Decizia penală nr. 465/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 465/R/2013

Ședința publică din 4 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTORI: A. D. L.

: M. R.

GREFIER: A. B. H.

Ministerul Public reprezentat prin AUREL. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 400 din data de 14 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, privind pe inculpatul O. -P. L., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, dat în dosar nr. 1232/P/2011, pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal (față de partea vătămată B. T. -G. ) și de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal (față de partea vătămată B. V.

), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul O. -P. L. asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat Stănoiu L. D., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar (f. 11) și de apărătorul ales - avocat Balog Roberth, cu delegație la dosar (f. 14).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se dispune acordarea onorariului parțial din fondurile M. ui Justiției.

Apărătorul inculpatului precizează că a asigurat asistența juridică a inculpatului în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată în primă instanță, însă între timp s-a asociat cu o societate de avocatură din care face parte și apărătorul părții vătămate, aspect cu privire la care părțile au fost informate și și-au exprimat acordul ca inculpatul să fie asistat în continuare de același apărător.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a promovat recurs împotriva sentinței penale nr. 400 din data de 14 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău, hotărâre privind pe inculpatul

O. -P. L., criticând-o pentru netemeinicie cu privire la greșita individualizare a pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare, adică pedeapsa de 4 ani închisoare să se execute în regim de detenție. Netemeinicia sentinței presupune analiza stării de fapt, a modului de comitere a faptei și a persoanei inculpatului, aspecte care trebuie reținute pentru corecta individualizare a cuantumului pedepsei și a modalității de executare.

În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni concurente de lovire, amenințare și lipsire de libertate în forma prevăzută de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal. Cu privire la primele două infracțiuni, instanța de fond a dispus încetarea procesului penal în temeiul dispozițiilor art.10 lit. h C.pr.pen., întrucât a intervenit împăcarea părților, iar pentru infracțiunea de lipsire de libertate s-a acordat circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit. b Cod penal, reținându-se în concurs cu circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit. d Cod penal, aplicându-se pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere conform art.86 ind. 1 Cod penal și stabilindu-se măsurile de supraveghere și control conform art.86 ind.3 C.pen.

Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate comisă asupra unui minor, arată că la data comiterii faptei -_ - B. T. avea vârsta de 16 ani. S-a făcut dovada că la acea dată partea vătămată a fost sunată de către fiica inculpatului de asemenea minoră, atunci în vârstă de 15 ani, pentru a fi dusă acasă. S-a dovedit de asemenea că fiica inculpatului era în stare avansată de ebrietate, că i-a fost rău, a și leșinat, fiind în imposibilitate de a merge singură acasă. Aceasta a participat la o petrecere unde a consumat băuturi alcoolice în exces, însă partea vătămată nu fusese la acea petrecere, deci nu a avut nicio contribuție la starea în care a ajuns fiica inculpatului. La acea dată, partea vătămată a încercat să o ducă acasă, însă acesteia i s-a făcut rău, a fost chemată ambulanța și a ajuns la spital unde s-a prezentat și inculpatul. Cu acea ocazie, inculpatul, fără niciun motiv, a luat partea vătămată la el în autoturism unde a lovit-o, a lovit-o și cu portiera autoturismului, aspect declarat de martorii audiați în cauză, după care a dus-o la locuința socrului său, unde după discuții contradictorii a pus victima la pământ, s-a urcat cu picioarele peste mâinile acesteia, i-a tăiat părul și nu i-a dat voie să vorbească la telefon, deși fusese sunată de martorul Pădurar B. . După toate acestea, partea vătămată a fost transportată la curtea spitalului unde se afla și tatăl părții vătămate, loc unde inculpatul i-a amenințat pe toți rostind expresia "vă desființez pe toți";. Tatăl părții vătămate a arătat că victima a fost adusă într-o stare critică, era desculță de un pantof, plină de noroi pe haine și cu părul tăiat.

Insistă asupra acestor aspecte deoarece în privința părții vătămate nu exista niciun motiv să fie tratată în acest fel, iar modul de comitere a faptei relevă un grad sporit de pericol social. Infracțiunea de lipsire de libertate există cu certitudine având în vedere aspectele de mai sus și faptul că autoturismul avea sistem automat de blocare a ușilor, deci cu certitudine partea vătămată a fost lipsită de libertate și nu a avut nicio posibilitate de a se împotrivi inculpatului.

Prin urmare, infracțiunea de lipsire de libertate a fost comisă în modalitatea răpirii, pentru că nici un moment inculpatul nu a intenționat să ducă partea vătămată la poliție așa cum a susținut inițial, asupra unei persoane minore, care a fost supusă unor umilințe și căreia i-au fost cauzate suferințele fizice care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a reținut două împrejurări distincte, și anume pe de o parte circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b C.pen., iar pe de altă parte circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit. d C.pen. În situația în care există concurs între circumstanțele atenuante și cele agravante, potrivit art.80 C.pen. nu este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, însă instanța a procedat în acest mod. Dispozițiile art.75 lit. d C.pen. prevăd ca circumstanțe atenuante motive josnice categorie în care se încadrează gelozia, răzbunarea. Motivul comiterii unei infracțiuni este mai puțin important când se analizează conținutul acesteia, ci el contează doar când legiuitorul prevede un motiv special. Nu este vorba despre un astfel de mobil în speță, însă el este important deoarece caracterizează persoana inculpatului. În

prezenta cauză, motivul josnic a constat în faptul că a fost vorba despre o presupusă faptă comisă de către partea vătămată minoră, inculpatul nu a considerat că trebuie să stea de vorbă cu partea vătămată despre această presupusă faptă, ci a lovit-o și a umilit-o în acest fel, considerând că își poate face singur dreptate.

