Decizia penală nr. 1404/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1404/R/2013
Ședința publică din 28 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul N. D. împotriva sentinței penale nr.431 din 4 aprilie 2013 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev.și ped.de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, cu aplic.art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul N. D., av.Sabo S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul N. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul N. D. , susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris la dosar, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 al.2 lit.a C.pr.pen.., rap.la art.10 al.1 lit.d C.pr.pen. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră raportat la faptul că inculpatul nu a avut reprezentarea că nu deține
un permis de conducere legal în țară.
În susținerea recursului, arată că inculpatul a condus un autoturism convins de faptul că posedă permis de conducere în mod legal în Mare Britanie, martorul G. R. Petru fiind cel care l-a ajutat în obținerea acestui permis.
Raportat la faptul că inculpatul nu are studii și datorită mediului nefavorabil în care a trăit, acesta nu a avut reprezentarea psihică a faptului că deține sau nu un permis legal de conducere. Din declarațiile celor doi martori care se aflau cu inculpatul în momentul săvârșirii faptei, rezultă că și aceștia aveau reprezentarea că posedă permis de conducere, așa cum știa și inculpatul.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că din actele de la dosar nu rezultă aspectele arătate de apărare, fiind o simplă susținere a inculpatului legată de această reprezentare la fel de subiectivă cu privire la faptul că avea dreptul de a conducere.
Pe de altă parte, în cazul erorii de fapt esențiale, aceasta trebuie să se refere la o situație premisă a cărei caracter obiectiv să nu poată fi verificat prin mijloace obișnuite de către persoana care pretinde că se află în eroare.
Prin urmare, soluția primei instanțe este corectă pentru considerentele arătate în motivare, apărarea inculpatului fiind înlăturată în mod legal.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 431 din 4 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art 37 lit b Cp a fost condamnat inculpatul N. D., fiul lui Gavril și Virginia, născut la data de_ în C. -N., jud. C., CNP 1., cetățenie română studii 10 clase, fără ocupație, domiciliat în com. F., sat F., nr. 302, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 3., cu antecedente penale, la 1 an si 6 luni inchisoare pe care inculpatul o va executa cu aplic art 71-art 64 lit a teza II Cp.
In baza art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli de judecată către stat. Onorariul avocatului din oficiu Arion S. F., în sumă de 200 lei, se avansează din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 6818/P/2010 din data de_ Parchetul de pe lângă Judecatoria C. -N. a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest în altă cauză a inculpatului N.
D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoana care nu deține permis de conducere fapta prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, în fapt reținându-se ca la data de_ în jurul orei 01,34 a condus autoturismul marca Opel Frontera cu nr. de înmatriculare bulgăresc CC 3341 CB, pe str. T. Mihali din C. -N., fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: adresa SPCRPCIV, adresa BCICP, declarațiile martorilor D. ciu M., Bondi Ar pad Edvard E., declaratiile inculpatului în care acesta nu a recunoscut savârsirea faptei.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, în sensul audierii inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a continuat să susțină, ca și în cursul urmăririi penale, că ar fi obținut permisul de conducere în timp ce se afla în Marea Britanie.
Analizând probatoriul instanța a reținut că în fapt la data de_ în jurul orei 01,34 inculpatul N. D. a condus autoturismul marca Opel Frontera cu nr. de înmatriculare bulgăresc CC 3341 CB, pe str. T. Mihali din C. -
N., fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Cu ocazia opririi sale în trafic inculpatul a declarat că deține permis de conducere eliberat de autoritățile britanice, însă respectivul permis i-ar fi fost reținut în Marea Britanie din cauza unei neacordări de prioritate.
Conform adresei SPCRPCIV (f.11d.u.p.) inculpatul N. D. nu figurează în baza de date a deținătorilor de permise auto din România, iar, conform adresei existente la f.12 d.u.p. inculpatul N. D. nu deține permis de conducere în Marea Britanie și nu este cunoscut în bazele de date ale autorității care eliberează permise de conducere.
Apărarea inculpatului, potrivit căreia acesta ar fi obținut permisul de conducere în timp ce se afla în Marea Britanie plătind suma de 500 euro unui
prieten al său, care, la rândul său, a înmânat această sumă de bani unui bărbat care purta o vestă de polițist, iar, a doua zi, i-ar fost înmânat permisul, este mincinoasă.
Aceasta deoarece, pe de o parte, este de notorietate că pentru obținerea unui permis de conducere se impune dobândirea unor cunoștințe teoretice și practice, iar apoi verificarea acestora în cadrul unor examene date în prezența ori sub controlul unor autorități de stat.
Pe de altă parte, este de remarcat că, inculpatul nu a fost în măsură să prezinte permisul britanic pretins obținut și nici dovada înlocuitoare a acestui permis care i-ar fi fost eliberată de autoritățile britanice.
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana care nu poseda permis de conducere fapta prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal si in acest context de poziția nesincera a acestuia - care a insistat într-o apărare care a presupus un scenariu pueril pe tot parcursul urmăriri penale și al judecății, de antecedența penală și de starea de recidivă postexecutorie (f.16 d.u.p.).
Față de cele arătate instanta a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni inchisoare cu executare în detenție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul N. D. solicitând în principal admiterea recursului și achitarea sa în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală sau, în subsidiar, reducerea pedepsei spre minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
S-a arătat că inculpatul a condus autoturismul fiind convins că posedă permis de conducere obținut în mod legal în Marea Britanie, unde a fost ajutat de
G. R. Petru să obțină permisul menționat. Întrucât are doar 10 clase, iar mediul în care a trăit nu este unul favorabil, inculpatul a fost convins că posedă permis de conducere.
În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse îndreptate înspre minimul special prevăzut de lege, considerând că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea aspră.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că la data de_, în jurul orei 1, 34, inculpatul recurent N. D. a condus autoturismul marca Opel Frontera cu nr.de înmatriculare CC 3341 CB pe drumurile publice din C. -N., deși nu posedă permis de conducere.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului recurent N. D. în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.
Inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul menționat pe drumurile publice, dar a invocat faptul că a avut convingerea că deține permis de conducere.
Susținerea inculpatului nu poate fi primită, deoarece în declarația dată în fața instanței acesta arătat că a obținut permisul dând suma de 500 euro
numitului G. M. Petru, care la rândul lui a înmânat-o unui bărbat care purta vestă de polițist, iar a doua zi prietenul său G. i-a predat permisul de conducere britanic.
Inculpatul nu a fost în măsură să prezinte permisul de conducere obținut, ori dovada înlocuitoare a acestuia, nici faptul că a urmat cursurile unei școli de șoferi și nici pe acela al susținerii unui examen pentru obținerea permisului de conducere.
De asemenea Interpol Londra a comunicat faptul că inculpatul N. D. nu deține permis de conducere emis în Marea Britanie.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului instanța de fond a respectat criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire, persoana inculpatului care a comis fapta în stare de recidivă și a avut o conduită nesinceră.
Săvârșirea prezentei fapte este o dovadă că pedepsele anterior aplicate nu și-au atins scopul de reeducare a inculpatului, de formare a unei conduite conforme cu normele legale.
Nu se impune a reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, instanța de fond manifestând suficientă clemență față de acesta prin aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile în care fapta comisă este sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, precum și raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise, inculpatul punând în pericol siguranța circulației pe drumurile publice prin aceea că nu posedă cunoștințele și îndemânarea necesară conducerii unui autoturism.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea de Apel va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul N. D., domiciliat in comuna F., nr. 302, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 431 din 4 aprilie 2013 a Judecătoriei C. -N. .
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Sabo S. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul N. D., domiciliat in comuna F., nr. 302, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 431 din 4 aprilie 2013 a Judecătoriei C. -N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Sabo S. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
GREFIER
M. B.
Red. L.M./M.N.
2 ex./_ Jud.fond: L. B.
| ← Decizia penală nr. 1649/2013. Infractiuni rutiere-circulația... | Decizia penală nr. 1618/2013. Infractiuni rutiere-circulația... → |
|---|
