Decizia penală nr. 1498/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1498/R/2013
Ședința publică din 11 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI :V. V. A.
M. | Ș. | |
GREFIER | : B. | M. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR - V. TRAISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou și inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr.92 din 17 iulie 2013 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt
calificat, violare de domiciliu lovire și alte violențe prev.de art.208 al.1, C.pen., art.209 al.1 lit.a C.pen., art.192 al.1 C.pen., art.180 al.2 C.pen., cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V., av.Suciu Ramona Iulia, din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar și apărătorul ales av.Lupu Stelian, din cadrul Baroului Arad, cu delegația la dosar și apărătorul ales al părții civile G. I., av.Ciortea V., din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul C. V. și partea civilă G. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. V., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M. ui P. , solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea în parte a sentinței atacate pentru motivele arătate pe larg în memoriu de recurs depus la dosar, reținerea cauzei spre rejudecare, înlocuirea dispoziției primei instanțe de aplicare a art.18/1 C.pen., raportat la întreaga activitate infracțională a inculpatului, cu o soluție de condamnare a acestuia pentru infracțiunile deduse judecății, în condițiile în care din dosarul cauzei trebuie să rezulte neîntrunirea elementelor la care legiuitorul a făcut referire în ceea ce privește art.18/1 C.pen., cu referire la al.2 și la art.17 C.pen., a se aplica inculpatului sancțiuni înscrise în limitele textului de lege, cu modalitate de executare neprivativă de libertate conform art.81 C.pen.
Din perspectiva parchetului, starea de fapt reținută de către instanță deși are unele nuanțe în ce privește interpretarea probatoriului, este corectă din perspectiva raționamentului juridic final, fiind întrunite elementele constitutive ale tuturor infracțiunilor pentru care inculpatul ar fi fost trimis în judecată.
Consideră însă că aprecierea acestei activități infracționale în ansamblul său ca fiind lipsită de pericol social al unei infracțiuni prin caracterul său total nesemnificativ și lipsit de importanță așa cum o cere dispoziția legală și așa cum a fost intenția legiuitorului, este inaplicabilă în cauză și nu se reflectă în circumstanțele existente în dosar.
Astfel, având în vedere că s-au concretizat elementele activității infracționale produse de inculpat, solicită a se observa că acestea au un caracter relativ complex datorită modului în care a fost concepută activitatea infracțională, a raportului de cauzalitate între acțiunile inculpatului raportat la conduita părții vătămate, modul în care au fost duse la îndeplinire aceste acțiuni, urmările produse și nu în ultimul rând, ideea de prevenție pe care o are în vedere
legiuitorul atunci când impune sancționarea pentru astfel de fapte.
Consideră că s-a făcut pe deplin proba că inițial inculpatul a comis o activitate de furt a unor bunuri aflate în posesia părții vătămate. Deși existau posibilități reale de rezolvare atât a conflictului din perspectiva înțelegerilor sau inexistenței unei înțelegeri între părți, inculpatul a ales să folosească acest mijloc implicând în această activitate alte două persoane care au acționat cu bună credință.
Apreciază că acțiunea inculpatului, șirul evenimentelor determinate strict de acesta, cu încălcarea mai multor norme de condiție esențială sancționate în plan penal și chiar atitudinea inculpatului de a riposta cu violență la o conduită a părții vătămate înscrisă în limitele legii, nu trebuie să conducă la concluzia că faptele inculpatului sunt vădit lipsite de importanță.
Prin urmare, aplicarea art.18/1 C.pen., este netemeinic din perspectiva textului menționat.
Apărătorul ales al inculpatului C. V. , solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se dispuna achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap.la art.10 lit.a C.pen., iar în subsidiar, pentru infracțiunea de furt calificat achitarea în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu art.10 lit.b/1 C.pen.
În ce privește infracțiunea de furt calificat, solicită a se constata că posesia și folosința livezii aparținea inculpatului și nu părții vătămate iar în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu aceasta nu a existat, inculpatul intrând în curtea părții vătămate în plină zi, însoțit de un martor care îl aștepta
la poartă iar partea vătămată a fost cea care l-a agresat pe inculpat.
Depune la dosar concluzii scrise, care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Referitor la apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul ales al părții civile G. I. , solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind neîntemeiat și admiterea recursului declarat de parchet.