În concluzie, referitor la modalitatea de individualizare a pedepsei raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale și modul de comitere a faptei, consecințele acesteia și la antecedentele penale ale inculpatului, pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită de către instanța de fond trebuie execută în regim de detenție. Din aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate numai în ceea ce privește acest aspect.

Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385 ind. 1 al.1 lit. b C.pr.pen., solicită a se respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și a se menține în întregime sentința penală pronunțată de Judecătoria Zalău.

S-a arătat faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate din motive josnice, însă Parchetul a omis a preciza că raportat la această faptă, inculpatul nu contestă existența ei.

În fapt, partea vătămată a fost sunată de către fiica inculpatului care a participat la o petrecere, rugând-o să o ducă acasă. Pentru acea petrecere răspunderea aparține părinților organizatori, nu inculpatului.

În urma petrecerii, fiica inculpatului a ajuns la spital unde era întinsă pe targă, cu perfuzii, situație în care inculpatul a intrat în panică pentru că nu a știut ce i s-a întâmplat fiicei sale. Având în vedere starea de puternică tulburare în care se afla din cauza stării în care se afla fiica sa, a fost convins de faptul că cel vinovat este partea vătămată. A greșit cu privire la acest aspect și și-a asumat această greșeală. În acel moment nu a mai judecat lucid, a împins partea vătămată, a dus-o în mașină pentru a merge cu ea la poliție, însă în cele din urmă a dus-o la casa numitului A. Isaie unde între inculpat și partea vătămată a avut loc un schimb de replici și unde partea vătămată a fost lovită de către una din persoanele prezente, iar inculpatul a intervenit în favoarea părții vătămate. Ulterior, a avut loc schimbul de replici și inculpatul a luat decizia de a tunde partea vătămată. Apoi, s-au deplasat la spital, unde a avut un nou schimb de replici între inculpat și partea vătămată.

Pentru toate aceste fapte inculpatul și-a asumat responsabilitatea, a recunoscut faptele și a încheiat cu partea civilă o tranzacție, latura civilă fiind stinsă în acest mod. Învederează declarația părții vătămate B. T. care a declarat că s-a împăcat cu inculpatul sub aspectul infracțiunilor de lovire, amenințare și lipsire de libertate în mod ilegal, deși pentru aceasta din urmă nu este posibilă împăcarea.

Acuzarea a făcut referire la consecințele asupra părții vătămate, consecințe care nu contestă că s-au produs, însă ele au fost înlăturate de către inculpat în momentul împăcării și a achitat integral pretențiile părții civile.

Solicită a se avea în vedere persoana inculpatului care anterior comiterii faptei a avut o comportare bună, a făcut acte de caritate și donații pentru renovarea unui spital din județul Sălaj și a căminului de bătrâni din Crasna, a organizat excursii pentru casa de copii din Cehu Silvaniei.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei prin privare de libertate, arată că fiica inculpatului a fost admisă la liceul militar din Alba Iulia, iar

inculpatul este întreținătorul familiei, astfel că în cazul unei eventuale condamnări cu executare în detenție familia inculpatului s-ar prăbuși.

În ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului, arată că pentru acea faptă inculpatul a beneficiat de dispozițiile art.18 ind. 1 C.pen. în faza de

urmărire penală, fiind vorba de fapte prevăzute de legea cecului - art.84 al.2 - fapte despre care se cunoaște contextul în care se săvârșesc. La acel moment s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.18 ind. 1 C.pen. și nu era necesară sesizarea instanței, fiind aplicată sancțiunea amenzii administrative.

Învederează natura faptei amintită anterior, care este una de natură economică, neavând vreo legătură cu faptele de violență din prezenta cauză. Inculpatul nu este o persoană violentă, faptele au reprezentat un episod tragic și neplăcut în viața sa și a încercat repararea traumei provocate părții vătămate. Instanța de fond a analizat toate aceste aspecte și a stabilit că scopul pedepsei de 4 ani închisoare cu un termen de încercare de 8 ani în care se va prezenta la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj va putea fi realizat, în acest mod fiind posibilă și îndeplinirea dispozițiile art.1 al. 2 C.pr.pen. privind scopul procesului penal, respectiv educarea persoanelor în spiritul legii. Susține că acest proces penal a contribuit la reeducarea inculpatului și apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, motiv pentru care solicită a se respinge recursul ca nefondat.

Inculpatul O. -P. L., având ultimul cuvânt, arată că a greșit și că regretă

fapta.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 400 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ în baza art.189 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.d), art.74 alin.1 lit.b), art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. -P. L. , fiul lui G. și M., născut la data de_ în localitatea Chichișa, jud.Sălaj, cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, șomer, cunoscut cu antecedente penale, CNP 1., domiciliat în municipiul Z., str.Gh.Șincai, nr.15, jud.Sălaj, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.h) Cod procedură penală, a încetat procesul penal pus în mișcare prin plângerea prealabilă a părții vătămate

B. T. -G. formulată împotriva inculpatului O. -P. L. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.h) Cod procedură penală, a încetat procesul penal pus în mișcare prin plângerea prealabilă a părții vătămate

B. T. -G. formulată împotriva inculpatului O. -P. L. pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193 alin.1 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.h) Cod procedură penală, a încetat procesul penal pus în mișcare prin plângerea prealabilă a părții vătămate

B. V. formulată împotriva inculpatului O. -P. L. pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193 alin.1 Cod penal.

