Decizia penală nr. 1405/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1405/R/2013

Ședința publică din 28 octombrie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: L. M., judecător

JUDECĂTORI: M. Ș.

ANA C.

G.: M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și inculpatul C. C. NCOLAE împotriva sentinței penale nr.1599 din 20 iunie 2013 a J. ecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 (2 fapte) art.189 al.1 C.pen., art.211 al.1 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă S. G. în calitate de mandatar al părții vătămate S. I. A., asistat de apărător ales av.Dan Steș din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul C.

C. N. și partea civilă S. I. A. . Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 10 octombrie 2013, o cerere de către apărătorul ales al inculpatului C. C. Ncolae, av.Giurgiu A., prin care solicită citarea inculpatului din A. IPJ M., acesta fiind arestat în altă cauză.

Față de această împrejurare, Curtea acordă cuvântul părților.

Apărătorul ales al părții civile S. I. A. , susține că în cauza respectivă este fixat termen de judecată la data de_ .

Reprezentantul M. ui P. , solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea citării inculpatului din A. IPJ M. .

Curtea deliberând, față de lipsa inculpatului C. C. N. și a apărătorului său ales, av.Giurgiu A., încuviințează cererea de amânare formulată de către reprezentantul M. ui P. și fixează un nou termen de judecată pentru data de 11 noiembrie 2013, termen pentru care se va cita

inculpatul din A. IPJ M. și se va efectua adresă către Baroul Cluj pentru a se desemna un apărător din oficiu.

După dezbaterea cauzei, se prezintă apărătorul ales al inculpatului C. C.

N., av.Giurgiu A., care aduce la cunoștință instanței faptul că inculpatul va fi prezentat la acest termen de către A. IPJ M. .

Față de această împrejurare, Curtea va relua cauza la sosirea A. ui IPJ

.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă inculpatul C. C. N., în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Giurgiu A. și S. G. în calitate de
mandatar al părții vătămate S. I. A., asistat de apărător ales, av.Dan Steș, ambii avocați din cadrul Baroului M., cu delegațiile la dosar, lipsă fiind partea civilă S. I. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului C. C.
, depune la dosar rezoluția dată în dosarul nr.911/II/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare.

Apărătorul ales al părții civile S. I. A., depune la dosar un raport de externare eliberat de Institutul Ortopedic Galeazz.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul M. ui P., susține recursul ala cum a fost formulat în scris la dosar, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatului la pedepse înscrise între limitele speciale ale textelor de lege reținute în sarcina sa ca și capete de acuzare și infracțiuni cu privire la care sunt întrunite elementele constitutive ale textelor de încriminare, a se dispune înlăturarea dispozițiilor privind circumstanțierea atenuantă a modului de determinare a cuantumului pedepsei iar pedeapsa rezultantă să fie executată în regim privativ de liberate.

În susținerea recursului arată că întreaga activitate infracțională a inculpatului precum și circumstanțele dovedite privind persoana și personalitatea acestuia, conduc la concluzia că nu este temeinic reținut art.74 lit.a C.pen., iar modalitatea de executare neprivativă de libertate, chiar în condițiile instituirii unui regim de supraveghere, nu este oportun, din perspectiva prevenției speciale și generale precum și a necesității reeducării inculpatului.

Prin urmare, din perspectiva circumstanțelor reale dovedite în dosarul cauzei, instanța nu trebuie să se oprească asupra circumstanțierii atenuante a pedepselor pentru că numărul infracțiunilor, modul de comitere, punerea în practică și mai ales rezultatele infracțiunilor vizând persoane fizice care au fost afectate într-un mod substanțial, nu necesitau o reținere a unor astfel de împrejurări, cu atât mai mult în condițiile date și probațiunea efectuată.

Pe de altă parte, instanța a precizat în cuprinsul motivării că va reține această împrejurare ca circumstanță atenuantă, ca fiind lipsa de antecedente penale ale inculpatului, cu o motivare mai amplă legată de faptul că parchetul doar a afirmat că inculpatul are fapte în antecedență de natură penală, însă nu a dovedit acest aspect.

Precizează că, principial, intenția legiuitorului atunci când a definit și a instituit circumstanța atenuantă de la art.74 lit.a C.pen., a fost de a acorda clemență în anumite situații și facultativ, acelor persoane care anterior comiterii faptei au avut o conduită care să conducă instanța la concluzia că nu este necesar să individualizeze pedeapsa în limitele speciale, ci să o coboare sub această limită.

În speță, condițiile acestui text de lege nu sunt îndeplinite nici principial, întrucât s-a făcut dovada că inculpatul nu poate fi caracterizat ca având o conduită socială onestă înainte de comiterea acestor activități infracționale.

