Decizia penală nr. 1491/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.1491/R/2013
Ședința publică din data de 08 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C., judecător JUDECĂTORI: C. I. ,
: I. C. M.
GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin
procuror V. GĂZDAC
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul H. V.
N., Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, partea responsabilă civilmente Penitenciarul Gherla și părțile civile I. A. și S. I. T. S., împotriva sentinței penale nr.152 din_ a Tribunalului C. inculpatul fiind trimis în
judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalului C. nr.167/P/2012 pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.1 și 3 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. V. N. asistat de către apărător ales avocat Anatol Pânzaru din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și apărătorul ales al părților civile avocat Cosmin Bodescu, lipsă fiind părțile civile I. A. și S. I. T. S. și partea responsabilă civilmente Penitenciarul Gherla.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-au depus de către părțile civile I. A. și S. I. T. S. motivele de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere privind persoana inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, depune la dosarul cauzei decizia Curții de Apel Bacău nr.364 din data de_ .
Apărătorul ales al părții civile și reprezentantul M. ui P. arată că nu se opun încuviințării probelor.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, respectiv depunerea lor la dosar și administrarea acestora.
Apărătorul ales al inculpatului și reprezentantul M. ui P. arată că nu formulează alte cereri în probațiune.
Apărătorul ales al părții civile solicită audierea inculpatului H. V. având în vedere că acesta a fost achitat de prima instanță de judecată.
Curtea pune în discuție calificarea căii de atac și acordă cuvântul părților în acest sens.
Reprezentantul M. ui P. apreciază că toate cele patru declarații de recurs formulate în cauză au natura căii de atac a recursului, raportat la disp art.3851alin.1 lit.d C.pr.pen. și nu la disp art.27 pct.3 C.pr.pen.
În cazul infracțiunilor ce se urmăresc la plângerea prealabilă a persoanei vătămate calea de atac este numai recursul nu și apelul, indiferent dacă hotărârea primei instanțe a fost pronunțată de judecătorie sau de tribunal.
Apărătorul ales al inculpatului achiesează la concluziile reprezentantului parchetul, în sensul că la data la care a formulat calea de atace a considera că este vorba de recurs având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatul se soluționează la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Apărătorul ales al părții civile raportat la disp art.38516teza finală C.pr.pen. apreciază că în speță calea de atac este recursul.
Curtea după deliberare califica calea de atac ca fiind recursul,
Apărătorul ales al părții civile solicită ascultarea inculpatului H. V. având în vedere că acesta a fost achitat de prima instanță de judecată.
Inculpatul H. V. arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să facă noi declarații în fața instanței de control judiciar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M. ui P. în ceea ce privește recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj susține doar în parte acest recurs, respectiv numai cu privire la soluționarea greșită la laturii civile, apreciind că în ceea ce privește latura penală prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
În baza art.38515alin.2 lit.d C.pr.pen. și art.3856alin.3 C.pr.pen. solicită admiterea în parte a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în ceea ce privește soluționarea greșită a laturii civile a cauzei, adică reținerea greșită a calității de partea responsabilă civilmente a P. ui G., casarea în parte a sentinței penale recurate și rejudecând, respingerea acțiunii civile formulată de partea civilă I. A. împotriva părții responsabile civilmente Penitenciarul Gherla ca neîntemeiată, precum și înlăturarea dispoziției de obligare a acesteia în solidar cu inculpatul la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare.
Apreciază că dispozițiile Legii nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă nu sunt aplicabile în speță, întrucât ceea ce are în vedere această lege este ca cel angajat să fie victima infracțiunii și nu autorul faptei ilicite, așa cum este în prezența cauză.
Accidentul de circulație a fost comis în data de_, sunt aplicabile în consecință dispozițiile art.1000 alin.3 Vechiul cod civil privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului și nu dispozițiile din Noul Cod civil care au intrat în vigoare la data de_ . Prin urmare reținerea dispozițiilor din Noul Cod civil de către prima instanță de judecată este greșită .
Raportându-ne la dispozițiile art.1000 alin.3 Vechiul Cod civil, trebuie să existe un raport de prepușenie. Acest raport de prepușeni ar exista deoarece inculpatul era angajatul părții responsabile civilmente Penitenciarul Gherla, însă mai există o condiție specială și anume, ca prepusul să fi comis fapta în îndeplinirea sarcinilor încredințate de către comitent. Ori în speță, această condiție a răspunderii
comitentului pentru fapta prepusului nu este îndeplinită pentru că inculpatul s-a deplasat din municipiul C. -N. (locul de domiciliul) la Penitenciarul Gherla cu autoturismul proprietate personală și pe traseu a comis accidentul de circulație. Alta era situația dacă inculpatul ar fi condus un autovehicul al P. ui G., situație în care evident se putea pune problema răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Nefiind îndeplinită această condiție nu poate fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta inculpatului.
Sub acest aspect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este admisibil, motiv pentru care a înțeles să susțină doar acest motiv invocat de către procuror.
Apărătorul ales a inculpatului precizează că recursul formulat de inculpat vizează doar latura civilă a sentinței penale recurate, în condițiile în care a fost de acord cu soluția pronunțată de către instanța de fond în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii penale.
