Decizia penală nr. 38/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ NR. 38/R/2013 Ședința publică din data de 26 februarie 2013
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A. JUDECĂTOR: B. D. JUDECĂTOR: L. M. V.
GREFIER: N. L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. reprezentat prin SÎNGEORZAN ANGELA, procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de recurentul JAKAB T. I. , partea vătămată Z. L. O. , partea civilă S. C. J. DE U. T. M.
- C. DE N. , împotriva Sentinței penale nr. 1390/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.) .
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă recurentul Jakab T. I., asist. de av. Chiriță Radu, apărător ales, recurentul Z. L. O., asist. de av. M. Sinefta, apărător ales, lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
La interpelarea președintelui completului de judecată, av. M. Sinefta arată că a studiat excepția de necompetență materială, ridicată la termenul precedent de av. Chiriță Radu, pe care o consideră întemeiată, astfel încât solicită admiterea acesteia.
Apărătorii recurenților și reprezentanta parchetului arată că nu mai au cereri de formulat.
Cauza a rămas în pronunțare, cu privire la excepția invocată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin Sentința penală nr. 1390/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._, a fost condamnat inculpatul JAKAB T. I. , fiul lui Ștefan și I. Viorica, născut la data de_ în B., domiciliat în B., cart. S.
, nr.179, jud. B-N, CNP 1., CI seria XB, nr.0., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.p. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal.
Conform art. 81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, aplicată inculpatului, și, implicit, a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția, inculpatului, asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă, formulată de partea civilă Z. L.
O. și a fost obligat inculpatul Jakab T. I. la plata echivalentului în lei, la data plății, a sumei de 60.000 Euro, cu titlu de daune morale; la plata unei rente lunare, în cuantum de 170 euro sau echivalentul în lei, la data plății, de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie, precum și o rentă globală de întreținere, calculată de la data producerii accidentului, 9 octombrie 2007, până la data pronunțării, în cuantum de 7904 Euro sau echivalentul în lei, la data plății; a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.577 lei, cu titlu de daune materiale, toate în favoarea părții civile Z. L. O., respingându-se celelalte pretenții, ca neîntemeiate.
S-a respins acțiunea civilă, formulată de S. | J. | B., ca tardivă. S-a |
respins acțiunea civilă, formulată de S. C. | de U. | Tg. M. , |
ca tardivă.
S-a constatat că S.C.GRUPAMA A. S. are calitate de asigurător în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea părții civile Z. L. O. .
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu cheltuieli judiciare, în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. nr. 829/P/2008, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub nr._, a fost trimis în judecată Jakab T. I., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, reținându-se, în sarcina acestuia, că, la data de_, în jurul orei 18:45, aflându-se în autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care era oprit pe B-dul Republicii, în fața liceului A. M. u, la coborârea din autoturism, nu se asigură corespunzător iar când deschide ușa autoturismului, lovește, cu aceasta, bicicleta condusă de către numitul Z. L. O., care se dezechilibrează iar, în cădere, se lovește de aripa stânga-față a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, condus de către numitul G. G., pe banda a doua pe direcția str. 1 Decembrie - str. Gării, căzând, apoi, pe partea carosabilă. În urma impactului, victimei i-au fost cauzate leziuni, vindecabile în 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Analizând actele și lucrările cauzei, coroborate cu dispozițiile legale în materie prima instanță a constatat următoarele:
În fapt:
În data de 0_, în jurul orelor 18,45, autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare_, condus, anterior, de inculpatul Jakab T. I., se afla, oprit, pe prima bandă a Bulevardului Republicii, aferentă sensului de mers str.Zimbrului - str. Gării, în dreptul Liceului A. M. u. În același timp, în spatele acestui autoturism, tot pe prima bandă a bulevardului, se deplasa, pe bicicletă, partea vătămată Z. L. O., iar, în spatele acesteia, pe banda a doua de mers, (strada fiind cu sens unic), se deplasa autoturismul marca Opel Astra, înmatriculat cu nr. _
, condus de martorul G. G. . La un moment dat, inculpatul Jakab T. I. a deschis portiera stânga-față a autoturismului, cu intenția de a coborî din autovehicul,
moment în care a acroșat biciclistul (partea vătămată Z. L. O. ), care se angajase, anterior, în depășirea autoturismului inculpatului. În urma coliziunii, biciclistul s-a dezechilibrat și a evoluat pe banda a două a sensului de mers, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Opel Astra, condus de martorul G. G.