În baza art.86¹alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului O. -P. L. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.86²alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art.86³alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86⁴Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.86³alin.2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

S-a luat act că părțile vătămate B. T. -G. și B. V. au renunțat la constituirile de parte civilă formulate în cauză.

În baza art.357 alin.2 lit.c) Cod procedură penală, s-a revocat măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța din data de_ a M. ui P.

- Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău bunurilor mobile și imobile ale inculpatului O. P. L. în limita sumei de 30.000 lei.

În baza art.192 alin.1 pct.2 lit.b) Cod procedură penală, au fost obligate părțile vătămate B. T. -G. și B. V. și inculpatul O. -P. L. să plătească statului suma de 1.000 lei - câte 275 lei fiecare parte vătămată și 450 lei inculpatul, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de_, întocmit în dosar nr.123/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău a fost trimis în judecată inculpatul O.

P. L., pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1 și 2 Cod penal, lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal și două infracțiuni de amenințare, prevăzute de art.193 alin.1 Cod penal fiecare, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A. Isaie, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni administrative în cuantum de 1.000 lei, apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C. Dorel, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art.189 alin.1 și 2 Cod penal, constatându-se că această infracțiune nu a fost comisă de către învinuit.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_, cu numărul_ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul O. -P. L. în data de_ a lipsit-o de libertate de partea vătămată

B. T. -G., prin răpire și a supus-o unor suferințe fizice și psihice, i-a aplicat acesteia lovituri în mod repetat, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale și le-a amenințat pe părțile vătămate B. T. -G. și B. V. .

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f.96- 104), plângerea părții vătămate B. T. G. (f.92), declarațiile învinuitului O.

P. L. (f.15, 155-161, 162-163), declarațiile învinuitului A. Isaie (f.17, 167, 168-169), declarațiile învinuitului C. Dorel (f.18, 21, 148-149, 172-173), declarațiile părții vătămate B. T. G. (f.7-9, 10, 108-116), declarațiile părții vătămate B. V. (f.11, 12-13, 118-123), declarațiile martorului Pădurean B. Ionuț (f.124-126, 127-128), declarațiile martorului Coste Alin C. (f.129-131, 132), declarațiile martorului Ghiurcuța M. Dorel (f.133-135, 136-137), declarația martorului Breje Paul Cristian (f.138-140), declarațiile martorei C. N.

M. ela (f.150-151, 152), certificatul medico-legal nr. 579/I/a/188 din_ (f.117), proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup (f.24-27), proces-verbal de reconstituire și planșe fotografice (f.28-34), proces verbal de confruntare (f.35-36), adresa nr.9922/_ - O.C.P.I.Sălaj (f.38), adresa nr.2887/_ - Raiffeisen Bank (f.39), adresa nr.3306/2927804/_ - Bancpost (f.42), adresa nr.DJ-R 7582/_ - B.C.R. (f.44), adresa nr.3535 din_ - B.R.D. (f.46), adresa nr.324603/_ - Intessa Sanpaolo Bank (f.48), adresa nr.2353 din_ - Banca Transilvania (f.50), adresa nr.5026/_ - Primăria Comunei Românași (f.52), adresa nr.51651 din_ - Primăria municipiului Z. (f.56), înscrisuri (f.57-66), listing apeluri telefonice (f.69-76), dovezi de ridicare-predare bunuri (f.106, 107), fișele de cazier judiciar ale învinuiților (f.19, 153, 165), proces-verbal de prezentare material de urmărire penală (f.176-177).

Partea vătămată B. T. -G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 120.000 lei, iar partea vătămată B. V. cu suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, potrivit constituirilor de parte civilă de la filele 194-195 și 198-199.

La filele 189-191 a fost depus referatul de evaluare a inculpatului, întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, în care se arată că inculpatul nu va prezenta dificultăți de integrare socială, datorită susținerii de care beneficiază din partea familiei atât în plan financiar, cât și moral și că acesta prezintă o motivație crescută pentru evitarea comportamentelor care atrag răspunderea penală.

La termenul de judecată din data de_, inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art.320¹C.p.p. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, acesta declarând că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal și solicitând astfel judecare cauzei conform procedurii obișnuite, prin administrarea de probe în instanță. În consecință, la acel termen de judecată s-a dispus începerea cercetării judecătorești și s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar la filele 208-209.

La termenul de judecată din data de_ au fost audiate părțile vătămate

B. T. G. și B. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele 222-223 și 224.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii Pădurean B. Ionuț, C. N. M. ela și A. Isaie (la termenul de judecată din_ ) și C. Dorel, Coste Alin C., Ghiurcuța M. Dorel, Breje Raul Cristian și O. P. E.

M. (la termenul de judecată din_ ), declarațiile fiind atașate la dosar la filele 225-227 și, respectiv 238-244.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Partea vătămată B. T. G., în cursul anului 2011 se afla în relații de prietenie cu O. P. Alexandra M. de 15 ani din Z. .

În data de_, partea vătămată și-a petrecut timpul împreună cu martorii Pădurean B., C. Alin și Ghiurcuța M., în fața blocului, iar prietena sa a fost la o petrecere între fete.