Arată că este vorba de un accident de circulație care s-a petrecut înafara orelor de serviciu, dovada acestui fapt este inculpatul care pe parcursul cercetărilor judecătorești a recunoscut fapta ce a fost obiectul cercetării acestui dosar. Tot pe parcursul cercetării judecătorești a întreprins anumite demersuri pentru a mulțumi din punct de vedere civil părțile vătămate din prisma accidentului, însă părțile nu s- au putut împăca, chiar dacă partea civilă a arătat că din punct de vedere penal nu are nicio pretenție față de inculpat.
În opinia sa, soluția primei instanțe în ceea ce privește latura penală a cauzei este una corectă, legală și temeinică.
Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că introducerea în cauză ca partea civilă așa zisei societăți comerciale este una greșită, cu atât mai mult cu cât a și beneficiat de această hotărâre prin prisma admiterii constituirii de parte civilă
formulată în fața instanței de fond. În opinia sa, instanța de fond ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la legalitatea introducerii acestei societăți comerciale în cauză având în vedere că a invocat un punct de vedere al Înaltei Curți de C. și Justiție exprimat prin decizia nr.1/2004.
Apreciază ca fiind ilegală hotărârea primei instanțe care în cuprinsul acesteia admite constituirea de parte civilă formulată de societatea comercială, iar ca justificare a opiniei sale, arată că a depus la dosarul cauzei o decizie a Curții de Apel Bacău pronunțată în anul 2010.
Raportat la cele expuse solicită modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul nesoluționării laturii civile în ceea ce privește această societate comercială, urmând ca ea să promoveze un proces civil în cadrul unei proceduri reglementate de instanța comercială.
Arată că din dosarul cauzei se poate observa că partea civilă - persoană fizică în fața instanței a precizat că suma cu care se constituie parte civilă ca fiind daune materiale este sume de 4.000 euro, care ar îngloba, atât valoarea autoturismului cât și celelalte cheltuieli pe care partea vătămată ar fi trebuit să le suporte ca urmare a accidentului. Ulterior, societatea comercială se constituie parte civilă cu o altă sumă de 2000 euro, în condițiile în care apreciază că aceasta este valoarea acelui autoturism. Este vorba de o contradicție între opinia părții civile - persoană fizică și cea a părții civile - persoană juridică, ambele constituite părți civile în prezentul dosar.
Apreciază că s-a dispus în mod greșit introducerea în cauză a P. ui G. în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru aceleași considerente
consemnate în încheiere de ședință din data de_ . Consideră că în speța dedusă judecății nu se pot aplica dispozițiile Legii 319/2006 întrucât în acea lege se vorbește de accident de muncă, ori în prezenta speță nu suntem în prezența unui astfel de accident. În acest sens apreciază că în speță Penitenciarul Gherla nu poate avea calitate de parte responsabilă civilmente .
În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj solicită admiterea acestuia în condițiile în care se expune același punct de vedere cu cel exprimat anterior în susținerea recurului inculpatului.
Apărătorul părților civile cu privire la latura penală a cauzei arată că în pofida probatoriului administrat în cauză, care dovedește clar că unic și exclusiv vinovat de producerea accidentului se face vinovat inculpatul H. . Instanța a pronunțat o soluție de achitare în baza art.181C.pr.pen., soluție care contrazice prevederilor art18 alin.2 C.pen.
Solicită instanței să aibă în vedere atitudinea și comportamentul inculpatului pe întreg procesul penal, întrucât s-a susținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră ceea ce nu este adevărat. În acest sens, solicită instanței să aibă în vedere declarația inculpatului de la fila 61 dos.up. unde acesta în calitate de învinuit arată că nu recunoaște învinuirea care i se aduce, iar în declarația de la fila 67 dos.up luată cu ocazia terminării urmăririi penale în care din nou inculpatul arată că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii care se reține în sarcina sa. Apreciază că nu se poate vorbi de o atitudine sinceră în sensul disp art.74 C.pen., atâta vreme cât inculpatul a susținut că accidentul s-a petrecut dintr-o cauza insurmontabilă, și anume din vina martorului Chidean care este al treilea participat implicat în acel eveniment și despre care s-a afirmat în mod constant că ar fi provocat prin conduita sa acest accident rutier.
Arată că prima instanță în mod greșit s-a preocupat de consecințele penale pe aplicarea unei anumite pedepse le-ar fi produs asupra carierei inculpatului, întrucât această temere a primei instanțe este una nejustificată. Din acest punct de vedere instanța fondului nu a apreciat în mod corect sancțiunea ce s-ar fi impus a fi luată în prezenta cauză și se diminuează consecințele pe care a această faptă le-a produs asupra părții vătămate. Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că acel
traumatism cranio-cerebral a necesitat și necesită în continuare o supraveghere medicală a părții vătămate și nu este vorba de o afecțiune minoră care să se vindecat în interiorul acelor 16-18 zile de îngrijiri medicale care au fost acordate.
În opinia sa, în mod superficial instanța fondului a aplicat disp art.181C.pr.pen., cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a avansat nici măcar un leu pentru a face dovada în fața instanței că a conștientizat natura și gravitatea faptelor comise.
