Decizia penală nr. 1433/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1433/R/2013
Ședința publică din 30 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP
S.
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C. N. , împotriva sentinței penale nr.111 din 04 februarie 2013 a Judecătoriei C. N., privind pe inculpatul T. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.111 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în temeiul articolului 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal a fost condamnat inculpatul T. D., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul articolului 192 alin. 1 și 2 din Codul penal a fost condamnat inculpatul T. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal raportat la art. 33 lit. a din Codul penal au fost contopite cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință penală, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără spor.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul art. 861din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnatul T. D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul articolului 359 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
S-a constatat că partea vătămată M. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.400 lei.
În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art. 998 din Codul civil a fost admisă acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată M. I. și, în consecință, obligat inculpatul T. D. să plătească în favoarea acesteia suma de 1.400 lei reprezentând contravaloarea bunului sustras.
În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat Bugnar O. L., în sumă de 200 lei s-a avansat din Fondul M. ui Justiției în favoarea Baroului C. și a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de_, partea vătămată M. I. a depus o plângere penală la sediul Postului de Poliție Comunală Chinteni, prin care a cerut tragerea la răspundere penală a lui T. D. pentru faptul că acesta, în noaptea de 5/_, i-ar fi sustras dintr-o anexă a imobilului cu nr. 26 din loc. V. a, jud. C., un motofierăstrău marca
"Huskvarna 51";, cauzându-i un prejudiciu de aproximativ 800 lei (fila 8 dosarul de urmărire penală). În declarația pe care M. I. a dat-o în fața instanței de judecată, acesta a precizat că inculpatul obișnuia să meargă în gospodăria în care locuiau în permanență părinții părții vătămate, pentru a se încălzi, dar și pentru a-și încălzi apa sau mâncarea. T. D. avea acces la bucătăria de vară a gospodăriei pentru a desfășura aceste activități, lângă care se afla o magazie. În acea magazie a fost depozitat temporar motofierăstrăul, deoarece se zugrăvea în locuință, la aceasta neavând acces inculpatul.
Din cercetările efectuate de organele de poliție și din declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați a reieșit faptul că T. D. zis "Mitică", a fost cioban la turma de oi a numitului M. M. din cursul lunii aprilie 2009 până în septembrie 2009 (la aproximativ 1 săptămână după săvârșirea faptei ce face obiectul prezentului dosar penal). S. de oi era amplasată în localitatea S. V., jud. C., la mică distanță de imobilul unde locuiește numitul M. I. (filele 18-21, 25-30 dosarul de urmărire penală, 25, 40,
41, 42 dosarul instanței).
Inculpatul se afla în relații bune cu familia numitului M. I., astfel având acces în gospodăria acestuia, cunoscând ce bunuri se află acolo și unde sunt depozitate. Frecventând în mod obișnuit gospodăria, câinii familiei M. îl cunoșteau și nu mai alertau stăpânii cu privire la prezența acestuia (filele 18-21 dosarul de urmărire penală, fila 25 dosarul instanței).
În cursul lunii septembrie 2009, T. D. s-a interesat la numiții M. M.
, M. Sorin M. și Pipaș A. -V. dacă nu vor să cumpere un motofierăstrău, chiar spunându-le acestora că provine de la numitul M. I. . Inculpatul a și recunoscut față de numitul M. Sorin M. că dacă are nevoie de drujbă, el o va sustrage de la numitul M. I. (filele 18-21, 25-30 dosarul de urmărire penală, 40, 41, 42 dosarul instanței).
În noaptea de 05/0_, când T. D. a rămas singur la stână, acesta a sustras motofierăstrăul marca "Huskvarna" din gospodăria numitului Moca I. . A doua zi, când partea vătămată a constatat lipsa motofierăstrăului, inculpatul a anunțat proprietarul oilor că intenționează să plece, dar fără a preciza un motiv întemeiat (filele 18-21, 25-30 dosarul de urmărire penală, 41, 42 dosarul instanței).
Fiind chemat în fața organelor de poliție și audiat în calitate de făptuitor, T.
a recunoscut că a intenționat să sustragă motofierăstrăul numitului M. I.