În jurul orei 20.00, O. P. Alexandra l-a chemat pe B. T. G. să o ajute să meargă acasă, întrucât a consumat băuturi alcoolice. B. T. a condus-o pe O. P. Alexandra din fața Biroului Notarial Crecan până în fața blocului unde locuiește partea vătămată, loc în care acesteia i s-a făcut rău. A fost anunțată salvarea și părinții fetei, care au sosit la fața locului cu autoturismul marca BMW X5 cu numărul de înmatriculare_, ulterior sosind și ambulanța. Mama Alexandrei a însoțit-o pe aceasta la spital, iar tatăl, inculpatul O. -P. L., l-a întrebat pe B. T. cine este. Partea vătămată a spus că este iubitul Alexandrei, moment în care inculpatul s-a enervat și l-a lovit cu palma peste piept, căzând la pământ.

Partea vătămată a încercat să-i explice inculpatului că nu el este responsabil de starea fetei lui și să-i relateze ce s-a întâmplat, dar acesta nu a acceptat și l-a împins pe partea vătămată pe scaunul din partea dreaptă spate a autoturismului său, spunând că merg la poliție. Aceste aspecte rezultă atât din declarațiile părții vătămate dar și ale martorilor Pădurean B. (f.124-126, 127- 128, 225), Coste Alin-C. (f.129-132, 240), Ghiurcuța M. -Dorel (f.133-137, 241), Breje Raul-Cristian (f.138-140, 242) și O. P. M. E., soția inculpatului (f.243-244).

Inculpatul O. -P. L. a lovit-o pe partea vătămată cu portiera de două ori la piciorul stâng, în momentul urcării acestuia în mașină, fapt confirmat nu doar prin declarațiile părților și a martorilor dar și de certificatul medico-legal din care rezultă că partea vătămată prezenta o echimoză și o excoriație pe fața laterală a gambei stângi - produse tocmai prin lovirea cu portiera autoturismului (f.117).

Inculpatul a pornit apoi în trombă cu autoturismul spre poliție, dar ajungând la intersecția străzilor T.Vladimirescu și Porolissum, și-a schimbat direcția spunând că merge la socrul său. Partea vătămată a declarat că s-a gândit să coboare din autoturism, lucru care i-a fost imposibil din cauza vitezei cu care circula inculpatul. Inculpatul s-a deplasat în Z., în zona industrială, în locul numit Noghei, unde se află casa martorului A. Isaie, care este socrul inculpatului, aici aflându-se și martorul C. Dorel, care la acel moment era angajat al inculpatului O. -P. L. .

Inculpatul O. -P. L. a dat-o jos din autoturism pe partea vătămată B. T.

, a pus-o jos pe pământ și s-a urcat cu genunchii peste mâinile acestuia, pentru a nu se putea mișca. În aceste împrejurări, partea vătămată a suferit leziuni la cot, confirmate de certificatul medico-legal, care atestă existența excoriației la nivelul cotului drept (f.117). Apoi, inculpatul i-a cerut socrului său, martorul A. Isaie, să-i aducă o foarfecă din casă. Acesta a adus o foarfecă cu care inculpatul a tăiat mai multe șuvițe din părul părții vătămate, aspect care rezultă atât din declarațiile părților cât și din aspectele surprinse cu ocazia cercetării la fața locului (f.100-101). Acestea s-au petrecut deja la o distanță de câțiva metri față de locul unde inițial partea vătămată a fost dată jos din mașină, deoarece între timp a sărit peste un șanț și a încercat să fugă dar a fost imobilizat de O. -P. L.

. Și acest aspect este confirmat de planșa foto (f.33, 99-104) dar și declarația din faza de urmărire penală a martorului C. Dorel, care a arătat atunci că a văzut că partea vătămată a încercat să fugă dar a fost prins, fără a putea preciza care dintre ceilalți doi l-a imobilizat (f.173). După ce a sărit peste șanț și a fost prins, partea vătămată a căzut la pământ, împrejurare în care acestuia i-au căzut din buzunar cheile și un telefon mobil, precum și-a pierdut și un pantof - aspecte confirmate atât prin cercetarea la fața locului dar și prin dovezile de ridicare/predare bunuri. În același timp, martorul A. Isaie i-a aplicat câteva

lovituri părții vătămate în zona capului, însă aceste lovituri nu au produs urmări care să necesite zile de îngrijiri medicale.

În timpul cât s-a aflat în zona cabanei, partea vătămată a fost sunată de către martorul Pădurean B., a apucat să răspundă dar apoi nu a fost lăsat să vorbească, fapt confirmat de partea vătămată (f.111), de martorii Pădurean B. (f.125), Coste Alin-C. (f.129,132) dar și de listingul telefonic de pe telefonul părții vătămate (f.73). Acest aspect confirmă odată în plus că partea vătămată nu putea să se manifeste liber, acesta fiind în mod evident lipsit de libertatea de mișcare și de acțiune.

După acestea, partea vătămată a fost urcată din nou în autoturism de către inculpatul O. -P. L. și dusă în curtea spitalului. Aici, partea vătămată a fost lăsată să coboare din mașină, iar inculpatul a intrat la Urgență să-și vadă copilul. Între timp, partea vătămată și-a sunat tatăl, pe partea vătămată B. V., care a ajuns în 5-6 minute. După alte 2-3 minute, cei doi erau de față când inculpatul a ieșit din spital și a vrut să plece. Partea vătămată B. V. l-a întrebat ce s-a întâmplat și l-a rugat să meargă cu ei la poliție să rezolve problema, dar acesta a refuzat, i-a amenințat pe cei doi că-i "desființează"; și "îi face să dispară din Z. ";, spunând în final că va rezolva el cum știe.