În latura civilă a cauzei critică hotărârea primei instanțe raportat la cuantumul daunelor materiale ce au fost acordate. Din actele dosarului reiese că s-a constatat o daună totală, valoarea autoturismului a fost de 17.000 lei (cca.4500 euro) iar în mod nejustificat instanța de fond a apreciat că valoarea acestuia după cca. un an s-a înjumătățit. Raportat la probele administrate apreciază că valoarea justă a autoturismului a fost cea de 4500 euro și această sumă ar fi trebuit să fie acordată cu titlu de daune materiale.
În privința recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpat în ceea ce privește latura civilă a cauzei solicită respingerea acestora, întrucât instanța fondului a reținut în mod corect disp art.30 alin.1 lit.g din legea nr.319/2006. Arată că este vorba de intenția clară a legiuitorului de al proteja pe
angajat, iar raportul dintre comitent și prepus este în continuare valabil și de la locul de muncă la domiciliu și invers, iar orice accident de circulație săvârșit în acest interval de timp este un accident de muncă și nu există niciun temei legal pentru a reține argumentul expus anterior de reprezentantul parchetului. În opinia sa introducerea în cauza a P. ui G. în calitate de parte responsabilă civilmente este una justă.
Raportat la cele expuse apreciază că recursului declarat de parchet este neîntemeiat, întrucât art.30 alin.1 lit.g din Legea nr.319/2006 conferă și prelungește acest raport de prepușenie, inclusiv de la domiciliu la locul de muncă și invers.
Referitor la recursul inculpatului cu privire la partea responsabilă civilmente Penitenciarul Gherla își menține poziția exprimată anterior, iar cu privire la daunele materiale și admisibilitatea constituirii de parte civilă, arată că nu este nevoie de exercitarea unei acțiuni civile separate pentru recuperarea prejudiciului cauzat în urma unui accident de circulație, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de Penitenciarul Gherla apreciază că este de asemenea nefondat având în vedere cele expuse anterior, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul M. ui P. cu privire la recursurile declarate de inculpat, partea responsabilă civilmente și cele două părți civile solicită admiterea recursului declarat de partea responsabilă civilmente Penitenciarul Gherla și respingerea acțiunii civile formulate de părțile civile I. G. și S. I. T. S. I. împotriva părții responsabile civilmente Penitenciarul Gherla pentru considerentele expuse cu ocazia susținerii recursului parchetului.
Din dispozițiile invocate de către apărătorul ales al părților civile, respectiv art.30 alin.1 lit.g din Legea nr.319/2006 rezultă că legiuitorul are în vedere asigurarea unei protecții victimei unui fapt ilicit, ori în speță victima accidentului de circulație nu este angajata P. ui G., prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile amintite anterior. Inculpatul a comis accidentul de circulație în timp ce se deplasa de la domiciliu la locul de munci și nu în cadrul însărcinărilor de serviciu.
În ceea ce privește recursul inculpatului solicită admiterea acestuia și respingerea acțiunii civile formulate de S. I. T. S. I. împotriva inculpatului pentru considerentele arătate de apărarea inculpatului, întrucât nu se pot acorda despăgubiri decât pentru bunurile care aparțin victimei unui accident de circulație.
În ceea ce privește recursurile părților civile I. G. și S. I. T. S. I., solicită respingerea acestora ca nefondate cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul ales al inculpatului în privința recursurilor declarate de părțile civile, arată că disp art.362 C.pr.pen. prevăd care persoane pot să declare recurs într-o anumită cauza penală, iar disp. art.15 C.pr.pen. și art. 24 C.pr.pen. se referă la modalitatea în care instanța poate aprecia dacă această societate comercială din punct de vedere penal are într-adevăr posibilitatea de a sta într-un proces penal în calitate de parte civilă deoarece în realitate raportându-ne la dispozițiile anterior amintite acea societate comercială nu este parte vătămată.
Solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile ca fiind nefondate și netemeinice.
Inculpatul H. V. N. având ultimul cuvânt arată că îi pare rău pentru cele întâmplate.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 152 din 18 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C.p.p., a fost achitat inculpatul H. V. N. , fiul lui V. și V., ns. la data de_ în mun. G., jud. C., dom. în mun. C. -N., str. Șesului nr. 19, Bl. S 5, ap. 19, jud. C., cetățean român, studii medii, funcționar public cu statut special în cadrul PNT G., jud. C., cu gradul profesional de agent-șef adjunct de penitenciare și funcția de agent operativ principal I, căsătorit, 2 copii minori, posesor al CI seria KX nr. 8., eliberată de SPCLEP C. -N., CNP 1., fără antecedente penale, de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 al. 1 și 3 C.p.
În baza art.18/1 al.3 C.p. rap. la art.91 C.p., a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.
În baza art.14 și 346 C.p.p., comb. cu art.1357 C.c., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente PNT G. la plata despăgubirilor civile, după cum urmează: suma de 2.638,38 lei cu titlu de daune materiale, plus suma de
1.000 Euro cu titlu de daune morale către partea civilă I. A. ; suma de 2.500 Euro sau echivalentul în lei la cursul BNR la data plății către partea civilă S.C I. T. SRL I., jud. C., iar suma de 807,53 lei, cu dobânda legală, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă S. M. G.
