Decizia penală nr. 143/2013. Vătămare corporală din culpă

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 143/R/2013

Ședința publică din 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: A.	D. L.
	: M.	R.
G.: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul G. V. și de partea civilă G. T. împotriva sentinței penale nr. 334 din data de 09 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. _

, privind pe inculpatul G. V., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dat în dosar nr. 2169/P/2010, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul G. I. V. asistat de apărător ales, avocat Bălăi Iacob, din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosar ( f. 23 ), pentru asigurătorul Biroul Național Carte Verde din Spania, avocat Sorin Mihăiță M. în substituirea apărătorului ales, avocat V. Manea, din cadrul Baroului București, cu delegații la dosar ( f. 12, 13 ), pentru partea civilă G. T. apărător ales, avocat Almaș Alexandra T., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație la dosar ( f. 27 ), lipsă fiind părțile civile G. T. și S. J. de U. Dr. C. O. B.

M. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Se constată faptul că la dosarul cauzei există un înscris din care rezultă că partea civilă G. T. și-a retras recursul declarat în cauză.

Apărătorul ales al părții civile G. T. confirmă retragerea recursului declarat.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului G. V. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat prin memoriul depus la dosar și, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât consideră că aceasta nu a cercetat suficient fondul cauzei ca urmare a respingerii cererii în probațiune formulate cu privire la starea de sănătate a părții civile.

Astfel, arată că inițial inculpatul - recurent a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere prev. de art. 182 alin. 2 și 3 Cod penal, iar ulterior, în cursul cercetării judecătorești, ca urmare a schimbării situației medico-legale a părții civile s-a recalificat fapta pentru care a fost judecat și condamnat la pedeapsa închisorii, reținându-se în sarcina inculpatului și

circumstanțele prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, sens în care i s-a aplicat pedeapsa în raport de prevederile art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal. De asemenea, susține că s-a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie executată în condițiile art. 81 Cod penal.

Susține, conform motivelor de recurs, că urmare a actelor medicale-legale numărul zilelor de îngrijiri medicale se circumscriu cuantumului de 90- 100. Mai arată că Institutul de Medicină Legală C. -Napoca a completat oarecum constatările din B. M. și, fără a adăuga nimic în plus, a menținut durata zilelor de îngrijiri medicale pe fondul unei stări de sănătate precare a părții civile care a preexistat producerii accidentului de circulație. Astfel, susține că rezultă în mod expres din actele dosarului cauzei că anterior accidentului de circulație, partea civilă avea la nivelul membrului inferior stâng afecțiunea de coxartroză. În acest sens precizează că cererea sa în probațiune în sensul efectuării unei expertize medico-legale la nivelul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici"; a vizat cunoașterea eventualei influențe a afecțiunii asupra zilelor de îngrijiri medicale, întrucât durata acestora se reflectă în ambele laturii ale cauzei penale, precum și împrejurarea în care partea civilă a părăsit fără autorizare instituția medicală în care era internat, refuzând de două ori intervenția chirurgicală recomandată de medici. Astfel, apreciază că în ipoteza în care se efectua intervenția chirurgicală exista posibilitatea ca durata zilelor de îngrijiri medicale să se fi situat la un al nivel și nu la numărul indicat în ultimele acte medico- legale raportat și la numărul inițial de sub 60 de zile aferent primelor examinări. Prin urmare, raportat la contradicției dintre actele medico-legale inițiale și cele ulterioare a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării probei de către instanța care a pronunțat hotărârea, precum și pentru a nu pierde o cale de atac.

Cu privire la latura civilă a cauzei solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a fost obligat, alături de societatea de asigurare la plata unor sume exorbitante și care consideră că nu sunt dovedite în cauză. Astfel, arată că s-a acordat pentru un număr de 14 zile de îngrijiri ulterioare externării din spital, cheltuieli pentru îngrijiri speciale, fără a se cunoaște în ce anume constau acestea, cu precizarea că în ipoteza în care partea civilă rămânea internată în

spital exista posibilitatea de a nu mai necesita îngrijiri medicale. Mai arată că s- au acordat daune materiale părții civile, reținându-se că o nepoată a acesteia s-ar fi preocupat de îngrijire. În acest sens, consideră că dacă nepoata părții civile ar fi avut pretenții proprii ar fi trebuit să formuleze eventual o cerere de intervenție în latura civilă pentru a-și valorifica pretinsul drept personal și nu prin intermediul părții vătămate. De asemenea, apreciază că această nuanță juridică se aplică și cu privire la speța dedusă judecății.

Raportat la acordarea în favoarea părții vătămate a despăgubirilor materiale privind venit nerealizat pe fundamentul unei pretinse posibilități de a efectua activități productive și privarea cu privire la aceasta, reținându-se o sumă ipotetică. Având în vedere starea de sănătate a părții civile, vârsta de 81 de ani a acestuia, precum și probele administrate în cauză apreciază ca fiind dovedit faptul că aceasta era în imposibilitate de a presta activități productive datorită etății sale și a afecțiunilor de sănătate pe care le prezenta anterior producerii

leziunilor consecințe ale accidentului de circulație. Totodată, precizează faptul că temeiul legal, respectiv Hotărârea de Guvern nr. 9/2000 este abrogată prin art. 11 a Ordonanței de Guvern nr. 13/2011 și prin urmare textul de lege invocat de către instanță nu este incident în cauză.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și, rejudecând, să se dispună soluționarea corectă a laturii civile a cauzei, cenzurând daunele materiale și daunele morale în raport de probele care au fost administrate.