În total, lipsirea de libertate a părții vătămate a durat aproximativ 20 de minute, timp în care aceasta a fost urcată cu forța în autoturism, transportată într-un alt loc decât cel în care vroia să se deplaseze, pe parcurs a fost lovită în mod repetat, a fost supusă unor suferințe (cauzate prin tăierea părului), după care a fost din nou urcată în autoturism și transportată în zona Spitalului. Durata în timp a lipsirii de libertate rezultă din declarațiile martorilor care se coroborează cu listingul convorbirilor telefonice.

Apărările inculpatului de pe parcursul procesului care a declarat că partea vătămată putea să coboare din autoturism pe drum, că a coborât singur și de bună-voie la cabană, că nu a încercat să fugă, că nu a fost agresat sau imobilizat, că a amenințat că o va viola pe fata sa, respectiv că tot de bună-voie s-a urcat înapoi în autoturism și a mers la spital, au fost înlăturate ca nesincere, fiind contrazise de declarațiile martorilor prezenți la fața locului (la momentul inițial al incidentului), respectiv Pădurean B. Ionuț, Coste Alin C., Ghiurcuța M. Dorel și Breje Raul Cristian, parțial de declarațiile date de martorul C. Dorel în faza de urmărire penală, de cele ale părții vătămate, dar și de certificatul medico- legal și mijloacele materiale de probă găsite în zona cabanei, care ataestă că partea vătămată a fost coborâtă din autoturism, bruscată, tunsă, iar în încercarea de a scăpa a fost trântită la pământ, condiții în care și-a pierdut mai multe bunuri. Martorii Pădurean B. Ionuț, Coste Alin C., Ghiurcuța M. Dorel și Breje Raul Cristian au arătat că partea vătămată a fost introdusă cu forța în autoturism, iar inculpatul a plecat în trombă și a spus că merge la poliție. În aceste condiții este evident că partea vătămată a fost lipsită de libertate prin răpire și este absolut firesc că nu a încercat să coboare dintr-o mașină aflată în mers și care se deplasa cu viteză.

De asemenea, susținerile inculpatului că a făcut deplasarea la locuința socrului său pentru a-l lua pe acesta cu ei la spital, întrucât acesta din urmă avea relații și îi cunoștea pe medici nu sunt credibile în opinia instanței, în acest scop socrul inculpatului putând fi contactat telefonic, tocmai pentru a se câștiga timp și cei doi își puteau da întâlnire la spital, iar dacă scorul inculpatului consumase băuturi alcoolice, ar fi putut face deplasarea la spital cu un taxi. Pe de altă parte, dacă se dorea, așa cum s-a susținut, o "intervenție"; cât mai rapidă la medicii care se ocupau de fiica inculpatului, acesta ar fi putut să îl contacteze telefonic pe A. Isaia de pe drum și să îi ceară să se intereseze de fiica sa poate chiar în aceeași modalitate, or acest lucru nu s-a întâmplat. De asemenea, nu s-

ar explica nici de ce anume a hotărât inculpatul să meargă pe la socrul său și apoi la spital, purtându-l pe partea vătămată cu el, cât timp la momentul ridicării fiicei sale de către ambulanță, acesta a susținut că a vrut să îl ducă pe partea vătămată la poliție, apreciind că starea fiicei sale nu este atât de gravă încât să nu îi permită să facă deplasarea la poliție și reclamarea celor petrecute în opinia inculpatului.

Instanța a reținut totodată că ulterior, cu ocazia ultimului cuvânt acordat inculpatului, acesta și-a schimbat atitudinea și nu a mai susținut că este nevinovat, manifestând regret și remușcare pentru cele întâmplate, însă anterior intrării în dezbateri, nu a solicitat să fie din nou audiat pentru a da declarație în sensul noii sale poziții procesuale.

În ceea ce îl privește pe martorul C. Dorel, instanța a reținut că acesta a dat mai multe declarații contradictorii în faza de urmărire penală, revenind asupra afirmațiilor prin care confirma că a auzit de la distanța de aproximativ 150 metri, că partea vătămată a spus că mai bine o viola pe fata inculpatului. De asemenea, în fața instanței de judecată, martorul a dat declarații nesincere, care au fost înlăturate din ansamblul probator al cauzei, martorul nefiind în măsură să prezinte o motivație de vreun fel prin care să explice contradicțiile dintre declarațiile date pe parcursul procesului penal. Astfel, cu ocazia audierii sale în instanță, martorul a arătat că nu a văzut pe nimeni să lovească pe altcineva, nu a auzit strigăte și nu a văzut pe nimeni să îl tundă pe partea vătămată, cu toate că în faza de urmărire penală a afirmat exact contrariul. Chiar dacă, cel mai probabil, declarațiile date de martor au avut drept scop încercarea de a susține apărările inculpatului O. -P. L., datorită faptului că a fost angajat al acestuia timp de peste 10 ani, potrivit propriilor susțineri, dar și încercarea de a nu se autoincrimina, instanța a constatat că aceste declarații sunt nesincere, astfel că, existând indicii în privința comiterii de către martor a infracțiunii de mărturie mincinoasă, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău pentru efectuarea de cercetări sub acest aspect.

După dezbaterea fondului cauzei la termenul de judecată din data de _

, în termenul de amânare a pronunțării acordat atât datorită orei înaintate la care s-a terminat ședința de judecată, cât și la solicitarea apărătorului inculpatului, la data de_ s-a depus la dosar o convenție de împăcare încheiată la data de_ între inculpat și părțile vătămate, prin care acestea arătau că s-au împăcat definitiv, total și necondiționat în privința tuturor infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Față de împrejurarea că acea convenție nu era redactată în formă autentică, ci avea doar dată certă, acordată de avocat, cauza a fost repusă pe rol pentru a le da posibilitatea părților fie să depună un înscris autentic fie să se prezinte personal în instanță pentru a se putea lua act de împăcarea intervenită între ele.