, că s-a interesat cui să îl valorifice pentru a nu avea asupra sa acel motofierăstrău, că știa locul în care unde se afla acel bun, dar în final nu a recunoscut că l-ar fi sustras (filele 20-21 dosarul de urmărire penală). Ulterior acesta nu a mai putut fi audiat deoarece s-a sustras urmăririi penale, demersurile efectuate de organele de cercetare/urmărire penală și de instanța de judecată de găsire a inculpatului neavând succes.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța a coroborat declarația
inculpatului dată în faza de urmărire penală în calitate de făptuitor, cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați în cursul urmării penale și cu conținutul procesului verbal întocmit în cauză.
Din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior de cinci ori pentru săvârșirea unor infracțiuni patrimoniale, ultima dată fiind liberat la data de_ din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 69/2001 a Judecătoriei C. -N. .
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate în faza de urmărire penală și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:
Fapta inculpatului T. D. care, în noaptea de 05/0_, a sustras din anexa gospodăriei numitului M. I. un moto-ferăstrău, cauzându-i un prejudiciu evaluat de partea vătămată la suma de 1.400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal.
Elementul material al faptei îl reprezintă luarea bunului mobil din detenția părții vătămate, iar forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta este intenția directa, in accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, inculpatul prevăzând rezultatul si urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Totodată, din probatoriul administrat reiese scopul însușirii pe nedrept a bunului mobil, acela al apropriațiunii, făptuitorul dispunând de acestea ca si cum ar fi fost proprietar, precum si lipsa consimțământului persoanei vătămate, nefiind probat acordul acesteia.
Circumstanța reală de la art. 209 alin 1 lit. g din Codul penal se răsfrânge asupra inculpatului datorită faptului că acesta a comis fapta prin efracție, magazia fiind asigurată cu un zăvor de lemn.
Fapta inculpatului T. D. care, în data 05/0_, a pătruns fără drept în curtea imobilului situat în localitatea S. V. nr. 16 din județul C. și de acolo în interiorul anexei aflată lângă bucătăria de vară, anexă asigurată cu un zăvor de lemn, de unde a sustras un moto-ferăstrău întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin 1și 2 Cod penal.
Elementul material al faptei îl reprezintă pătrunderea fără drept în curtea imobilului situat localitatea S. V. nr. 16 din județul C. și de acolo în
interiorul anexei aflată lângă bucătăria de vară, anexă asigurată cu un zăvor de lemn, de unde a sustras bunul, iar forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta este intenția indirectă, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul penal, inculpatul prevăzând că prin aceasta încalcă libertatea persoanei vătămate de a-și desfășura viața privată, fără vreun amestec abuziv și nedorit din partea altora și, deși nu urmărește acest rezultat, acceptă posibilitatea producerii lui.
Circumstanțele reale de la art. 192 alin 2 din Codul penal se răsfrâng asupra inculpatului datorită faptului că acesta a comis fapta pe timp de noapte.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acestora, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 208 alin. 1, a art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal (de la 3 la 15 ani închisoare) și ale art. 192 alin. 2 din Codul penal (de la 3 la 10 ani închisoare), gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Analizând modalitatea și împrejurările comiterii faptei (pe timpul nopții, prin efracție, după ce în prealabil s-a interesat de posibilitatea înstrăinării bunului pentru a nu fi găsit asupra sa, profitând de încrederea părții vătămate care i-a permis accesul în gospodărie pentru realizarea unor mici activități - luat apă și încălzit mâncare), precum și informațiile cu privire la persoana inculpatului (din fișa de cazier acestuia rezultă că a mai fost condamnat și cercetat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni patrimoniale), instanța apreciază ca fiind mediu spre ridicat gradul de pericol concret al faptei săvârșite de inculpat.
Având în vedere conduita anterioară contrară normelor sociale a lui T. D.
, lipsa de colaborare cu organele judiciare și poziția de neasumare a vinovăției cu privire la acuzația de sustragere a bunului aparținând părții vătămate, instanța nu a reținut în cauză vreo circumstanță atenuantă.