, în cădere lovindu-se de aripa stânga-față a acestui autoturism, căzând, apoi, pe partea carosabilă.
In urma accidentului, a rezultat rănirea gravă a părții vătămate Z. L. O., aceasta fiind transportată la S. județean B. -N., după care, în perioada _
-_, a fost internată la S. C. J. de U. Tg.-M. - C. de N. . În perioada_ -_, a fost internat la S. J. B. -N., iar în perioada_ -_, din nou, la S. C. J. de U. Tg.-M. - C. de N. .
Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 2141 /II/h, eliberat la data de_, de către Serviciul J. de Medicină Legală B. -N., s-a stabilit că leziunile suferite de numitul Z. L. O. necesită, pentru vindecare, un număr de 95-100 zile de îngrijiri medicale, i-au determinat pierderea completă, temporară, a capacității de muncă, încadrabilă în gradul I de invaliditate pe o perioadă de un an de la data producerii acestora și, ulterior, pierderea capacității de muncă, încadrabilă în gradul II de invaliditate.
Conform ultimei expertize medico-legale, întocmite în cauză, coroborată cu completările ulterioare (f. 482-485,502-504,536-537), ca urmare a accidentului rutier, partea vătămată a prezentat un politraumatism-traumatism craniocerebral, toracic, antebraț stâng cu flegmon, care au beneficiat de tratament medico-chirurgical, dar, cu toate acestea, au avut o evoluție complicată, cu abces epidural fronto-temporo- parietal stâng, iar vindecarea s-a produs cu instalarea de sechele cu caracter permanent și cu un sindrom postcontuzional cu tulburare cognitivă ușoară, tulburare organică a personalității. Leziunile întrunesc caracteristicile medico-legale ale pierderii unui simț/încetarea funcționării unui organ, examinările efectuate relevând faptul că partea vătămată nu recunoaște gusturile, prezintă anosmie (pierderea mirosului) astfel că leziunile se încadrează în noțiunea de infirmitate permanentă, fizică și psihică. S-a menținut nr. de zile de îngrijiri medicale, concluzionându-se că, la data ultimei evaluări, partea vătămată prezintă stare post TCC grav, stare postcranioplastie fronto-temporo- parietală, tulburare psihotică organică, deficiență globală accentuată, incapacitate adaptativă 70%, încadrabilă în gradul II de invaliditate (aceasta reflectă scăderea capacității de muncă, are caracter permanent și a fost apreciată prin acordarea certificatelor de concediu medical).
Prin buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 616, 613 și 612, din data de_, eliberate de Serviciul Medico-Legal J. B. -N., specialiștii au stabilit că numiții Z. L. O., G. G. și I. T. I. au avut alcoolemia zero.
Conform Raportului de expertiză tehnică auto, întocmit în cursul urmăririi penale (f.47-57), accidentul s-a produs din culpa comună a conducătorului auto Jakab
T. I. și a victimei Z. L. O., în calitate de conducător de vehicul (bicicleta). La stabilirea acestor concluzii, expertul din cadrul Biroului Local de expertize a avut în vedere următoarele împrejurări:
Anterior producerii accidentului, autoturismul inculpatului era oprit pe partea dreaptă, pe banda I, pe trotuar. Inculpatul observă oprirea unui microbuz în stația din spatele său, la o distanță de aprox. 10 m, însă nu o observă pe victimă, care se apropie pe bicicletă, astfel că deschide, parțial, portiera stânga-față, pentru a coborî.