S-a făcut dovada că inculpatul nu are antecedente penale în sensul definiției pe care o acordă jurisprudența, întrucât pentru toate faptele pentru care a mai fost cercetat, sunt incidente dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni.

Apreciază că modul de comitere al întregii activități infracționale, coroborat cu toate celelalte elemente legate de conduita sa socială și față de alte terțe persoane, nu trebuie să conducă decât la concluzia că sunt nejustificate circumstanțele atenuante și modalitatea neprivativă de libertate.

În consecință, solicită aplicarea unei pedepse drastice și substanțiale care să reflecte pericolul social al faptelor, cu consecința în final a executării acestora în forma pedepsei rezultante, prin privare de libertate.

Apărătorul ales al inculpatului C. C. N. , solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a și 10 lit.d C.pr.pen., a se dispune achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor care i se rețin în cauză.

În susținerea recursului arată că în faza cercetării penale a fost audiată partea civilă, perioadă în care era supusă unui tratament la Spitalul de Psihiatrie din B. M. .

În fața instanței de fond, nu s-a reușit audierea părții vătămate în prezența inculpatului, nedovedind-se imposibilitatea prezentării sale în instanță.

Apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată avea posibilitatea să părăsească autoturismul condus de inculpat, nefiind dovedită lipsirea de libertate.

Cu privire la sustragerea telefonului mobil, arată că în speță nu s-a dovedit că partea vătămată ar fi fost deposedată prin violență de către inculpat.

Prin urmare, consideră că în cauză nu a fost vinovăția inculpatului. În consecință, solicită admiterea apelului formulat de inculpat.

În ce privește recursul declarat de Ministerul Public, pentru aceleași considerente, solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Reprezentantul M. ui P. , cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că aspectele arătate de apărare au făcut obiectul apărărilor încă din faza de urmărire penală și instanță.

Consideră că întreaga descriere și interpretare a probelor făcute de prima instanță în cuprinsul motivării hotărârii, corespunde probațiunii din dosarul cauzei, care este obiectivă, verificată și administrată în condiții legale.

In consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Apărătorul părții civile S. I. A. , solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea în întregime a hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

Cu privire la recursul declarat de către Ministerul Public, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

În susținerea poziției procesuale arată că nu a solicitat daune morale întrucât se urmărea soluționarea procesului într-un timp cât mai scurt. A dorit să se dovedească fapta inculpatului care a fost săvârșită cu intenție.

Solicită acordarea cheltuielilor efectuate de partea vătămată privind onorarul de avocat în fața instanței de fond și recurs, precum și contravaloarea transportului la instanță.

Cu privire la persoana părții vătămate, arată că aceasta se află sub un tratament psihologic în Germania. De asemenea, arată că într-adevăr partea vătămată s-a aflat sub un tratament psihiatric motivat de ceea ce i s-a întâmplat.

Inculpatul C. C. N., având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat pentru comiterea acestei fapte.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 1559 din 20 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a J. ecătoriei B. -M., în temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. C. N. (fost T. ) având CNP 1., fiul lui C. și M., născut la data de_ în loc. Râmnicu Vâlcea, jud. M.

, cetățenie română, studii medii, mecanic auto, divorțat, 1 copil minor, domiciliat

în loc. B. M., str. Electrolizei, nr. 6/80, jud. M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare;
conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 5 luni închisoare;
lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare;
tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare;

- toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 86 ind. 1 și 86 ind. 2 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 2 ani și 8 luni închisoare, pe un termen de încercare de 5 ani și 8 luni.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal și, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, și s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit. b, c și d, se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. d Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul are obligația să nu intre în legătură cu partea vătămată constituită civilă S. I. A. .

Supravegherea executării obligației prev. de art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. d Cod penal, se face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 alin. 2 Cod penal, a consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 109 alin. 5 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către partea civilă S. I. A., a cutiei aparatului de telefon mobil marca LG GW 300, aparținând acesteia, predate ca mijloc material de probă, depus la Camera de Corpuri delicte a J. ecătoriei B. M., poziția 11/2012, cu obligația

instituită în sarcina părții civile în sensul păstrării până la soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile S. I.

, domiciliată în loc. C., nr. 307, jud. M., astfel: 400 euro și 225,87 lei reprezentând daune materiale.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă de 700 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu în faza de judecată ce urmează a fi avansat din fondurile M. ui Justiției, conform art. 189 alin. 2 Cod procedură penală, în favoarea av. B. M. .
În temeiul art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare de 2.000 lei în favoarea părții civile S. I. A.
, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 3117/P/2010 din_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul C. C. N. cu datele personale menționate în dispozitivul sentinței, pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce în România (două fapte), lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, art. 189 alin. 1 Cod penal și tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială. Trecând la soluționarea cauzei, în raport de probatoriul administrat,
instanța a reținut în fapt următoarele:
1. În data de _ , partea vătămată Burzo R. L. a ieșit de la serviciu în jurul orelor 1200, și s-a deplasat spre stația de autobuz situată pe str. V. iei din B. M., în apropierea Parcului Municipal.