Menționează că nu a făcut referire cu privire la daunele morale pe considerentul că acestea au fost motivate derizoriu în cuprinsul hotărârii. Susține că nu s-a opus acordării daunelor materiale, însă apreciază că acestea sunt exagerate raportat la starea de fapt evidențiată.

De asemenea, solicită a se reține faptul că în speță este incidentă culpa concurentă a părților, respectiv în proporție de câte 50%.

Prin urmare, în ipoteza admiterii subsidiarului formulat solicită și obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată dovedite prin chitanța depusă la dosar.

Apărătoarea părții civile G. T. solicită, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. b Cod procedură penală, respingerea recursului formulat în cauză, ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către partea civilă în cuantum de 1400 de lei conform chitanțelor depuse la dosar.

Solicită a se avea în vedere că atât latura penală cât și latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect de către instanța fondului, reținându-se culpa comună a părților și conform acesteia înjumătățindu-se atât pretențiile civile. De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că instanța a respins pretențiile constatând că nu s-au depus chitanțe sau dovezi aferente, precum și faptul că s- a dispus obligarea la plata acestora a inculpatului în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă obligatorie.

Mai arată că în cauză s-au efectuat două expertize și că s-au solicitat și două suplimente la aceste expertize, precum și nenumărate lămuriri și obiective, cu privire la care s-a răspuns în mod corect și concis. Consideră că expertizele au fost efectuate în mod corect și că instanța de fond a respins în același mod solicitarea de a se efectua o expertiză la Institutul Național de Medicină Legală

"Mina Minovici";, apreciindu-se ca fiind inutilă cauzei. Susține că chiar dacă leziunile produse din culpa inculpatului s-au suprapus cu starea preexistentă a părții civile sau cu refuzul acesteia de a efectua intervenția chirurgicală, motivat de temerea de a nu supraviețui acesteia, legiuitorul nu a făcut o distincție în acest sens, important fiind rezultatul produs și nu cel ipotetic. Astfel, consideră că acțiunea inculpatului este o condiție esențială, fiind o cauză principală a producerii rezultatului. Faptul că actele medico-legale evidențiază faptul că între leziunea traumatică și eventuala afecțiune preexistentă există legătură de cauzalitate directă și condiționată, ceea ce presupune că lanțul cauzal a fost declanșat de acțiunea inculpatului și nu de alte stări preexistente și refuzul de a efectua intervenții chirurgicale.

Solicită acordarea cheltuielilor judiciare conform chitanțelor depuse la dosar.

De asemenea, solicită a se lua act de renunțarea recursului părții vătămate.

Apărătorul ales al asigurătorului arată că lasă modalitatea de soluționare a laturii penale la aprecierea instanței, iar cu privire la latura civilă a cauzei arată că nu a promovat recurs împotriva hotărârii instanței de fond.

Apărătorul ales al inculpatului solicită analizarea probelor care ancorează latura civilă a cauzei și apreciază că aceasta sunt inexistente, iar prin urmare

instanța a acordat cele solicitate fără o probă clară și neechivocă a despăgubirilor materiale. În acest sens solicită examinarea declarațiilor lui U. eanu M., Iura Petru și Borca Petru, care arată că datorită afecțiunilor medicale partea civilă nu a putut presta activități preventive.

Cu privire la latura penală mai arată că examinând finalul actelor medico- legale se poate observa că acestea concluzionează în mod incert, respectiv în

sensul că "nu putem să ne pronunțăm dacă afecțiunea anterioară sau refuzul de a efectua intervenția chirurgicală au influențat sau nu tratamentul";. Raportat la acest aspect apreciază că se impune existența unui răspuns categoric pentru eliminarea oricărui dubiu, pentru că orice dubiu profită inculpatului.

Reprezentanta M. ui P. solicită să se ia act de renunțarea la calea de atac a părții vătămate.

Cu privire la recursul inculpatului solicită respingerea acestuia ca nefondat pentru considerentele arătate și în apărarea părții vătămate. Consideră că soluția este corectă și că instanța a răspuns problemelor arătate în susținerea recursului de către inculpat așa cum rezultă din motivare, iar problema zilelor de îngrijiri medicale a fost lămurită, pentru că s-a răspuns în mod expres că nu există legătură de cauzalitate între conduita culpabilă a părții și leziunile reținute ca rezultând din raportul de cauzalitate direct cu accidentul. Mai arată că s-au analizat și aspectele legate de eventualele cauze favorizante prealabile ale bolilor părții vătămate, cu privire la care consideră că nu au nicio legătură cu teza susținută de inculpat în apărare și că, în final, numărul de zilele de îngrijiri medicale a fost stabilit de către medicii legiști prin luarea în considerare a tuturor împrejurărilor.

Consideră că instanța a interpretat în mod corect toate aspectele, pe care l- ea și explicat pe larg în motivare și că încadrarea juridică este corectă. Mai arată că instanța a reținut împrejurările culpei concurente în cuantum egal, perspectivă din care a aplicat și circumstanțe atenuante, dozând pedeapsa și modalitatea de executare într-o manieră care reflectă toate elementele de natură atenuantă care ar putea fi reținute în sarcina inculpatului, sancțiunea fiind una temeinică.

Cu privire la latura civilă apreciază că instanța a cenzurat destul de drastic solicitările părții civile și că a avut în vedere probațiunea administrată. În acest sens confirmă faptul că se poate reproșa doar aspectul cuantificării oarecum în baza principiului echității a prejudiciului constând în profitul nerealizat, însă arată că s-a făcut dovada elementului legat de imposibilitatea obiectivă a părții vătămate de a desfășura, o perioadă lungă de timp, activități gospodărești, care se impune a fi cuantificate, motiv pentru care partea le-a solicitat.

