Decizia penală nr. 1420/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.1420/R/2013
Ședința publică din 29 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : L. | H., judecător |
JUDECĂTORI | : I. | M. |
: V. | V. A. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata L. C. Z., împotriva încheierii penale din data de_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr.10389117/2013, inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., (în legătură cu S.C. "Auto Viomar"; S.R.L. G. ), evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (în legătură cu S.C. "Ralcom Link"; S.R.L.), respectiv pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (în legătură cu S.C. "NSD Technology"; S.R.L.), aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a C.pen.;
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata L. C. Z., aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av.Chiciu A., din cadrul Baroului B., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebată fiind, inculpata învederează instanței că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei, cu privire la aspectele de nelegalitate a încheierii atacate, solicită a se observa că a aceasta fost analizată în ședință publică în neconsiderarea prevederilor art.300/1 alin1 C.pr.pen., conform cărora analiza privind legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv trebuie examinată în Camera de Consiliu în fața instanței care a fost sesizată. Din acest punct de vedere, analiza unei astfel de cereri într-o ședință publică, dată fiind rațiunea acestui text și interesul inculpatei este dată cu încălcarea legii. Pe de altă parte, un aspect de nelegalitate ține de absența unei motivări exprese, concrete cu privire la această instituție. Judecătorul fondului trebuia să aprecieze distinct între prelungirea duratei măsurii arestului preventiv și diferit față de instituția menținerii măsurii arestului. Din prima frază a încheierii, judecătorul fondului a înțeles să analizeze prelungirea măsurii arestului preventiv, aspect care constituie intenția
magistratului fondului. Nu se poate vorbi despre o prelungire a măsurii arestului preventiv pentru că aceeași precizare se regăsește în conținutul încheierii atacate. Judecătorul fondului nu a făcut o analiză a dinamicii urmăririi penale în perspectiva analizei art.300/1 C.pr.pen., ci face o analiză a unei instituții ținând de prelungirea măsurii arestării preventive, fapt inacceptabil în această fază procesuală. Există un viciu fundamanetal ținând de interpretarea materialului probator în dinamica urmăririi penale. Există o decizie nr.1092/2012 a Curții de Apel B. care sancționează menținerea arbitrară a unor măsuri preventive în situația în care organul de urmărire penală, după finalizarea urmăririi penale, omite să stabilească un prejudiciu cert în cazul unei infracțiuni de evaziune fiscală. Ținând de elementele vis-a-vis de prejudiciul stabilit în cauză, judecătorul fondului a analizat o măsură preventivă formală și nicidecum nu face interpretarea acestei măsuri preventive într-o fază procesuală ținând de judecata cauzei. Judecătorul fondului fără a motiva concret, a afirmat că există indicii temeinice cu privire la comiterea faptelor, există date certe că inculpata ar pregăti comiterea altor infracțiuni și că a mai fost trimisă în judecată pentru fapte similare, ori aceste elemente au fost avute în vedere pe parcursul urmăririi penale. Ceea ce nu se precizează este împrejurarea dacă aceste elemente sunt de natură a se dilua odată cu trimiterea cauzei către judecata de fond sau sunt de natură a perpetua o măsură preventivă în contextul în care există măsuri suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Invocă cauza Kalmanovici contra României în care CEDO a apreciat că trecerea unui timp de 3 luni și jumătate de arest și nu 5 luni ca în cazul inculpatei ar fi suficient pentru analiza cu temeinicie a unei măsuri preventive. Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, invocă și cauza Jiga contra României în care CEDO apreciază că elementele care țin de gravitatea faptei și valoarea prejudiciului nu pot fi criterii temeinice pe baza cărora o persoană poate fi ținută în arest preventiv. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului cu consecința înlocuirii măsurii arestului preventive cu o măsură mai blândă, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata L. C. Z., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său. Arată că dacă va fi lăsată în libertate, are o activitate socială, respectiv un cămin de bătrâni de care se ocupă astfel că nu este cazul să se ocupe de activități economice. Arată că dorește să se aplice același regim de egalitate ca a celorlalți inculpați cercetați în dosar iar dacă va fi cercetată în stare de libertate, va respecta toate obligațiile impuse de instanță.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 21 octombrie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.300/1 rap. la art.160 al.2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații L. C. Z. ( fiica lui G. și S., născută la_, reținută în Arestul IPJ C. ) și C. VOREL ( fiul lui C. și P., născut la_, reținut în Arestul IPJ C. ).