Autoturismul condus de martorul G. G. se deplasa pe banda a doua a sensului de mers, în spatele microbuzului și a biciclistului, astfel că sesizează atât oprirea microbuzului în stație, cât și angajarea în depășirea microbuzului, de către biciclist. Datorită gabaritului microbuzului, victima, angajându-se în depășirea acestuia, a trecut pe banda a II a, revenind pe banda I, lângă marcajul dintre benzile de circulație, deoarece, pe partea dreaptă, erau parcate două autoturisme, unul rămas neidentificat, și, în fața acestuia, autoturismul inculpatului. În momentul în care biciclistul se află în paralel cu autoturismul inculpatului, inculpatul deschide portiera stânga-față, muchia ușii intrând în zona axului pedalelor și producând dezechilibrarea biciclistului, care cade pe aripa față-dreapta a autoturismului condus de martorul G. G. . Observând că biciclistul s-a dezechilibrat, martorul G.
G. încearcă să evite impactul cu victima și virează spre stânga, ieșind de pe carosabil, pe spațiul verde, colizionând cu un copac. În urma impactului dintre victimă și aripa dreapta-față a autoturismului condus de martorul G. G., victima a căzut pe carosabil.
Raportat la dinamica accidentului, așa cum a fost stabilită de expert, s-a concluzionat că accidentul s-a produs din cauza neasigurării corespunzătoare a inculpatului, asigurare obligatorie anterior deschiderii portierei, aceasta fiind cauza care a determinat producerea accidentului. Însă, s-a reținut ca și cauză care a favorizat producerea accidentului, modul de deplasare a victimei, respectiv, nerespectarea condițiilor de efectuare a manevrei de depășire, victima fiind foarte aproape de autoturismul inculpatului.
Ca urmare, s-a reținut că, atât inculpatul, cât și victima, ar fi avut posibilitatea, teoretică și ipotetică, să evite accidentul, dacă se asigurau corespunzător, anterior, iar martorul G. G. nu a încălcat vreo dispoziție legală privind deplasarea pe drumurile publice și nu a putut evita lovirea victimei, cu toate că a efectuat manevra de evitare.
În cursul judecății s-a întocmit o expertiză criminalistică la nivelul LIEC C., prin care s-a concluzionat faptul că, în producerea accidentului, întreaga culpă îi revine inculpatului. Pentru a concluziona astfel, expertul a analizat posibilitățile celor implicați în evenimentul rutier, de a evita producerea acestuia. În acest sens, s-a avut în vedere momentul declanșării stării de pericol iminent, moment în care persoanele implicate trebuiau și puteau să ia măsuri de evitare. În opinia expertului, declanșarea stării de pericol îi privește pe toți participanții la trafic, cu deosebirea că, cel care a declanșat-o, avea posibilitatea de a o preveni, prin respectarea normelor legale în materie.
În cadrul analizei, s-a opinat că există două stări de pericol iminent, una dintre acestea, creată prin deschiderea portierei autoturismului, de către inculpat, în condițiile în care acesta era depășit de victima care se deplasa pe bicicletă, iar a doua, datorată pătrunderii biciclistului, de pe prima, pe a doua bandă de mers.
În ceea ce privește prima situație, momentul în care inculpatul a deschis portiera față a autoturismului său, reprezintă momentul din care traiectoriile urmau a se intersecta ireversibil, acest pericol impunând luarea măsurilor de evitare, obligațiile participanților la trafic având caracter independent, ele neanulându-se prin faptul că nici alții, la rândul lor, nu respectă anumite obligații ce le revin.