În ipoteza în care instanța de recurs va aprecia că se impune includerea sumelor anterior evocate în prejudiciul moral de agrement, solicită reevaluarea acestora, cu precizarea că prejudiciul moral rămâne guvernat de aspecte de subiectivism generate de lipsa unor criterii ferme. Totodată, consideră că prejudiciul moral a fost stabilit în mod corect, pentru că s-au avut în vedere toate aspectele cauzei, aplicându-se în mod corect la suma rezultată în final reducerea proporțională a despăgubirilor raportat la culpa în materie penală, ceea ce face ca soluția să fie temeinică sub acest aspect.

Solicită menținerea tuturor dispozițiilor primei instanțe, considerând că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele anterior expuse.

Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

C U R T E A

Prin rechizitoriul din data de 08 februarie 2011, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 2169/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului G. V. , fiul lui I. și E., născut la data de_ în B., jud Maramureș, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, agricultor, nu posedă antecedente penale, posesor a CI seria MM nr 0.

, eliberat de Poliția S. u Marmației, CNP 1., domiciliat în com B., nr 631, jud Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev de art 184 al 1 și 3 C.pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea stare de

fapt:

În după amiaza zilei de 9 octombrie 2010, inculpatul G. V. s-a deplasat

cu autoutilitara marca " Ford Tranzit";, înmatriculată în Spania, cu numărul V 2123 FW, de la locuința sa până în centrul com B. .

Ajungând în apropierea bufetului de pe drumul comunal Susani, inculpatul a trecut pe contrasens și a oprit pe partea stângă față de direcția sa de deplasare în fața localului unde, fără a coborî din autovehicul a purtat o discuție cu martorul P. V. .

Inculpatul a efectuat apoi o manevră de mers înapoi cu intenția de a intra cu spatele pe aleea de la colțul clădirii și a întoarce autoutilitara, împrejurări în care a lovit cu partea din spate pe G. T., în vârstă de 81 ani, care se angajase în traversarea carosabilului.

Partea vătămată a fost proiectată pe asfalt, suferind un"; traumatism forte al membrului inferior stâng cu fractură de col femural ", leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Accidentul s-a produs din culpa comună atât a inculpatului cât și a părții vătămate.

Astfel, inculpatul nu a respectat dispozițiile art 54 al 1 din OUG 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Parta vătămată nu a respectat dispozițiile art 72 al 3 din OUG 195/2002, potrivit cărora traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa drumului, numai prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător.

Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă:

• plângerea și declarația părții vătămate G. T. ( f. 6, 17 )

• procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare ( f. 7-12 )

• certificatul medico-legal nr 658/2010 ( f.20 )

• declarația martorului Borca Petru ( f.37 )

• declarația învinuitului G. V. ( f.35 )

• procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ( f. 41).

Prin sentința penală nr. 334/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._ , în temeiul art 334 C pr pen, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev de art 184 al 1 și 3 C pen, în infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă prev de art 184 al 2 și 4 C pen

În temeiul art 345 al 2 C pr pen, a fost condamnat inculpatul G. V. , fiul lui I. și E., născut la data de_ în B., jud Maramureș, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, agricultor, nu posedă antecedente penale, posesor a CI seria MM nr 0., eliberat de Poliția S. u Marmației, CNP 1.

, domiciliat în com B., nr 631, jud Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev de art 184 al 2 și 4 C.pen, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit.a și c C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e -teza I C. pen. la pedeapsa închisorii de 5 luni.

În baza art.71 alin.1 și 2 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data

rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 81 alin.1 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.82 alin.1 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art.359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14, 346 C pr pen, rap la art 1357 NCC, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. T. , domiciliat în com B., nr 616, jud Maramureș și, în consecință:

A fost obligat inculpatul alături de Biroul Național Carte Verde din Spania, prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în București, str V. Lascăr, nr 40-40 bis, et 6, sector 2, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă G. T. a următoarelor sume :

- 1160 lei reprezentând daune materiale; 10000 lei reprezentând daune morale, cu dobânda legală prevăzută de OG 9/2000, calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a despăgubirilor.

În baza art. 14, 346 C pr pen, rap la art 1357 NCC, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. Dr C. O. B.

M., cu sediul în B. M., str George C., nr 31, jud Maramureș și, în consecință:

A fost obligat inculpatul alături de Biroul Național Carte Verde din Spania, prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în București, str V. Lascăr, nr 40-40 bis, et 6, sector 2, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă G. T. a sumei de 486 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu dobânda legală prevăzută de OG 9/2000, calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a despăgubirilor.

În temeiul art 193 C pr. pen., a fost obligat inculpatul alături de Biroul Național Carte Verde din Spania, prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în București, str V. Lascăr, nr 40-40 bis, et 6, sector 2, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă G. T. a cheltuielilor judiciare in cuantum de 400 lei către partea civilă.

În baza art.191 alin.1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în cuantum de 400 lei.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

În ziua de_, ora 16.45, în timp ce conducătorul auto în persoana inculpatului G. V. efectua manevra de mers înapoi cu autoutilitara marca " Ford Tranzit";, înmatriculată în Spania, cu numărul V 2123 FW, proprietate personală, pe drumul comunal Susani, de pe raza comunei B., nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei,, împrejurare în care a surprins și accidentat cu partea din spate pe partea vătămată G. T., care, în calitate de pieton, se afla pe partea carosabilă.