În zona Centrul Vechi a municipiului B. M., partea vătămată a fost abordată de învinuitul C. C. N., aflat la volanul unui autoturism de culoare gri (posibil Ford Mondeo), cu numere de înmatriculare străine, care i-a propus să o plimbe cu mașina. Inițial partea vătămată a refuzat, dar la insistențele învinuitului a acceptat și a urcat în autoturism. Învinuitul a condus autoturismul pe mai multe străzi până pe b-dul București, la magazinul Vodafone, unde partea vătămată a achitat o factură.

După ce partea vătămată a ieșit din magazin învinuitul a invitat-o la un suc. Partea vătămată a fost de acord și a urcat din nou în autoturism. Învinuitul a condus autoturismul până în zona Apa Sărată, pe raza orașului Tăuții Măgherăuș, pe un câmp unde a întreținut cu partea vătămată, prin constrângere, un raport sexual normal, cu privire la care partea vătămată la data_, și-a retras plângerea formulată împotriva inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de viol.

Prin adresa nr. 3. din_ Inspectoratul de Poliție al J. ețului M. - Serviciul Rutier - a comunicat că la data de_ învinuitul C. C. N. nu

avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât permisul de conducere al acestuia a fost reținut ca urmare a comiterii la data de_ a infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002.

2. Partea vătămată S. I. A. care a locuit în loc. C., iar în data de _ , în jurul orelor 1200, se afla într-o stație de autobuz din localitatea respectivă, intenționând să ajungă în B. M., la cursurile Facultății Henri Coandă unde era studentă.

Întrucât a pierdut autobuzul, partea vătămată a așteptat o mașină de ocazie. După aproximativ 10 minute, învinuitul C. C. N., care conducea autoturismul marca Peugeot 406, de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare 8407-WG-45, a oprit și a fost de acord să o transporte până în B. M. . Partea vătămată a urcat în autoturism, ocupând un loc în spate.

În timp ce se deplasa înspre B. M., partea vătămată i-a relatat că este studentă și are un prieten în Italia, iar învinuitul i-a spus că se numește "Vali";, este mecanic auto și nu are prietenă. Din discuții partea vătămată a realizat că în cursul dimineții, în jurul orelor 1000, a fost sunată pe telefonul mobil de către învinuit care s-a prezentat sub numele "Vali"; și a invitat-o la un suc. Pentru a o convinge că este persoana care a sunat-o anterior, învinuitul i-a dat părții vătămate două apeluri pe telefonul mobil, având cartela Orange cu nr. de apel 0752871996, la orele 1249, respectiv 1257.

Ajungând în zona Pieței Agroalimentare din B. M., partea vătămată a vrut să coboare din autoturism, însă învinuitul i-a spus că o va duce până în zona magazinului Center. La intersecția b-dului București cu b-dul Republicii, inculpatul a virat dreapta motivând că trebuie să alimenteze cu combustibil autoturismul, urmând ca după aceea să o ducă la școală, pe b-dul București.

Inculpatul a alimentat autoturismul cu combustibil de la Stația Peco Lukoil, situată pe b-dul Independenței din B. M., lângă Gold Plaza, timp în care partea vătămată a așteptat în autoturism. După ce a urcat din nou la volan, învinuitul a continuat deplasarea pe b-dul Independenței, în direcția Satu M. . Partea vătămată s-a speriat și i-a solicitat inculpatul să oprească autoturismul pentru a coborî, însă acesta a refuzat. Partea vătămată a încercat portierele din spate ale autoturismului și a constatat că sunt blocate.

În ciuda protestelor părții vătămate, inculpatul a condus autoturismul pe str. V. iei, îndreptându-se spre orașul Tăuții Măgherăuș, apoi a virat dreapta, ajungând în zona Apa Sărată și a oprit pe un câmp. A încercat să o mângâie pe partea vătămată, însă aceasta s-a opus. La un moment dat partea vătămată a fost sunată de o prietenă, căreia i-a spus să o aștepte în zona magazinului Center. După ce partea vătămată a terminat convorbirea, inculpatul i-a spus să tacă și a pornit autoturismul, întorcându-se spre B. M. . După ce a trecut de Hypermarket-ul Metro, inculpatul a virat dreapta spre șoseaua de centură.

Partea vătămată i-a cerut din nou inculpatului să o lase să coboare din autoturism, avertizându-l că, în caz contrar, va suna la Poliție.