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pe rol fiind solicitarea organului de urmărire penală în sensul menținerii arestului preventiv față de inculpații L. C. Z. și C. V. pe perioada cercetării judecătorești a prezentei cauze.
Instanța a reținut faptul că inculpata L. C. -Z. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (patru infracțiuni), a infracțiunilor de
spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (trei infracțiuni), respectiv a infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen. și inculpatul C. V. este cercetat pentru săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit.b C.pen. și a trei infracțiuni de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit.b C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
Pentru a putea analiza prezenta solicitare de menținere a măsurii arestului preventiv față de acești inculpați, instanța constată că, în cauză, au fost întrunite condițiile legale în materie, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate (neputându-se pune, la acest moment procesual, problema înlocuirii măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare).
Astfel, în primul rând, din cuprinsul actelor de control fiscal întocmite de Garda Financiară - Secția C. și D. C., rapoartelor de analiză preliminară întocmite de Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor din cadrul I.P.J. C., declarațiilor martorilor audiați în cauză, înscrisurilor aflate la dosar (contracte de vânzare-cumpărare, acte constitutive ale societăților comerciale, facturi, chitanțe, ordine de plată etc), rapoartelor de constatare tehnico-științifică criminalistică întocmite de I.P.J. C. - Serviciul Criminalistic, proceselor-verbale de percheziție domiciliară, proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, declarațiilor învinuiților audiați în cauză, coroborate cu declarațiile date de cei doi inculpați, rezultă indicii temeinice cu privire la faptul că aceștia din urmă se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
În al doilea rând, în speță există date certe conform cărora inculpații pregătesc detaliat săvârșirea unor activități infracționale de aceeași natură, respectiv evaziune fiscală și spălare de bani. Mai mult, inculpata L. C. -Z. a conceput și pregătește în continuare o activitate infracțională mult mai vastă decât cea descoperită până acum de către organele de control fiscal. Există probe conform cărora acțiunile infracționale continuă, în activitatea societăților comerciale S.C. "Analina"; S.R.L. C. M., jud. Suceava,
S.C. "Market Boca"; S.R.L. Bârsana, jud. Maramureș, S.C. "Alimzet Com"; S.R.L. Săcele, jud. Brașov, S.C. "Silcofor"; SRL C. M., jud. Suceava, S.C. "D. i-Mar Concept Exim"; S.R.L. Darăști, jud. Ilfov, S.C. "Cris Prod Com Distribution"; S.R.L. Balotești, jud. Ilfov, S.C. "Denyiasmi"; S.R.L. G., jud. C., S.C. "Emisinor"; S.R.L. C. -N., S.C.
"Fotogenic"; S.R.L. D., jud. Hunedoara și S.C. "San Loreno"; S.R.L. G., jud. C.
.Activitatea tuturor acestor societăți comerciale este condusă de către inculpata L. C. -
Z., care și-a extins la nivel național rețeaua de societăți comerciale pe care le-a implicat în actele de evaziune fiscală, cu scopul de a îngreuna identificarea și sancționarea faptelor ilegale săvârșite.
Există indicii conform cărora prejudiciile create în fiecare caz au o valoare însemnată, iar în contabilitatea firmelor menționate sunt înregistrate numeroase acte false, cu scopul de a eluda obligațiile de plată către bugetul de stat.
Inculpata L. C. -Z. continuă activitățile de import intracomunitar de carne de porc și cereale, în cantități mari, pe care le revinde către diverse abatoare de pe teritoriul României. Pentru a nu achita TVA și impozitul pe profit aferente acestor importuri intracomunitare, inculpata înregistrează în contabilitatea firmelor pe care le conduce numeroase achiziții false (privind diverse materiale și produse de natură industrială), precum și exportul intracomunitar fictiv al acestor materiale și produse industriale. În cauză au fost interceptate și înregistrate numeroase convorbiri telefonice, purtate de inculpații L. C. -Z. și C. V. .
Din aceste convorbiri telefonice rezultă în mod indubitabil că inculpații continuă săvârșirea unor acte infracționale asemănătoare și pregătesc intens și detaliat comiterea unor infracțiuni noi. Astfel, reiese că inculpații plănuiesc înființarea sau dobândirea prin cesiune a părților sociale ale unor noi societăți comerciale pe raza județelor Brașov, Ilfov și Olt (firme cu comportament de tip "fantomă";), pe care să le utilizeze în activitatea infracțională, pentru scurte perioade de timp, pentru a nu fi prinși. De asemenea, rezultă cu claritate conduita inculpatei L. C. -Z., care plănuiește să își extindă activitatea infracțională prin utilizarea altor societăți comerciale și prin atragerea altor participanți, pe măsură ce acțiunile infracționale de până acum sunt descoperite de către organele de control fiscal.
În al treilea rând, inculpata L. C. -Z. a fost trimisă în judecată anterior, în două dosare penale separate. În primul dintre acestea, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial C., a dispus, la data de_, în dosarul nr.97 D/P/2010, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 39/2003 și altele. La data de_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, în dosarul nr. 1057/P/2009, pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală. Cu toate acestea, deși era deja cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor sus-menționate, inculpata a mai săvârșit, cu intenție, noi infracțiuni de evaziune fiscală și spălare de bani, în formă continuată, pentru care este cercetată în prezentul dosar. La fel, inculpatul C. V. a săvârșit cu intenție infracțiunile pentru care este cercetat în prezentul dosar, deși a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, la data de_, în dosarul nr. 2164/P/2006, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (inculpatul fiind condamnat în primă instanță la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, dosarul aflându-se în prezent pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție, în calea de atac a recursului).
În al patrulea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpații sunt acuzați că au comis mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților (cu referire în special la desfășurarea activităților economice normale și îndeplinirea obligațiilor legale față de bugetul de stat), acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din numărul mare al acestora, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, din împrejurările în care au fost comise (de către mai multe persoane împreună, după o temeinică pregătire, utilizând moduri de operare complexe și laborioase), din valoarea mare a prejudiciilor cauzate bugetului de stat, precum și din faptul că lăsarea în libertate a inculpaților (persoane care nu se află la prima confruntare cu legea penală, după cum am arătat mai sus, în plus inculpatul C. V. fiind chiar recidivist raportat la condamnarea la pedeapsa de rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin emitere de file CEC fără acoperire, prin sentința penală nr.1648/_ a Judecătoriei Brașov, inculpatul fiind arestat la data de_ și liberat condiționat la data de_, cu un rest neexecutat de 292 zile închisoare), care și-au făcut un mod de viață din săvârșirea de acte infracționale îndreptate împotriva bugetului de stat (atrăgând în activitățile infracționale un mare număr de persoane și angrenând în circuitul de documente false o multitudine de societăți comerciale), ar fi de natură a crea un sentiment de insecuritate și oprobiu public, impunându-se astfel luarea unor măsuri ferme de stopare a acestor atitudini antisociale din partea inculpaților, respectiv de descurajare a altor persoane care ar avea tendința de a adopta un comportament antisocial similar.
Pe cale de consecință, în baza art.300/1 rap.la art.160 al.2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații L. C. Z. și
C. VOREL și a fost menținută starea de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata L. C. Z. , criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.
In motivarea recursului inculpata a invocat, în principal nelegalitatea încheierii atacate deoarece procedura în fata primei instante s-a derulat în sedinta publică, contrar dispozitiilor legale care impun ca analiza privind legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv trebuie examinată în Camera de Consiliu în fața instanței care a fost sesizată si că, din continutul primei fraze a încheierii, rezultă că instanta a înțeles să analizeze prelungirea măsurii arestului preventiv si nu a examinat dinamica urmăririi penale în perspectiva analizei art.300/1 C.pr.pen.
S-a mai invocat si faptul că temeiurile inițiale, care au justificat luarea măsurii arestului preventiv, nu mai subzistă și că procesul penal poate continua fără privarea sa de libertate, că s-a depășit tremenul rezonabil al detenției preventive, că instanța de fond nu a analizat situația sa juridică și personală si că nu s-a dat eficiență principiului egalității de tratament (cu referire la situația unor inculpați din cauză cercetați în stare de libertate).