De pe urma evenimentului rutier, partea vătămată G. T. a fost transportată la S. municipal S. u Marmației, după care a fost transferată la

S. J. B. M., unde a rămas internată la secția Ortopedie Traumatologie până la data de_, cu diagnosticul "; traumatism forte al membrului inferior stâng cu fractură de col femural stâng fără deplasare".

Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind negativ. I s- au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de

analiză toxicologică alcoolemie nr 3. rezultă faptul că, în momentul producerii evenimentului, inculpatul nu avea îmbibație alcoolică în sânge ( f 29-33 DUP ).

De asemenea, partea vătămată G. T. a fost testată cu aparatul alcooltest, iar testul nr 00557 a avut rezultatul de 0,14 mg/l în aerul expirat. S- au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr 3. rezultă faptul că, în momentul producerii evenimentului, partea vătămată nu avea îmbibație alcoolică în sânge ( f 29, 34-36 DUP ).

În data de_, partea vătămată G. T. s-a prezentat la Cabinetul medico-legal S. u Marmației, unde i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr 658, prin care i-au fost acordate un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite ( f 20 DUP ).

Audiat fiind în faza urmăririi penale, inculpatul G. V. a declarat faptul că, înainte și în timpul efectuării manevrei de mers înapoi, s-a asigurat în oglinzile retrovizoare, în oglinda din dreapta, l-a observat pe G. T. pe partea dreaptă a carosabilului, raportat la direcția sa de deplasare, iar când s-a asigurat în oglinda din stânga a pierdut contactul vizual în partea dreaptă, împrejurare în care l-a lovit pe acesta cu partea din spate, proiectându-l la sol, inculpatul oprind imediat autovehiculul, la strigătele martorului Borca Petru. Aspectele relatate de acest martor au fost esențiale pentru reținerea situației de fapt în maniera expusă prin actul de sesizare.

Înainte și în timpul efectuării manevrei, inculpatul nu a fost dirijat de altă persoană și nu a efectuat alte activități preventive, pentru a evita accidentul ( f. 22, 24-26 DUP ).

Pe de altă parte probele administrate în cauză evidențiază nerespectarea de către partea vătămată a dispozițiilor art 72 al 3 din OUG 195/2002, potrivit cărora traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa drumului, numai prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător.

Coroborând toate aceste elemente de fapt și de drept, este cert că prin nerespectarea obligațiilor ce le reveneau, atât partea vătămată cât și inculpatul, prin conduita adoptată, au determinat producerea evenimentului rutier, ce a avut drept consecință vătămarea corporală gravă a părții vătămate G. T., reținându-se astfel culpa comună a acestora.

Instanța a apreciat gradul de culpă al inculpatului la producerea accidentului la un procent de 50%, care nu are niciun fel de relevanta din punct de vedere al răspunderii penale, dar care a fost avuta în vedere la soluționarea laturii civile a cauzei.

În ceea ce privește leziunile suferite de partea vătămată în cauză au fost efectuate: Raportul de expertiză medico-legală nr. 483/25 mai 2011, efectuat de Serviciul Medico Legal județean B. M. din cadrul spitalului J. de U. Dr.

C. O. B. M., Raport de Nouă Expertiză Medico Legală nr 5031/VI/a/31 din_, efectuat de Institutul de Medicină Legală C. Napoca, Supliment la Raportul de Nouă Expertiză Medico Legală nr 5031/VI/a/31/2011 din_, precum și Avizul privind conținutul și concluziile Suplimentului la Raportul de Nouă Expertiză Medico Legală nr 1163/XI/24 din_, ambele emise de Institutul de Medicină Legală C. Napoca.

Prin Raportul de expertiză medico-legală nr. 483/25 mai 2011, efectuat de Serviciul Medico Legal județean B. M. din cadrul S. ui J. de U. Dr. C.

O. B. M., se concluzionează că partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 de zile de îngrijiri medicale, iar între fractura de col femural stâng și accidentul rutier din data de 9 octombrie 2010 există legătură directă de cauzalitate.

Ulterior, s-a solicitat Institutului de Medicină Legală C. Napoca, să precizeze dacă anterior partea vătămată a prezentat sechele ori alte afecțiuni ale aparatului locomotor, inclusiv în relație cu artroza cocso-femurală descrisă în foaia de observație la nivelul membrului inferior stâng și dacă în condițiile în care partea vătămată a fost internată în perioada 9-12 octombrie 2010, refuzând intervenția chirurgicală, părăsind la cerere instituția medicală, se justifică numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite de medicul legist prin Raportul de expertiză medico-legală nr 483/25 mai 2011, efectuat de Serviciul Medico Legal județean B. M., inclusiv în raport de constatările privind fractura de col femural, fără deplasare.

Prin Raportul de Nouă Expertiză Medico Legală nr 5031/VI/a/31 din _

, efectuat de Institutul de Medicină Legală C. Napoca, Supliment la Raportul de Nouă Expertiză Medico Legală nr 5031/VI/a/31/2011 din_ se concluzionează în sensul menținerii zilelor de îngrijire medicală, respectiv 90-100 de zile, partea vătămată prezentând, în urma accidentului rutier din data de _

, diagnosticul de "Fractură de col femural stâng, traumatism cranio-cerebral închis, hematom periorbitar stâng."; Între fractura de col femural stâng și accidentul rutier din data de 9 octombrie 2010 există legătură directă de cauzalitate. Nu s-au furnizat acte medicale care să ateste prezența unor eventuale afecțiuni anterioare accidentului, însă acestea oricum nu au relevanță pentru caz. În prezent, partea vătămată prezintă diagnosticul " coxartroză stângă după fractura de col femural și necroză a capului femural"; complicații directe care se datorează refuzului efectuării tratamentului și intervenției chirurgicale recomandate. Aceste complicații nu au legătură de cauzalitate cu accidentul rutier din data de_ .