Având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat, instanța apreciază că pentru săvârșirea de către T. D. a infracțiunilor de furt calificat și de violare de domiciliu câte o pedeapsă de 3 ani închisoare ar fi apte de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal raportat la art. 33 lit. a din Codul penal au fost contopite cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință penală, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, fără spor.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța va interzice inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul T. D. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul nu a mai încălcat normele legale în ultima perioadă de timp (2002-2009), dar și că în cauză este vorba de sustragerea unui moto-ferăstrău despre existența căruia T. D. a aflat în vizitele sale obișnuite în gospodăria părții vătămate și care era depozitat într-o anexă asigurată doar cu un zăvor de lemn, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție.
Luând în considerare faptul că inculpatul a mai fost condamnat și cercetat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni patrimoniale, instanța a apreciat a fi insuficientă și ineficientă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință penală, motiv pentru care s-a orientat spre suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pronunțate.
În temeiul art. 861din Codul penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 863alin. 1 din Codul penal, instanța a stabilit ca pe durata termenului de încercare, condamnatul T. D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul articolului 359 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
S-a constatat că partea vătămată M. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.400 lei (fila 26 dosarul instanței).
Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 998 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția inculpatului), fapta de furt calificat constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori patrimoniale importante.
În temeiul articolelor 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art. 998 din Codul civil a fost admisă acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată M. I. și, în consecință, obligă pe
inculpatul T. D. să plătească în favoarea acesteia suma de 1.400 lei
reprezentând contravaloarea bunului sustras.
Conform articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul articolului 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat Bugnar O. L., în sumă de 200 lei s-a avansat din Fondul M. ui Justiției în favoarea Baroului C. și a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, cu reținerea disp. art.37 lit.b C.p., iar pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție.
În motivele de recurs s-a arătat că infracțiunile din prezenta cauză au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.37 lit.b C.p.
Având în vedere Decizia nr.3/2009 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în interesul legii, termenul de reabilitare se calculează în situația inculpatului raportat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.1222/1988 a Judecătoriei Alba I., termen care nu s-a împlinit până la data comiterii faptelor din prezenta cauză, respectiv 5/6 septembrie 2009, împrejurarea care atrage starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.b C.p., iar în aceste condiții suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare este nelegală, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.86/1 lit.b C.p.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că inculpatul T. D. în noaptea de 5/6 septembrie 2009 a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate M. I., de unde a sustras un motoferăstrău în valoare de 1400 lei.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g C.p. și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 și 2 C.p.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limita prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându-se seama de dispozițiile art.72 C.p., iar rezultanta de 3 ani închisoare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani potrivit art.86/1 C.p., stabilindu-se obligațiile pe care inculpatul trebuie să le îndeplinească pe perioada termenului de încercare potrivit art.86/3 alin.1 C.p.
Solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca referitoare la reținerea dispozițiilor art.37 lit.b C.p. cu privire la ambele infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție, este neîntemeiată.
Corespunde adevărului că inculpatul T. D. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.1222/28 noiembrie 1988 a Judecătoriei Alba din executarea căreia inculpatul s-a liberat la data de
_ în baza Decretului de grațiere al Formațiunii politice de la acea dată, respectiv FSN.
Pentru a fi reabilitat de drept cu privire la această pedeapsă, trebuia să treacă până la data de 5/6 septembrie 2009 o perioadă mai mare de 6 ani și 3 luni (4 ani și 6 luni plus jumătate din această pedeapsă), însă până la data comiterii prezentelor infracțiuni a trecut o perioadă de timp mult mai îndelungată, respectiv 21 de ani (1988- 2009) și nu cum în mod greșit s-a reținut în motivele de recurs o perioadă mai mică de 4 ani și 6 luni.
Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, fără reținerea dispozițiilor art.37 lit.b C.p. referitoare la recidiva postexecutorie și că instanța de fond în mod întemeiat nu a reținut aceste dispoziții, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a aflat în eroare cu privire la calculul termenului de reabilitare privind pe inculpat, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b
C.p.p. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.111 din_ a Judecătoriei C. -N. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 111 din 4 februarie 2013 a Judecătoriei C. -N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 30 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. G. | D. | P. | SS |
GREFIER
DS
Red.V.G./S.M.D.
2 ex./_
| ← Decizia penală nr. 1498/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1745/2013. Furt calificat → |
|---|
