Decizia penală nr. 244/18. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA PENA LĂ NR. 244/R Ședința publică din 18 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. B. -judecător
JUDECĂTORI: A. | C. | R. - vicepreședintele T. | ui M. |
A. S. | -F. | ||
GREFIER: M. | C. |
MINISTERUL PUBLIC reprezentat prin PROCUROR: B. I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursurilor declarate de inculpatul D. C. (fiul lui T. și Ana, născut la data de_ în Someș Odorhei, jud. Sălaj, CNP 1., domiciliat în B. M., str. B. V., nr. 8, ap. 54, jud. M. ) și asiguratorul S.C. A. R. -A. V. I. G.
S.A. cu sediul procesual ales în S. M., str. M. nr.16/2, județul S. M. împotriva sentinței penale nr.1212 din 16 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_ concluziile și susținerile apărătorilor recurentului-inculpat și ale intimatului-parte civilă s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată
- încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Pronunțarea soluției s-a amânat la_, apoi la data de azi când, în urma deliberării, instanța a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința penală nr. 1212 din 16 mai 2013 a J. ecătoriei B. M. s-a dispus condamnarea inculpatului D. C. la pedeapsa de 800 lei amendă pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 63 alin.3 teza a II-a C.pen. și a art. 3201alin.7 C.pr.pen.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 631C.pen.
În temeiul art. 55 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul de răspundere civilă delictuală S.C. "A. V. I. G. "; S.A. a fost obligat la plata în favoarea părții civile P. A. a sumelor de 32.478,08 lei (reparația autoturismului), de 800 euro (cheltuieli cu medicamentație și tratament) sau contravaloarea în lei de la data plății - despăgubiri pentru daune materiale și de 4.000 euro sau contravaloarea în lei de la data plății - despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 50 din Legea nr. 136/1995, același asigurator a fost obligat să achite părții civile suma de 3.212,32 lei - cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 800 lei - cheltuieli judiciare.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că în ziua de_, în jurul orei 07:45, autovehiculul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare MM - 60
- RSB condus de numitul Boitor F., în care se mai aflau trei persoane, se deplasa pe D.N. 1 C, îndreptându-se înspre municipiul B. M. .
Acest autovehicul se afla într-o coloană formată din mai multe autovehicule care circulau în aceeași direcție cu o viteză constantă de aproximativ 60-70 km/h. În coloană la o distanță de aproximativ 10-15 m în spatele autovehiculului condus de către Boitor F. rula autovehiculul marca Citroen Saxo cu nr. de înmatriculare emis de autoritățile italiene AV - 993 - YY condus de numitul Iluțan N. și în care se mai afla pe scaunul din dreapta față numitul P. A. . În spatele acestuia rula cu o viteză superioară autovehiculul marca Peugeot 607 cu nr. de înmatriculare MM - 26 - DDD condus de către inculpatul D. C. .
Martorul Boitor F., care conducea autovehicul marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare MM - 60 - RSB, a observat că autovehiculele ce rulează în fața sa încetinesc și se opresc pentru a acorda prioritate de trecere autovehiculelor intrate deja în sensul giratoriu amenajat la intersecția D.N. 1 C cu drumul care se îndreaptă către localitatea Mocira.
În aceste circumstanțe martorul Boitor F. a redus considerabil viteza autovehiculului marca Dacia Logan ce-l conducea cu scopul de a-l opri. În spatele său martorul Iluțan N. Dalin, care conducea autovehiculul marca Citroen Saxo cu nr. de înmatriculare emis de autoritățile italiene AV - 993 - YY, a efectuat aceeași manevră de încetinire pentru a putea păstra distanța inițială față de autovehiculul Dacia din fața sa.