Învinuitul s-a întors înspre aceasta și i-a smuls din mână telefonul mobil marca LG GW 300. După ce s-a mai plimbat puțin pe șoseaua de centură, învinuitul a oprit autoturismul și i-a solicitat părții vătămate să coboare, amenințând-o cu bătaia.

Partea vătămată a coborât din autoturism, în jurul orelor 1400, fără a-și recupera telefonul mobil. În aceeași zi a sesizat organele de poliție.

Inculpatul a folosit telefonul sustras de la partea vătămată, în care a introdus o cartelă prepay cu nr. 0767390948. În data de_ a împrumutat acest telefon prietenei sale Gândac A. M., aceasta folosind cartela prepay cu nr. 0760098212. După Sărbătorile de C. , aceasta a restituit telefonul inculpatului.

În data de_, partea vătămată l-a indicat pe inculpat ca autor al faptelor, cu ocazia efectuării unei recunoașteri din grup.

Partea vătămată a arătat că i-a fost cauzat un prejudiciu în valoare de 600 lei. Deși nu a fost recuperat prejudiciul, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, în faza de urmărire penală ci doar în faza de judecată.

Prin adresa nr. 1. din_ Inspectoratul de Poliție al J. ețului M. - Serviciul Rutier - a comunicat că la data de_ învinuitul C. C. N. nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât permisul de conducere al acestuia a fost reținut ca urmare a comiterii la data de_ a

infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002.

Inculpatul nu a recunoscut decât parțial comiterea faptelor, recunoașterea sa coroborându-se cu probele de la dosar, proces verbal de sesizare din oficiu - f. 8, plângerea și declarațiile părții vătămate Burzo R. L. - f. 9-19, proces verbal de conducere în teren și planșa foto aferentă - f. 25-30, raport de constatare tehnico-științifică nr. 124.249 din_ - f. 37-42, raport de constatare tehnico- științifică nr. 124.250 din_ - f. 62-66, adresa nr. 3. din_ a I.P.J. M.

Serviciul Rutier - f. 7, adresa nr. 3826/P/2007 din 2_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare - f. 74 declarațiile martorilor Buzro R. L., Talpoș C. Vlad I., Birta A. Aurel, Gândac A. M., Gândac A. Călin, Țelman L. I., Sabadâș M. Mihael, Sabadâș M. C. a, O. M., Demian O. D., Nechita I., Goste Sorinel Mirel, P. M. - f. 45, 47, 49, declarațiile inculpatului - f. 53, 55-5. proces verbal de consemnare a plângerii părții vătămate - f. 7, declarațiile părții vătămate - f. 8-16, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșa foto aferentă - f. 23-28, proces verbal de constatare - f. 29, planșă foto - f. 32-33, proces verbal de interpretare a listingului telefonic - f. 34, declarațiile martorilor - f. 35, 37, 39, 41, 43, 45, 47,
49, 50, 51, 52, proces verbal de recunoaștere după fotografie și planșa foto aferentă - f. 53-56, raport de constatare tehnico-științifică nr. 124.111 din _
f. 60-67, raport de constatare tehnico-științifică nr. 124.164 din_ - f. 69- 74, adresa nr. 1. din_ a Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - f. 79, adresa nr. 1. din_ a

I.P.J. - Serviciul Rutier - f. 81, declarațiile învinuitului - f. 18-22, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală - f. 98-100, precum și declarațiile inculpatului și a le martorilor din faza de judecată.

Fapta inculpatului descrisă la pct. 1 din starea de fapt mai sus expusă, este dovedită cu declarația martorei Burzo R. care și în fața instanței, a arătat că la prima faptă, inculpatul conducea un autoturism de culoare gri, cu numere străine. De asemenea, martorul Birta A. Aurel confirmă faptul că învinuitul a deținut un autoturism marca Ford Mondeo, de culoare gri, înmatriculat în Italia. În cursul lunii octombrie 2010 a primit de la învinuit acest autoturism și i-a dat în schimb autoturismul marca Peugeot 406, înmatriculat în Franța.

Numita Burzo R. L. a cărei declarație se află la f. 17 vol. I d.u.p., a fost testată cu aparatul poligraf, iar potrivit Raportului de constatare tehnico- științifică nr.124.249 din_ s-a concluzionat că privitor la faptele imputate de aceasta inculpatului, nu au fost evidențiate reacții psihofiziologice specifice comportamentului simulat.

După testare, susnumita a dat declarația aflată în dosarul de urmărire penală la fila 17, vol. I).

