Decizia penală nr. 1455/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.1455/R/2013
Ședința nepublică din 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
M.
G.: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. N. împotriva încheierii penale din data de 23 octombrie 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. N., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. I. A. I.
, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul M. N. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. N. solicită admiterea recursului formulat de inculpat, considerând că în cauză se impune revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile luate în considerare la luarea acestei măsuri nu mai subzistă în prezent.
În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că pericolul social s-a diminuat.
Cu privire la temeiurile avute în vedere de către prima instanță la momentul luării măsurii arestării preventive și menținerii acesteia, consideră că, raportat la împrejurările derulării faptei, în speță se poate pune problema provocării inculpatului, întrucât partea vătămată, anterior agresiunii cu cuțitul din partea inculpatului, l-a împins pe acesta de mai multe ori și i-a adresat injurii, după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în instanță.
Apreciază că aceste aspecte trebuie avute în vedere la momentul verificării legalității măsurii arestării preventive, pentru că este vorba de aspecte care impun sau nu menținerea acestei măsurii.
Raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale, susține că se impune revocarea măsurii arestării preventive, întrucât au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea acesteia.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că din perspectiva sa, prima instanță a motivat corect menținerea acestei măsuri, neintervenind nici o modificare din momentul luării acesteia.
Apreciază că până în prezent s-a reținut corect că inculpatul a formulat o apărare bazată pe disp.art.73 lit.b C.pen., însă indiciile existente la dosar nu o confirmă. În măsura în care aceste indicii ar fi confirmate, s-ar pune problema cât sunt de relevante sub aspectul stării de pericol a acțiunii inculpatului.
Consideră în continuare că măsura preventivă este de natură a asigura atât funcția legată de protejarea membrilor societății, cât și de buna derulare a procesului penal și că soluția instanței de fond este corectă și conformă cu dispozițiile legale.
Inculpatul M. N. , având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că are un minor în întreținere, iar mama sa este bolnavă.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 23 octombrie 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, s-a respins cererea formulată de inculpatul
N., prin apărător, de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și, în temeiul art.160 Cod procedură penală raportat la art. 3001Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. N. (C.N.P. - 1., fiul lui A. și V., născut la data de_ în Ș. M., județul Maramureș, domiciliat în Ș. M., str. Poștei nr. 4, județul Maramureș, arestat preventiv, aflat la Arestul I.P.J. Maramureș) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din data de 21 octombrie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, întocmit în dosar nr.488/P/2013, a fost trimis în judecată inculpatul M. N. pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod
penal.
Inculpatul M. N. a fost cercetat în stare de arest preventiv.
Prin încheierea penală nr. 538 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 17 septembrie 2013 și până la data de 15 octombrie 2013, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 31/U din 17 septembrie 2013.
Prin încheierea penală nr.596 din 11 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a dispus prelungirea cu 10
de zile, începând cu data de 16 octombrie 2013 până la data de 25 octombrie 2013, inclusiv, arestarea preventivă a inculpatului.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că la data de 8 septembrie 2013, a încercat să suprime viața părții vătămate C. Ș. C., căreia i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toraco-abdominală stângă, cauzându-i o plagă înjunghiată baza hemitorace stâng anterior, hemopneumotorace stâng masiv și șoc hipovolumic, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prevederile art.160 Cod procedură penală raportat la art. 3001Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.
De asemenea, temeiul care a determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impune în continuare privarea acestuia de libertate. Astfel, din actele de urmărire penală s-a reținut presupunerea că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit.f Cod procedură penală).
În acest sens, se are în vedere natura infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa prevăzută de lege, modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, precum și impactul social negativ.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a
inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Pentru considerentele anterior expuse și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări ale împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, s-au respins cererile formulate de acesta, prin apărător, de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul M. N., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală, personal și prin apărător, s-a solicitat casarea acesteia și rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivare, s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent, raportat la starea de fapt care se conturează, din perspectiva provocării inculpatului de către partea vătămată care, anterior agresiunii cu cuțitul din partea inculpatului, l-a împins pe acesta de mai multe ori și i-a adresat injurii, după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în instanță.
S-a apreciat că la acest moment procesual, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, fiind suficientă.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul M. N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș emis în dos. nr.488/P/2013 pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal.
Arestarea inculpatului s-a dispus prin încheierea penală nr.538 din 17 septembrie 2013 a T. ui Maramureș, având ca temeiuri dispoz. art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., iar ulterior, prin încheierea penală nr.596 din 11 octombrie 2013 a T. ui Maramureș s-a dispus prelungirea arestării cu 10 de zile, până la data de 25 octombrie 2013.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență, că la data de 8 septembrie 2013 a încercat să suprime viața părții vătămate C. Ș. C., căreia i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toraco-abdominală stângă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața acesteia.
Potrivit art.300/1 C.pr.pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest, instanța este datoare sa verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Dacă, dimpotrivă, instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, potrivit art.139 alin.1 C.pr.pen. - măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Această procedură a realizat-o și instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpatul M. N. constatând întemeiat la 22 octombrie 2013 că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, temeiurile inițiale ale arestării subzistând în cauză.
Aceasta deoarece, și Curtea constată că în cauză subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C.pr.pen., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptei pentru care a fost arestat și, ulterior trimis în judecată, indicii care rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și avute în vedere cu ocazia luării acestei măsuri, precum și cele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea în judecată.
Se constată totodată și că subzistă în continuare condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că inculpatul este acuzat de a fi comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani,
iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se are în vedere, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului ( gravitate reflectată atât de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru fapta presupus comisă, cât și de modalitatea în care se susține că aceasta a fost comisă), dar și impactul social negativ, la nivelul comunității din care provine inculpatul, starea de insecuritate, de neîncredere ce s-ar induce în rândul opiniei publice, dacă persoane acuzate de astfel de fapte grave ar fi cercetate în stare de libertate.
Totodată, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C.pr.pen., că măsura arestării este încă, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, considerându-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că, nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față de inculpat.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor legislației europene - art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva existenței motivelor verosimile de a fi bănuit inculpatul că a comis o faptă de natură penală, dar și sub aspectul duratei detenției preventive, care nu a depășit un timp rezonabil.
Împrejurarea că inculpatul ar fi acționat în stare de provocare - cum susține apărarea - constituie un aspect ce urmează a fi lămurit în fața instanței, dar nu constituie, în nici un caz, o împrejurare care anulează indiciile comiterii faptei sau care, prin ea însăși, să modifice în vreun fel, temeiurile arestării.
Pentru toate aceste considerente, recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., încheierea penală din 23 octombrie 2013 a T. ui Maramureș fiind legală și temeinică.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției - avocat I. A. I. .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. N., fiul lui A. si V., născut la_, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 23 octombrie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției - avocat I.
A. I. .
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. Ș. | ANA C. | L. M. |
G.
M. B.
Red.A.C/Dact.A..C.
3 ex./_
Jud.fond:. A. C.V.
| ← Încheierea penală nr. 905/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 751/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