, respingând restul pretențiilor civile formulate în cauză.
S-a constatat că S.C Omniasig Vienna Insurance Group S.A. B. (fostă BCR Asigurări Vig SA) - prin S.C Omniasig Vig SA - Regiunea C. - are calitate de asigurător de răspundere civilă în cauză.
Potrivit art.192 pct.1 lit.c C.p.p., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 800 lei.
În baza art. 193 C.p.p., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 5.000 lei - reprezentând onorariu avocațial - în favoarea părții civile I. A. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit declarațiilor inculpatului, la data de_, în jurul orelor 6,00, a plecat de la domiciliul său din mun. C. -N., jud. C., îndreptându-se spre serviciu, respectiv PNT G., jud. C.
, conducând autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1 C, urmând să intre în tură la orele 7,30.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, arătând că, se face vinovat de producerea accidentului ce face obiectul prezentului dosar, invocând în apărare următoarele: în fața autoturismului condus de el, deci pe același sens de mers C. -N. - G., circula un autoturism marca Logan, condus de martorul Chidean Aurel, iar în paralel și în partea dreaptă față cei doi, circula un tir. Conducătorul tirului le-a făcut semn celor doi că pot să îl depășească, manevră executată și reușită de către martorul Chidean, dar nu și de către inculpat, întrucât, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare _
, condus de partea vătămată I. A., care era oprit lângă linia de demarcare a sensurilor de mers în scopul de a vira stânga și pe care nu îl văzuse.
Partea vătămată I. A. a declarat că, accidentul s-a produs în jurul orelor 0630, ea ocupând pe carosabil poziția mai sus descrisă de inculpat, întrucât, urma să intre în sediul S. "Euroconfezione"; S. din com. I., jud. C., locul său de muncă. În timp ce aștepta (singură în mașină) eliberarea de autovehicule a sensului contrar de mers, pentru a putea efectua în siguranță virajul dorit, a fost izbită din spate de mașina condusă de inculpat; din acel moment, nu își aduce aminte ce s-a întâmplat, decât faptul că, s-a trezit la S. M. G. .
Martorul Chidean Aurel, conducătorul autoturismului marca Logan, cu nr. de înmatriculare_, a declarat că, la ieșirea din com. I., jud. C., a văzut în fața sa, la o distanță de cca. 100 m, un autoturism care semnaliza "stânga"; și frâna în același timp; a început să semnalizeze "dreapta"; dorind să ocolească mașina respectivă, fără să intre pe banda contrară de mers. Nu a apucat să depășească vehiculul condus de partea vătămată, când a văzut că, din spate, a venit un autoturism, cel condus de inculpat și care a intrat în mașina părții vătămate, motiv pentru care s-a speriat, a frânat, a derapat și a ajuns în șanț. Martorul a sunat la 112 și s-a dus în grabă la locul impactului. Atunci a văzut că, în fiecare mașină era doar o persoană, un bărbat, respectiv inculpatul pe care îl cunoștea, fiind consăteni și o femeie.
Martorul a precizat și faptul că, într-adevăr, atât el, cât și inculpatul au depășit un tir, însă aceasta a avut loc anterior evenimentului rutier, la o distanță de cca. 2 km înainte de locul producerii accidentului, respectiv în timp ce traversau com. I., jud. C., după parcurgerea unui pod și a unei curbe, depășirea având loc pe o porțiune dreaptă;
Totodată, martorul a menționat că, este posibil ca impactul să se fi produs din cauză că inculpatul circula cu o viteză destul de mare, așa încât, nu a mai putut evita impactul, acroșând puternic mașina condusă de partea vătămată, în partea din spate.
În urma impactului celor două autovehicule, partea vătămată I. A. a suferit leziuni corporale vindecabile în 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt se probează cu: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 6-
14 dup); plângerea și declarațiile părții vătămate (f.23-24,27 dup, f.62); certificat medico-legal (f.26 dup); acte medicale de interes pentru partea civilă (f.28-40 dup); declarațiile martorului Chidean Aurel (f.45,63 dup); declarațiile inculpatului (f.42,60-61 dup, 61,63).
Raportat la starea de fapt mai sus descrisă, instanța a constatat că, vinovat de producerea evenimentului rutier este inculpatul, care a încălcat dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice, întrucât, nu a respectat obligația generală a participanților la trafic de a conduce în așa fel încât să nu afecteze siguranța circulației și să nu pună în pericol viața sau integritatea fizică a persoanelor (art.35 din O.U.G.195/2002 rep.); nu a respectat regimul legal de viteză și nu adaptat-o în funcție de condițiile de drum, astfel încât, să efectueze orice manevră era necesară pentru a evita impactul cu mașina victimei (art.48 din același act normativ) și nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul condus de martorul Chidean Aurel, așa încât, să fi putut evita accidentul, reacționând din timp la orice manevră previzibilă a conducătorului acestui autovehicul (art.51 din OUG 195/2002 REP.).
Instanța a apreciat că, fapta inculpatului H. V. - N. , care, la data de_, în timp ce conducea autoturismul VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 1 C, în com. I., jud. C., pe sensul de circulație C. -N. - G., a intrat în coliziune cu autoturismul marca Ford Escort condus de partea vătămată I. A., cu nr. de înmatriculare_, datorită nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația auto pe drumuri publice, și anume art.35, 48 și 51 din
O.U.G. 195/2002 rep., provocând un accident rutier în urma căruia, sus-numita a suferit leziuni corporale vindecabile în 14-16 zile de îngrijiri medicale, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind vorba de o atingere minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală; astfel, în speță, sub raport subiectiv, este vorba de o infracțiune comisă din culpă și nu cu intenție; leziunile corporale suferite de partea vătămată sunt minore, dovadă fiind și producerea unui traumatism cranio-cerebral minor grad I, potrivit celor reținute în certificatul medico-legal întocmit în cauză de către IML C., evidențiate și în numărul redus de zile de îngrijire (14-16) necesare vindecării; atitudinea sinceră a acestuia, regretul profund față de fapta comisă, urmările sale și care reprezintă o experiență nefericită în viața sa; persoana inculpatului în vârstă de 32 ani la data comiterii faptei, aflat la prima confruntare cu legea penală, cu o bună conduită în societate și la locul de muncă, cum reiese și din caracterizarea existentă la dosar întocmită de reprezentanții PNT
G. (f.133); nu în ultimul rând, sus-numitul este agent șef adjunct de penitenciare în cadrul PNT G., profesie care implică în cazul unei eventuale condamnări, chiar și la amendă penală, pierderea definitivă a locului de muncă, consecință pe care instanța a considerat-o excesiv de dură și în condițiile în care, inculpatul este
căsătorit, având în întreținere 2 copii minori (în vârstă de 3 ani, respectiv 11 luni - f.128-129), situația economico-financiară a acestuia, având angajate credite la diferite instituții bancare, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (f.117- 127).
De-altfel, potrivit noului Cod penal care va intra în vigoare la data de_, fapta inculpatului nu mai este prevăzută ca infracțiune, întrucât, una din condițiile necesare pentru existența infracțiunii de vătămare corporală din culpă (art.196 din noul Cod Penal), este ca leziunile traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, să necesite pentru vindecare, peste 90 zile de îngrijiri medicale.
De precizat este și faptul că, inculpatul a încercat o împăcare cu părțile vătămate, oferindu-le, potrivit declarației acestuia, suma de 2.000 euro raportat la resursele sale financiare (f.131-132), însă părțile vătămate nu au fost de acord, solicitând suma de 5.000 euro, așa cum a arătat și partea vătămată I. A. în declarația dată.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C.p.p., a dispus achitarea inculpatului H. V. N., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 al. 1 și 3 C.p.
În baza art.18/1 al.3 C.p. rap. la art.91 C.p., s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.
Latura civilă
Partea vătămată I. A. s-a constituit inițial parte civilă în cauză cu suma de 4.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, respectiv contravaloarea autovehiculului distrus în accident și a costurilor aferente îngrijirilor medicale suportate, urmare a accidentului, plus suma de 6.000 euro cu titlu de daune morale (f.12).
Ulterior, și-a precizat constituirea de parte civilă în sensul că, solicită suma de
2.000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea medicației și a transporturilor efectuate, plus suma de 6.000 euro cu titlu de daune morale (f.32).
Din înscrisurile depuse la dosar f.85-99 (cele de la f.100-116 reprezintă copii ale acelorași înscrisuri, respectiv cele de la f.85-100), instanța va reține ca dovedită suma totală de 2.588,38 lei raportat la înscrisurile de la f.85-88, 91-99, la care se adaugă suma de 50 lei menționată de martora D. M. E. în depoziția dată (f.157), reprezentând cheltuieli transport taxi dus-întors, timp de o săptămână, de la domiciliul martorei la spital, str. Cireșilor - str. Clinicilor din mun. C. -N., jud. C.
, imediat după accident; pe cale de consecință, va înlătura ca nedovedite înscrisurile de la f.89-90 reprezentând cheltuieli legate de transport în străinătate, care nu au legătură cu prezenta cauză.
Instanța nu a luat în calcul suma menționată de martora D., reprezentând RMN efectuat de partea vătămată, deoarece, pe de o parte, nu a știut costul exact al acestuia, iar pe de altă parte, a luat în calcul factura de la fila 88 din dosar, respectiv suma de 380 lei, reprezentând contravaloare RMN.
Instanța a apreciat că, se justifică acordarea de daune morale în favoarea părții vătămate I. A., dar în sumă de 1.000 euro raportat la prejudiciul fizic și psihic real suferit în urma accidentului produs de inculpat, ținând cont și de numărul relativ redus de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării.
S. I. T. SRL I., jud. C., proprietara autoturismului marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare_, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea autovehiculului de mai sus, distrus ca urmare a accidentului produs (f.28).