Prin urmare, din actele medico-legale existente în cauză, instanța reține faptul că leziunile suferite de partea vătămată în urma accidentului au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale; că acestea s-au putut produce prin lovirea victimei de un autovehicul aflat în mișcare, cu proiectare ulterioară la sol și loviri de planuri dure; că între leziunea traumatică și eventuala afecțiune preexistentă (pentru care nu există acte medicale) nu se poate concluziona că există legătură de cauzalitate directă condiționată, neputându-se preciza dacă la o persoană fără patologie preexistentă, intensitatea unui asemenea traumatism ar fi produs sau nu o fractură sau că în situația în care s-ar fi produs fractura la o persoană fără modificări patologice preexistente, timpul de îngrijiri medicale ar fi putut fi sub 90-100 zile, în condițiile unui tratament aplicat la timp.

Nu se poate concluziona în sensul că, în cazul de față, prelungirea numărului de zile de îngrijiri medicale se datorează eventualei afecțiunii patologice preexistente, pe fondul căreia a survenit un traumatism a cărui intensitate nu poate fi cuantificată, iar concluziile expertizelor medicale efectuate în cauză sunt clare în sensul că cele 90-100 zile de îngrijiri medicale se datorează diagnosticului de " Fractură de col femural stâng, traumatism cranio-cerebral închis, hematom periorbitar stâng."; pus în urma survenirii accidentului rutier din data de 9 octombrie 2010, față de care există legătură directă de cauzalitate.

Dintre aceste aspecte, relevant pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4.C. pen. este numărul zilelor de îngrijiri medicale suportate de partea vătămată, aspect care face de altfel și distincția dintre această infracțiune și cea reglementată de art. 184 al. 1 și 3.Cod Penal.

Astfel, chiar dacă leziunile produse din culpa inculpatului s-au suprapus pe o stare preexistentă de boală a părții vătămate, trebuie avut în vedere faptul că legiuitorul nu a făcut o asemenea distincție, că în art. 184 Cod Penal este vorba de zilele de îngrijiri medicale suferite în concret de o persoană și nu de leziunile

pe care le-ar fi suferit un individ perfect sănătos. În acest sens, esențial este rezultatul produs și nu cel care s-ar fi putut produce în alte circumstanțe.

Totodată, este adevărat că între acțiunea sau inacțiunea prin care se realizează elementul material al infracțiunii și rezultatul produs - vătămarea integrității corporale sau a sănătății persoanei - trebuie să existe un raport de cauzalitate; însă nu interesează pentru existența acestui raport dacă la producerea rezultatului au concurat și alte cauze preexistente sau concomitente. De asemenea, nu interesează dacă rezultatul s-a amplificat datorită culpei victimei sau a medicului și, cu atât mai puțin, în situația în care nu există culpa altor persoane.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că în stabilirea corectă a antecedenței cauzale, trebuie analizată ponderea fiecărei contribuții umane sau împrejurare din nexul cauzal la producerea rezultatului, a legăturii concrete pe care contribuțiile au avut-o la producerea acestuia, prin folosirea criteriul sine qua non, izolându-se ipotetic fiecare aspect, spre a se determina caracterul necesar sau înlesnitor al fiecăruia.

Astfel, se constată că acțiunea inculpatului reprezintă o condiție sine qua non, este o contribuție esențială, este cauza principală ce a generat rezultatul și fără de care acesta nu s-ar fi produs. Dacă acțiunea inculpatului ar fi exclusă din nexul cauzal, rezultatul nu s-ar fi produs așa cum s-a produs în realitate, ceea ce conduce la caracterul sine qua non al acesteia.

În același sens, s-a reținut că actele medico-legale nu au relevat faptul că între leziunea traumatică și eventuala afecțiune preexistentă există legătură de cauzalitate directă condiționată, ceea ce presupune că lanțul cauzal a fost declanșat de conduita inculpatului; precum și că nu s-a putut preciza dacă la o persoană fără patologie preexistentă intensitatea unui asemenea traumatism ar fi produs sau nu o fractură.

Pe de altă parte, o concluzie ipotetică în sensul că în situația în care s-ar fi produs fractura la o persoană fără modificări patologice preexistente, timpul de îngrijiri medicale ar fi putut fi sub 90-100 zile, în condițiile unui tratament corect și la timp aplicat, are caracter de probabilitate și nu de certitudine.

În speță, ceea ce este fără putință de tăgadă este faptul că partea vătămată a necesitat pentru vindecare 90-100 zile de îngrijiri medicale și nu i se poate imputa împrejurarea că având o stare precară de sănătate a fost victima accidentului produs din culpa inculpatului.

Astfel, având în vedere concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr 483/25 mai 2011, efectuat de Serviciul Medico Legal județean B. M. din cadrul

S. ui J. de U. Dr. C. O. B. M., Raportului de Nouă Expertiză Medico Legală nr 5031/VI/a/31 din_, efectuat de Institutul de Medicină Legală C. -Napoca, Suplimentului la Raportul de Nouă Expertiză Medico Legală nr 5031/VI/a/31/2011 din_, precum și Avizului privind conținutul și concluziile Suplimentului la Raportul de Nouă Expertiză Medico Legală nr 1163/XI/24 din_, ambele emise de Institutul de Medicină Legală C. Napoca, în ședința din data de 19 iunie 2012,în temeiul art 334 C pr pen, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art 184 al 1 și 3 C pen, în infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art 184 al 2 și 4 C pen.

Raportat la argumentele de fapt și de drept expuse în precedent, a respins solicitarea inculpatului prin apărător ales, formulată la termenul de judecată din data de 2 octombrie 2012 privind efectuarea unei noi expertize la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici București.

În drept, fapta inculpatului G. V. de a conduce pe drumurile publice, în data de_, autoutilitara marca Ford Transit, cu numărul de înmatriculare

V 2123 FW, specific Spania, încălcând dispozițiile art. 54 al 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, producând din culpă leziuni traumatice părții vătămate, descrise în Raportul de expertiză medico-legală nr 483/25 mai 2011, efectuat de Serviciul Medico Legal județean B. M. din cadrul spitalului J. de U. Dr. C. O. B. M., pentru vindecarea cărora au fost necesare 90- 100 zile de îngrijiri medico-legale, raport medico-legal aprobat prin Avizul privind conținutul și concluziile Suplimentului la Raportul de Nouă Expertiză Medico Legală nr 1163/XI/24 din_, emis de Institutul de Medicină Legală C. Napoca. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii consta în acțiunea inculpatului G. V. care a cauzat leziuni părții vătămate G. T. ce necesita pentru vindecare un nr. de 90-100 de zile de îngrijiri medicale, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare V2123FV fara a respecta dispozițiile art 54 al 1 din OUG 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Urmarea imediata a faptei este vătămarea integrității corporale a părții vătămate G. T., iar legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este dovedita prin raportul de expertiza medico-legal întocmit în cauza (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabila a traumatismului si gravitatea traumatismului exprimata prin criteriul numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul G. V. . a săvârșit infracțiunea din culpa cu prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit a Cp. Inculpatul a prevăzut urmarea faptei sale, însa nu a urmărit si nici nu a acceptat acest rezultat, ci a sperat fara temei ca nu se va produce. Obligația de prevedere a rezultatului este inserata în OUG nr. 195/2002 care reglementează circulația pe drumurile publice .

Fapta săvârșita de inculpat este în forma agravata, prev. de art. 184 alin. 4 Cp întrucât a fost săvârșita ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități (dispozițiile care reglementează circulația pe drumurile publice).

La aplicarea pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa fixate în Codul Penal, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar, se constată că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, fiind la primul conflict cu legea penală și în consecință instanța va reține la individualizarea pedepsei ce urmează să i se aplice pentru săvârșirea infracțiunii, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin1 lit.a) din Codul penal. De asemenea, instanța a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art 74 al 1 lit c C pen.

Față de aceste considerente, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de legea penală, apreciind că astfel pot fi îndeplinite scopul represiv, dar și cel de prevenție specială, prevăzut de art. 52 Cod penal. În consecință, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de

cinci luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art 184 alin. 2 și 4.C. pen

Întrucât în raport de circumstanțele personale și reale de săvârșire a faptelor, instanța a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, și, în consecință, a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și cinci luni, stabilit potrivit art. 82 Cp.

n ceea ce privește pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia inculpatului trebuie realizată atât în baza art 71 alin 2 și 3 C pen și art 64 C pen, cât și prin prisma convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1, așa cum a statuat și ÎCCJ prin Decizia nr.74/2007, pronunțată în interesul legii.

Așadar, conform art. 71 al 3 C pen, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, conduce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art 64 alin1 lit a teza a II a și b C pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care va interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.

Instanța nu i-a interzis inculpatului dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin.1 lit a teza I, deoarece nu se impune interzicerea drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptelor sau de gravitatea deosebită a acestora, iar fapta inculpatului nu are conotație electorală, astfel încât instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Totodată, instanța nu i-a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unor infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza Sabou și Pârcălab contra României).

În baza art. 359 C.pr.pen., instanța i-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal cu privire la normele a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării condiționate, și anume săvârșirea de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, stabilit de către instanță în baza art. 82 Cod penal.

În ceea ce privește asiguratorul de răspundere civila obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 41-42 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, în asigurarea de răspundere civila, asiguratorul se obliga sa plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii fata de terțele persoane păgubite si pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, asiguratorul putând fi chemat în judecata de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Cu privire la autoturismul condus de inculpatul G. V. si implicat în accident, instanța a constatat faptul că la data săvârșirii faptei era legal

înmatriculat în Spania la data producerii accidentului. Astfel, în aceste condiții se angajează obligația de garantare a Biroului Național Carte Verde din Spania pentru despăgubirea persoanelor prejudiciate prin accidentul produs de inculpatul G. V., prin mandatarul acestuia din România, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut ca partea vătămata

G. T. s-a constituit parte civila in procesul penal împotriva inculpatului G.

V. cu suma de 4000 lei, daune materiale, reprezentând: 700 lei îngrijirea specială la pat a părții vătămate, 14 zile a 50 de lei, 300 lei contravaloare transport B. - B. M., 3000 lei, contravaloarea zilelor de muncă pe perioada celor 100 zile cât partea civilă a fost imobilizată la pat și 20.000 lei reprezentând daune morale.

Răspunderea civila delictuala insa, ca o sancțiune specifica dreptului civil aplicabila pentru săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este angajata numai prin întrunirea cumulativa a patru condiții deduse de art. 998 și 999 C. civ.

Potrivit art. 998 C. civ. "orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara";.

Așadar se cere dovedirea unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu precum și existenta vinovatei celui care a cauzat prejudiciu (constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care s-a acționat).

In ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea vătămata in cuantum de 4000 lei instanța a reținut ca aceasta nu a făcut dovada acestora in integralitate .

Instanța a reținut ca partea vătămata nu a făcut decât in mod parțial dovada unui rezultat dăunător, direct, de natura patrimoniala al faptelor inculpatului, care sa determine dreptul și obligația corelativa la reparare, in condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale, in privința daunelor materiale.

Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse trei chitanțe care fac dovada achitării de către partea vătămata G. T. a costurilor expertizelor medico legale și ale avizelor emise de Institutul de Medicină Legală C. Napoca, si care însumează suma de 292 lei . De asemenea, instanța a mai reținut ca aceasta din urma a efectuat si cheltuieli legate de transportul pe ruta B. - B. M. ( 300 lei ) și îngrijirea sa după momentul externării din spital, fiind de notorietate faptul că o persoană aflată în convalescență după un accident rutier are nevoie de medicație și de alimentație specială (700 lei). Instanța a apreciat că aceste sume nu sunt exagerate și urmează să le acorde părții civile în echitate.

Cât privește beneficiul nerealizat, instanța a apreciat că, raportat la vârsta înaintată a părții vătămate și la posibilitățile reduse ale acesteia de a presta muncă în gospodărie anterior producerii accidentului, suma solicitată de partea civilă este exagerată, acordând acesteia în echitate suma de 1000 lei pentru cele 100 de zile de îngrijiri medicale, apreciind că această sumă este îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul încercat de partea civilă.

In ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa pecuniar suferințele fizice sau psihice urmare a faptei prejudiciabile a altei persoane dar ca prejudiciul moral trebuie dovedit sub aspectul existentei sale certe, doar întinderea acestuia fiind lăsata la aprecierea instanței.

In ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea vătămata instanța a apreciat ca acesta reprezintă rezultatul dăunător direct de natura nepatrimoniala, al faptei ilicite si culpabile a inculpatului, prin care se aduce a

vătămare valorilor si drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umana.

Sub acest aspect, instanța a apreciat ca acțiunea inculpatului, ca manifestare exteriorizata in sfera relațiilor sociale, a provocat in concret părții vătămate un prejudiciu cauzat personalității fizice a acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferințelor fizice si psihice, efect al leziunilor fizice suferite.

Orice suferința fizica presupune si o suferința psihica ce se constituie intr- un prejudiciu nepatrimonial pretinzând reparație.

In concret, instanța, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, a apreciat suma solicitată de partea civilă - 20000 lei, ca fiind suficientă pentru a reprezenta o reparație adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de partea vătămata, urmare a faptei inculpatului.

Instanța a avut in vedere pe de o parte, atât culpa reținuta in privința inculpatului cât si culpa concurenta a victimei, urmând să reducă cu 50 % aceste sume (acordate cu titlu de daune materiale și morale ), dar si împrejurarea ca prin acordarea daunelor morale se urmărește a se da si părții vătămate, ca persoana prejudiciata, o satisfacție echitabila iar pe de alta parte, ca acestea constituie si o sancțiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, in scopul de a contribui la prevenirea eficienta a unor fapte similare in viitor.

Instanța a apreciat ca despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate sa repună părinții victimei in situația anterioara săvârșirii infracțiunii, ci reprezintă o compensare patrimoniala adecvata a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urma, nefiind vorba nici de o reparare integrala, atâta timp cat nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.

Recunoașterea in patrimoniul părinților victimei, constituiți părți civile in procesul penal, a unui drept de despăgubire se justifica prin aceea ca instanța a dorit sa ofere acestora o satisfacție care sa compenseze efectul vătămării, fără a-l face insa sa dispară.

Cat privește cuantumul daunelor morale acordate, având in vedere împrejurarea ca aceste sume nu trebuie sa constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite, si nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului precum si principiul potrivit căruia stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face in funcție de gravitatea prejudiciului moral si in conformitate cu principiul echitații, instanța a apreciat suma ce se va acorda cu titlu de daune morale ca fiind o satisfacție echitabila a prejudiciului moral suferit de partea civilă.

Cât privește acțiunea civila exercitata de S. J. de U. C. O.

B. M., instanța, în baza art. 14 rap. la art.346 alin. 1 Cod procedura penala, a admis în parte acțiunea civila exercitata de partea civila, apreciind ca aceasta este întemeiata în ceea ce privește cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea civila G. T. ( ținându-se cont și de gradul de culpă al părții vătămate la producerea prejudiciului, respectiv 50% ), prejudiciul suferit de aceasta rezultând din decontul depus la dosarul cauzei (fila 22 d.u.p.)

Ca urmare, a fost obligat inculpatul G. V., alaturi de Biroul Național Carte Verde din Spania prin mandatarul acestuia din România, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (acesta din urma în limita prevăzuta de lege), la plata sumei de 486 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând

½ din contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții civile G. T., cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a despăgubirilor.

În temeiul art. 193 C.pr.pen a fost obligat inculpatul alături de Biroul Național Carte Verde din Spania, prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în București, str. V. Lascăr, nr 40-40 bis, et 6, sector 2, în limita plafonului legal, la plata către partea civilă G. T. a cheltuielilor judiciare in cuantum de 400 lei către partea civilă ( reținând și în acest caz gradul de culpă de 50 % al inculpatului la producerea evenimentului rutier ).

