru formarea unei atitudini corecte față ordinea de drept și de normele de conviețuire socială, în temeiul art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, l-a condamnat pe inculpatul M. L. la această pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de împotrivire la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În ceea privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce avea dreptul de a conduce suspendat

Conform art. 111 pct. 1 lit. b din OUG 195/2002 în cazul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 se reține permisul de conducere, iar conform art. 111 pct. 3 din OUG 195/2002, în ipoteza prevăzută de art. 111 pct. 1 lit. b din OUG 195/2002 se eliberează se eliberează o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație. Art. 97 pct. din OUG 195/2002 prevede că perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul se consideră suspendare.

Așadar, deși inculpatul nu a predat permisul de conducere, după cum rezultă din fișa de cazier auto (f. 47 d.u.p.) de la momentul în care acesta a fost depistat în trafic de către organele de poliție rutieră conducând un autovehicul având o alcoolemie de peste 0,8g/l alcool pur, dreptul acestuia de a conduce un autovehicul a fost suspendat. M. iv pentru care, raportat la data săvârșirii faptei ce constituie obiectul prezentei cauze,_, inculpatul avea dreptul de a conduce suspedat, în sensul prevederilor art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.

Conform art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 constituie infracțiunea conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce.

Latura obiectivă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat constă în acțiunea inculpatului de a conduce autoutilitara marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_ pe strada Oașului din C. -N. în timp ce avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat. Astfel, prin declarația dată în fața instanței de judecată acesta recunoaște că, știind că nu avea dreptul de a conduce un

autovehicul, s-a hotărât să conducă autoutilitara aparținând concubinei acestuia, inculpata G. D. Pamela la service-ul situat în Pța. 1 Mai din Municipiul C. -N., iar ulterior să conducă același autovehicul pe str. Oașului. Acționând în acest fel, inculpatul a cauzat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, pericol ce s-a și materializat prin accidentul rutier cauzat de acesta.

Din punct de vedere al laturii subiective, fapta a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a C. pen., respectiv intenție directă.

Relevantă în acest sens este tot declarația dată de inculpat în fața instanței de judecată în care acesta arată că ,,eram speriat pentru că nu aveam dreptul să conduc autovehicule pe drumurile publice, întrucât permisul mi-a fost suspendat";

(f. ...d.i.). Din această declarație rezultă în mod indeniabil nu doar faptul că inculpatul M. L. a prevăzut rezultatul faptei sale, însă a și urmărit acest rezultat, respectiv să conducă pe drumurile publice un autovehicul deși avea dreptul de a conduce suspendat.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta comisă de inculpat și rezultatul produs, respectiv stare de pericol creată, acesta reiese din modul de derulare a activității infracționale.

Și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui drept de conducere a fost suspendat a fost săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie, pentru argumentele expuse mai sus.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere și de această dată scopul pe care trebuie să-l atingă aplicarea unei pedepse penale conform art. 52 C. pen. și criteriile generale de individualizare ale pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen..

Astfel, în ceea ce privește pericolul social al faptei, pe lângă elementele prevăzute la pct. V, instanța a avut în vedere atât faptul că inculpatul a circulat în plină zi pe o stradă relativ intens circulată, cât și faptul că acesta a mai condus în aceeași zi autovehiculul, în momentul în care s-a deplasat la service-ul auto din Pța. 1 Mai.

În ceea ce privește persoana inculpatului, aceleași elemente ca și mai sus au fost avute în vedere de către instanță.

Totodată, instanța a reținut că pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui drept de conducere a fost suspendat, legiuitorul a prevăzut la art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 alternativ pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii, iar în ceea ce privește pedeapsa închisorii au fost prevăzute ca limite speciale minimul de 6

luni și maximul de 3 ani.

În considerarea tuturor acestor elemente, instanța, în vederea formării unei atitudini corecte inculpatului față de legea penală și societate, în temeiul prevederilor art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, instanța l-a condamnat pe inculpatul M. L. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărui drept de conducere a fost suspendat.

Cele două infracțiunii, săvârșite de inculpatul M. L., ce constituie obiectul prezentei cauze au fost comise în stare de concurs real, în condițiile art. 33 lit. a C. pen., fiind săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Totodată, cele două infracțiuni sunt în concurs real cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană de către o persoană care o îmbibație alcoolică de peste 0,8g/l pur în sânge, pentru care inculpatul M. L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni prin sentința penală nr. 170/7 februarie 2012 a Judecătoriei C. -N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1190/11 noiembrie 2012 a Curții de Apel C. . Astfel, cele două infracțiuni ce constituie obiectul prezentei cauze au fost săvârșite mai după ce a fost săvârșită infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană de către o persoană care o

îmbibație alcoolică de peste 0,8g/l pur în sânge, însă mai înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru aceasta, motiv pentru care, raportat la prevederile art. 33 a, cele trei infracțiuni au fost săvârșite în concurs real.