Potrivit înscrisului depus la dosar (f.31), reiese că, sus-numita a achiziționat autoturismul de mai sus la data de_, contra sumei de 17.000 lei.
Totodată, din procesul-verbal de verificare tehnică al mașinii (f.15-16 dup) reiese faptul că, autoturismul în discuție a fost avariat total.
Din declarația părții vătămate I. A. (f.62), precum și din cele precizate de sus-numită la termenul din data de_, confirmate dealtfel și de martorul Ghiran M. A. (f.160) reiese că, soțul său, în speță administratorul S. I. T. SRL I., jud. C., a achiziționat din Germania un alt autoturism, aceeași marcă, model identic cu primul, contra sumei de 2.500 euro, sumă care include și cheltuielile privind transportul mașinii în țară.
Instanța, verificând pe site-ul BNR cursul euro la data de_, a constatat că, 1 euro era cotat la 3,7752 lei, suma de 17.000 lei reprezentând 4.503, 07 euro.
Însă, având în vedere criza economico-financiară mondială ce a intervenit ulterior anului 2008 și datorită căreia, este de notorietate că, prețurile la autovehicule au scăzut dramatic, dovadă și prețul de 2.500 euro plătit de soțul părții vătămate I. A. pentru mașina cumpărată din Germania, marcă și model identic cu cea avariată, ținând cont și de gradul uzurii mașinii avariate, respectiv de la momentul cumpărării și până la data producerii accidentului, (uzură care se produce prin folosirea autovehiculului și în lipsa unei crize mondiale), instanța apreciază că, suma de 2.500 euro acoperă prejudiciul cauzat acestei societăți.
S. M. G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 807,53 lei, cu dobânzile aferente, reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate I. A. pe perioada internării, respectiv 10.10.-_, așa cum rezultă din înscrisurile doveditoare depuse la dosar (f.64-66 dup).
Totodată, instanța a apreciat că, PNT G., are calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât, dispozițiile art.30 al.1 lit.g din Legea nr. 319/2006 a Securității și Sănătății în Muncă, prevăd că, constituie accident de muncă, accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers ori, potrivit declarațiilor inculpatului, acesta se deplasa la serviciu, de la domiciliul său din mun. C. -N. în mun. G., unde își are sediul PNT G., pe unicul traseu frecventat în mod curent, respectiv pe DN 1 C.
De asemenea, la fila 41 dup, reiese faptul că, angajatorul părții vătămate I.
A., respectiv S. Euroconfezione SRL I., jud. C., prin reprezentant, a întocmit și anunțat organele abilitate de producerea evenimentului rutier în care a fost implicată angajata societății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea vătămată I. A., PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, inculpatul H. V. N. și
partea responsabilă civilmente PENITENCIARUL GHERLA.
Parchetul a criticat netemeinicia soluției de achitare a inculpatului și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii, fiindcă fapta este sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, partea vătămată a avut nevoie de 14-16 zile de îngrijiri medicale, iar recuperarea medicală nu s-a finalizat; acest motiv însă nu a mai fost susținut oral în fața instanței de recurs.
Un alt motiv de recurs a vizat calitatea de procesuală a P. ui G. care nu ar putea fi considerat parte responsabilă civilmente, fiindcă accidentul a fost cauzat de către inculpat cu autoturismul propriu, în timp ce se deplasa spre locul de muncă, incidente în speță fiind dispozițiile art. 1000 alin.3 din Codul civil anterior și nu dispozițiile reținute de către prima instanță.
S-a concluzionat că, pentru a fi antrenată răspunderea civilă a P. ui G. în calitate de comitent, nu este întrunită condiția comiterii faptei în îndeplinirea sarcinii încredințate.
S-a mai precizat că răspunderea P. ui G. nu ar putea fi antrenată nici în temeiul Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, fiindcă victima nu are calitatea de angajat al P. ui G. .
Partea vătămată I. A. a criticat soluționarea laturii penale pe motiv că achitarea inculpatului nu respectă condițiile prevăzute de art. 180 alin.2 Cod penal, pentru că inculpatul nu a fost sincer în întregime, apoi pentru că efectul condamnării asupra carierei inculpatului nu trebuie să preocupe instanța, în concret ajungându-se la diminuarea efectelor suportate de către partea vătămată.
Partea civilă recurentă SC I. T. SRL a criticat latura civilă a cauzei, precizând că autoturismul condus de partea vătămată a suferit o daună totală evaluată la aproximativ 4.500 euro, sumă ce trebuie să fie acordată părții civile recurente, proprietara autoturismului.
Inculpatul recurent a invocat nelegalitatea soluționării laturii civile sub aspectul introducerii P. ui G. în calitate de parte responsabilă civilmente, fiindcă fapta nu s-a produs în orele de program, precum și a introducerii în calitate de parte civilă a societății comerciale căreia îi aparține autoturismul condus de partea vătămată, ce contravine jurisprudenței stabilită de Î.C.C.J.
A susținut că valoarea autoturismului la care a fost obligat inculpatul depășește suma inițială cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, iar
stabilirea contravalorii autoturismului, dat fiind că proprietarul este o societate comercială trebuie să facă obiectul unui proces comercial distinct.
