Decizia penală nr. 478/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.478/R/2013
Ședința publică din 8 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
I. | M. | |
GREFIER | : M. | B. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. S. împotriva sentinței penale nr.73 din 22 februarie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._
, privind pe inculpatul C. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev.de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul M. ui P. , solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, având în vedere că într-adevăr la dosar s-a depus constituirea de parte civilă reprezentând cuantumul prejudiciului și penalitățile de întârziere, instanța constatând că situația dosarului cauzei în ceea ce privește latura penală urma să se soluționeze conform art.10 lit.i C.pr.pen., iar prejudiciul este recuperat.
Din documentația depusă la dosar rezultă că s-a achitat doar cuantumul sumei reprezentând debitul, rămânând de achitat debitorului suma reprezentând dobânzi și penalități de întârziere de la momentul apariției izvorului obligației, respectiv a obligației de plată până la realizarea plății efective, sume care nu s-a dovedit a fi plătite, sens în care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în ce privește latura civilă a cauzei și în consecință a se dispune obligarea inculpatului la plata acestor sume.
C U R T E A:
Prin sentința penală nr. 73 din 22 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., în baza art. 11 alin. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. i indice 1 C.p.p., cu referire la art. 13, art. 74 indice 1 C.p. a încetat procesul penal față de pe inculpatul C. I. fiul lui G. și N. născut la_ în Cristolț, jud. S., domiciliat în Z., str. S. Bărnuțiu nr. 53/A, bl. 1M, scA, ap. 12, jud. S., de cetățenie română, având CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii continuate prev de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
În baza art. 74 indice 1 alin. 2 teza II C.p. rap. la art. 91 alin.1 lit. c C.p. a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei, care s-a înregistrat în cazierul judiciar.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă A. N. de A. F. prin D. G. a F. publice a Jud. S. cu sediul în Z., piața I. M. nr. 15, ca neîntemeiată având în vedere că prejudiciul a fost recuperat.
În baza art. 353 alin. 1, art. 163, art. 166 alin. 3 C.proc.pen. a fost revocat sechestrul asigurător aplicat prin încheierea 11978/_ a OCPI S. -BCPI Z. asupra imobilului notat în CF nr. 51339-C1-U3 Z. .
În baza art. 189, art. 192 al. 1 pct. 2 lit. a din C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din FMJ d-na av Mateș M. (faza de judecată )
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău emis în dosar nr.590/P/2011 la data de_ și înregistrat pe rolul Judecătoriei Z. sub nr. de mai sus la data de_, inculpatul C. I. fiul lui G. și N. născut la_ în Cristolț, jud. S., domiciliat în Z., str. S. Bărnuțiu nr. 53/A, bl. 1M, scA, ap. 12, jud. S.
, de cetățenie română, având CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii continuate prev de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
Sub aspectul învinuirii s-a reținut pe scurt în actul de sesizare al instanței aceea că inculpatul în calitate de administrator al SC "Adin Ambient"; SRL în perioada martie 2008-iunie 2009 nu a vărsat la bugetul statului în termenul legal de 30 zile, impozite și contribuții reținute la sursă în valoare de 2.278 lei.
Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței a rezultat din următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: - declarațiile învinuitului C. I. (f.190-191, 192-193 d.u.p.), declarațiile martorului Țîrle I. (f.171-173 d.u.p,); declarațiile martorului Coman V. (f.174- 175 d.u.p.); declarațiile martorului Tonko Andras (f.176-178 d.u.p.); declarațiile martorului P. I. Cosmina (f.179-181 d.u.p.); declarațiile martorului C. F. (f.182 d.u.p.); declarațiile martorului Barna Ilona M. (f.184-186 d.u.p.); procesul-verbal nr. 1039/_ al DGFP S. (f.11 d.u.p.); raport de inspecție fiscală (f.18-24 d.u.p.); alte înscrisuri (f.29-39, 81, 82-114, 121-126, 141-162 d.u.p.).
Prin adresa nr. 414 din_ DGFP S. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 2.278 lei, reprezentând contribuții cu reținere la sursă care nu au fost achitate de societate (f.27-28).