Așa fiind, având în vedere că infracțiunile ce constituie obiectul prezentei cauze au fost descoperite în termenul de încercare de 3 ani și 2 luni stabilit prin sentința penală nr. 170/7 februarie 2012 a Judecătoriei C. -N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1190/11 noiembrie 2012 a Curții de Apel C. ,

în temeiul prevederilor art. 86 ind. 5 rap. la art. 85 alin. 1 C. pen., instanța va dispune anularea suspendări sub supraveghere dispusă prin hotărârile penale anterior menționate, iar în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 lit. b C. pen., s- au contopit cele trei pedepse, respectiv pedeapsa de 6 luni și pedeapsa de 2 ani dispuse în prezenta cauză și pedeapsa de 1 an și 2 luni a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța s-a raportat atât la soluția pronunțată de Î.C.C.J în decizia nr. LXXIV pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie conform art. 414 ind. 5 alin. 4 C. proc. pen., cât și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst

c. Marii Britanii și Sabou și Pârcălab c. României.

Astfel, natura și gravitatea faptelor conduc la concluzia că inculpatul este nedem pentru a-și exercita dreptul de a alege, a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice pe durata executării pedepsei principale, motiv pentru care în temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 C. pen.

Cu privire la inculpata G. D. Pamela, instanța a reținut că deși în cursul urmăririi penale aceasta a declarat în mod constant că ea a fost cea care a condus autofurgoneta marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ la data producerii accidentului, în faza de judecată ea a revenit asupra celor declarate anterior, arătând că de fapt, inculpatul M. L. a fost cel care a condus autovehiculul anterior menționat la epoca faptelor (f. 28-29 d.i.).

Prin rechizitoriu, Parchetul a sesizat instanța cu privire săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 260 alin.1 C. pen..

Conform art. 260 alin. 2 C. pen. prevede că mărturia mincinoasă nu se pedepsește dacă în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.

Cauza de nepedepsire prevăzută de art. 260 alin. 2 C. pen. vizează acele situații în care martorul care a făcut o afirmație mincinoasă își retrage mărturia astfel făcută mai înainte ca cel acuzat în cauză să fi fost arestat preventiv, în cauză să se fi pronunța o soluție de netrimitere în faza de urmărire penală, ori o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, în faza de judecată.

Așa fiind, având în vedere că inculpata și-a retras mărturia depusă în faza de urmărire penală mai înainte ca instanța de judecată să se fi pronunțat asupra cauzei, și fără ca anterior Parchetul să fi pronunțat o soluție de neurmărire, ori inculpatul M. L. să fi fost arestat preventiv, inculpata

întrunește condițiile cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 260 alin.1 C. pen., motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. i ind. 1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 260 alin. 2 C. pen. instanța s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G. D. Pamela.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 191 alin. 1 și art. 192 pct. 2 lit. a C. proc. pen., instanța a obligat inculpatul M. L. la plata sumei de 400 de lei, iar pe inculpata G. D. Pamela la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 189 alin. 1 C. proc. pen., cheltuieli avocaților desemnați din oficiu, respectiv d-na. A. N. în sumă de 300 de lei și d-nul. Miloș A.

V., tot în sumă de 300 de lei, au fost avansate din fondurile M. ui Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. L. , solicitând casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se constate că în mod greșit instanța de fond a reținut starea de recidivă. Din considerentele hotărârii, se poate observa că din eroare s-a considerat că pedeapsa ar fi fost executată în anul 2004 cu toate că la fila 52 din dosarul de urmărire penală există cazierul judiciar al inculpatului din care reiese că acesta s-a eliberat în anul 2002 cu un rest de pedeapsă și nu în anul 2004. Consideră că se impune înlăturarea prevederilor art.37 lit.b C.penal iar în ceea ce privește pedeapsa care urmează să fie aplicată, să se rețină circumstanțe atenuante. Astfel, solicită a se avea în vedere că inculpatul are doi copii minori în întreținere, are un loc de muncă stabil, a recuperat integral prejudiciul cauzat și a recunoscut comiterea faptelor însă la instanța de fond nu a putut fi prezent pentru a solicita aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen. Pentru toate acestea, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege având ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere prev.de art.86/1 C.penal.

Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de recurs,Curtea va constata că acesta este nefondat.

Pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicul în România, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep.

Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C.pen.,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului inclusiv starea de recidivă,instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.

Astfel,starea de recidivă a fost corect reținută de prima instanță,aceasta întrucât inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr.1676/_ ,fiind arestat la_ și eliberat la_ cu un rest de 325 zile,însă și raportat la această dată a liberării sale ,înainte de a fi împlinit termenul de reabilitare de 5 ani a comis o nouă faptă,fiind condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare prin Sentința penală 258/6 martie 2007 (termenul prev. de art.135 socotindu-se de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei),fiind liberat la_ ,dată de la care a început să curgă un nou termen de reabilitare de 5 ani ,care nu era împlinit la data comiterii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze.

Față de toate aceste aspecte,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acesteia (neinpunându-se reținerea circumstanțelor atenuante raportat la antecedentele penale ale acestuia ) cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acesteia,iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.

Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial partial.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. L., domiciliat în C. N., str. P., nr. 7, ap.12, f.f.l în comuna B., nr. 451, jud. C. împotriva sentintei penale nr. 9 din 8 ianuarie 2013 a Judecătoriei C.

N. .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. partial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2013.

	PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,
I.	M.	L.	H.	V.	C.

GREFIER,

L. C.

Dact.M.I./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. L. M.

← Decizia penală nr. 15/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe...		Decizia penală nr. 130/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... →

Decizia penală nr. 568/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 568/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice