Decizia penală nr. 15/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ *
DECIZIA PENALĂ NR.15/R/2013
Ședința publică din 7 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
V. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R.
V. împotriva sentinței penale nr.342 din 19 noiembrie 2012 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._ */, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost retras sau anulat și părăsirea locului accidentului de către conducătorul autovehiculului implicat în accident de circulație dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art.86 al.2 și art.89 al.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic.art.33 lit. a C.pen. în condițiile art.83 și art.37 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. V.
, în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. Maxim A., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. V. arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. V. solicită admiterea recursului în ce privește săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.pr.pen., arătând că raportat la circumstanțele concrete în care s-au petrecut evenimentele, nu există infracțiunea de părăsire a locului accidentului, inculpatul susținând că în momentul în care organele de cercetare au ajuns la fața locului, se afla la locul unde a avut loc tamponarea celor două autoturisme.
Raportat la memoriul depus de inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului de sub
învinuirea săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, arătând că fapta nu există.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sunt incidente prev.art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
De asemenea, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În susținerea poziției procesuale arată că solicitarea inculpatului nu este admisibilă în prezentul recurs, urmare a procedurii simplificate de judecată, pe care a solicitat-o în fața instanței de fond, astfel încât nu se poate discuta în acest moment achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002. Dacă s-ar proceda astfel, ar însemna că este retractabilă declarația dată în fața instanței de fond cu privire la alegerea procedurii simplificate, ori o astfel de posibilitate nu este consfințită prin prevederile Codului de procedură penală.
De asemenea, dacă printr-o interpretate largă a textului de lege se ajunge la concluzia caracterului retractabil a unei asemenea declarații, s-ar impune administrarea de probatoriu raportat la poziția pe care inculpatul o adoptă în fața instanței de recurs.
Pe de altă parte, dincolo de aceste aspecte ce țin de dreptul procedural, consideră că nu se poate discuta în prezenta cauză inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului reținută în mod corect în sarcina inculpatului, iar pedepsele aplicate sunt corect individualizate, ajungându-se la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție și respectiv la o pedeapsă de 2 ani și 7 luni închisoare, urmare a aplicării prev.art.37 lit. a și art.83 C.pen.
Este evident că inculpatul are o conduită constantă în a încălca normele privind circulația pe drumurile publice, toate infracțiunile săvârșite până la acest moment fiind la regimul circulației pe drumurile publice, motiv pentru care nu se impune a fi criticată, hotărârea nici cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.
Concluzionând, sub toate aspectele apreciază recursul nefondat și solicită respingerea acestuia.
Inculpatul R. V. având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său. Susține că a fost nevoit să se deplaseze aproximativ 20 metri până acasă cu mama sa, care era bolnavă și avea nevoie de morfină, însă a revenit la locul faptei.
Lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.342 din 19 noiembrie 2012 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr._ */, a fost condamnat inculpatul R. V. ( fiul lui V. și Raveca, născut la 6 mai 1957 în D., județul C., domiciliat în comuna Giera, sat Toager nr.192, județul Timiș, C.N.P. 1., cu
reședința în D., str. Ștefan Cicio P. nr. 10, județul C., în prezent arestat în altă cauză și deținut în Penitenciarul Bistrița, județul Bistrița Năsăud), la pedeapsa de:
- 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul după ce permisul de conducere i-a fost retras sau anulat prev. de art. 86 alin. 2 din
O.U.G. 195/2002 republicată;
- 1 an 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organului de poliție, prev. de art. 89 alin.1 din O.U.G. 195/2002 republicată, totul cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod proc. penală, art. 33 lit.a Cod penal, art. 83 Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal.
În temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 an 4 luni închisoare.
În temeiul art.83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate în privința pedepsei de 1 an 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 537/2010 a Judecătoriei D. și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 2 ani 7 luni închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului pe durata pedepsei închisorii aplicate, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II Cod penal.
s-ac constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a stabilit în favoarea avocatului din oficiu suma de 200 lei, care se va plăti din fondul M. ui Justiției.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 600 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rejudecarea procesului penal, deschis prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din data de 17 aprilie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului R. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism după ce permisul de conducere i-a fost retras sau anulat, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organului de poliție prev. de art. 89 alin.1 din O.U.G nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, art. 83 și 37 lit. a Cod penal.
Fiind audiat în instanță, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 11 iunie 2011, inculpatul R. V. a condus autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din municipiul D., deși avea permisul de conducere anulat din data de_ . Astfel, în jurul orei 09.30 inculpatul deplasându-se pe str. Ștefan Cicio P., în urma efectuării
unei manevre greșite a intrat în coliziune cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, care se afla parcat în fața imobilului cu nr. 1 de pe aceeași stradă. Inculpatul nu a anunțat organele de poliție și a părăsit locul accidentului.
Analizând probele administrate în dosarul cauzei, instanța a apreciat că există dovezi suficiente în sprijinul vinovăției inculpatului
R. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost retras sau anulat și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, fapte prev. de art. 86 alin.2 și art. 89 alin.1 din O.U.G nr. 195/2002 .
Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, recunoscută și se probează cu: proces-verbal de sesizare din oficiu (f.6), declarațiile inculpatului (f.12,42), declarații martori (f.16,18), înscrisuri (f.20), procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare (f.22).
