Decizia penală nr. 79/2013. Furt
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.79/R/2013
Ședința Camerei de Consiliu din 22 ianuarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M. ,judecător |
JUDECĂTORI | : V. | V. A. |
: L. | H. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul T. C.
, privind hotărârea pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda.
Cauza s-a luat fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța acordă cuvântul părților cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii. Contestatorul a fost citat de la adresa indicată chiar de el în declarația de recurs și nu a invocat un alt motiv că a fost în imposibiliate de a se prezenta la judecată. Cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A
Prin Sentința penală nr.202 din_, pronunțată de Judecătoria Turda în același dosar, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g C.penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen și art. 37 lit.a C.pen. a fost condamnat inculpatul T. C., fiul lui G. și Ana, născut la data de_ în comuna Țibucani, jud.Neamț, cetățean român, căsătorit, recidivist, domiciliat în mun. Turda, str.Lotus nr.2, ap.2, jud.Cluj, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen. i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza II C.pen.
În baza art. 61 C.pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.501/_ a Judecătoriei Turda și s-a dispus contopirea pedepsei de 4 ani cu restul rămas neexecutat de 608 zile, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen. i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza II C.pen.
În baza art. 14, art. 346 C.pr.pen raportat la art. 998-999 C.civ a fost admisă acțiunea civilă a părții civile SC ALMERO SRL Turda și a fost obligat inculpatul T. C. la plata sumei de 14.000 lei despăgubiri către partea civilă SC Almero SRL Turda cu sediul în mun. Turda, Str. General Dragalina nr.8, ap.18, jud.Cluj.
În baza art. 14, art. 346 C.pr.pen raportat la art. 998-999 C.civ a fost admisă acțiunea civilă a părții civile PLĂCINTAR AUREL și a fost obligat inculpatul T. C. la plata sumei de 2.300 lei despăgubiri către partea civilă Plăcintar Aurel cu domiciliul în mun. Turda, P-ța Romană nr.15, ap.25, jud.Cluj.
În baza art. 193 alin.1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către partea civilă Plăcintar Aurel.
În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de
fapt :
În cursul lunii august 2006 inculpatul T. C. a fost angajat al SC Theba Impex
SRL ca mecanic pe ifron, fiind coleg de serviciu cu martorul Riza V. care lucra pe o macara marca Telemac (f. 16, f. 28, f. 52).
Din proprie inițiativă inculpatul s-a oferit a procura el piesele, arătând ca a fost mecanic si deține piese de schimb.
Astfel, în perioada 21-_ a adus părții civile Plăcintar Aurel piesele de care avea nevoie, pentru care a primit suma totala de 2300 lei, in doua transe, întâi 1000 lei si ulterior 1300 lei ( conform declarației inițiale a inculpatului de la f. 59-60 urmărire penala, și a declarațiilor părții civile Plăcintar Aurel de la f. 10, 11 urmărire penala, f. 28 din prezentul dosar).
Potrivit declarațiilor concordante ale martorilor Szekely Martin si Halalai Dumitru (f. 29, 30 fond, f. 27, f. 33 dosar urmărire penala), agenți de paza angajați ai SC Mary Grup SRL si respectiv SC Prodlegume SRL, care își desfășurau activitatea in incinta fostului IAS Poiana, partea vătămata SC Almero depozitase in incinta depozitului, o macara tip Telemac, cu acordul verbal al numitei Călugar E., director al depozitului. Nu a fost încheiat un contract de paza a telemacului, partea vătămată SC Almero având obligația să asigure securitatea utilajului prin mijloace proprii (f. 22, 23 dosar urmărire penală, fila 75 din prezentul dosar).
În seara zilei de_, in jurul orelor 19.00, inculpatul s-a deplasat la intrarea in curtea fostului IAS Poiana si l-a întrebat pe martorul Halalai Dumitru daca știe cine este proprietarul macaralei marca Telemak si unde locuiește acesta. Martorul l-a îndrumat sa îl întrebe pe martorul Szekely Martin, întrucât nu cunoștea aceste informații. Luând legătura cu martorul Szekely Martin, inculpatul i-a solicitat acestuia sa ii permită sa intre in curtea fostului IAS pentru a demonta niște piese de pe Telemak, spunându-i, contrar adevărului (
f. 22, 23 dosar urmărire penală, f. 75 din prezentul dosar), ca are acordul proprietarilor macaralei, care s-ar fi înțeles cu șefii săi. După ce l-a întrebat cum se numește, martorul Szekely Martin i-a permis inculpatului sa intre in curte si sa demonteze piesele, fără sa efectueze verificări suplimentare, întrucât nu avea in paza si telemakul, potrivit adreselor de la filele 16-17 dosar urmărire penala).