Raportat la acest moment, s-a avut în vedere că deschiderea portierei, de către inculpat, a determinat impactul dintre portieră și bicicletă, în urma căruia partea vătămată s-a dezechilibrat și a pătruns pe banda a doua a sensului de mers, unde, în
cădere, a fost acroșată de autoturismul condus de martorul G. G. . În continuare, expertul a determinat poziția biciclistului, analizând coliziunea dintre vehicule. Astfel, s-a avut în vedere faptul că a fost implicată zona inferioară de colț stânga a portierei autoturismului inculpatului și cadrul bicicletei părții vătămate. Realizându-se măsurători asupra unui autoturism similar cu cel al inculpatului, cu privire la distanța între limita portierei, deschisă fiind, și planul lateral al autovehiculului, s-a stabilit că distanța maximă de deschidere a portierei în cauză, în planul transversal al autoturismului, măsurată de la limita exterioară stângă a autovehiculului, este de 1 metru. S-a mai subliniat, de către expert, că mecanismul de deschidere al portierei este astfel conceput, încât permite deschiderea acesteia în trei etape, distanțele măsurate de la limita exterioară a autoturismului și până la colțul exterior al portierei fiind de 0,5 m, 0,8 m, 1 m. S-a cronometrat durata în care portiera se deschide până la poziția maximă de deschidere, rezultând, în urma testelor efectuate, un interval de 1,5-2 secunde. Avându-se în vedere că, în momentul impactului, portiera a fost deschisă până la ultima poziție de deschidere, s-a determinat spațiul parcurs de către bicicletă, din momentul declanșării stării de pericol iminent și până în momentul impactului. Operându-se cu durata minimă de deschidere a portierei și cu viteza posibilă de deplasare a bicicletei s-a concluzionat că, în momentul declanșării stării de pericol iminent, bicicleta se afla cu 8,75 m anterior locului impactului, aceasta fiind distanța de care a dispus partea vătămată, pentru luarea măsurilor de evitare. Totodată, expertul a opinat, în urma efectuării calculelor specifice, că spațiul total, teoretic necesar opririi bicicletei, de la viteza de 21 Km/h (aceasta fiind viteza de deplasare a biciclistului), este de 9,35 m, astfel că, în condițiile date, partea vătămată nu putea evita producerea accidentului.
De asemenea, s-a mai opinat că, în ceea ce privește posibilitatea de evitare a coliziunii, printr-o manevră de ocolire printr-un viraj la stânga, din partea biciclistului, timpul de reacție, la efectuarea unei astfel de manevre, este superior celui necesar manevrei de frânare, respectiv de 1,5 secunde, identic cu timpul minim de deschidere a portierei, astfel că biciclistul nu avea timpul necesar realizării acestei manevre.
Referitor la distanța laterală, pe care trebuia să o păstreze biciclistul în timpul depășirii, față de autoturismul inculpatului, s-a avut în vedere, de către expert, definirea "culoarului de trecere"; în literatura de specialitate, respectiv, spațiul delimitat de părțile laterale ale unor autovehicule în mișcare sau staționare, prin care autovehiculul poate trece, fără a determina producerea unui accident sau a crea condiții ce pot determina producerea unui accident. Astfel, culoarul posibil de trecere a unui vehicul este determinat de lățimea de gabarit a acestuia, plus o distanță de siguranță de 0,5 m, pentru partea stângă, și de 0,75 m, pentru partea dreaptă. În speță, fiind vorba despre o bicicletă, la care postul de conducere este plasat asimetric față de părțile sale laterale, se opinează că biciclistul trebuia să păstreze, în timpul depășirii, o distanță laterală de 0,5 m, față de autoturismul inculpatului. Însă, în condițiile în care portiera autoturismului în cauză, în ultimele sale poziții de deschidere, depășește cu 0,8 m și cu 1 m planul lateral al autoturismului, chiar și în situația în care biciclistul ar fi păstrat distanța minimă de 0,5 m, nu putea evita coliziunea cu portiera autovehiculului, având în vedere și împrejurarea că, în prima poziție de deschidere a portierei, distanța este de 0,5 m.
Pe de altă parte, inculpatul, prin deschiderea portierei, a declanșat starea de pericol iminent, care a dus, în final, la accidentarea biciclistului, ca urmare,
acesta putea preveni producerea evenimentului rutier, dacă, înainte de deschiderea portierei, s-ar fi asigurat că această operațiune nu constituie un pericol pentru participanții la traficul rutier.
A doua stare de pericol iminent s-a declanșat în momentul impactului dintre biciclist și portiera mașinii inculpatului, moment în care martorul G. G., conducătorul auto al celui de al doilea autoturism implicat, trebuia și putea să ia măsurile de evitare, deoarece deplasarea post-coliziune a biciclistului urma a fi necontrolată.
S-a stabilit, raportat la distanța parcursă de biciclist între cele două coliziuni- 1,67 m- că distanța la care se afla autoturismul martorului G. G., față de locul impactului, în momentul declanșării stării de pericol iminent, a fost de 2,79 m. Spațiul total, teoretic necesar opririi autoturismului, la o viteză de 33,5 Km/h ( aceasta fiind viteza stabilită) este de 17,03 m motiv pentru care, în condițiile date, martorul nu putea evita producerea accidentului. Mai mult, s-a susținut că timpul necesar biciclistului, de a străbate distanța dintre cele două coliziuni-1,67 m, este de 0,28 secunde, deci este mai mic și decât minimul corespunzător întârzierilor involuntare la frânare, cu care este creditat un conducător auto-1,1 secunde - astfel încât evenimentul rutier nu putea fi evitat de martor, indiferent de valoarea vitezei de deplasare a autoturismului.
În urma analizării ambelor rapoarte de expertiză tehnică, prima instanță și-a însușit ultimul raport de expertiză, care stabilește că, în producerea evenimentului rutier, inculpatul are o culpă totală, pentru următoarele motive:
Pornind de la teoria echivalenței condițiilor, pentru stabilirea raportului de cauzalitate este necesară, mai întâi, stabilirea corectă a antecedenței cauzale, respectiv, identificarea, în antecedența rezultatului, a tuturor contribuțiilor umane, care ar putea avea legătură cu aceasta. Apoi, se impune verificarea valorii cauzale a acestor contribuții, examinarea legăturii concrete pe care ele au avut-o, cu producerea rezultatului, izolându-se, ipotetic, fiecare contribuție, spre a se vedea dacă, în lipsa ei, rezultatul s-ar fi produs în același mod și în aceleași proporții. Răspunsul fiind negativ la această întrebare, instanța a considerat că trebuie să conducă la eliminarea respectivei contribuții din antecedența cauzală a rezultatului socialmente periculos.
Instanța a constatat că, în prima expertiza, deși se reține că victima, în condițiile date, nu putea evita accidentul, deoarece, în momentul deschiderii portierei, se afla cu mijlocul bicicletei în lateralul acesteia, totuși, se consideră că victima este, la rândul său, în culpă, întrucât nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit, fără a se analiza, în detaliu, ca și în a doua expertiză, acest aspect.
De altfel, cel de al doilea expert a analizat în detaliu, cu minuțiozitate, toate aspectele cauzei, referitoare la dinamica accidentului, verificând valoarea cauzală a tuturor contribuțiilor umane, stabilind că singura persoană implicată, care ar fi putut evita, în cazul respectării dispozițiilor legale, evenimentul rutier, este inculpatul.
Inculpatul nu recunoaște că ar avea vreo culpă în comiterea faptei, susținând că s-a asigurat anterior deschiderii portierei. Apărarea sa nu poate fi primită de instanță, având în vedere tocmai modalitatea de producere a accidentului rutier, respectiv împrejurarea că, prin deschiderea portierei, a fost agățat axul pedalelor, că, așa cum s- a stabilit, prin mijloace specifice, din momentul deschiderii portierei, până la producerea impactului, victima a parcurs aprox. 8,75 m, în timpul probabil de 1,5-2 secunde, circumstanțe în care, dacă, într-adevăr, inculpatul s-ar fi asigurat, ar fi avut posibilitatea să îl observe pe biciclist, chiar în acele condiții de timp și loc. Se mai
precizează că, față de specificul locului faptei (f.54), vizibilitatea inculpatului nu era afectată de microbuzul oprit în stație și depășit de biciclist, întrucât, între acest microbuz și mașina inculpatului, se mai afla un autoturism, oprit în aceeași poziție cu cel al inculpatului, parcat mai aproape de trotuar, decât microbuzul, împrejurare care permitea inculpatului să aibă atât vizibilitate bună, cât și timpul necesar de reacție, în vederea evitării impactului, dacă s-ar fi asigurat, verificând, în oglinda retrovizoare sau laterală.
La stabilirea stării de fapt și, totodată, la soluționarea cauzei, s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului - f. 6- 7;buletine de analiză toxicologică - f. 23-24; expertize medico-legale - f. 36-38; 40- 41; 482-485,502-504,536-537; expertize tehnică auto - f. 47-57; planșa fotografică privind accidentul - f. 69-73; expertiză criminalistică f.426-446; declarații inculpat f.8-11, f.134-136, declarații parte vătămată f. Z. L. O. f. 12-14, declarații martori T. G. A. f. 15-16, f. 172-172, G. G. f.19-21, f. 153-154, G. V. f. 17-18, 170-171, P. P. f. 204-205, P. Ștefan f. 220, I. Karol L. z L. f. 221-222, P. u Anișoara P. f. 223; P. M. f. 269-270, P. Petru
Sălăvăstru F. 271-272, Fazakaș C. f. 273, I. C. D. f. 301-302, Vasiliu V. M. f. 374-375, Bâca I. f. 399-400, P. u A. Carolina f. 525-526, C. a Claudiu Călin f. 703-704, R. I. Aurel f. 721-722, scripte depuse de partea vătămată f. 542- 577, f. 638-675, f. 705-709, f. 723-740, f. 755-792, referat de evaluare al inculpatului
f. 578-581.
În drept:
Fapta inculpatului Jakab T. I., de a lovi, cu portiera, în axul bicicletei părții vătămate Z. L. O., provocând dezechilibrul acesteia, care, în cădere, este lovit de un autoturism, faptă datorată împrejurării că inculpatul nu s-a asigurat anterior deschiderii portierei și care a avut ca urmare cauzarea de leziuni părții vătămate, vindecabile în 95-100 zile de îngrijiri medicale, deficiență globală accentuată, incapacitate adaptativă 70% încadrabilă în gradul II de invaliditate cu caracter permanent, pierderea unui simț/încetarea funcționării unui organ, infirmitate permanentă fizică și psihică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, pentru care instanța de fond î-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 Cod penal, limitele speciale de pedeapsă, prev. de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Raportat la aceste criterii, s-a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, cuantumul pedepsei impunându-se a fi stabilit astfel încât să se asigure realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal. Totuși, conduita anterioară comiterii faptei, așa cum rezultă din cazierul judiciar și referatul de evaluare, împrejurările concrete în care s-a comis fapta au fost avute în vedere la stabilirea sancțiunii și la individualizarea modului de executare a acesteia.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, instanța de fond, conform art. 81 Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, aplicată inculpatului și, implicit, a pedepselor
accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, sens în care a stabilit un termen deîncercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, s-a impune a se preciza faptul că partea vătămată
Z. L. O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.000 lei daune materiale, 800.000 Euro daune morale și rentă lunară de întreținere, în cuantum de 400 Euro.
În ceea ce privește daunele materiale, prin concluziile scrise, depuse după dezbateri, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei.
În sumele pretinse, partea vătămată a inclus costul medicamentelor, în cuantum de 3.000 lei, sumele acordate medicilor și altor categorii de personal sanitar, pe perioada internărilor, în cuantum de 5.000 lei, întreținerea sa, de către un asistent personal, în intervalul decembrie 2007-ianuarie 2009 ( în cuantum de 15.000 lei), care, în fapt, a fost asigurată de tatăl său, care, în schimb, a plătit alte persoane, pentru a efectua muncile în gospodărie.
Raportat la probele administrate în cauză, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Z. L. O. și a obligat pe inculpatul Jakab T.
I. la plata echivalentului în lei, la data plății, a sumei de 60.000 Euro, cu titlu de daune morale; la plata unei rente lunare, în cuantum de 170 euro sau echivalentul în lei, la data plății, de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie, precum și o rentă globală de întreținere, calculată de la data producerii accidentului, 9 octombrie 2007, până la data pronunțării, în cuantum de 7904 Euro sau echivalentul în lei la data plății; a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.577 lei, cu titlu de daune materiale, toate în favoarea părții civile Z. L. O., respingând celelalte pretenții, ca neîntemeiate.