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele :
Prin Rezoluția cu nr. 71/P/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții L. C.
-Z. și C. V. sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a 2 infracțiuni de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen. respectiv complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit.b C.pen. și a 2 infracțiuni de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit.b C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.
Ulterior, împotriva inculpaților a fost dispusă extinderea cercetărilor penale, respectiv începerea urmăririi penale, pentru infracțiunile menționate anterior, prin ordonanțele procurorului din_, după care a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestora, prin ordonanțele procurorului din_ .
La data de_ inculpata L. C. -Z. a fost reținută pe o durată de 24 de ore (până la data de_, ora 01,30), ulterior fiind audiată de procuror (în prezența apărătorului ales) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acesteia, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., emisă în dosarul nr.71/P/2013, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și a 2 infracțiuni de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.
Prin Încheierea penală nr.59/C/_ a Tribunalului C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv, măsură care a fost prelungită succesiv, iar apoi s-a dispus sesizarea instantei cu judecarea cauzei.
Potrivit art.3001al.3 C.proc.pen. rap.la art.160hal.2 C.proc.pen. dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Daca instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea
preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului. Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta mentine arestarea preventiva.
Pe de altă parte, Curtea reține că în baza art.139 C.proc.pen.măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Referitor la subzistența indiciilor temeinice potrivit cărora inculpatul ar putea fi autorul faptelor sesizate în înțelesul art. 68 ind. 1 C.proc.pen., Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea că inculpata ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetataă (CEDO; Erdagoz C. T. ia din_ ; Murray c. Regatul Unit_ ), în acest sens fiind actele de urmărire penală efectuate până la această data, respectiv actele de control fiscal întocmite de Garda Financiară - Secția C. și D. C., la rapoartele de analiză preliminară întocmite de Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor din cadrul I.P.J. C., la declarațiile martorilor audiați în cauză, la înscrisurile aflate la dosar (contracte de vânzare-cumpărare, acte constitutive ale societăților comerciale, facturi, chitanțe, ordine de plată etc), la procesul- verbal de percheziție domiciliară, la procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, la declarațiile învinuitului Nica C., coroborate cu declarațiile date de cei doi inculpați, în raport de dispozițiile art. 143 al. 1 C.pr.pen., s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat, având in vedere că din materialul probator administrat până în prezent rezultă suficiente indicii care justifică presupunerea, cel puțin până în acest moment procesual, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, constând sub aspectul stării de fapt, în cele mai sus arătate.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpata este bănuită de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de aceasta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
Curtea constată că instanța de fond a motivat soluția atacată, au fost analizate și s- a răspuns solicitărilor inculpatei, prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că nu poate fi primită critica lipsei motivării încheierii instanței de fond.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument și că aprecierea îndeplinirii obligației de a motiva ce rezultă din art.6 al Convenției, poate fi determinată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( cauza Boldea contra României). Torodată, CEDO a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Tatishvili contra R. iei 2007).
Astfel, prima instanță a indicat faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv si, în mod corespunzător a indicat actele materiale reținute în sarcina acesteia.
Referitor la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, Curtea constată că în mod justificat instanța de fodn a apreciat că acestea se mențin în continuare și justifică starea de arest preventiv a inculpatei.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev de art.148 lit.c C.pr.pen.( " există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni"; ) incidenta acestuia rezultă din continutul interceptărilor telefonice depuse în cauză, interceptate autorizat, din cuprinsul cărora rezultă că activitatea ilegală se afla, la momentul demarării procedurilor legale, în plină desfășurare, inculpata si coinculpatul plănuind și intenționând să o dezvolte, prin atragerea și a altor societăți comerciale respectiv prin extinderea ariei teritoriale de acțiune. În acest sens, relevante sunt discuțiile telefonice interceptate autorizat și transcrise la dosarul cauzei, din datele de_ ora 09:10,_ ora 10:46,_ ora 17:37,_ orele 12:29, 12:31 și 20:58,_ orele 11:15,11:47,14:00 și 14:54,_
ora 11:10 etc.
Potrivit art.148 lit.d C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă există date că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune. În raport de aceste dispoziții legale, este de observat că inculpata L. C. Z. a fost trimisă în judecată anterior, în două dosare penale, în primul dintre acestea, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial C., a dispus, la data de_, în dosarul nr. 97/P/2010, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 39/2003 și altele iar în cel de-al doilea, la data de_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, în dosarul nr. 1057/P/2009, pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, că acest temei de arestare preventivă este incident.
În condițiile în care cauzele sus indicate se află pe rolul instanțelor de judecată, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă față de inculpați, acest temei de arestare - prev. de art. 148 lit. d C.pr.pen., este perfect aplicabil, acesta putând fi invocat ori de câte ori există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune (ce stă la baza propunerii de arestare preventivă), după ce anterior fusese începută urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, față de scopul urmărit de legiuitor prin prevederea acestui temei de arestare preventivă - posibilitatea privării de libertate în cazul perseverenței infracționale - nefiind necesar ca pentru infracțiunea pentru care anterior a fost începută urmărirea penală să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală și, cu atât mai mult, pronunțată vreo hotărâre de condamnare.
Subzistă si temeiul de arestare prev de art.148 lit. b C.pr.pen. (" există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă";), fiind relevantă discuția telefonică interceptată între inculpata L. C. Z. și Tânțaș R. D. din data de_, dar și altele purtate la aceeași dată sau în jurul aceleiași date, din cuprinsul cărora rezultă intenția de distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, în special în contextul demarării verificărilor fiscale în cadrul societăților comerciale utilizate în activitatea ilegală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., acestea se regăsesc în cauză față de inculpata recurentă. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca
atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpata este suspicionată de comiterea în mod coordonat a unor infracțiuni grave de rezultat și, din această perspectivă, susnumita prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistența infracțională pe care a manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare), dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arest preventiv a inculpatei, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul al acesteia la un proces echitabil, aceasta având posibilitatea în fața instanței de fond, cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpată și totodată, existența unei
proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine conturate a inculpatei la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Curtea reține că durata procedurii nu poate constitui temei pentru a justifica diluarea sau chiar dispariția pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculparei deoarece acest pericol nu poate fi disociat de gravitatea faptelor și natura infracțiunilor comise.
Referitor la termenul rezonabil al detenției, Curtea observă că potrivit jurisprudenței CEDO "criteriile după care se apreciează termenul rezonabil al unei proceduri penale";, sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de Corneliu Bârsan).
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Aplicând aceste criterii la speța de față, durata arestării preventive a inculpatei este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că infracțiunile de care este învinuită recurenta s-au desfășurat pe o perioadă lungă de timp, iar urmărirea penală (finalizată într-un număr considerabil de dosare) a necesitat mai mult timp datorită complexității cauzei. În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa nimic.
Față de circumstanțele personale ale inculpatei, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii organizate, nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora.
În final, nu poate fi primită nici critica vizând nelegalitatea încheierii atacate deoarece inculpata nu a probat sau justificat o vătămare ca urmare a judecarii cauzei în sedinta publică. Pe de altă parte, mentionarea în practicaua încheierii atacate a faptului că obiectul judecătii îl constituie prelungirea arestului preventiv constituie evident o simplă
eroare materială deoarece din continutul, dispozitivul si minuta hotărîrii rezultă explicit că procedura urmată este cea prevăzută de art. 300/1 C.proc.pen. Referitor la invocarea tratamentului juridic inegal, Curtea observă că situatia inculpatei nu este identică cu a altor participanti, actele dosarului punând în evidenta faptul că recurenta s-a implicat activ în derularea unei activitati infractionale de mare amploare, pe teritoriul mai multor judete, atrăgand si alte persoane în comiterea faptelor.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpată, ținând cont de rezonanța acestora în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpata să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata L. C. Z. împotriva încheierii penale din 21 octombrie 2013 a Tribunalului C. .
Obligă recurenta să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
L. | H. I. | M. | V. | V. | A. |
Plecată la seminar, semnează Presedintele completului
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. A. I.
| ← Decizia penală nr. 20/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 283/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
