Decizia penală nr. 283/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a1
DECIZIA PE NA LĂ NR . 283/R
Ședința publică din 29 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
Cod operator 2618
PREȘEDINTE: B. | C. | - judecător | |
JUDECĂTORI: R. A. | C. | - vicepreședintele T. | ui M. |
S. -F. | A. | - judecător |
GREFIER: C. M.
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: B. L. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului penal declarat de inculpatul I. C. ,
fiul lui I. și I., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., CNP 1.
, domiciliat în Baia Mare, str. Transilvaniei, nr. 6B/21, jud. M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă recurentul-inculpat I. C., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales
R. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Instanța îi solicită recurentului-inculpat să precizeze dacă își menține recursul declarat.
Recurentul-inculpat I. C. arată că își menține recursul declarat. Instanța solicită să se precizeze dacă se formulează cereri.
Apărătorul recurentului-inculpat arată că nu formulează cereri. Reprezentantul parchetului arată că nu formulează cereri.
Având în vedere faptul că nu se formulează alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat I. C., avocat R. S. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și rejudecând, revocarea măsurii arestări preventive și punerea în libertate a inculpatului ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Critică încheierea Judecătoriei Baia Mare din _
pentru netemeinicie raportat la greșita menținere a arestării preventive întrucât temeiurile nu mai sunt aceleași care au fost la luarea măsurii, ele s-au schimbat. Instanța de fond nu a analizat obiectiv diferența între aceste două situații. La luarea măsurii a existat temerea că inculpatul nu va participa la urmărire penală dar s-a prezentat singur, a dat declarații sincere, a cooperat astfel că în 28 de zile dosarul a fost finalizat. A ajutat și a scutit de un efort suplimentar organele de cercetare penală, a reparat întreg prejudiciu, iar părțile vătămate au declarat că nu se constituie părți civile. Instanța de fond ar fi trebuit să dea o mai mare valoare probațională faptului că inculpatul nu are antecedente penale, se află la prima greșeală, a stat izolat de familie și a conștientizat gravitatea faptelor. Motivele prezentate au valoare de indicii temeinice că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Arată că dacă va fi pus în libertate, inculpatul se va prezenta, va fi sincer, își va asuma dispozițiile din viitoarea sentință. Solicită a se observa că nu sunt îndeplinite condițiile existenței pericolului concret raportat la atitudinea inculpatului care a ajutat la terminarea cercetărilor, a recunoscut, mai mult există posibilitatea ca odată cu administrarea probelor faptele de furt să fie
recalificate în abuz de încredere iar tâlhăria să fie recalificată ca furt. Față de atitudinea de recunoaștere, consecința aplicării prevederilor art. 3201 C.pr.pen. și reținerea tuturor circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal s-ar putea ajunge la o pedeapsă chiar cu suspendarea condiționată a executării. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului, a se menține încheierea atacată ca legală și temeinică. Prima instanță în mod corect a apreciat în raport de cele existente în dosar că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că se impune menținerea stării de arest întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la împrejurările comiterii faptelor și persoana inculpatului.
Recurentul-inculpat I. C., la ultimul cuvânt, arată că regretă, îi pare rău, a conștientizat ceea ce a făcut, solicită să fie judecat în stare de libertate, se va prezenta de fiecare dată..
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului de față:
Prin încheierea penală din 25 noiembrie 2013, Judecătoria Baia Mare a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod procedură penală, formulată de inculpatul I. C. prin apărătorul ales.
În temeiul art. 3001 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală a menținut pentru următoarele 60 de zile măsura arestării preventive față de inculpatul I. C., trimis în judecată sub acuzația de
comitere a infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. c Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 77/U/_ .
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 4218/P/2013, Judecătoria Baia Mare a fost sesizată cu judecarea în fond a cauzei, înregistrându-se la data de_, dosarul penal nr._ .
Având în vedere că măsura preventivă dispusă în cursul urmăririi penale față de inculpatul I. C. urma să expire la data de 26 noiembrie 2013, instanța din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 3001 raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, a luat în discuție regularitatea măsurii arestării preventive, sens în care a reținut următoarele:
Inculpatul I. C. este trimis în judecată sub acuzația de săvârșire a infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale), cap. I pct. 1,2,3 și 4 din rechizitoriu), tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în data de_ (ora 21:30), 26/_ și_, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sustras în scopul însușirii pe nedrept pe timp de zi și pe timp de noapte, în locuri publice, un număr de 4 telefoane mobile (marca Iphone 4, Samsung Galaxy S2) de la părțile vătămate T. S., N. A., L. R. M. și S. T., pe care le-a vândut ulterior martorului M. D. și unei alte persoane neidentificate, cauzând un prejudiciu total în cuantum de 6500 lei. Inculpatul a intrat în posesia telefoanelor susmenționate fie în modalitatea sustragerii telefonului din mâna părții vătămate, fie pretextând că dorește să apeleze pe cineva și după ce primea telefonul de la partea vătămată, părăsea în fugă locul comiterii faptei cu telefonul asupra sa.