De asemenea, inculpatul a fost testat cu aparatul poligraf, iar prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 124.250 din_ s-a concluzionat că pentru răspunsurile inculpatului privitoare la numita Burzo R. au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

Privitor la faptele descrise la pct. 2 din starea de fapt, inculpatul a recunoscut doar comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin. 2 din OUG 195/2002. În legătură cu restul faptelor reținute în sarcina inculpatului, nerecunoscute de acesta, instanța nu va reține apărările acestuia, apreciate ca fiind de circumstanță, deci nu va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, așa cum a solicitat apărătorul ales, iar inculpatul a susținut că este nevinovat, faptelor lipsind

elemente constitutive ale infracțiunii.

Nu au putut fi reținute cu consecințe favorabile inculpatului, nici susținerile apărătorului ales potrivit cu care lucrătorii poliției, s-ar fi răzbunat pe inculpat întrucât acesta nu le mai prestează gratuit servicii de reparații ale autoturismelor, întrucât acestea nu sunt dovedite, separat de împrejurarea că este puțin probabilă determinarea la date diferite - imediat după comiterea faptelor -a părților vătămate să depună plângere împotriva inculpaților.

De asemenea nu este credibilă, nici afirmația apărătorului inculpatului potrivit cu care eventual, partea civilă putea să coboare din mașină, dar nu a făcut-o întrucât aceasta nu este susținută de probe, întrucât în caz afirmativ, nu mai era necesară pentru inculpat sustragerea telefonului victimei și implicit folosirea acestui telefon de către fosta prietenă, dovedită.

Conform declarațiilor inculpatului, a cunoscut-o pe partea vătămată S. I. cu aproximativ 1 an înainte de data faptelor prin intermediul unui cunoscut - D.

, care i-a cerut să o transporte în localitatea Groși. Ulterior a mai întâlnit-o de două sau trei ori întâmplător pe stradă, împrejurare în care i-a dat numărul de mobil 0754311003. În data de_, în jurul orelor 1240, a întâlnit-o din nou pe b-dul București în fața brutăriei Bizo, împrejurare în care partea vătămată i-a solicitat să o ducă cu autoturismul la facultate. A fost de acord și a condus-o cu autoturismul pe b-dul București, apoi cu acordul acesteia, și-a continuat deplasarea până pe b-dul Independenței la stația Peco Lukoil, situată lângă Gold Plaza. După ce a alimentat autoturismul cu combustibil s-a deplasat pe b-dul Decebal, apoi pe b-dul București, în zona Center, unde partea vătămată a coborât în jurul orelor 1320. Nu i-a sustras telefonul mobil.

Potrivit susținerilor învinuitului, s-a dus apoi la magazinul M. unde s- a întâlnit cu martorul Demian O. D., care l-a însoțit și anterior, când s-a întâlnit cu partea vătămată în fața brutăriei Bizo.

Inculpatul a solicitat în probațiune audierea acestui martor, care i-a confirmat versiunea, parțial chiar și în fața instanței.

S-a constatat însă cu privire la declarațiile inculpatului și ale martorului Demian, testarea învinuitului și a martorului cu aparatul poligraf, însă s-a constatat pentru întrebările relevante puse, în privința ambilor prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 124.111 din_ (pentru inculpat) și prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 124.164 din_ (pentru martor) evidențierea reacțiilor psihofiziologice specifice comportamentului simulat.

Față de cele de mai sus, susținerile învinuitului în sensul că a transportat- o pe partea vătămată doar din fața brutăriei Bizo până pe b-dul București, la complexul Center nu corespund adevărului, nu au putut fi luate în considerare.

Inculpatul a negat, de asemenea, că ar fi sustras telefonul mobil marca LG GW300, aparținând părții vătămate, însă din probele administrate rezultă că din ziua comiterii faptelor a început să folosească acel telefon.

Astfel, partea vătămată a pus la dispoziția organelor de cercetare penală cutia aparatului telefonic pe care este menționat codul IMEI_ 63.

Conform procesului verbal de interpretare a listingului telefonic al cartelelor care au fost introduse în telefonul mobil cu codul IMEI susmenționat. În data de_ ora 1748, în acest telefon a fost introdusă cartela prepay cu nr.

0767390948, iar în data de_ ora 910, cartela prepay cu nr. de telefon 0760098212 (f. 34 d.u.p.).

S-a stabilit pe baza declarațiilor martorilor că învinuitul utiliza în luna decembrie 2010 cartela cu nr. de telefon 0767390948, cartela cu nr. de telefon 0760098212 fiind utilizată de prietena sa din perioada respectivă - martora Gândac A. M. .

Față de cele de mai sus s-a putut reține că faptele și vinovăția învinuitului sunt dovedite, separat de cele de mai sus, prin depozițiile martorilor audiați în fața instanței, cu acestea fiind coroborate indiciile oferite de testarea cu aparatul poligraf, concluziile fiind total diferite pentru subiecții examinați, conform celor de mai sus.