În cuantumul daunelor materiale au fost incluse suma de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor, contravaloarea biletelor de transport, așa cum rezultă din actele depuse la dosar- 47 lei și suma de 5.530 lei reprezentând întreținerea părții vătămate, de către un asistent personal, pe perioada decembrie 2007-octombrie 2008.
La stabilirea acestor sume, s-a avut în vedere că, din întreg dosarul medical, depus în copie, rezultă că, de la data accidentului, părții vătămate i-au fost prescrise diverse medicamente, necesare ameliorării stării sale de sănătate, și, chiar dacă nu au fost depuse chitanțe, prin care să se facă dovada achiziționării acestora, față de gravitatea afecțiunilor părții vătămate și probele testimoniale administrate în cauză, instanța a considerat întemeiate pretențiile părții civile. De asemenea, instanța a considerat întemeiate și pretențiile referitoare la plata unui asistent personal, pe perioada cât, prin actele medico-legale, s-a stabilit că partea civilă este încadrabilă în gradul I de invaliditate, respectiv din decembrie 2007(așa cum s-a solicitat), dar numai până în luna octombrie 2008, gradul I de invaliditate fiind stabilit pe o perioadă de 1 an, de la data accidentului. Suma de 5.530 de lei a fost stabilită avându- se în vedere cuantumul indemnizației de însoțitor, pentru persoanele încadrate în gradul I de handicap (540 lei lunar), având în vedere că partea civilă nu a probat pretențiile privind suma de 15.000 lei.
În ceea ce privește renta de întreținere, instanța a constatat că, față de probatoriul administrat, și situația părții civile, se impune acordarea acesteia, dar numai la nivelul salariului minim brut pe economie, calculat pentru fiecare an în parte: 500 lei, lunar, de la data accidentului, până în septembrie 2008, 540 lei, lunar,
octombrie 2008-decembrie 2008, 600 lei, lunar, pentru perioada 2009-2010, 670 lei,
lunar, pentru anul 2011, 700 lei, lunar, pentru perioada 1ianuarie 2012-mai 2012, 770 lei, lunar, începând cu_ . Față de împrejurarea că, în cauză, nu au fost dovedite veniturile reale ale societății în care partea civilă își desfășura activitatea, fiind depuse doar facturi și chitanțe din perioada 2000-2004, insuficiente chiar și pentru a evidenția situația firmei în acea perioadă, instanța a apreciat că pretențiile părții civile la plata unei rente de întreținere în cuantum de 400 Euro sunt neîntemeiate. Instanța a avut în vedere împrejurarea că, anterior producerii accidentului, SC Zapper Comprod SRL B. se afla în insolvență și că, la dosarul cauzei, nu există dovezi privind veniturile reale ale societății în anul 2007, perioada la care s-a considerat că trebuie să se raporteze, pentru o echitabilă despăgubire.
Ca urmare, la stabilirea rentei globale de întreținere și a rentei lunare, calculul s-a efectuat raportat la salariul minim brut pe economie, și, întrucât sumele au fost pretinse în euro, s-a avut în vedere cursul valutar BNR, la data pronunțării.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat echivalentul în lei, la data plății, a sumei de 60.000 Euro, ca fiind o justă despăgubire pentru suferințele fizice și psihice ale părții civile. La stabilirea cuantumului daunelor morale, s-a avut în vedere și raportarea pretențiilor la condițiile socio-economice ale părții civile, la venitul mediu la nivel național, astfel încât să se asigure repararea suferințelor fizice și morale, susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate de inculpat, fără a se tinde către o îmbogățire fără just temei.
Instanța a respins acțiunile civile formulate de S. J. B. și S.
C. de U. T. M., ca tardive, având în vedere că, deși legal citate în cauză, deși s-au făcut adrese către unitățile spitalicești, pentru a-și preciza poziția, acestea s-au constituit părți civile în cauză după citirea actului de sesizare.