În momentul în care autovehiculul marca Citroen, a început să piardă din viteză inculpatul D. C. care conducea autovehicul marca Peugeot 607, cu nr. de înmatriculare MM - 26 - DDD, ce se afla în spatele autovehiculului marca Citroen observând târziu manevra autoturismului din față sa, în condițiile în care nu a păstrat distanța de siguranță față de acesta și se deplasa cu viteză sporită (33 m urme de frânare), a acționat cu putere sistemul de frânare al autoturismului Peugeot, însă din cauza vitezei sale de deplasare, a timpului de reacție și al spațiului insuficient raportat la momentul declanșării
stării de pericol oprirea acestuia nu a putut fi imediată, forța inerțială făcând ca distanța de oprire totală să fie mai mare decât distanța de la locul frânării până la autovehiculul marca Citoren din fața sa.
Astfel, pe cale de consecință dinamică, a survenit un impact violent între partea din față a autovehiculului marca Peugeot 607 cu nr. de înmatriculare MM - 26 - DDD și partea din spate a autovehiculului marca Citroen Saxo cu nr. de înmatriculare emis de autoritățile italiene AV - 993 - YY, în urma căruia acesta de pe urmă a fost proiectat în autovehiculul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare MM - 60 - RSB. În impact autovehiculele implicate au suferit mai multe avarii.
În urma accidentului numitul P. A., care se afla pe scaunul din dreapta față a autovehiculului marca Citoren cu nr. de înmatriculare emis de autoritățile italiene AV - 993 - YY a suferit răni la mâna dreaptă, la umărul stâng și la cap, fiind transportat de urgență la spital de către ambulanță.
Din evenimentul rutier ce a avut loc în dinamica mai sus prezentată a survenit accidentarea numitului P. A., din raportul de constatare medico- legală nr. 597 din_ (f.32) rezultă că victimei i-au fost provocate răni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale.
Raportul conchide că leziunile constatate pe corpul victimei s-au putut produce prin lovire de corpuri dure dintr-un autovehicul în cadrul unui accident rutier.
În aceleași circumstanțe a rezultat și rănirea numitului Boitor F., care se afla sub influența băuturilor alcoolice, acesta suferind leziuni ce au avut nevoie pentru vindecare de 1-2 zile de îngrijiri medicale ( f. 33 ).
În concluziile scrise depuse la dosar asigurătorul de răspundere civilă delictuală arată că este dispus să achite părții civile suma de 800 EURO reprezentând daune materiale (cheltuieli cu tratamentul medicamentos) și 4000 EURO daune morale.
Starea de fapt descrisă se probează cu: declarația inculpatului D. C.
, declarația părții vătămate P. A., declarațiile martorilor Boitor F., Iluțan N. Dalin, Certificate medico-legale, acte medicale, proces verbal de constatare cu schiță accident și planșa foto, proces verbal de verificare a stării tehnice a unui autovehicul, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie.
În drept, fapta inculpatului D. C., care în data de_, în jurul orei 07:45, deplasându-se cu autovehiculului marca Peugeot 607 cu nr. de înmatriculare_ pe D.N.1. C către municipiul B. M. și la km.147 + 260 m, ca urmare a faptului că nu a luat măsurile de prevedere necesare, nepăstrând o distanță de siguranță față de autovehiculul din fața sa marca Citoren Saxo cu nr. de înmatriculare emis de autoritățile italiene V - 99 - YY și observând târziu acest autoturism, în condițiile în care acesta de pe urmă a încetinit, nu a putut opri autovehiculul marca Peugeot în timp și spațiu util intrând în impact cu acesta și proiectându-l în autovehiculul marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare MM - 60 - RSB, dinamică în care numitul P.
A., pasager pe locul din dreapta față al autoturismului marca Citroen, a suferit răni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1-3 Cod penal.
La individualizarea și dozarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă), limite care au fost reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală, împrejurările săvârșirii faptei (inculpatul nu a respectat distanța regulamentară față de autovehiculul din fața sa), urmarea produsă (partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale), dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, s-a prezentat în fața instanței de judecată regretând săvârșirea infracțiunii, apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi penale.