Prin Ordonanța din_ s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor învinuitului C. I. până la concurența sumei de 2.278 lei (f.61). Aceasta s-a dus la îndeplinire prin Încheierea 11978/_ (f.65).
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul Barna Ilona M. (f. 244), iar cu privire la ceilalți martori încuviințați s-a făcut aplicarea art. 329
C.p.p. Inculpatul a recunoscut fapta comisă (f.190 d.u.p.).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin adresa 4519/_, DGFP S. a sesizat faptul că SC Adin Ambient SRL nu a achitat suma de 2.278 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă din care 1150 lei reprezintă impozit pe salarii; 733 lei reprezintă CAS angajat, 43 lei reprezintă Șomaj asigurați, 352 lei reprezintă Sănătate asigurați (f.9-10).
Învinuitul C. I. a fost administrator al SC Adin Ambient SRL începând din_ (societate care a fost radiată prin sentința civilă nr. 1439/_
f.53d.u.p); societatea avea ca obiect principal de activitate lucrări de pardosire și placare a pereților. Până la deschiderea procedurii de insolvență (_ f.44 d.u.p.) și numirea lichidatorului judiciar, învinuitul a fost singurul administrator, atât în drept cât și în fapt al societății. Acest aspect rezultă atât din declarațiile sale (f.192 d.u.p.)cât și din cele ale martorului Barna Ilona (f.184-186 d.u.p.) și din istoricul societății (f.46-49).
Reprezentanții DGFP S. au desfășurat un control pentru perioada 2008- 2010 și s-a constatat că în perioada martie 2008-iunie 2009 societatea a avut angajați din salariul cărora au fost reținute impozitul pe salarii și contribuțiile la asigurări sociale, asigurări de sănătate și de șomaj în sume de 1.150 lei (f.29-31), 733 lei (f.32-34), 352 lei (f.37-39), respectiv 43 lei (f.35-36). În total prejudiciul cauzat prin aceste rețineri este de 2.287 lei (f.10 d.u.p.).
SC Adin Ambient SRL a avut în medie 3-4 angajați în perioada controlată, care și-au încasat salariile și din care au fost reținute la sursă sumele datorate statului, așa cum a rezultat din statele de plată întocmite (f.81-114 d.u.p.).
Martora Barna Ilona, care a ținut contabilitatea societății confirmă că s-au efectuat reținerile din salarii, dar și că i-a comunicat inculpatului că acestea ar trebui virate la bugetul statului precum și faptul că exista disponibil bănesc pentru plata acestora (f.185 d.u.p., 244).
Învinuitul recunoaște și el, fapt coroborat și cu actul de control, că știa că are lunar de plătit diferite sume la bugetul statului, dar că nu le-a plătit integral ci banii reținuți i-a folosit în alte scopuri, respectiv pentru plata furnizorilor, a chiriei, etc., în scopul menținerii activității societății (f.190, 192 d.u.p.).
În ceea ce privește posibilitatea plății acestor sume, atât din declarația inculpatului - care arată că a plătit cu prioritate alte datorii, cât și din actele contabile, a rezultat că în perioada martie 2008-iunie 2009 societatea a avut încasări și a efectuat diferite plăți. Spre exemplu, în lunile septembrie-octombrie 2008, au fost retrase mai multe sume, între care de două ori câte 1.000 lei (f.145-
148 d.u.p.). În luna decembrie 2008, din casă s-au efectuat diferite plăți - majoritatea pentru protocol, în valoare totală de 4226 lei (f.141-142 d.u.p.). În luna mai 2009, s-au efectuat din nou cheltuieli pentru protocol de 288 lei (f.149- 150 d.u.p.).
Conform extrasului de cont de la Banca Transilvania, din contul societății au fost scoase sume de 1000-3000 de lei în cursul lunilor iulie-septembrie 2008, ceea ce confirmă încă odată că au existat banii necesari din care puteau fi achitate și obligațiile bugetare (f.136-138 d.u.p.).
Și din raportul final, întocmit de lichidatorul judiciar a rezultat că în anii 2008-2009, societatea a avut venituri cu mult peste suma de 2.287 lei (f.55-57 d.u.p.)
Aceleași aspecte au fost confirmate și de balanțele analitice pe anul 2009 (f.149-161 d.u.p.).
Prin ordonanța din_ (f.61) s-a instituit sechestru asigurator asupra apartamentului situat în Z. str. Simion Bărnuțiu, bl. GN (1M) ap. 12 notat în CF nr. 51339-C1-U3 Z. până la concurența sumei de 2.278 lei.
Prin chitanța seria TS9 nr. 2920369/_ (f.243) inculpatul a achitat suma de 2.278 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. probele nu au valoare dinainte stabilite, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate, iar declarațiile inculpatului în conformitate cu art. 69 C.proc.pen. pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Coroborând probele administrate, instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii continuate prev de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
Potrivit art.6 din Legea 241/2005 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Elementul material al laturii obiective al infracțiunii este reprezentat de o acțiune de reținere și nevărsare la bugetul statului în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, cu consecința producerii unei pagube în cuantum de 2.278 lei în dauna părții civile A. N. de A. F. prin D. G. a F. publice a Jud. S. (f.10 d.u.p.)
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. (a) C.pen., inculpatul prevăzând rezultatele faptelor sale și urmărind producerea lor. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a cunoscut obligația sa de a vira către bugetul statului sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și a avut posibilitatea să vireze la bugetul statului sumele pe care le-a reținut.
Prin urmare, fapta inculpatului C. I. care în calitate de administrator al SC "Adin Ambient"; SRL în perioada martie 2008-iunie 2009 nu a vărsat la bugetul statului în termenul legal de 30 zile, impozite și contribuții reținute la sursă în valoare de 2.278 lei., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate prev de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
De asemenea, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin.2 C.pen. întrucât actele materiale au fost comise în perioada martie 2008-iunie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale și întrunesc fiecare în parte conținutul infracțiunii prev de art. 6 din Legea 241/2005.
În cauză nu este incidentă cauza de nepedepsire prev. de art. 10 din Legea 241/2005 deoarece prejudiciul a fost acoperit prin chitanța seria TS9 nr. 2920369/_ (f.243) ulterior primului termen de judecată (_ f.232).
Potrivit art. 13 alin. 1 C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin Legea 202/2010 (M.Of._ ) s-a introdus art. 74 indice 1 C.pen. care prevede că în cazul săvârșirii unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a cauza o pagubă, dacă prejudiciul cauzat este de până la
50.000 euro si este recuperat în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar. De această cauză de nepedepsire beneficiază cei care într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care au beneficiat de cauza de nepedepsire, nu mai săvârșesc o infracțiune de același gen. Acest articol a fost declarat neconstituțional prin Deciza 573/2011 a Curții Constituționale (M.Of. 25 mai 2011). Prin urmare de la 25 mai 2011 aceste dispoziții au fost suspendate de drept pentru 45 de zile, ulterior acestui termen ele și-au încetat efectele juridice ca urmare a necorelării de către Parlament a prevederilor neconstituționale cu dispozițiile Constituției (art. 147 alin. 1, 4 Constituție).
Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 13 C.pen. trebuie întrunite următoarele condiții: succesiunea de legi penale să intervină între momentul săvârșirii faptei și momentul judecării definitive a infractorului (aspect întrunit în cauză, faptele s-au săvârșit în perioada martie 2008-iunie 2009, cauza fiind
dedusă judecății în_ ); legile succesive să incrimineze fapta comisă (aspect îndeplinit în cauză); legile succesive să incrimineze sau să sancționeze diferit fapta comisă (în cauză prin introducerea art. 74 indice 1 alin.2 C.pen. s-a reglementat o cauză de nepedepsire aplicabilă în condițiile alin. 3 ale aceluiași articol).
Prin urmare sunt îndeplinite condițiile art. 13 C.pen, fapta continuată reținută în sarcina inculpatului epuizându-se în iunie 2009.
Faptul că art. 74 indice 1 C.pen. a fost declarat neconstituțional prin Decizia 573/2011 publicată în M.Of. din 25 mai 2011 nu face ca aceste dispoziții să nu fie aplicabile în cauză, deoarece efectele deciziilor de neconstituționalitate se produc ex nunc (art. 147 alin. 4 Constituție), iar fapta continuată reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în perioada martie 2008-iunie 2009, deci nu ulterior datei de 25 mai 2011. Prin urmare efectele juridice ale legii neconstituționale deși au încetat la expirarea termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții, ele vor putea fi totuși aplicate ultra-activ în măsura în care sunt mai favorabile inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.N.A.F. - D. G. A
F. P. A J. S. solicitând instanței de control judiciar casarea hotărârii atacate, modificarea acesteia, în sensul obligării inculpatului C. I. la plata prejudiciului neachitat în sumă de 2063 lei, reprezentând dobânzile și penalitățile de întârziere aferente debitelor principale, neachitate la data scadenței, întrucât au fost ignorate dispozițiile Codului de procedură fiscală în baza căruia se efectuează atât calculul accesoriilor aferente debitelor neachitate la bugetul de stat.
A fost criticată hotărârea atacată ca nelegală deoarece nu s-a făcut nici o referire la dobânzile și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale datorate statului român reprezentate prin ANAF.
S-a mai arătat că în constituirea de parte civilă s-a făcut referire și la accesoriile aferente prejudiciului.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău emis în dosarul nr. 590/P2011 cu privire la săvârșirea de către inculpatul C. I. a infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în cel mult
30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta, în calitatea sa de administrator al SC ADIN AMBIENT SRLîncepând din 31 mai 2007 și până la data pronunțării sentinței civile nr. 1439 din 3 martie 2011 prin care societatea a fost radiată din registrul comerțului, în perioada martie 2008- iunie 2009 ,deși a avut încasări și a efectuat diferite plăți și a avut în medie 3-4 angajați care și-au încasat salariile și din care au fost reținute la surse sumele datorate la bugetul statului, aceste sume nu au fost efectiv vărsate, cauzându-se astfel un prejudiciu de 2287 lei.
Instanța fondului, coroborând întreg materialul probator administrat în cauză a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Având în vedere succesiunea în timp a legislației respectiv apariția Legii nr. 202/2010 care a adus ca un element de noutate art 741Cod penal, că fapta dedusă judecății a fost comisă anterior intrării în vigoare a acestei legi, cu toate
că acest articol a fost declarat neconstituțional, prin decizia Curții Constituționale nr. 573/2011 publicată în Monitorul Oficial din 25 mai 2011, instanța fondului, în mod legal și temeinic, a reținut având în vedere și dispozițiile art 13 Cod penal, că în speța dedusă judecății sunt incidente prevederile acestui articol.
Raportat la împrejurarea că la termenul de judecată din 15 februarie 2013 inculpatul C. I. a făcut dovada că a achita în întregime prejudiciul cauzat bugetului statului, așa cum rezultă el din constituirea de parte civilă a ANAF-ului existentă la fila 213 dosar fond, depunând chitanța seria TS 9 nr. 2920368 în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal în baza dispozițiilor art 11 alin 2 lit b Cod procedură penală raportat la art 10 alin 1 lit i1Cod procedură penală cu aplicarea art 13 și art 741Cod penal și a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată contrar criticilor formulate de partea civilă în prezenta cale de atac.
Astfel, instanța fondului a reținut că inculpatul a achitat în întregime prejudiciul cauzat bugetului statului așa cum rezultă acesta din constituirea de parte civilă.
Această constituire de parte civilă la nivelul sumei de 2278 lei a fost formulată de către partea civilă ANAF prin D. G. A F. P. A J.
S. încă din faza de urmărire penală de la fila 27 d.u.p. și a fost menținută pe parcursul întregului proces penal, fiind și suma menționată în actul de sesizare al instanței.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de partea civilă este nefondat, urmând a fi respins în baza dispozițiilor art 38515pct 1 lit b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de ANAF - D. G. A F.
P. A J. S., cu sediul in Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., împotriva sentintei penale nr. 73 din 22 februarie 2013 a Judecătoriei Z. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. M. | ANA C. | , | I. M. |
Red.I.M./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.- B. T. G.
GREFIER
M. B.
| ← Decizia penală nr. 1530/2013. Evaziune fiscală | Decizia penală nr. 1437/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