La data de_, în jurul orei 17:00, aflându-se pe str. Școlii din municipiul Baia Mare, inculpatul I. C. a deposedat-o prin violență pe partea vătămată Benedec Denisa A. de telefonul mobil pe care îl avea asupra sa (în timp ce vorbea la telefon), cauzându-i leziuni vindecabile într-un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale și un prejudiciu de aproximativ 900 lei.
S-a arătat că sunt întrunite condițiile prev. de art. art.148 al.1 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul este acuzat că a comis, cu intenție, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă și din împrejurările concrete ale comiterii faptei, dar și din circumstanțele personale ale inculpatului.
Mijloacele de probă administrate în cauză permit să se contureze presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind avute în vedere declarațiile părților vătămate, procese-verbale de predare-primire,
constatare medico-legală, declarațiile martorilor, proces verbal de conducere în teren, imagini video, declarațiile inculpatului.
În procesul de apreciere a pericolului social prezentat de eventuala punere în libertate a inculpatului cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată (4 acte materiale) și tâlhărie, instanța nu se poate limita la analiza circumstanțelor personale ale acestuia, cu ignorarea unor aspecte importante privind faptele comise și la contextul de săvârșire a acestora.
De asemenea este relevat și de modalitatea în care acesta a acționat. A comis fapta într-un loc public și și-a ales drept victimă o persoană fragilă, de sex feminin, cu posibilități destul de reduse de a opune rezistență. Inculpatul a acționat pe timp de zi, neavând nici o reținere în a-și pune în aplicare planul infracțional, chiar dacă în jurul său se aflau și alte persoane.
G. ul de pericol social pe care îl prezintă inculpatul rezultă și raportat la persoana sa. Chiar dacă nu are antecedente penale, nu are loc de muncă și există indicii că va continua să comită fapte prevăzute de legea penală pentru a- și obține sumele de bani necesare asigurării traiului zilnic.
Se mai poate reține evoluția inculpatului în activitatea infracțională. La început a comis patru fapte de furt calificat care intră în compoziția infracțiunii de furt calificat în formă continuată. Deși știa de existența plângerilor penale la data de_ inculpatul a fost citat la poliție, s-a prezentat, a dat declarație iar în data de_ trece la un nivel superior și tâlhărește.
Rezonanța socială a unor astfel de fapte, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de insecuritate socială, iar fapta pentru care este cercetat inculpatul, întrunește toate elementele menționate, îndreptățesc să se considere că în speță, în privința inculpatului, menținerea arestării preventive este o măsură proporțională și echilibrată fiind justificată de interesul legitim general care primează astfel în raport cu interesele individuale ale inculpatului în plan procesual.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că împrejurările menționate mai sus și coroborat cu situația personală actuală a acestuia - fără ocupație și fără loc de muncă, vădesc existența unui pericol concret pentru ordinea publică. Și aceasta deoarece, chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială de natură să justifice o
detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp.
Separat de aceasta, nu numai normele legislației interne ci și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile, temeinice că s- a săvârșit o infracțiune. Iar noțiunea de "motive verosimile"; a fost interpretată de Curte Europeană, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca acea persoană să fi săvârșit
infracțiunea. Aceste date nu trebuie însă obligatoriu să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.
Pentru aceste considerente, ținând cont de starea de pericol social, instanța a apreciat că judecata trebuie să se desfășoare cu inculpatul în stare de arest preventiv, motiv pentru care a dispus menținerea măsurii arestării preventive pentru următoarele 60 zile.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar până la data trimiterii lui în judecată situația juridică precum și starea de fapt reținută la data luării măsurii preventive, a fost apreciată de instanță ca neschimbată, față de acestea neexistând temeiuri noi care să justifice punerea sa în libertate.
Împrejurarea că inculpatul recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar apărătorul ales invocă o schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea abuz de încredere și din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, ce se va solicita, nu justifică în acest moment procesual, punerea inculpatului în libertate, raportat la datele speței de soluționat.
Pentru aceste considerente, dat fiind că de la data luării măsurii preventive și până la data sesizării instanței nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului instanța, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată în temeiul art. 1491 rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală, față de acesta și judecarea lui în stare de arest preventiv; pe cale de consecință a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de apărătorul inculpatului, aceasta fiind apreciată neîntemeiată, în raport de locul săvârșirii faptelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I. C. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și cercetarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 4218/P/2013, Judecătoria Baia Mare a fost sesizată cu judecarea în fond a cauzei, înregistrându-se la data de_ dosarul penal nr._ .
În sarcina inculpatului se reține în esență că în data de_ (ora 21:30), 26/_ și_, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sustras în scopul însușirii pe nedrept pe timp de zi și pe timp de noapte, în locuri publice, un număr de 4 telefoane mobile (marca Iphone 4, Samsung Galaxy S2) de la părțile vătămate T. S., N. A., L. R. M. și S. T., pe care le-a vândut ulterior martorului M. D. și unei alte persoane neidentificate, cauzând un prejudiciu total în cuantum de 6500 lei. Inculpatul a intrat în posesia telefoanelor susmenționate fie în modalitatea sustragerii telefonului din
mâna părții vătămate, fie pretextând că dorește să apeleze pe cineva și după ce primea telefonul de la partea vătămată, părăsea în fugă locul comiterii faptei cu telefonul asupra sa.