În susținerea poziției procesuale arată că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi avut proprietatea și posesia acestei livezi.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, conform chitanței depusă la dosar.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului declarat de inculpat, apreciind că nu există nici un element din care să rezulte că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
În ce privește infracțiunea de furt calificat, arată că din probele administrate nu rezultă că bunurile erau în posesia inculpatului, toate
persoanele audiate precum și inculpatul, recunoaște indirect că aceste bunuri erau proprietatea părții vătămate.
Prin urmare, elementele constitutive pentru fiecare infracțiune au fost corect reținute de instanță ca fiind întrunite iar apărările inculpatului sunt subiective.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 92 din 17 iulie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Jibou, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală a fost achitat inculpatul C. V. , fiul lui Augustin și Ana, născut în data de_ în loc.C., S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în loc.C., nr.71, jud. S., cercetat pentru comiterea în concurs a infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1 209 alin.1 lit.a Cod penal, 192 alin.1 Cod penal și 180 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
In baza art.18/1 raportat la art.91 lit.c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei.
In baza prevederilor art.14 raportat la art.346 alin.2 Cod penală penală și art.1357 cod civil s-a admis acțiunea părții civile G. I., și în consecință a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 960 lei, despăgubiri.
In temeiul prevederilor art.191 Cod penală penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei, cheltuieli judiciare, urmând ca onorariul parțial al avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie, dl.Tărau Cristian, în suma de 100 lei să fie avansat din fondurile M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .
In temeiul prevederilor art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile G. I. suma de 1628 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit în dosar nr.791/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou a fost trimis în judecată inculpatul C. V., cercetat pentru comiterea în concurs
infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a Cod penal, violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 Cod penal și lovire prevăzută de art.180 alin.1,2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Pentru a se face aplicarea acestor prevederi legale, în fapt s-a reținut că inculpatul, în data de_, pe timp de zi, împreună cu alte persoane care au acționat fără vinovăție, a sustras din livada părții vătămate G. I., cantitatea de 240 kg mere, după care în data de_ a pătruns fără drept în curtea aceleiași părți vătămate cerându-i socoteala pentru sesizarea organelor de politie cu privire la merele culese și lovind partea vătămată în zona feței, agresiune care a avut drept consecință leziuni care au necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește aspectele de procedură, trebuie menționat că inculpatul nu a dorit aplicarea procedurii simplificate reglementată de art.320/1 Cod procedură penală, solicitând efectuarea cercetării judecătorești, cu toate ca parțial cel puțin a recunoscut faptele descrise în actul de sesizare.
În aceste condiții judecata inculpatului s-a făcut potrivit procedurii obișnuite, fiind administrate probe în cadrul cercetării judecătorești.
Analizând probatoriul administrat în cauză, (plângerea și declarația persoanei vătămată, declarația inculpatului, și martori, etc) instanța a reținut că:
Partea vătămată G. loan deține în proprietate o livadă cu meri în suprafață de 1500 m.p în locul denumit "Frăsiniș C. ", conform TP nr. 4611/13750.
In data de_ inculpatul a fost solicitat de către martora C. C. să o ajute la cules mere din livada pe care martora o deține în aceeași parcelă de teren
. învinuitul s-a deplasat cu tractorul și remorca în livada martorei C. C. și a ajutat-o pe aceasta să culeagă merele, la cules mere participând și alte două persoane, Pavel M. și Onaca S. .
După ce au terminat de cules merele și au încărcat sacii în remorcă, inculpatul le-a rugat pe cele trei să-1 ajute și pe el să culeagă merele de pe un teren situat în apropiere, unde le-a spus că deține 5-6 meri. Acestea au fost de acord și l-au ajutat pe inculpat să culeagă merele de pe merii indicați de el. Au cules împreună aproximativ 7 saci cu mere, care au cântărit 240 kg, pe care inculpatul ulterior le-a vândut cumpărătoarei de bună credință Niște C. cu suma de 60 lei.
Partea vătămată a constatat că din livada pe care o deține persoane necunoscute au cules o cantitate mare de mere, iar ulterior a aflat că inculpatul a cules merele, situație în care a formulat plângere penală împotriva acestuia.