La termenul de judecată din data de_, inculpatul și părțile civile s-au prezentat personal în instanță, declarând că s-au împăcat definitiv, total și necondiționat, iar părțile civile arătând că nu mai au nicio pretenție în legătură cu incidentul petrecut, pozițiile părților fiind consemnate în declarațiile de la filele 264-266.

Infracțiunile de lovire și amenințare pentru care a fost cercetat inculpatul

O. P. L., prevăzute de art.180 alin.2 și art.193 alin.1 Cod penal (două infracțiuni) fac parte din categoria acelora pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Întrucât părțile s-au prezentat personal în instanță, declarând că s-au împăcat și că nu mai au nici un fel de pretenții reciproce, instanța a constatat că în cauză este înlăturată răspunderea penală în privința acestor infracțiuni, motiv

pentru care conform art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.h) Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate B. T. G. și pentru săvârșirea a două infracțiuni de amenințare în dauna părților vătămate B. T.

G. și B. V. .

În privința infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, întrucât împăcarea părților nu înlătură răspunderea penală, instanța a constatat, raportat la starea de fapt reținută, că săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat și vinovăția sa sunt pe deplin dovedite, astfel că s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni.

În drept, fapta inculpatului O. -P. L. care, la data de_, a lipsit-o de libertate pe partea vătămată B. T. G., forțându-l pe acesta să urce în mașina sa, ducându-l la locuința socrului său, cauzându-i leziuni fizice și psihice și tunzându-i părul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.189 alin.1 și 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a concretizat prin acțiunea inculpatului de a o lipsi de libertate efectiv pe partea vătămată, forțând- o să urce în mașină și ducând-o la locuința socrului său, împotriva voinței acesteia, dar și prin acțiunile de aplicare de lovituri cu portiera peste picioare, cu pumnul peste piept și de tundere a părului părții vătămate. Infracțiunea s-a consumat în momentul în care partea vătămată a fost lipsită efectiv de libertate, nemaiavând posibilitatea de a se deplasa și acționa conform voinței sale. Fiind vorba despre o infracțiune continuă, aceasta s-a epuizat în momentul în care a încetat acțiunea de lipsire de libertate, durata efectivă a lipsirii de libertate fiind, așa cum s-a arătat anterior, de aproximativ 20 de minute. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective este reprezentată de suferințele de natură fizică și psihică produse părții vătămate, iar legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din probele administrate și din modul de săvârșire a faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul O. -P. L. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate a reieșit că a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor asupra libertății și sănătății părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.

S-a reținut comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată de către inculpat, prevăzută de alin.2 al art.189 Cod penal, respectiv aceasta s-a realizat asupra unui minor, prin răpire (partea vătămată a fost luată cu violență de către inculpat și urcată în autoturismul său și ulterior dusă la locuința socrului său) și prin cauzarea de suferințe fizice sau psihice (suferințele fizice au fost dovedite inclusiv prin actul medico-legal de la dosar, iar cele psihice sunt implicite, prin raportare inclusiv la vârsta victimei, care avea la acel moment 16 ani). Răpirea s-a reținut chiar dacă intenția inculpatului ar fi fost cea pe care a declarat-o inițial, de a-l duce pe partea vătămată la poliție, întrucât inculpatul nu avea vreo calitate care să îi permită să îl priveze pe partea vătămată de libertatea sa, nici măcar pentru a-l prezenta în fața organelor de ordine.

De asemenea, față de faptul că inculpatul a comis fapta din dorința de a se răzbuna pe partea vătămată, considerând-o responsabilă de starea fiicei sale, în sarcina acestuia a fost reținută, ca urmare a admiterii cererii de schimbare a

încadrării juridice și circumstanța agravantă a comiterii infracțiunii din motive josnice, prevăzută de art.75 alin.1 lit.d) Cod penal, în literatura de specialitate și în practica instanțelor fiind unanim apreciat că răzbunarea este un astfel de motiv josnic. Această circumstanță agravantă s-a reținut cu atât mai mult cu cât inculpatul a acționat din dorința sa de răzbunare fără a-i da vreo posibilitate

părții vătămate să îi explice cum a ajuns fiica sa în starea în care se afla la acel moment.

Din analiza fișei de cazier a inculpatului a rezultat că acesta are antecedente penale, suferind o condamnare pentru o infracțiune de furt calificat, pentru care s-a împlinit însă termenul de reabilitare și, de asemenea, i-au fost aplicate trei amenzi administrative pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală și la legea cecului.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.d) Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei și la vârsta părții vătămate.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 46 de ani, având familie și fiind bine integrat în societate. De asemenea, a fost avută în vedere și conduita procesuală a inculpatului care, deși inițial a fost una de negare a responsabilității și a vinovăției în comiterea faptei, ulterior, aceasta s-a schimbat, inculpatul conștientizând gravitatea faptei comise și depunând eforturi reale în vederea reparării consecințelor produse. Sub acest aspect, este de reținut că inculpatul a procedat la despăgubirea părții vătămate, recuperând astfel prejudiciul cauzat acesteia, motiv pentru care s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.b) Cod penal și s-a procedat, ca atare, la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, instanța apreciind că nu se impune ca în prezenta cauză să fie făcute aplicabile prevederile art.80 Cod penal, chiar dacă există și o circumstanță agravantă reținută în sarcina inculpatului.