Pentru aceste considerente instanța, în baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a II-a Cod penal, art. 320 ind. 1 alin 7 Cod de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul D. C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 800 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
I-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind. 1 Cod penal potrivit cărora dacă acesta se sustrage cu rea-credință de la plata amenzii, instanța va înlocui pedeapsa amenzii cu aceea a închisorii.
Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei fără prevedere.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către părțile civile instanța a considerat că acestea au făcut dovada cuantumului sumelor solicitate reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului și a cheltuielilor cu tratamentul medicamentos, acestea din urmă fiind acceptate și de către asigurător.
În ceea ce privește suma de 4000 EURO reprezentând beneficiul nerealizat instanța a apreciat că această sumă nu îndeplinește condiția certitudinii din punct de vedere al posibilităților de evaluare, în constituirea de parte civilă menționându-se doar că partea civilă a pierdut mai multe contracte fără a se face dovada legăturii de cauzalitate între aceste pierderi și accidentul suferit de partea civilă.
Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale consacrat de dispozițiile Codului civil în termeni preciși și cuprinzători ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în
totalitatea sa fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.
Prejudiciile nepatrimoniale denumite și daune morale constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane etc.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic, psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile pe o baza echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
În ceea ce o privește pe partea civilă P. A. instanța a avut în vedere împrejurarea în care aceasta a fost accidentată, dar și leziunile suferite de aceasta, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale.
Orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate care suporta astfel în mod automat și o suferință psihică - așa cum este si cazul părții civile P. A. .
Oricât de dificilă ar fi însă operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale) instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o serie de aspecte.
Astfel pe de o parte, s-a avut în vedere gravitatea suferinței de ordin fizic suportată de către partea civilă (leziunile corporale suferite de către partea civilă au fost stabilite în mod obiectiv prin acte(le) medico-legale anexate la dosar.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale s-a avut în vedere că sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpatul care prin fapta sa ilicită a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală.
De asemenea, instanța a luat în considerare și principiul potrivit căruia daunele morale având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Or, din perspectiva tuturor aceste aspecte instanța a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate în speță de către partea civilă P. A. (195.000 EURO) este exagerată și nerezonabilă motiv pentru care a apreciat că se poate
realiza compensarea traumelor psihice suferite prin acordarea unei sume de 3000 EURO.
Deși asigurătorul nu are calitate de parte responsabilă civilmente, potrivit dispozițiilor art. 55 din Legea 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. În ceea ce privește decizia nr. I/2005 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție instanța a constatat că aceasta are în vedere dispozițiile art. 57 alin. 1 din Legea 136/2005, articol care ulterior a fost abrogat. Mai mult, având în vedere dispozițiile articolului anterior menționat, instanța supremă a reținut în considerentele deciziei că au procedat în mod corect instanțele care au stabilit că raporturile juridice dintre aceste societăți și asigurat au la bază o solidaritate tacită stabilită prin convenție care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă. În urma abrogării articolului 57 alin. 1, răspunderea directă a asigurătorului a fost reglementată prin art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995.
În baza art. 55 din Legea 136/1995, l-a obligat pe asigurătorul de răspundere civilă delictuală SC A. V. I. G. SA la plata sumelor de 32.478,08 lei (reparația autoturismului) și 800 EURO (cheltuieli cu medicamentație și tratament) - sau contravaloarea în lei la data plății - reprezentând daune materiale, respectiv 4000 EURO - sau contravaloarea în lei la data plății - reprezentând daune morale către partea civilă P. A. .
În baza art. 50 din Legea 136/1995, l-a obligat pe asigurătorul de răspundere civilă delictuală SC A. V. I. G. SA să achite părții civile suma de 3212.32 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs asigurătorul și inculpatul.