La data de_, în jurul orei 17:00, aflându-se pe str. Școlii din municipiul Baia Mare, inculpatul I. C. a deposedat-o prin violență pe partea vătămată Benedec Denisa A. de telefonul mobil pe care îl avea asupra sa (în timp ce vorbea la telefon), cauzându-i leziuni vindecabile într-un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale și un prejudiciu de aproximativ 900 lei.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 2560 din_ a Judecătoriei Baia Mare, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Așa cum rezultă din actele dosarului și cum în mod corect a reținut prima instanță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, pe lângă faptul că din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat, tribunalul reține că față de acesta sunt incidente în continuare prevederile art.148 lit. f Cod procedură penală, iar o altă măsură preventivă nu este suficientă, existând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică al lăsării inculpatului în libertate, acesta este circumstanțiat de natura faptelor de comiterea cărora este acuzat și gravitatea acestora de modalitatea în care se prezumă că au fost săvârșitu (în loc public, pe timp de zi, iar în cazul infracțiunii de tâlhărie prin smulgerea telefonului mobil din mâna părții vătămate), precum și de persoana inculpatului, care, deși cunoștea că este cercetat de organele judiciare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a continuat activitatea infracțională și a comis o infracțiune mai gravă aceea de tâlhărie.
Împrejurările favorabile invocate de inculpat, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, nu pot constitui singure temei al reconsiderării privării de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care este acuzat, cu atât mai mult cu cât actele materiale reținute nu prezintă un caracter izolat, ci, dimpotrivă, se înscriu într-o activitate ilicită mai amplă, derulată pe parcursul unei luni de zile, timp în care patrimoniile a 5 părți vătămate au fost prejudiciate, una dintre acestea suferind și leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Pe de altă parte, luarea unei măsuri preventive se realizează în principal pentru a se preveni comiterea de astfel de noi fapte și pentru a se asigura aflarea adevărului printr-o bună desfășurare a procesului penal. Punând în balanță interesul general al societății de a fi ferită de astfel de fapte, cu interesul personal al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, instanța apreciază că, la acest moment, interesul general primează, reținând rezonanța negativă a unor astfel de fapte comise cu violență și frecvența lor în comunitate.
În raport de considerentele mai sus expuse, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție și considerând că o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu este suficientă pentru protejarea interesului public, tribunalul apreciază că măsura arestării preventive este justificată și în consecință recursul declarat de inculpat este nefondat.
În consecință, constatând că menținerea măsurii arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale de instanța de fond, tribunalul, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. C. împotriva încheierii penale din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosarul nr._, iar în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală îl va obliga pe acesta să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. C. (fiul lui I. și I., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., CNP 1., domiciliat în Baia
Mare, str. Transilvaniei, nr. 6B/21, jud. M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Baia Mare pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 50 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
B. C. R. A. C. S. -F. A. C. M.
Red. S.F.A./T-red.C.M.
_ ; Ex.3
J. ecător la fond:B. I.
Tribunalul Maramureș | cod operator 2618 | |
Dosar penal nr. _ | /a1 | Minută |
Dec. pen. nr. 283/R/_
Decide:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. C. (fiul lui I. și I., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., CNP 1., domiciliat în Baia Mare, str. Transilvaniei, nr. 6B/21, jud. M., arestat preventiv, aflat la
Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Baia Mare pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 50 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
Tribunalul Maramureș | cod operator 2618 | |
Dosar penal nr. _ | /a1 | Minută |
COPIE | Dec. pen. nr. 283/R/_ |
Decide:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. C. (fiul lui I. și I., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., CNP 1., domiciliat în Baia Mare, str. Transilvaniei, nr. 6B/21, jud. M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Baia Mare pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul- inculpat să plătească statului suma de 50 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
s.s. indescifr. s.s. indescifr. s.s. indescifr. pt. conf.
R O M Â N I A - T. M. DOSAR NR._ /a1
Din _
cod operator 2618
C Ă T R E
PENITENCIARUL GHERLA
Vă comunicăm alăturat copia dispozitivului deciziei penale nr. 283/R/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul cu nr. de mai sus privindu-l pe recurentul-inculpat I. C. (fiul lui I. și I., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla).
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. C. M.
R O M Â N I A - T. M. DOSAR NR._ /a1
Din _
cod operator 2618
C Ă T R E
PENITENCIARUL GHERLA
Vă comunicăm alăturat copia dispozitivului deciziei penale nr. 283/R/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul cu nr. de mai sus privindu-l pe recurentul-inculpat I. C. (fiul lui I. și I., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla).
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. C. M.
| ← Decizia penală nr. 1420/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 27/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