Deși s-a solicitat în apărare reținerea și a celorlalte două circumstanțe atenuante facultative prevăzute de Codul penal, instanța a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză, buna conduită a inculpatului anterior comiterii infracțiunii fiind contrazisă de către cazierul judiciar al acestuia, chiar dacă înscrierile din cazier nu vizează infracțiuni comise cu violență, ci infracțiuni de natură economică, acestea sunt de natură să atragă atenția asupra unei tendințe

a inculpatului de a încălca legea, fie și numai în relațiile comerciale pe care le-a desfășurat anterior. Referitor la conduita ulterioară comiterii faptelor, față de atitudinea oscilantă manifestată de inculpat pe parcursul procesului, instanța a apreciat că nici această atenuantă nu poate fi reținută în favoarea sa, însă, după cum s-a arătat anterior, schimbarea atitudinii inculpatului a fost deja apreciată și a fost avută în vedere la individualizarea în concret a pedepsei aplicate.

Instanța a respins și cererea inculpatului prin apărător de reținere a circumstanței atenuante legale a săvârșirii faptei în stare de provocare putativă, susținând inculpatul că datorită stării de tulburare în care s-a aflat a acționat în modul în care a făcut-o. S-a apreciat că nu este incidentă starea de provocare, nici măcar putativă, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a acționat impulsiv, dar conștient, fără a-i permite părții vătămate să dea vreun fel de

explicație și fără să îi ceară efectiv o explicație acesteia. Mai mult, nu s-a putut reține, raportat la ansamblul probator, existența vreunei provocări a părții vătămate. Simpla presupunere a inculpatului că acesta ar fi fost responsabil de starea fiicei sale nu îl îndreptățea să acționeze în felul în care a făcut-o.

Tot sub aspectul circumstanțelor atenuante, având în vedere că cele menționate la art.74 alin.1 Cod penal au caracter facultativ, implicit instanța putând reține și alte asemenea circumstanțe în favoarea inculpatului, prin prisma prevederilor alin.2 al art.74 Cod penal, instanța a reținut că, potrivit constatărilor din cuprinsul referatului de evaluare psiho-socială a inculpatului întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, acesta beneficiază de suportul financiar și moral al familiei, neprezentând riscuri în privința dezvoltării unui comportament agresiv, iar mediul familial este foarte important pentru acesta, fiind apreciat în comunitatea de prieteni ca o persoană

amabilă și implicată, sensibilă la problemele celor din jur și un familist și un părinte devotat. Aceste aspecte reies și din caracterizarea inculpatului făcută de către președintele fondator al Lyons Club International, potrivit căreia inculpatul a fost timp de 1 an președintele acestei asociații, contribuind substanțial la renovarea a două secții pentru copii nou născuți în cadrul Spitalului Județean, la construirea și darea în folosință a unui cămin de bătrâni în Crasna, la dotarea cu aparatură medicală a Spitalului Județean și la organizarea unor excursii pentru copiii de la Casa Copilului din Cehu Silvaniei. Instanța a reținut în acest context și faptul că inculpatul era într-o stare de tulburare datorată stării în care și-a găsit fiica, deși această stare nu era de natură să se circumscrie circumstanței atenuante legale, însă îngrijorarea firească a unui părinte în circumstanțele date poate fi apreciată ca o circumstanță atenuantă.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, închisoarea de la 7 la 15 ani, reduse potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare. Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța i-a interzis inculpatului O. P. L. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta pentru fiecare dintre condamnările dispuse.

Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, "deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea

funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.

Instanța a apreciat că întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.

De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat, raportat la aspectele avute în vedere cu ocazia analizării gradului de pericol social al inculpatului că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, apreciind pe de o parte insuficientă o suspendare condiționată pentru reeducarea inculpatului, iar pe de altă parte o astfel de suspendare nu ar fi posibilă nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal în privința cuantumului pedepsei aplicate. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 4 ani închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.86¹alin.1 lit.a) Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar a rezultat că inculpatul are antecedente penale, însă pentru acestea s-a împlinit termenul de reabilitare, fiind aplicabile în cazul său prevederile art.38 Cod penal și îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.86¹alin.1 lit.b) Cod penal.

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție. Mai mult, pentru alegerea unei modalități de executare a pedepsei neprivative de libertate instanța a avut în vedere și atitudinea inculpatului de la ultimele două termene de judecată și faptul că acesta a conștientizat gravitatea faptei sale și consecințele negative ale acesteia, făcând eforturi pentru repararea prejudiciului suferit de către partea vătămată, astfel că din acest punct de vedere unul din scopurile procesului penal a și fost atins.

Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.86¹Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.86²alin.1 Cod penal și apreciat ca fiind necesar la un cuantum mediu al acestuia.

A încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.86³alin.1 Cod penal, pe durata termenului

de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că părțile vătămate B.