S-a constatat că S.C.GRUPAMA A. S. are calitate de asigurător în cauză, ca urmare, va răspunde, în limitele și condițiile contractului de asigurare, așa cum se arată în decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1 din 28 martie 2005, conform căreia societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă și nr.29 din 16 noiembrie 2009, potrivit căreia societatea de asigurare nu are calitatea de parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile în procesul penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea părții civile Z. L. O., reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu cheltuieli judiciare, în favoarea statului, reprezentând cheltuielile efectuate, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, inculpatul Jakab T. I., partea vătămată Z. L. O., partea civilă S. C. J. de U. T. -M. ,
C. de Neurologie și asigurătorul G. A. S. B. .
La termenul de judecată din 29 ianuarie 2013 (f. 92), inculpatul recurent Jakab T. I., prin apărătorul său, justificat cu delegația anexată, av. Radu Chiriță, a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului B. -N. de a soluționa calea de atac, în considerarea disp. art. 28 indice 1 pct. 3 Cod procedură penală, apreciind că instanța de recurs competentă este Curtea de Apel C. -Secția penală.
Tribunalul, analizând excepția invocată, a apreciat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente :
Prin Sentința penală nr. 1390/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul sus-menționat, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, infracțiune cu privire la care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu.
Din coroborarea dispozițiilor art. 27 pct. 3 Cod procedură penală cu disp. art. 28 indice 1 pct. 3 Cod procedură penală rezultă că, în cauza de față, competența materială de soluționare a recursului revine Curții de apel C., deoarece, aceasta este competentă să judece recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii, cu excepția celor date în competența tribunalului. Cum hotărârea de față nu se regăsește printre cele expres prevăzute de art. 27 pct. 3 Cod procedură penală, de natură a atrage competența de soluționare a tribunalului, obiectul judecății nefiind o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă, nici o măsură preventivă, nici o cerere de liberare provizorie, de reabilitare, o măsură asigurătorie sau în materia executării hotărârilor penale, în conformitate cu disp. art. 42 Cod procedură penală, raportat la dispozițiile procedurale arătate anterior, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel C. .
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În temeiul disp. art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 28 ind. 1 pct. 3 și 27 pct. 3 Cod procedură penală:
Declină competența materială de soluționare a recursurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 1390, pronunțată la 3 oct. 2012 de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._, de inculpatul JAKAB T. I. , de partea vătămată Z. L. O.
, de partea civilă S. C. J. de U. Tg. M. - C. de Neurologie și de asigurătorul SC G. A. SA B. în favoarea Curții de Apel C. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 26 feb. 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
G. A. | B. | D. | - L. | M. V. |
GREFIER,
N. L.
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 38/R/2013
În temeiul disp. art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 28 ind. 1 pct. 3 și 27 pct. 3 Cod procedură penală:
Declină competența materială de soluționare a recursurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 1390, pronunțată la 3 oct. 2012 de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._, de inculpatul JAKAB T. I. , de partea vătămată Z. L. O.
, de partea civilă S. C. J. de U. Tg. M. - C. de Neurologie și de asigurătorul SC G. A. SA B. în favoarea Curții de Apel C. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 26 feb. 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
G. A. | B. | D. | , L. | M. V. |
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
COPIA DISPOZITIVULUI DECIZIEI PENALE NR. 38/R/2013
În temeiul disp. art. 42 Cod procedură penală rap. la art. 28 ind. 1 pct. 3 și 27 pct. 3 Cod procedură penală:
Declină competența materială de soluționare a recursurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 1390, pronunțată la 3 oct. 2012 de Judecătoria Bistrița, în dosar penal nr._, de inculpatul JAKAB T. I. , de partea vătămată Z. L. O.
, de partea civilă S. C. J. de U. Tg. M. - C. de Neurologie și de asigurătorul SC G. A. SA B. în favoarea Curții de Apel C. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 26 feb. 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
G. A. | B. | D. | , L. | M. V. |
GREFIER,
N. L.
| ← Decizia penală nr. 1491/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 212/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