Penitenciarul Gherla în calitate de parte responsabilă civilmente a criticat sentința sub aspectul greșitei obligări în solidar a penitenciarului cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, considerând că nu poate răspunde pentru fapta acestuia, doar pe considerentul că este angajatul său pentru că nefiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu există un raport de prepușenie între inculpat și Penitenciarul Gherla.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856alin 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că, în 20 septembrie 2011, în jurul orelor 06.00inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său VW PASSAT pe DN1 C spre serviciu său, Penitenciarul Gherla, urmând să intre în tură la ora 07.30; ajungând în comuna I. ; în fața sa circula un autoturism condus de martorul Chidean Aurel, iar în paralel cu ei, pe "banda de rezervă";, circula un tir care le-a semnalizat că pot să-l depășească; martorul a reușit depășirea însă inculpatul a intrat în coliziune cu autoturismul Ford Focus condus de partea vătămată care era oprită pe același sens, semnalizând că intenționează să vireze la stânga spre a intra la locul ei de muncă, SC " EUROCONFEZI. E"; SRL; urmare a coliziunii, părții vătămate i-a fost cauzat un TCC minor, ce a necesitat 14- 16 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut starea de fapt, iar niciunul dintre recurenți nu a contestat producerea accidentului.
Într-adevăr, Curtea apreciază, similar primei instanțe care a făcut trimitere la normele legale, că inculpatul nu a avut un comportament care să nu afecteze siguranța circulației, nu adoptat viteza legală în funcție de drum și nu a păstrat o distanță suficientă față de autoturismul Logan din fața sa.
În mod greșit însă prima instanță a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală fiind o infracțiune din culpă, inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, are o bună conduită socială, iar condamnarea sa implică pierderea locului de muncă ca agent șef adjunct de penitenciar în cadrul P. ui G., este căsătorit, are doi copii minori și o situație financiară grevată de credite.
În sens opus, Curtea apreciază că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin 1 și 3 Cod penal deoarece art. 181Cod penal nu prevede un drept de preferință al instanței pentru datele ce caracterizează persoana inculpatului în detrimentul celorlalte criterii pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei. Raportat la modul, mijloacele și împrejurările în care fapta s-a putut produce nu se poate contesta că fapta a realizat gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu se justifică trimiterea efectuată de către prima instanță la reglementarea cuprinsă în noul cod penal, fiindcă acesta nu a intrat încă în vigoare.
Martorul care conducea autoutilitara Logan în fața inculpatului a observat când din spate a venit inculpatul și a intrat în mașina părții vătămate, astfel încât martorul s-a speriat, a frânat și a intrat cu Loganul în șanț, fiind evident că fapta putea avea urmări mult mai grave raportat la numărul participanților la trafic.
De asemenea, nu poate fi omisă urmarea faptei, aceea că părții vătămate i-a fost cauzat totuși un traumatism cranio-cerebral de pe urma căruia continuă să acuze dureri după mai mult de 2 ani de la accident.
Ca atare, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev și ped de art. 184 alin 1 și 3 Cod penal, prin urmare, în baza art. 38515pct.2 lit d Cod procedură penală va admite, sub acest aspect, recursurile procurorului și părții vătămate.
La individualizarea pedepsei Curtea va avea în vedere criteriile generale și speciale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret relativ scăzut al faptei, datele personale ce caracterizează inculpatul- vârsta de 32 de ani, încadrarea în muncă, faptul că are o familie, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că și-a asumat responsabilitatea comiterii faptei din culpă.
Ca atare, inculpatului îi va fi aplicată amenda penală de 10.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev și ped de art. 184 alin 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 63 alin 3 teza II-a Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, în temeiul art. 81 și 82 Cod penal va suspenda condiționat executarea amenzii pe durata unui termen de încercare de 1 an (un), însă îi va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a pedepsei.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat referitor la obligarea solidară a P. ui cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, sunt fondate recursurile declarate de către parchet, inculpat și partea responsabilă civilmente, deoarece, contrar motivării primei instanțe, în cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil anterior, fiindcă fapta a fost comisă la data de 20 septembrie 2011.
Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat, prevedere legală incidentă în fața instanțelor penale.
Curtea constată că în speță nu este îndeplinită condiția săvârșirii faptei "în funcțiile încredințate"; deoarece fapta nu are niciun fel de legătură cu exercițiul funcției încredințate inculpatului, aceea de agent de penitenciar.
Răspunderea angajatorului nu poate fi întemeiată nici pe dispozițiile art. 30 alin.1 lit. g din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, dispoziții care, printre altele includ în accidentul de muncă și accidentul de traseu, sub condiția ca deplasarea să fie efectuată în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers; obiectul acestei legi însă îl constituie relațiile sociale referitoare la protejarea angajaților care au fost victime ale unor accidente de muncă, deci nu la protejarea autorilor accidentelor de muncă.
În speță, victima accidentului partea vătămată I. A. nu era angajata P. ui G., aceasta deplasându-se la locul său de muncă, nu la locul de muncă al inculpatului.