În seara următoare, la data de_, inculpatul s-a deplasat din nou in incinta fostului IAS in jurul orelor 20.30, de aceasta data cu autoturismul personal marca Dacia, număr de înmatriculare_ (f. 27-29, 33-34 dosar urmărire penala, f.29, 30 din prezentul dosar). A demontat din nou piese de pe macara, pana după lăsarea întunericului, fiind observat de martorii Szekely Martin si Halalai Dumitru.
A treia seara, in jurul aceleiași ore, inculpatul a venit din nou la depozitul IAS, tot cu autoturismul, demontând alte piese de pe telemak, terminându-si activitatea tot după lăsarea întunericului.
În urma cercetărilor efectuate, martorii Szekely Martin si Halalai Dumitru l-au recunoscut pe inculpat după fotografie si din grup, ca fiind persoana care s-a prezentat la depozitul IAS si a demontat piese de pe telemak (f. 40-43 dosar urmărire penala, f. 50, 89 dosar).
Au fost sustrase de pe telemak un alternator, un electromotor, un hidromotor, un limitator de moment (calculator de bord), 2 electrovalve, 2 cadrane, 2 pinioane de atac, o flanșa de tambur, un limitator mic, un tambur de frâna si un senzor extindere braț, care au fost predate pe rând părții civile Placintar Aurel, fără a i se aduce la cunoștință proveniența reala a pieselor. Piesele au fost identificate de politie in beciul SC Theba Cons SRL (f. 13-
15) si predate pe baza de dovada părții vătămate Sc Almero SRL (f. 19-20 urmărire penala).
Împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Turda a declarat apel inculpatul.
În dezvoltarea motivelor de apel acesta a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente :
În primul rând, pentru că instanța a luat în considerare doar probele solicitate de către reprezentantul Parchetului și de partea civilă Plăcintar Aurel, ignorând vădit probele solicitate de el.
În acest sens, inculpatul a arătat că lipsa sa de vinovăție reiese din declarația martorului C. Alexandru, pe care instanța de fond nu a luat-o în considerare fără a motiva înlăturarea acesteia, conform art.67 alin.3 C.pr.pen.
Mai mult, deși declarația martorului C. Alexandru este total contradictorie declarației martorului Uța Mihai, instanța nu a procedat la confruntarea celor doi martori, procedeu obligatoriu pentru aflarea adevărului.
Inculpatul a mai arătat că respingând cererea de audiere a martorului F. M. și de înlocuire a martorului Pop V. Dacian cu martorul Pătruț Eugen, instanța de foind a încălcat art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.21 și 24 din Constituția României și art.3, 4, 6 și 67 din Codul de procedură penală.
Prin decizia penală nr. 196/A din_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul T. C. domiciliat în loc.Turda, str.Lotus nr.2, ap.2, jud.Cluj, împotriva Sentinței penale nr.202/_ pronunțată de către Judecătoria Turda în dosarul cu nr._, pe care menținut-o în totalitate.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen. a fost obligat apelantul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Apelul declarat în cauză a fost nefondat.
Chiar dacă în actuala reglementare a Codului de procedură penală, dreptul la tăcere a învinuitului sau inculpatului nu a fost ridicat la nivel de principiu, ca în viitoare reglementare, el este prevăzut de art.70 și 322 din Codul de procedură penală.
Cele două texte indicate prevăd obligația organului judiciar de a înștiința pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
În cazul de față, inculpatul nu a înțeles să uzeze de acest drept însă a avut o atitudine oscilantă, recunoscând nuanțat săvârșirea faptei.
Astfel, inițial, în faza de urmărire penală (f. 57-58), inculpatul a arătat că l-a căutat pe martorul Szekely Martin, cunoscând despre existența macaralei Telemak în incinta IAS- ului, în speranța de a se înțelege cu acesta asupra demontării unor piese, contra unor sume de bani. În continuare, acesta a arătat că însuși martorul Szekely ar fi demontat piesele, urmare înțelegerii cu inculpatul, iar partea civilă Plăcintar i-a dat suma totală de 2300 lei contra acestor piese. În faza de cercetare judecătorească inculpatul și-a schimbat declarația, arătând că ar fi fost trimis de partea civilă Plăcintar Aurel să demonteze piesele și că ar fi demontat o parte din piese singur, iar altă parte cu martorul Szekely, arătând că nu își explică motivul pentru care, anterior, în faza de urmărire penală, a declarat că partea civilă Plăcintar Aurel i-ar fi predat sume de bani pentru a le transmite paznicilor (f.16 fond).
Declarațiile inculpatului însă, nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză.
Martorul Uță Mihai (f.51) a declarat în fața instanței că a asistat la discuția dintre inculpat și partea civilă Plăcintar Aurel, ocazie cu care inculpatul s-a oferit să-i vândă părții civile piese pentru macara. Întrebat de Plăcintar de unde are asemenea piese, inculpatul a zis că a lucrat în armată la un atelier mecanic.