Inculpatul a fost citat la Postul de Poliție Gîrbou, la data de_ pentru lămurirea situației. După ce a plecat de la Postul de poliție, în jurul orei 10:00, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, a pătruns în curtea locuinței pe poarta neasigurată și observând-o pe partea vătămată lângă scările casei, i-a cerut socoteală de ce a sesizat organele de poliție. Partea vătămată s-a ridicat de pe scări cerându-i inculpatului să iasă din curtea sa. Cei doi au avut o scurtă discuție în contradictoriu, inculpatul și martorul Porumb Fabian, care se afla în stradă, în fața locuinței părții vătămate, afirmând că aceasta 1-a prins de haine pe inculpat.
In aceste împrejurări inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în față, după care a părăsit locuința în grabă.
In urma examinării medico-legale, conform certificatului medico-legal nr. 1075/I/a/313 clin_, s-a stabilit că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, inculpatul C. V. recunoscut că a sustras 240 kg de mere din livada părții vătămate G. loan, precum și faptul că la data de_ s-a deplasat la locuința acesteia și a lovit-o cu pumnul în zona feței.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 300 lei .
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că a cules merele din livada părții vătămate și că ulterior s-a deplasat la locuința acesteia și în urma unor discuții în contradictoriu l-a lovit în zona feței.
În baza probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că faptele inculpatului se confirmă, cu unele nuanțe.
Astfel, însuși inculpatul recunoaște faptul culegerii merelor, împreună cu alte persoane cărora le-a spus că are dreptul de a culege. Inculpatul însă a arătat că a cules merele având în vedere o înțelegere mai veche între socrul său și partea vătămată, în baza căreia aceasta din urma a permis socrului său să culeagă în fiecare an recolta de mere de pe un șir de pomi.
Partea vătămată nu neagă această înțelegere, dar susține că nu s-a
"transmis"; și către inculpat, permisiunea fiind doar pentru socrul inculpatului, care decedat.
Inculpatul dimpotrivă a susținut cu tărie că și după decesul socrului său a continuat să recolteze merele de pe un șir de pomi, fără opoziție din partea părții vătămate.
Din depoziția martorei Pavel M. s-a reținut că într-adevăr inculpatul a recoltat mere de pe un șir de pomi din livada părții vătămate și în anii 2010, 2011 și 2012, ea ajutându-l la aceasta activitate și fiind informată că inculpatul este îndreptățit la recoltarea merelor.
Existența unei înțelegeri între socrul inculpatului și partea vătămată cu privire la recoltarea producției de mere de pe un șir de pomi este confirmată și de martorul Moșuț Augustin, dar cu mențiunea că nu cunoaște dacă acest "acord"; a fost pentru un an sau pentru mai mulți.
Cu certitudine se reține așadar faptul recoltării cantității de 240 kg mere de către inculpat de niște pomi situați în livada proprietate a părții vătămate.
De asemenea fără îndoială s-a reținut faptul că la câteva zile după culegerea merelor și reclamarea inculpatului de către partea vătămată la poliție, inculpatul a intrat în curtea părții vătămate.
Din declarația martorului ocular, Porumb V. se reținea că în timp ce se deplasa cu tractorul prin dreptul locuinței părții vătămate, inculpatul care era și el în tractor, i-a cerut să oprească, apoi a intrat în curtea părții vătămate. Martorul arată că părțile au discutat, fără a cunoaște conținutul discuțiilor, și la scurt timp după aceasta a observat cum parte vătămate a l-a apucat pe inculpatul de haine în zona pieptului, zgâlțiidu-l. Martorul a mai arătat că de cele două părți s-a apropiat și soția părții vătămate care se deplasa cu ajutorul unui baston, moment în care inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței și apoi a fugit de la fața locului. Martorul mai precizează că după lovire, partea vătămată avea urme de sânge pe față.
Inculpatul nu a negat faptele descrise mai sus, dar susține că intrat în curtea părții vătămate cu scopul de a se înțelege cu acesta referitor la mere, dar având în vedere reacția violentă a părții vătămate precum și faptul apropierii soției părții vătămate care avea asupra sa un baston, a reacționat lovind partea vătămate și apoi a fugit. Inculpatul mai menționează că i-a fost teamă că va fi lovit de partea vătămată sau/și soția acestuia, mai ales ca în urma cu mai mulți ani a suferit o operație grea în zona capului, și în acest context a reacționat rapid, lovind el partea vătămată care îl apucase de haine.
Din probe mai rezulta că părțile nu erau în relații bune de cca 5-6 ani, astfel ca intrarea inculpatului în curtea părții vătămate poate fi calificată ca fiind fără drept, cu atât mai mult cu cât inculpatul era iritat de faptul că a fost reclamat la poliție pentru merele culese.
Față de starea de fapt care rezultă din probe se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că în cauza sunt aplicabile prevederile art.18/1 Cod penal.
Potrivit art.18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile aparate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importantă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Având în vedere și prevederile alin.2 al aceluiași text de lege, care prevede criteriile de stabilire a pericolului social concret, instanța constată că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol al infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Pentru a se aprecia astfel starea de fapt s-a avut în vedere în primul rând cu privire la infracțiunii de furt, controversa privind un acord anterior între partea vătămată și socrul inculpatului, dar și prejudiciul neînsemnat cauzat părții vătămate prin culegerea merelor.
Nici fapta pătrunderii inculpatului în curtea părții vătămate pentru a discuta cu aceasta referitor la mere nu prezintă gravitatea infracțiunii de violare de domiciliu. Chiar dacă părțile nu discutau de cca 5-6 ani, faptul că inculpatul a dorit să aibă o discuție cu partea vătămată despre mere și a profitat văzând că partea vătămată se afla în curte, nu este în concret o faptă de gravitatea
infracțiunii de violare domiciliu.
În ceea ce privește infracțiunea de lovire, nu este nici aceasta contestată de către inculpat și este dovedită de probe, iar din punct de vedere al urmărilor prezintă o oarecare gravitate, reflectată în numărul de zile de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, având în vedere și celelalte criterii de apreciere a gradului de pericol social, stabilite de art.18/1 Cod penal, raportat și la faptul unei oarecare provocări a inculpatului de către partea vătămată prin prinderea hainelor acestuia, s-a apreciat că în concret nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii.
În general, tot contextul în care a avut loc incidentul lovirii, este de natură a susține lipsă pericolului social, în sensul prevăzut de art.18/1.
Chiar dacă faptele inculpatului sunt încadrate ca fiind infracțiunile de furt calificat,violare de domiciliu și lovire, în concret acestea au adus atingeri minime valorilor sociale ocrotite de art.208, 209, 192 și 180 alin.2 Cod penal, mai ales in primule două cazuri.
Fapta de lovire, prin prisma numărului de zile de îngrijiri medicale ar putea fi calificată mai gravă, dar având în vedere împrejurările concrete în care s-a produs, îi sunt aplicabile și acesteia prevederile art.18/1 Cod penal.
Pentru motivele care preced, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedura penală inculpatul a fost achitat pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, și în temeiul prevederilor art.91 Cod penal lit.c Cod penal i se va aplica amenda administrată de 1000 lei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata contravalorii a 240 de kg mere, la prețul pieței.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA JIBOU și inculpatul C. V. .
Ministerul Public a solicitat instanței de control judiciar casarea în întregime a hotărârii atacate ca netemeinică deoarece, în mod greșit, s-a dispus achitarea inculpatului C. V. în baza dispozițiile art. 11 pct 2 lit a raportat la art 10 lit b1Cod procedură penală, având în vedere condițiile concrete în care au fost comise faptele deduse judecății.
S-a apreciat că faptele inculpatului prezintă pericolul social al unor infracțiuni. Chiar dacă valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiunea de furt calificat nu este ridicată, instanța trebuia să țină seama de faptul că inculpatul a cules merele și în anii anteriori, în aceleași condiții, respectiv fără acordul proprietarului livezii, aspect care a ieșit la iveală doar în cursul cercetării
judecătorești De asemenea, instanța trebuia să țină seama de atitudinea sfidătoare și răzbunătoare a inculpatului, care în momentul când a aflat că este cercetat ca urmare a plângerii penale formulată de partea vătămată, i-a cerut acesteia socoteală pentru faptul de a se fi adresat organelor de poliție și mai mult, a lovit-o pe aceasta cu pumnul în față.
Faptele comise de inculpat prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni iar o sancțiune cu caracter administrativ nu corespunde gravității faptelor comise de către inculpat și nu este suficientă pentru realizarea scopului de coerciție și reeducare.
Inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în baza
dispozițiilor art. 11 pct 2 lit a Cod procedură penală, pentru infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit b Cd procedură penală iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu a fi menținută soluția primei instanțe.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat s-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul era cel care poseda și folosea livada, iar nu partea vătămată și că infracțiunea de violare de domiciliu nu există, deoarece inculpatul a intrat în curtea părții vătămate în plină zi, însoțit de un martor.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului, în urma coroborării judicioase a unui vast material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești a stabilit o stare de fapt corectă, constând în aceea că, inculpatul C. V., în data de 16 septembrie 2012, pe timp de zi, împreună cu alte persoane, a sustras din livada părții vătămate G. I. cantitatea de 240 kg mere, după care în data de 20 septembrie 2012, a pătruns fără drept în curtea aceleiași părți vătămate pentru a-i cere socoteală cu privire la sesizarea organelor de poliție și i-a aplicat acesteia o lovitură în zona feței, cauzându-i leziuni ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale în vederea vindecării.
Că lucrurile s-au petrecut de această manieră rezultă fără urmă de dubiu din declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, ale martorilor Pavel M., Moșuț Augustin, Porumb V., Porumb Fabian și C. C., precum și din certificatul medico-legal nr. 1075/I/a/313 din 21 septembrie 2012, întocmit de SERVICIUL JUDEȚEAN DE MEDICINĂ LEGALĂ ZALĂU, din care rezultă că partea vătămată prezenta traumatism la piramidei nazale, afirmativ prin agresiune și fractura oaselor nazale, fără deplasarea fragmentelor, pleoapă inferioară OS zonă tumefiată de culoare violacee și suborbital stâng două escoriații acoperite cu cruste brune.
În concret, partea vătămată deține, conform titlului de proprietate nr.
4611/13750 o livadă cu meri în locul numit Frăsiniș C. .
Partea vătămată a constatat în cursul lunii septembrie că persoane necunoscute au cules o cantitate mare de mere, apoi aflând că de fapt inculpatul este persoana care a cules aceste mere, motiv pentru care a formulat plângere la postul de poliție Gârbou.
Inculpatul a fost citat în data de 20 septembrie 2012 la Postul de poliție, pentru a da lămuriri în legătură cu aspectele reclamate, iar după ce a plecat de acolo, s-a deplasat la locuința părții vătămate, a pătruns în curtea acesteia, și observând partea vătămată lângă scări, i-a cerut socoteală cu privire la sesizarea făcută.
În acest context, partea vătămată i-a cerut inculpatului să părăsească curtea sa, au discutat în contradictoriu, inculpatul aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate.
Inculpatul nu a contestat comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa apărându-se însă că avea dreptul de a culege aceste mere în urma unei înțelegeri prealabile pe care socrul său a avut-o cu partea vătămată, înțelegerea constând în aceea că socrul inculpatului avea dreptul de a culege în fiecare an recolta de mere de pe un șir de pomi; că a intrat în curtea părții vătămate, însă îndreptățit, pe poarta neasigurată și că i-a aplicat o lovitură acesteia pentru că i-a fost teamă să nu fie lovit de soția părții vătămate care avea asupra sa un baston.
Apărările inculpatului, așa cum corect a reținut și instanța fondului, sunt lipsite de fundament probator.
Astfel, este real că partea vătămată i-a permis la un moment dat socrului inculpatului să culeagă o partea din cantitatea de mere, din livada sa, însă socrul părții vătămate a decedat între timp, iar relațiile dintre partea vătămată și inculpat nu erau dintre cele mai bune.
În consecință, se poate susține fără urmă de dubiu că inculpatul a avut tot timpul reprezentarea faptului că își însușește fără drept și fără acordul părții vătămate cantitatea de 240 km mere.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu conform dispozițiilor art.
192 alin 1 Cod penal, ea constă în pătrunderea fără drept în orice mod într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta fără consimțământul persoanei care le folosește sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.
Or, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul a pătruns în curtea părții vătămate pe poarta neasigurată și la solicitarea expresă a părții vătămată de a părăsi curtea sa, inculpatul a refuzat să facă acest lucru, și mai mult nemulțumit de atitudinea părții vătămate i-a aplicat acesteia o corecție.
Nu apreciem că faptele deduse judecății, prin conținutul lor concret, aduc o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală și sunt astfel,lipsite vădit de importanță.
Aceasta deoarece inculpatul a continuat să culeagă mere din livada părții vătămate deși știa că are o relație tensionată cu aceasta, nu doar în anul 2013 ci și în anii 2010, 2011 și 2012, a pătruns în curtea părții vătămate și a refuzat să o părăsească la cererea expresă a acesteia, cu intenția de a-i cere socoteală pentru sesizarea pe care acesta a făcut-o la postul de poliție din localitatea Gârbou și nemulțumit fiind de răspunsul dat de partea vătămată, persoană în vârstă în imposibilitatea de a se apăra, i-a aplicat acesteia o lovitură care i-a cauzat leziuni ce au necesitat în vederea vindecării un număr destul de mare de zile de îngrijiri medicale.
O astfel de atitudine a inculpatului nu considerăm că aduce o atingere minimă a valorilor ocrotite de legea penală ci din contră, nu este permis nimănui să se situeze deasupra legii și să-și facă singur dreptate, în condițiile în care este mai mult de cât evident că inculpatul C. V. în mod repetat și-a însușit pe în drept merele aparținând părții vătămate.
În loc să-și recunoască vinovăția și eventual să restituie merele sustrase, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, i-a încălcat acestuia dreptul constituțional la inviolabilitatea domiciliului și la integritate corporală.
Pentru aceste considerente, apreciem că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare al instanței, atât sub aspectul vinovăției cât și a gradului de pericol social.
Astfel, va fi condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit a Cod penal, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev de art 192 alin 1 Cod penal, la o pedeapsă de 4 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev de art 180 alin 2 Cod penal, la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite de către instanța de control judiciar conform criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art 72 Cod penal, prin raportare concretă la gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății, la împrejurările în care acestea au fost comise, la urmările produse, la persoana inculpatului, la atitudinea sa parțial nesinceră pe parcursul întregului proces penal și la neasumarea responsabilității raportat la faptele reținute în sarcina sa.
Constatând că infracțiunile din prezentul dosar au fost comise în condițiile art 33 lit a Cod penal, în baza art 34 lit b Cod penal, pedepsele aplicate prin prezenta au fost contopite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat conform art 64 lit a teza a II- și lit b Cod penal, instanța apreciind că faptele comise în fac nedemn pentru exercitarea acestor drepturi cetățenești.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, raportat la persoana inculpatului și la lipsa antecedentelor penale în baza dispozițiilor art. 81, art.82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Pentru considerentele expuse mai sus, a fost admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA JIBOU și a fost respins ca nefondat
recursul declarat de către inculpatul C. V., conform dispozitivului.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Conform art 193 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părții civile G. I. cheltuielile judiciare avansate de acesta, constând în onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la fila 26 și cheltuielile cu transportul, care însă au fost reduse de la 100 lei sumă solicitată, la 68,04 lei avându-se în vedere un consum mediu de carburant de 7l/100 km.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 și 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art.385/15 pct.1 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA JIBOU împotriva sentinței penale nr.92 din 17 iulie 2013 a Judecătoriei Jibou, pe care o casează în parte, cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei și, rejudecând în aceste limite,
Condamnă pe inculpatul C. V. ( fiul lui Augustin și Ana, născut în data de_ în loc. C., S., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în loc. C., nr.71, jud. S. ), la pedepsele de:
6 luni închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a Cod penal cu aplic. art.74 lit.a și art.76 lit.c C.pen.
4 luni închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 Cod penal cu aplic. art.74 lit.a și art.76 lit.e C.pen.
2 luni închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cod penal cu aplic. art.74 lit.a și art.76 lit.e C.pen.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.pen. constată că infracțiunile sunt concurente și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b C.pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81-82 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 C.pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art.83
-84 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării
pedepsei - săvârșirea unei noi infracțiuni în cursului termenului de încercare ori neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
Menține restul dispoz. hotărârii atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V. - domiciliat în loc. C. nr.71, jud. S. - împotriva aceleași sentințe.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu (avoc. Suciu Ramona Iulia ), sumă ce se va avansa din fondurile M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2, 3 C.pr.pen. obligă inculpatul C. V. să plătească
300 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
În temeiul prevederilor art.193 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească părții civile G. I. suma de 868.04 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
ANA C. | V. | V. | A. | , M. | Ș. |
GREFIER
M. B.
Red. M.Ș./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-G. M.
| ← Decizia penală nr. 618/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 1433/2013. Furt calificat → |
|---|