În drept, faptele inculpatului se prezintă astfel:

Fapta inculpatului C. C. N. care, în data de_, a condus pe raza municipiului B. M. un autovehicul, deși nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 (descrisă la pct. 1) pentru care instanța a aplicat pedeapsa de 4 luni închisoare.
Potrivit art. 23 alin.1 din OUG 195/2002 "dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei ori subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație";. Însă inculpatului îi fusese reținut permisul de conducere, iar dovada înlocuitoare i-a fost eliberată fără drept de circulație.
Fapta inculpatului C. C. N. care, în data de_ a condus pe raza municipiului B. M. autoturismul marca Peugeot 406, cu nr. de înmatriculare 8407-WG-45, deși nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 (descrisă la pct. 2) pentru care instanța va aplica pedeapsa de 5 luni închisoare.
Fapta inculpatului C. C. N. care, în data de_ a reținut-o pe partea vătămată S. I. A. în autoturism, timp de aproximativ o oră,
împotriva voinței acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal (descrisă la pct. 2) pentru care instanța va aplica pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare.
Cu privire la această infracțiune, instanța a reținut că ea poate fi comisă chiar și cu intenție indirectă, iar latura subiectivă a infracțiunii este pe deplin
îndeplinită în condițiile în care inculpatul a transportat victima împotriva voinței sale pe un traseu Apa Sărată - în afara orașului B. M. și înapoi zona Magazinului Metrou și șoseaua de centură, care nu avea legătură cu deplasarea solicitată - B. M., eventual zona Center, autorul putând să prevadă că lipsește victima de libertatea de mișcare, și fără a urmări probabil, neapărat acest rezultat, l-a acceptat. De asemenea, pentru existența acestei infracțiuni nu se cere o anumită durată de timp în care o persoană să fie lipsită de libertate și nici ca aceasta să fie supusă unui anumit tratament, ori ca victima să simtă vreo temere.
Fapta inculpatului C. C. N. care, în data de_, prin întrebuințare de violențe în situația victimei aflată în neputința de a se apăra și pentru ca făptuitorul să își asigure scăparea în scopul preîntâmpinării sesizărilor instituțiile statului, și a sustras de la partea vătămată S. I. A. telefonul mobil marca LG GW 300, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1 Cod penal (descrisă la pct. 2) pentru care instanța va aplica pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

Toate faptele sunt săvârșite în concurs real de infracțiuni, cu aplicarea art.

33 lit. a Cod penal.

Raportat la faptele concurente săvârșite de inculpat, în condițiile art. 33 lit. a Cod penal, conform art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele cu închisoarea aplicate (4 luni, 5 luni, 2 ani și 7 luni, 2 ani și 8 luni) în pedeapsa cea mai grea, rezultând pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 861Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani și 8 luni, în conformitate cu prevederile art. 862Cod penal, atrăgându-i atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.

La individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, conform art. 72 Cod penal rap. la scopul pedepsei reglementat de art. 52 Cod penal, instanța a avut în vedere atât gravitatea faptelor ce rezultă din împrejurările concrete în care s-au comis, respectiv prin utilizarea de violențe - smulgerea telefonului, asupra unei persoane - femeie, aflată în imposibilitatea practică de a se apără, durata lipsirii de libertate (care este aproximativă la nivelul unei ore, fiind în raport de traseul parcurs cel mai probabil, mult mai mică, iar această situația nu a putut fi verificată nemijlocit de instanță întrucât

partea civilă reprezentată de mandatar - tatăl său și doi apărători aleși, nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a dovedit - cel puțin cu înscris - susținerile privind urmarea unei terapii psihologice continue și de durată, deși suferința/traumele de ordin psihic, nu pot fi contestate), limitele de pedeapsă (6 luni sau amendă în cazul primelor două fapte și 3 ani în cazul ultimelor două) precum și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum reiese și din mențiunile cuprinse în Fișa de cazier judiciar respectiv Rechizitoriu.

În plus nu s-a dovedit și nici nu s-a susținut în cauză, nici de către acuzare și nici de către inculpat, că inculpatul ar fi săvârșit și alte fapte de natură penală, cu excepția celei cercetate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare (pentru săvârșirea căreia administrativ i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice) în dosarul nr. 3826/P/2007 (f. 55-56), și pentru care nu a fost la data de_, nici chiar pusă în mișcare acțiunea penală.

În favoarea inculpatului a fost reținută așadar, circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a Cod penal, căreia i s-a dat eficiență potrivit art. 76 Cod penal.

Atitudinea inculpatului, în faza cercetării judecătorești, nu a fost reținută și valorificată în favoarea inculpatului, în sensul reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei.