Audiată și ea, partea vătămată Plăcintar, a declarat că într-o zi, inculpatul i-a spus că poate să facă rost de niște piese de rezervă pentru macaraua Telemak dar că anterior nu i-a spus inculpatului că ar avea nevoie. Probabil ideea i-a venit inculpatului pentru a obține o sumă de bani. Plăcintar Aurel a mai arătat că nu l-a întrebat de inculpat de unde va face rost de piese. Știa însă că inculpatul lucrase anterior în armată și s-a gândit că este posibil ca acesta să obțină anumite piese pentru macara din piesele casate de armată.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a încercat să inducă faptul că a fost în eroare atunci când a sustras piesele aflate pe macaraua parcată la IAS Poiana iar această eroare provine de la partea civilă Plăcintar Aurel care i-ar fi spus că s-a înțeles cu proprietarul macaralei.
Inculpatul și-a arătat nemulțumirea că instanța nu a luat în considerare declarația martorului C. Alexandru, care a declarat că a fost de față când partea civilă Plăcintar Aurel i-a spus că în dimineața următoare va trebui să meargă din nou pentru a demonta câteva piese întrucât a vorbit cu patronul macaralei.
Coroborând probele aflate la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că prima instanță a procedat corect, fiind evidență încercarea inculpatului de a induce în eroare organele judiciare.
În argumentarea acestei afirmații, tribunalul a făcut trimitere la declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale f.53-61.
După ce declară că în cursul lunii august nu a fost la IAS Poiana, inculpatul revine și descrie cu lux de amănunte contextul în care a comis furtul pieselor.
Acesta a arătat că, în cursul săptămânii 21-_ a auzit o discuție între Plăcintar Aurel și Rizea V., șoferul de pe macara, că avea nevoie de piese pentru a o repara. În continuare, inculpatul arată că l-a auzit pe Rizea vând i-a spus șefului că știe despre o macara modelul Telemak, care se află în incinta IAS Poiana și că merge să se intereseze a cui este și cu cine poate lua legătura cu privire la acea macara. După ce a terminat discuția cu Plăcintar Aurel, numitul Rizea a mers la inculpat și i-a spus că merge să ia autobuzul cu care să ajungă la IAS Poiana, să se intereseze de macara. Auzind aceasta, inculpatul i-a spus că urmează să se ducă cu ifronu în cartierul Primăverii, să transporte niște baloți, și cu acea ocazie se vor deplasa împreună la IAS pentru a vedea macaraua. Ajunși acolo, s-au uitat din drum dacă macaraua era de același tip cu cea pe care o aveau la firmă după care, întorși la firmă, Rizea V. i-a spus patronului că macaralele sunt de același tip.
În continuare, inculpatul a descris modul în care l-a contactat pe martorul Szekely Martin, de la care a aflat cine este proprietarul macaralei, cu precizarea că, în această variantă, inculpatul a declarat că martorul a demontat piesele contra unor sume de bani, avansate de Plăcintar, care știa c piesele vor fi cumpărate.
Abia în fața instanței inculpatul a declarat că el a demontat piesele însă convins că partea vătămată Plăcintar s-a înțeles cu proprietarul macaralei.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul și-a arătat nemulțumirea că instanța nu a audiat în apărarea sa pe martorul Pop V. Dacian.
Audiat de instanța de apel, acest martor a declarat că a fost de față la discuția dintre inculpat și Plăcintar și a auzit când acesta din urmă a afirmat că s-ar fi înțeles cu patronul macaralei.
Declarația martorului este vădit nesinceră, așa cum rezultă din chiar declarația inculpatului din cursul urmăririi penale, discuția s-a purtat în prezența martorului Rizea V. și nu avea acest conținut.
Prin urmare, criticile aduse de către inculpat hotărârii primei instanțe sunt nefondate. Adoptând o atitudine nesinceră, materializată în declarații contrare, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, solicitând administrarea unor probe neconcludente și neutile cauzei.
Pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei decizii, tribunalul a apreciat că prima instanța a reținut o stare de fapt corectă în funcție de care s-a făcut încadrarea juridică a infracțiunii comise de inculpat.
Pedeapsa aplicată a fost judicios dozată, la stabilirea cuantumului ei instanța având în vedere toate criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal, printre care și multiple confruntări pe care inculpatul le-a avut cu legea penală.
Respingând ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. C., în temeiul art.192 alin.2 C.pr.pen. tribunalul l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare, ocazionate de soluționarea cauzei în apel, în sumă de 700 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T. C. , solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen. Apreciază că probele administrate sunt indirecte și nu conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei. Inculpatul a declarat de la bun început că a demontat piesele la solicitarea părții civile Plăcintar Aurel, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză. De asemenea, solicită a se avea în vedere că la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul nu știa că nu are acordul proprietarului macaralei.