G. și B. V. au renunțat la constituirile de parte civilă, ca urmare a încheierii unor tranzacții cu inculpatul și a luat act de aceste poziții.
Ca urmare a încheierii tranzacției între părți și a renunțării părții vătămate minore la momentul incidentului, B. T. G., la pretențiile civile, acesta fiind despăgubit de către inculpat pentru prejudiciul suferit, instanța a constatat că nu se mai impune menținerea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la limita sumei de 30.000 lei, prin ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și, ca atare, a revocat această măsură asiguratorie.
Ca urmare a intervenirii împăcării părților, în baza art.192 alin.1 pct.2 lit.b) Cod procedură penală, părțile vătămate și inculpatul au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă totală de 1.000 lei, câte 275 lei
fiecare parte vătămată și 450 lei inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Pachetul de pe lângă Judecătoria Zalău solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și schimbarea modalității de executare a pedepsei, apreciindu-se că raportat la gravitatea concretă a faptei reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei prin privare de libertate.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, reținând în mod corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, pentru celelalte infracțiuni intervenind împăcarea părților.
Având în vedere motivele de recurs ale Parchetului, Curtea nu va mai examina argumentele care au condus la condamnarea inculpatului, care dealtfel nici nu a recurat sentința instanței de fond, examinând strict temeinicia și legalitatea pedepsei aplicate și a modalității de executare prin prisma prevederilor art. 52 și 72 Cod penal.
Astfel, Curtea apreciază că în mod întemeiat în procesul de
individualizare a pedepsei instanța de fond a luat în considerare circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 46 de ani, având familie și fiind bine integrat în societate. De asemenea, a fost avută în vedere și conduita procesuală a inculpatului care, deși inițial a fost una de negare a responsabilității și a vinovăției în comiterea faptei, ulterior, aceasta s-a schimbat, inculpatul conștientizând gravitatea faptei comise și depunând eforturi reale în vederea reparării consecințelor produse. Sub acest aspect, s-a reținut că inculpatul a procedat la despăgubirea părții vătămate, recuperând astfel prejudiciul cauzat acesteia, motiv pentru care s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.b) Cod penal și s-a procedat, ca atare, la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, instanța apreciind că nu se impune ca în prezenta cauză să fie făcute aplicabile prevederile art.80 Cod penal, chiar dacă există și o circumstanță agravantă reținută în sarcina inculpatului.
În mod corect prima instanță a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză, buna conduită a inculpatului anterior comiterii infracțiunii fiind contrazisă de către cazierul judiciar al acestuia, chiar dacă înscrierile din cazier nu vizează infracțiuni comise cu violență, ci infracțiuni de natură economică. Referitor la conduita ulterioară comiterii faptelor, față de atitudinea oscilantă manifestată de inculpat pe parcursul procesului, instanța de fond a apreciat că nici această atenuantă nu poate fi reținută în favoarea sa, însă, după cum s-a arătat anterior, schimbarea atitudinii inculpatului a fost apreciată și a fost avută în vedere la individualizarea în concret a pedepsei aplicate.
Totodată, deși nu a fost reținută starea de provocare, nici măcar putativă, considerându-se că inculpatul a acționat impulsiv, dar conștient, fără a-i permite părții vătămate să dea vreun fel de explicație și fără să îi ceară efectiv o explicație acesteia, s-a reținut în context și faptul că inculpatul era într-o stare de tulburare datorată stării în care și-a găsit fiica și, deși această stare nu este de natură să se circumscrie circumstanței atenuante legale, îngrijorarea firească a unui părinte în circumstanțele date a fost apreciată ca o circumstanță atenuantă care se poate încadra în prevederile art. 74 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul circumstanțelor personale, s-a reținut în mod corect că, potrivit constatărilor din cuprinsul referatului de evaluare psiho-socială a inculpatului întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, acesta beneficiază de suportul financiar și moral al familiei, neprezentând riscuri în privința dezvoltării unui comportament agresiv, iar mediul familial este foarte important pentru acesta, fiind apreciat în comunitatea de prieteni ca o persoană amabilă și implicată, sensibilă la problemele celor din jur și un familist și un părinte devotat. Aceste aspecte reies și din caracterizarea inculpatului făcută de către președintele fondator al Lyons Club Internațional, potrivit căreia inculpatul a fost timp de 1 an președintele acestei asociații, contribuind substanțial la renovarea a două secții pentru copii nou născuți în cadrul Spitalului Județean, la construirea și darea în folosință a unui cămin de bătrâni în Crasna, la dotarea cu aparatură medicală a Spitalului Județean și la organizarea unor excursii pentru copiii de la Casa Copilului din Cehu Silvaniei.
Datele personale ale inculpatului, așa cum au fost anterior prezentate, sunt de natură a convinge și instanța de control judiciar că reeducarea inculpatului a început deja, acesta conștientizând pe parcursul prezentului proces penal gravitatea faptei comise, regretând sincer săvârșirea ei, nefiind deci nici în interesul inculpatului și nici al societății ca acesta să execute pedeapsa prin privare de libertate. Dealtfel, durata mare a termenului de încercare - 8 ani - și obligațiile corelative care i-au fost impuse inculpatului pe durata acestui
termen reprezintă suficiente garanții că acesta va evita pe viitor orice contact cu legea penală, prezenta infracțiune fiind practic comisă dintr-un impuls de moment, determinat de un puternic sentiment de protecție și de afecțiune paternă față de fiica sa.
Nu în ultimul rând, inculpatul a depus toate diligențele necesare pentru a o despăgubi pe partea vătămată, între ei intervenind împăcarea pentru infracțiunile urmăribile la plângere prealabilă.
Față de cele sus-expuse, în baza prev. art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Pachetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 400 din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu avocat Stănoiu L. .
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform prev. art. 192 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Pachetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 400 din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z.
.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu avocat Stănoiu L. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
M. B.
A. D.
L.
M. R.
GREFIER,
1. B. H.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: M. C. Ș.

← Decizia penală nr. 1405/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal		Decizia penală nr. 1610/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal →

Decizia penală nr. 465/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 465/2013. Lipsire de libertate în mod ilegal

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
M. B.	A. D.	L.	M. R.