Oricum, și în situația în care inculpatul ar fi fost victima accidentului de circulație este discutabil că ar fi putut fi antrenată răspunderea angajatorului său, deoarece alin. 2 al art. 30 condiționează că în situația de la alin.1 lit. g deplasarea trebuie făcută fără abateri nejustificate de la traseul normal, iar transportul să fie efectuat în condițiile prevăzute de reglementările de securitate și de sănătate în muncă sau de circulație în vigoare, de unde rezultă că dacă victima accidentului nu a respectat o singură reglementare din domeniul circulației rutiere, cum ar fi
inculpatul care nu a respectat trei dispoziții, accidentul de traseu nu poate fi considerat accident de muncă, în consecință angajatorul nu răspunde.
Curtea constată că sub aspectul laturii civile este fondat recursul inculpatului inclusiv sub aspectul greșitei obligări la despăgubiri către partea civilă societatea
comercială proprietară a autoturismului condus de către partea vătămată deoarece potrivit deciziei nr. 1 din 23 februarie 2004, dată în interesul legii, Secțiile Unite ale ÎCCJ au stabilit că instanța penală sesizată cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă, săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse sau deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.
Această statuare de practică trebuie corelată cu Decizia de îndrumare a plenului Tribunalul Suprem nr. 1 din 14 martie 1968 care a stabilit că o persoană care, conducând pe drumurile publice un autovehicul fără permis săvârșește și alte acte comisive sau omisive producând pagube materiale prin degradarea sau distrugerea bunurilor din culpă, poate fi obligată de către instanța penală la plata despăgubirilor civile pentru repararea daunelor numai dacă acele fapte cad sub prevederile legii penale și făptuitorul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea lor.
În consecință, în cadrul acestui proces penal având ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă a victimei, persoană fizică, nu poate fi soluționată acțiunea civilă a societății comerciale proprietara autoturismului, chiar dacă persoana fizică este asociata și administratorul societății comerciale, din cauză că obiectul acestui proces penal nu l-a constituit tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea de distrugere din culpă, prev. de art. 219 Cod penal, astfel încât acțiunii penale având ca obiect această infracțiune să-i fie alăturată acțiunea civilă corelativă referitoare la distrugerea autoturismului persoanei juridice în accidentul de circulație cauzat de către inculpat.
Această afirmație este cu atât mai întemeiată cu cât accidentul de circulație nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii distrugere din culpă, prev de art. 219 Cod penal, situație în care acțiunea civilă este ab initio de sine stătătoare, fiind de competența instanței civile.
Având în vedere aceste temeiuri de fapt și de drept Curtea va admite recursurile menționate sub aspectul laturii civile și va constata că Penitenciarul Gherla nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, înlăturând obligarea solidară cu inculpatul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Sub ultimul aspect argumentat în urma casării sentinței atacate și rejudecării, va respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă a părții civile SC I. T. SRL I. și va înlătura obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, respectiv a sumei de 2.500 euro sau a echivalentului în lei a acestei sume.
Pentru aceleași motive va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă SC I. T. SRL I., fiindcă acțiunea civilă adresată primei instanțe era inadmisibilă.
În temeiul art 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga această parte civilă la cheltuieli judiciare către stat.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 152/18 aprilie 2013 a Tribunalului C. de către partea vătămată I. A. , domiciliată în om. I.
, sat I. nr. 304, jud. C., Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul H.
V. N., domiciliat în C. -N., str. Șesului nr. 19, bl. S5, ap. 19, jud. C. și
partea responsabilă civilmente Penitenciarul Gherla, cu sediul în G., str. A.
M. nr. 4, jud. C., în temeiul ar. 38515pct.2 lit. d C.pr.pen., casează sentința atacată sub aspectul laturii penale și parțial sub aspectul laturii civile, și, rejudecând :
Condamnă pe inculpatul H. V. N. , fiul lui V. și V., născut la_ în mun. G., jud. C., domiciliat în C. -N., str. Șesului nr. 19, bl. S5, ap. 19, jud. C., cetățean român, studii medii, agent șef adjunct de penitenciar în cadrul Pnt. G., căsătorit, doi copii minori, CNP 1., fără antecedente penale, la pedeapsa de :
- 10.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a doua C.pen.
În temeiul art. 81, 82 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an.
În baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.
83 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
Constată că Penitenciarul Gherla nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză și înlătură obligarea la plata în solidar cu inculpatul a despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă a părții civile SC I. T. SRL I. și înlătură obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente Penitenciarul Gherla la plata despăgubirilor civile către aceasta, respectiv a sumei de 2.500 euro sau a echivalentului în lei a acestei sume la cursul BNR.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate referitoare la obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale către partea civilă I. A., a daunelor materiale către partea civilă S. M. G., referitoare la constatarea calității de asigurător de răspundere civilă a SC Omniasig Vig SA Regiunea C. și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă I.
A. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă SC I. T. SRL I., cu sediul în com. I., sat I., nr. 304, jud. C. .
Obligă partea civilă recurentă SC I. T. SRL I. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
V. C. | C. | I. | I. | C. | M. |
GREFIER
G. I. B.
Red. C.V./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.- I. N. B.
| ← Decizia penală nr. 589/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 38/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