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului R. V., care la data de 11 iunie 2011 a condus pe drumurile publice din municipiul
D., deși avea permisul de conducere anulat și de a părăsi locul accidentului după ce a avariat autoturismul martorului P. N. - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost retras sau anulat și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei - prev. de art. 86 alin. 2 și art. 89 alin.1 din O.U.G nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, în condițiile prev. de art. 83 și 37 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului, cunoscut cu antecedente penale pentru infracțiuni prevăzute de legislația rutieră (f. 11), a avut o atitudine sinceră cu privire la starea de fapt și a regretat comiterea infracțiunilor, cât și faptul că la data de_ inculpatul a fost arestat în altă cauză, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 în Dos. nr._ a Judecătoriei D., pe termen de 29 zile (ulterior pronunțându-se Sentința penală nr. 537/2010).
Față de aceste elemente de individualizare, a fost condamnat inculpatul R. V. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul după ce permisul de conducere i-a fost retras sau anulat prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 republicată și 1 an 4 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organului de poliție, prev. de art. 89 alin.1 din O.U.G. 195/2002 republicată, totul cu aplic. art. 320 ind. 1
Cod proc. penală, art. 33 lit.a Cod penal, art. 83 Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal.
În temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 an 4 luni închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate în privința pedepsei de 1 an 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 537/2010 a Judecătoriei D. și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa 2 ani 7 luni închisoare în regim de detenție.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe durata pedepsei închisorii aplicate, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul R. V., prin care a solicitat casarea acesteia și rejudecând, achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul autovehiculului implicat în accident de circulație dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, prev. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002, în temeiul art. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.pr.pen.
S-a arătat în motivarea recursului că, infracțiunea de părăsire a locului accidentului nu există, întrucât în momentul în care organele de cercetare au ajuns la fața locului, inculpatul se afla la locul unde a avut loc tamponarea celor două autoturisme.
Totodată, s-a arătat că inculpatul a plecat de la locul accidentului doar pentru puțin timp, pentru a merge acasă cu mama sa, grav bolnavă și a-i administra medicamentația necesară, după care a revenit la locul faptei, pe drumul de întoarcere întâlnindu-se cu echipajul de poliție.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen., inculpatul recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Această poziție procesuală a fost adoptată de inculpat pe întreaga durată a procesului, inclusiv în primul ciclu procesual, atât cu ocazia audierii, cât și cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, la ultimul cuvânt, neavând nici un fel de obiecțiuni privind acuzațiile care i se aduc (filele 42, 44 verso - dos. nr._ și, respectiv, filele 87,102 dos. nr._ *, ambele, ale Judecătoriei D. .)
Așa fiind, inculpatul nu poate invoca în recurs, inexistența uneia dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată - părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție -
de vreme ce a recunoscut constant că a părăsit locul accidentului, în maniera cerută de lege, astfel că nici nu a cerut administrarea de probe care să-i confirme apărare formulată în recurs - aceea că a fost nevoit să plece pentru puțin timp de la locul faptei, pentru a-i administra un calmant mamei sale, grav bolnavă.
Pe de altă parte, această împrejurare, ce se poate constitui într- o stare de necesitate , care să înlăture, eventual, caracterul penal la faptei, în conformitate cu dispoz. art.45 Cpen. - nu a fost dovedită în cauză, probele de la dosar, dimpotrivă, înlăturând apărarea inculpatului.
Aceasta deoarece, însăși inculpatul s-a contrazis în explicații, într-o primă fază arătând că a plecat de la domiciliul mamei sale spre spital, dar făcându-i - se rău, a efectuat o manevră de întoarcere pentru a reveni de unde a plecat, moment în care a avariat autoturismul parcat în zonă, pentru ca apoi, să declare că, de fapt, a dus-o pe mama sa la spital, iar la întoarcere, după ce a avariat autoturismul numitului P. N. Sorin, s-a mai deplasat până la locuința mamei, i-a administrat medicamentele și s-a întors înapoi la locul faptei. Ultima variantă este infirmată în cauză de verificările făcute la Spitalul Municip. D., unde în evidențele de la Garda spitalului nu figurează ca prezentându-se mama inculpatului în dimineața de_ . Mai mult, la întâlnirea cu echipajul de poliție, inculpatul nu a recunoscut inițial că a condus autoturismul, susținând că avariile autoturismului le-ar fi produs într-o localitate din apropiere.
În consecință, în mod corect instanța a constatat existența și celei de a doua infracțiuni în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia în comiterea ei, iar pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni deduse judecății au fost judicios individualizate în concordanță cu criteriile prev. de art.72 C.pen. și scopul prev. de art.52 C.pen., cu luarea în considerare a antecedentelor penale ale inculpatului - condamnări tot pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere - și a stării de recidivă în care au fost comise faptele.
Pentru toate aceste considerente se privește ca nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu - av.Maxim A. - ce se va avansa din fondul M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE ĂN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. V., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.342 din 19 noiembrie 2012 a Judecătoriei D. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu - av. Maxim A. - ce se va avansa din fondul M. ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 ianuarie
2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. L. M. V. C.
GREFIER
M. B.
Red./Dact.A.C. 3 ex./_
Jud. fond:Cătinean C.L.
| ← Decizia penală nr. 348/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 568/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