Recurentul-asigurator a solicitat înlăturarea obligării inculpatului alături de asigurator la plata sumei de 32.478,08 lei (cheltuielile de reparație ale autoturismului), acestea nefiind dovedite și depășind cuantumul maxim al despăgubirilor ce pot fi acordate cu acest titlu, conform legii. În cuprinul motivelor de recurs acesta a mai arătat în plus faptul că este nelegală obligarea directă a acestuia la plata sumei menționate, deși raportul juridic s-a creat între inculpat și partea vătămată, asiguratorul răspunzând în baza contractului de asigurare încheiat cu inculpatul; există un raport contractual între inculpat și asigurator, nu și între partea vătămată și asigurator (pentru a fi obligat direct față de partea vătămată). Aceasta din urmă nu a făcut dovada reparării efective a autoturismului și a unei legale estimări a acestor cheltuieli (înscrisul de la dosar e ilizibil și nu conține elementelor minime ale unei evaluări a cheltuielilor de reparație ale autoturismului - piesele avariate, valoarea lor de înlocuire, prețul manoperei, etc.) Este vorba despre prima pagină a unui sistem Audatex
de calcul a despăgubirilor folosit la asigurarea R.C.A. neurmat de devizul efectiv de reparație.
Recurentul-asigurator a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto pentru evaluarea acestor cheltuieli, însă această probă a fost respinsă.
Prima instanță nu a motivat acordarea lor, dar a motivat celelalte despăgubiri ale părții vătămate, deci aceasta nu a analizat legal aceste despăgubiri. În cazul beneficiului nerealizat s-a arătat că suma de 4.000 euro nu îndeplinește condiția certitudinii din punct de vedere al posibilităților de evaluare. Pentru aceleași motive trebuia înlăturată obligarea inculpatului la cheltuielile de reparație ale autoturismului cu atât mai mult cu cât înscrisul de la dosar nu seamănă cu o ofertă estimativă de reparație.
Aceste cheltuieli de reparație depășesc cu mult valoarea unui autovehicul similar comercializat pe piața liberă.
Recurentul-inculpat a arătat în cererea sa că dorește să se împace cu intimatul-parte vătămată, însă în ședința publică din 8 octombrie 2013 a precizat faptul că își retrage recursul.
Examinând sentința penală recurată, tribunalul reține următoarele:
Din probele administrate în faza de urmărire penală și declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat în faza de judecată rezultă că în data de 11 iulie 2012 recurentul-inculpat D. C. a condus din localitatea Recea înspre B. M. autoturismul marca "Peugeot"; având nr. de înmatriculare _
, în fața sa circulând autoturismul marca "Citroen Saxo"; având nr. de înmatriculare AV-993-YY și întrucât acesta din urmă a încetinit, iar recurentul- inculpat nu a păstrat distanța regulamentară față de acesta astfel că a intrat în coliziune cu acel autoturism în care pe scaunul dreapta față se afla intimatul- parte civilă P. A. .
Potrivit certificatului medico-legal nr. 597/_ întocmit de S.M.L. B.
M., acesta din urmă a suferit leziuni corporale vindecabile în 35-40 zile de îngrijiri medicale (f.32 dosar u.p.).
Fapta recurentului-inculpat D. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1,3 C.pen. și întrucât acesta și-a recunoscut fapta și a arătat că nu dorește administrarea altor probe, în mod legal și temeinic s-au aplicat față de acesta și prevederile art. 3201C.pr.pen.
Pedeapsa aplicată acestuia a fost individualizată în mod judicios, ea corespunzând gradului de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea de săvârșire a ei și de urmările produse) și al recurentului-inculpat (nu are antecedente penale).
Sub aspectul laturii civile a cauzei tribunalul reține faptul că recurentul- asigurator nu a contestat sumele la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale (cheltuieli cu medicamentele și cu tratamentul) și de despăgubirile pentru daune morale astfel că operând principiul disponibilității
părților cu privire la latura civilă a procesului penal, soluția primei instanțe va fi menținută din acest punct de vedere.
În ceea ce privește restul despăgubirilor pentru daune materiale reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului intimatului-parte civilă
P. A. care a fost avariat în urma accidentului rutier provocat de recurentul-inculpat tribunalul constată că la dosar s-a depus o notă de calcul a reparațiilor pe care le necesită acest autovehicul întocmită de S.C. "Aurel Auto Parc"; S. Românaș Zalău potrivit căreia contravaloarea acestor lucrări s-ar ridica la nivelul sumei de 32.478,08 lei (f.107-112 dosar u.p.). Instanța de recurs apreciază că în aceste condiții în mod legal a fost obligat recurentul- asigurator la plata în favoarea intimatului-parte civilă a acestei sume, nefiind obligatorie executarea efectivă a acestor lucrări până la data pronunțrii sentinței. De asemenea, faptul că un autoturism similar ar putea fi achiziționat pe piața auto la un preț mai mic nu pooate constitui un argument pentru reducerea acestor despăgubiri, nici o persoană neputând fi obligată la achiziționarea vreunui alt autoturism similar dacă aceasta optează pentru a-și repara propriul autovehicul a cărui avariere nu îi este imputabilă în condițiile în care doar astfel i se poate asigura o reparare integrală a prejudiciului ce i-a fost produs.
În cauză nu este necesară efectuarea unei expertize având în vedere înscrisul mai sus menționat aflat la dosar și dreptul părții vătămate de a-și alege firma la care dorește să își repare autoiturismul avariat.
Obligarea directă a asiguratorului la plata de despăgubiri civile este corectă pentru a se asigura repararea de către acesta a pagubelor produse prin asemenea infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente recursul asiguratorului este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Întrucât recurentul-inculpat a arătat în ședința publică din 8 octombrie 2013 faptul că își retrage recursul, tribunalul urmează a lua act de manifestarea de voință a acestuia.
În temeiul art. 193 C.pr.pen., recurenta va fi obligată la plata în favoarea intimatului-parte civilă P. A. a sumei de 500 lei - cheltuieli judiciare în recurs reprezentând onorariul de avocat.
În baza art. 192 alin.2 C.pr.pen, recurenții vor fi obligați să plătească statului suma de câte 500 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul S.C. "A. R. - A. V. I. G. "; S.A. cu
sediul procesual ales în S. M., str. M., nr. 16/2, jud. S. M. împotriva sentinței penale nr. 1212 din 16 mai 2013 a J. ecătoriei B. M. .
În temeiul art. 3854 alin.2 C.pr.pen. rap. la art. 369 C.pr.pen., ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D. C. , dom. în B. M., str. B.
V., nr. 8/54, jud. M. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 193 C.pr.pen., obligă pe recurentă să plătească intimatului- parte civilă P. A. suma de 500 lei - chelt. judiciare în recurs.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe recurenți să achite statului suma de câte 50 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
C. B. | A. C. | R. | A. S. -F. | M. | C. |
în C.O.semnează președintele completului
Red. B.C./t-red.C.M.
Ex.2 _
J. ecător la fond:C. R.
Tribunalul Maramureș Cod operator 2618 Dos.nr._ Minută
D.P.244/r/_
Decide
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de asiguratorul S.C. "A. R. - A. V. I. G. "; S.A. cu sediul procesual ales în S. M., str. M., nr. 16/2, jud. S. M. împotriva sentinței penale nr. 1212 din 16 mai 2013 a J. ecătoriei B. M. .
În temeiul art. 3854alin.2 C.pr.pen. rap. la art. 369 C.pr.pen., ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D. C. , dom. în B. M., str. B.
V., nr. 8/54, jud. M. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 193 C.pr.pen., obligă pe recurentă să plătească intimatului- parte civilă P. A. suma de 500 lei - chelt. judiciare în recurs.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe recurenți să achite statului suma de câte 50 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 octombrie 2013. Președinte J. ecători
| ← Decizia penală nr. 20/3. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 860/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