Ținând seama de aceste aspecte, instanța a apreciat că modalitatea simplă de suspendare condiționată a executării pedepsei nu ar fi suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, ci doar o suspendare sub supraveghere ar constitui un avertisment serios și eficient pentru conștientizarea inculpatului asupra faptelor și consecințelor comportamentului său.

Astfel, în baza art. 86 ind. 1 și 86 ind. 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 și 8 luni ani, dispunând ca, conform disp art. 863al.1 Cod penal, pe durata supravegherii să fie luate față de inculpat următoarele măsuri de supraveghere:

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Datele prevăzute la b, c, d se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, căruia i se încredințează supravegherea.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. d Cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul are următoarea obligație: să nu intre în legătură cu partea civilă S. .

În baza art. 71 alin. 5 Cod Penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 Cod Penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În ce privește individualizarea executării pedepsei instanța a avut în vedere, potrivit celor de mai sus, necesitatea aplicării unei sancțiuni care să-l conștientizeze pe inculpat că acest comportament, supravegherea exercitată de organele statului pe un termen îndelungat constituind mijlocul practic de corectare a comportamentului inculpatului.

instituită în sarcina părții civile în sensul păstrării până la soluționarea definitivă a cauzei.

În cee a ce pr iveș te acț iune a c iv il ă , instanța ținând cont de prev. art. 346 Cod procedură penală, a admis-o, constatând că în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de inculpat, prev. de art. 998 și 999 cod civil - vechiul cod civil - în vigoare la data săvârșirii faptelor.

Astfel, instanța a reținut că în cauză inculpatul a săvârșit o faptă culpabilă, cauzatoare de prejudicii părților civile, iar acest prejudiciu există și raportat la probele existente la dosarul cauzei, existând implicit legătură de cauzalitate între fapta socialmente periculoasă ale inculpatului și prejudiciul cauzat părților civile. Așadar, inculpatul a fost obligat la plata sumei nerecuperate pretinsă de părțile civile, reprezentând daune materiale apreciate ca justificate în raport de bunul sustras, respectiv contravaloarea sumei plătită de partea civilă prestatorului de servicii de telefonie mobilă, urmare a notificării, dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 34-35), întrucât în cauză nu s-a dovedit efectuarea plății și nici nu s-a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere civilă delictuală, iar în temeiul art. 14 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata despăgubirilor civile, 400 euro (contravaloarea telefonului mobil - apreciată ca justificată față de modelul telefonului) și 225,87 lei reprezentând

daune materiale.

Conform disp. art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul aflat în culpă infracțională și procesuală, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, din care suma aferentă apărătorului din oficiu al inculpatului, va fi avansată conform prev. art. 189 Cod proc. pen., în faza de judecată și în faza de urmărire penală, va fi avansată din fondurile M. ui Justiției, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

DOSAR NR. _

Împotriva mai sus menționatei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. -M. și inculpatul C. C. N. .

Ministerul Public a solicitat reluarea procesului de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în sensul majorării cuantumului acestora ca urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

În susținerea recursului promovat, Parchetul de pe lângă J. ecătoria B. -M. a invocat faptul că activitatea infracțională a inculpatului, circumstanțele sale personale, modul de comitere a faptelor și mai ales rezultatele acțiunilor sale ilicite, nu justifică coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea s-a solicitat ca pedepsele aplicate inculpatului să fie executate în regim de detenție pentru a fi cu adevărat eficiente.

Inculpatul C. C., prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea sa cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță.

S-a învederat faptul că nu au fost administrate probe din care să rezulte, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpatului, că partea vătămată a fost audiată în condiții de oralitate și contradictorialitate de către instanță și că depoziția sa din faza de urmărire penală trebuie privită cu serioase rezerve având în vedere că urma un tratament psihiatric la acel moment.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Instanța fondului, urmare a coroborării judicioase a unui vast material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești, contrar criticilor formulate de către inculpatul C. C. N., a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și faptul că, fără dubiu, acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.