Prin decizia penală nr. 1871/R din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._ , a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. C., domiciliat în Turda, str. Lotus, nr. 2, ap.2 jud. Cluj împotriva deciziei penale nr. 196 din 30 mai 2011 a Tribunalului Cluj.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul M. ui Justiției.
A fost obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, instanțele anterioare, în urma analizării probatoriului administrat în cauză au reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpatului recurent în săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208,209 lit.g C.- pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen.
Probele care au demonstrat vinovăția inculpatului au fost analizate pe larg de către instanțe și constau în declarația părții vătămate Plăcintar Aurel,a martorilor Szekely M., Halalai Dumitru ,Uță Mihai și Rizea V. ,precum și de atitudinea vădit nesinceră a inculpatului,care a dat declarații oscilante în cursul procesului.
Prin urmare, vinovăția acestuia a fost stabilită corect,iar pedeapsa a fost individualizată judicios,modalitatea de executare fiind în detenție,raportat la starea de recidivă a inculpatului,fapta fiind comisă în perioada liberării condiționate din executarea unei pedepse anterioare, astfel că în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. a respins ca nefondat recursul acestuia.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
A fost obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezintă onorar avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul T. C.
, solicitând rejudecarea recursului cu motivarea că la solutionarea acestei căi de atac a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța de recurs despre această imposibilitate deoarece era arestat, nu a fost ascultat la instanța de recurs și a fost condamnat pentru o faptă pe care nu a comis-o.
A fost acvirat dosarul nr._ a Curții de Apel Cluj în care s-a pronunțat decizia contestată.
Procedând la solutionarea cauzei Curtea constată următorele:
Potrivit prevederilor art.386 C.p.p.,împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar;
când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. 11 ori art. 385 16 alin. 1.
Potrivit cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, cele două cerințe impuse de legiuitor fiind cumulative, așa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condițiile folosirii conjuncției "și.";
Din analiza cauzei ce a avut ca obiect recursul contestatorului rezultă că acesta personal a declarat calea de atac, cererea fiind semnată de acesta și depusă la data de 8 iunie 2011 la registratura Tribunalului Cluj. În declarația de recurs contestatorul indică și adresa de citare, respectiv Turda str. Lotus nr. 2 apt. 2 Jud. Cluj, de unde a și fost citat pe parcursul procedurii nefiind adusă la cunoștința instanței de recurs existența unui alt loc de citare decât cel cunoscut până în acel moment procesual.
În contextul prezentei cauzei, față de condițiile impuse de legiuitor pentru incidența cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen. și în raport cu motivul efectiv invocat de contestatorul condamnat, Curtea constată nu sunt îndeplinite condițiile legale ale cazului de contestație în anulare menționat, deoarece cerința dovezii imposibilității de prezentare și de încunoștințare a instanței despre această împiedicare la termenul la care s-a judecat cauza la instanța de recurs nu s-a produs.
Altfel spus, nu a făcut dovada că în calitatea de parte pe care o avea, respectiv recurent inculpat la data judecării cauzei, acesta personal s-ar fi aflat în imposibilitate de prezentare și de încunoștințare a instanței despre această împiedicare.
Astfel, potrivit adresei nr. A 21004 din_ a ANP- Penitenciarul Aiud depusă la dosarul instanței de fond, contestatorul a fost înmatriculat în acest penitenciar la data de_ în baza mandatului emis potrivit sentinței penale contestate. Pe de altă parte, chiar arestat fiind, atâta timp cât avea cunoștință despre faptul existenței unei cauze penale, susnumitul avea obligația de a încunoștiința instanța despre imposibilitatea de prezentare, neexistând nicio o dovadă a faptului că ar fi fost împiedecat în efectuarea unui asemenea demers.
Apoi Curtea observă că nu există nici cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. având în vedere că la termenul de judecată din_ contestatorul a fost audiat la instanța de fond (f. 16), împotriva sa s-a pronunțat o sentință de condamnare care a fost menținută în totalitate atât de instanța de apel, cât și cea de recurs.
Referitor la netemeinicia soluției de condamnare Curtea constată că acest motiv nu se regăsește printre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul art. 386 C.proc.pen.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat constatând că motivele invocate nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga contetatorul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul T. C. împotriva deciziei penale nr. 1871/R din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. V. M. Botiș
Jud.apel. Ramona Mornăilă/SS Jud.recurs. I.M. /V.C. /L.H.
| ← Decizia penală nr. 53/2013. Furt | Decizia penală nr. 1548/2013. Furt → |
|---|