În baza art.191 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în cuantum de 400 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul G. V., prin apărătorul său, solicitând în principal, casarea hotărârii primei instanțe și rejudecarea cauzei de către instanța de fond, întrucât deși a solicitat efectuarea unei expertize pentru clarificarea aspectelor ce vizează starea de sănătate a părții vătămate în contextul existențelor antecedentelor medicale ale acesteia, instanța de fond a respins această cerere. S-a mai susținut că soluționarea laturii civile a cauzei s-a făcut în mod arbitrar întrucât deși partea vătăamtă s-a externat din proprie inițiativă, acesta a solicitat contravaloarea îngrijirilor medicale pentru cele 14 zile după externarea din spital și de asemenea, au fost solicitate despăgubiri care includ și zilele de muncă ale unei nepoate, deși nu a fost dovedit cuantumul acestora. Este greșită de asemenea și soluția de obligare a plata dobânzilor legale aferente în conformitate cu dispozițiilor art. O.G. nr. 9/2000.

În subsidiar, inculpatul prin apărătorul său, a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, și cenzurarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri părții civile.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs sub aspectul soluționări laturii civile a cauzei și partea civilă, însă prin înscrisul depus ulterior la dosar (f. 14), acesta a solicitat să se ia act de retragerea căii de atac promovate în cauză.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației din_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Gojda V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen., reținându-se că în data de_, în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Tranzit, prin nerespectarea dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice, a cauzat un accident de circulație în urma căruia partea vătămată Gojda T., a cărui culpă comună a fost reținută de asemenea în cauză, a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Susținerile inculpatului, potrivit cărora în cauză nu au fost avute în vedere afecțiunile medicale preexistente pe care le avea partea vătămată, sunt neîntemeiate. Astfel, prin raportul de expertiză medico-legală 483/_, efectuat de Serviciul Medico-legal J. B. M. s-a concluzionat că partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale.

Ulterior, prin raportul de Nouă expertiză medico-legală nr. 5031/_, efectuat de Institutul de Medicină Legală C. -Napoca și suplimentul la acest raport din_, s-a concluzionat că se mențin cele 90-100 de zile de îngrijiri medicale, menționându-se de asemenea că nu s-au furnizat acte medicale care să ateste prezența unor afecțiuni anterioare accidentului și acestea oricum nu au relevanță pentru caz, iar complicațiile pe care partea vătămată le prezintă, respectiv coxartroză stângă după fractura de col femural și necroză a capului

femural, se datorează refuzului efectuării tratamentului și intervenției

chirurgicale recomandate și nu au legătură de cauzalitate cu accidentul din _

.

De asemenea, din cuprinsul încheierii din_, rezultă că, prezent fiind în instanță, apărătorul inculpatului a precizat că nu are de formulat obiecțiuni față de raportul de expertiză întocmit.

Ca atare, susținerile formulate de inculpat că actele medico-legale nu au avut în vedere afecțiunile medicale preexistente ale părții vătămate, sunt contrazise de probele existente la dosar, întrucât din cuprinsul actelor medico- legale rezultă, pe de o parte, că aceste afecțiuni au fost avute în vedere, iar pe de altă parte, inculpatul nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză depus în cauză.

Soluția pronunțată este legală și temeinică și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei. S-a reținut astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 4.000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale. În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea vătămată, instanța de fond a apreciat în mod corect că acestea sunt în parte dovedite acordându-i părții vătămate cheltuielile efectuate cu expertizele medico-legale solicitate, cheltuieli de transport pe ruta B. - B. M. și îngrijirea părții vătămate ulterior externării, și de asemenea, beneficiul nerealizat, instanța cenzurând în mod corect suma solicitată de partea vătămată raportat la vârsta înaintată a acesteia și la posibilitățile reduse de a presta muncă în gospodărie.

Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere și culpa concurentă a victimei, reducând despăgubirile acordate de aceasta cu 50%.

În consecință, suma acordată cu titlu de daune morale de 1160 lei este pe deplin justificată pe baza materialului probator administrat în cauză, iar daunele morale în cuantum de 10.000 lei sunt de natură să asigure o justă și echitabilă despăgubire a părții vătămate pentru prejudiciul suferit de aceasta prin fapta inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că, având în vedere și dispozițiile art. 385¹⁵pct. 1 lit. b C.pr.pen., soluția pronunțată în cauză fiind legală și temeinică sub toate aspectele, recursul declarat în cauză de inculpat va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 3854C.pr.pen., se va lua act de retragerea recursului declarat în cauză de partea civilă.

Raporta la soluția de respingere a recursului inculpatului, precum și la cea prin care s-a luat act de retragerea recursului părții civile, având în vedere și prevederile art. 193 alin. 6 C.pr.pen., vor fi respinse cererile formulate atât de inculpat, cât și de partea civilă de obligare la plata cheltuielilor judiciare justificate prin onorariu avocațial.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul și partea vătămată la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. V. (cu datele personale la dosar) și ia act de retragerea recursului părții civile G. T.

împotriva sentinței penale nr. 334 din 9 octombrie 2012 a J. ecătoriei S. u Marmației.

Respinge cererile inculpatului si a părții civile de obligare la plata cheltuielilor judiciare.

Obligă pe recurenții inculpat si parte civilă să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2013 .

PREȘEDINTE					JUDECĂTORI
M. B.	A.	D.	L.	M.	R.

G.

L. A. S.

Red.MB/dact.MS 3 ex./_

J. .fond: L. M.

← Decizia penală nr. 860/2013. Vătămare corporală din culpă		Decizia penală nr. 589/2013. Vătămare corporală din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 986/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 20/3. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 244/18. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 860/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 589/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 1491/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 38/2013. Vătămare corporală din culpă Decizia penală nr. 212/2013. Vătămare corporală din culpă