Astfel, din declarațiile martorilor Talpoș C. Vlad, Gîndac A. M. care a confirmat faptul că a primit de la inculpat un telefon identic cu cel ce a aparținut părții vătămate S. I. A., respectiv marca LG GW 300, Burzo

L., care, pe tot parcursul procesului penal, a declarat că inculpatul a luat- o în mașină, fiind la volan, Sabadîș M. M. l, Sabadîș M. C. a, Telman L.
, I., Gîndac A. Călin care a afirmat că inculpatul conducea autoturisme în perioada reținută de organele de anchetă, că era o persoană violentă și că are cunoștință că ar fi oferit martorei Gîndac A. un telefon similar cu cel sustras de la partea vătămată S., Nechita I., Goste Sorinel Mirel; P. M. Mircea- persoane ce au participat la o recunoaștere din grup de pe o planșă fotografică, prilej cu care partea vătămată a indicat inculpatul ca fiind persoana ce a lipsit-o de libertate și prin violențe a deposedat-o de telefonul mobil, Demian O. D. care a confirmat că inculpatul a condus în 2010 mașina; O. M., dar și din declarațiile părții vătămate S. dată în fața organelor de urmărire penală; din rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmit în urma examinării cu tehnica poligraf a inculpatului; a adresei SPCRPCIV nr. 1. din 4 februarie 2011 și adresa nr. 1. /14 aprilie 2011 a IPJ-SERVICIUL RUTIER, procesul verbal de interpretare a listingului telefonic.
Toate aceste mijloace de probă legal obținute, dovedesc fără urmă de dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul deși nu avea acest drept- două fapte comise la datele de 24 iulie 2010 și respectiv 7 decembrie 2010; lipsire de libertate constând în aceea că, la data de 7 decembrie 2010 a reținut-o pe partea vătămată
I. A. în autoturism, împotriva voinței sale, timp de o oră și tâlhărie constând în întrebuințarea violenței față de partea vătămată S. urmate de sustragerea telefonului mobil.

Sunt reale susținerile apărătorului inculpatului conform cărora, în afara declarațiilor părților vătămate și ale inculpatului, nu există probe directe, însă acest aspect nu este de natură a conduce la o soluție de achitare așa cum s-a solicitat.

Vom observa că, potrivit dispozițiilor at. 63 Cod procedură penală

"constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de….instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În condițiile textului legal menționat și raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului- nu au participat alte persoane la activitățile ilicite ale inculpatului- este lipsit de relevanță juridică caracterul direct sau indirect al probelor legal administrate, atâta timp cât, din coroborarea judicioasă a întregului material probator administrat, repetăm, în condiții de legalitate, rezultă vinovăția inculpatului.

Declarațiile părții vătămate S. date în fața organelor de urmărire penale nu pot fi considerate ca neconforme cu realitatea doar pentru simplul motiv că aceasta nu s-a prezentat în fața instanței fondului pentru a le reitera. Este facil de observat, din scriptele existente la dosar, că această parte vătămată a fost și este profund afectată de cele ce i s-au întâmplat și că este stabilită în străinătate unde urmează tratament psihologic pentru a trece peste această traumă.

Reamintim că dispozițiile procesual penale nu conferă drepturi doar inculpaților, ci și celorlalte părți din dosar.

Raportat la cele de mai sus observăm că în mod legal și temeinic instanța fondului, constatând ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2001- 2 fapte, art. 189 alin 1 Cod penal și art. 211 alin 1 Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului C. C.

N. la pedepse de 4 luni închisoare, 5 luni închisoare, 2 ani și 7 luni închisoare și respectiv 2 ani și 8 luni închisoare.

Având în vedere că faptele deduse judecății au fost comise în condițiile art 33 lit a Cod penal, pedepsele anterior menționate au fost contopite urmând ca, în

final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare.

Contrar criticilor formulate de Ministerul Public, pedepsele au fost just individualizate sub aspectul cuantumului. Instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății împrejurările în care acestea au fost săvârșite, urmările produse, persoana inculpatului care este lipsit de antecedente penale însă a mai intrat în conflict cu legea penală dovadă fiind dosarele pe care le are pe rolul altor instanțe și conduita nesinceră pe parcursul procesului penal.

Singura critică ce poate fi adusă hotărârii atacate vizează individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante.

Astfel, apreciem că raportat la persoana inculpatului și la comportamentul său după comiterea faptei, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a cesteia.

Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar va admite recursul declarat de către Ministerul Public și va dispune ca inculpatul C. C. N. să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală atacată.

Pe cale de consecință va fi respins ca nefondat recursul inculpatului, conform dispozitivului.

Văzând și prevederile art 192 alin 2 și 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr. 1559 din_ a J. ecătoriei B. M., pe care o casează în parte, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului C. C. N.

Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, dispune executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare.

Înlătură prev.art.86/1 și următ. Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

II. În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. C. N., fiul lui C. și M., născut la_, aflat în prezent în A. IPJ M., împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.193 Cod procedură penală obligă pe inculpatul C. C. N. să plătească părții civile S. I. A. suma de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul C. C.

N. să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI
L. M.	M.	Ș.	ANA C.

M. B.

Red. M.Ș./M.N.

3 ex./_

J. .fond.-I. B.

← Decizia penală nr. 472/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal		Decizia penală nr. 465/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal →

Decizia penală nr. 1405/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1405/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal