Decizia penală nr. 1485/2013. Rejudecare după extrădare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1485/R/2013
Ședința publică din 07 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător
JUDECĂTORI: I. C. M.
: SS
G.: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către condamnata L. L. împotriva sentinței penale nr. 2356 din data de 03 octombrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M., privind pe condamnata L. L., având ca obiect rejudecare după extrădare - tâlhărie.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă condamnata L.
, în stare de deținere, asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat Nuț C. iu Tudor, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 9 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Condamnata L. L. arată că își menține recursul declarat și că este de acord să fie asistată de apărătorul desemnat din oficiu. Apreciază cuantumul pedepsei aplicate ca fiind mult prea mare și arată că are doi copii minori.
De asemenea, susține că a recunoscut comiterea actului de sustragere, dar consideră că nu a comis infracțiunea de tâlhărie și solicită schimbarea încadrării juridice.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al condamnatei L. L., în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, solicită admiterea recursului formulat de inculpată, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de rejudecare.
Susține că, în fața instanței de fond, s-a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 Cod penal, în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 Cod penal. Consideră că cererea de schimbare a încadrării juridice a fost soluționată greșit de către instanța de fond, aceasta arătând în motivarea sentinței atacate faptul că nu există niciun dubiu rezonabil că fapta săvârșită de inculpată este aceea de tâlhărie prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, utilizându-se o substanță narcotică. De asemenea, se arată că și în situația în care s-ar fi admis schimbarea de încadrare juridică, cea corectă ar fi fost aceea de furt calificat, prev. de art. 209 lit. b Cod penal.
Cu privire al starea de fapt susține că o serie de fapte sunt cunoscute și o serie de fapte au fost stabilite pe bază de prezumții. Astfel, faptele cunoscute sunt legate de prezența inculpatei în locuința părții vătămate.
Mai arată că există în dosarul de urmărire penală un raport de constatare științifică prin care se arată că într-adevăr în corpul victimei s-au găsit anumite urme de substanțe narcotice, fapte de la care instanța, pe bază de prezumții, a dedus existența unor fapte necunoscute, respectiv că inculpata, în momentul în care a intrat în locuința victimei, ar fi avut asupra ei substanțe narcotice și că le- ar fi utilizat în sensul de a pune victima în stare de imposibilitate de a se apăra.
În consecință, consideră că aspectele reținute nu pot fi deduse din cele două fapte necunoscute și că prezumția nu are gradul de probitate necesar solicitat de legea penală pentru a se trece de standardul probei, respectiv dincolo de orice dubiu rezonabil. Astfel, din faptul că victima a fost prezentă în locuința victimei nu se poate deduce că aceasta a avut asupra ei substanțe narcotice și că le-ar fi utilizat în sensul arătat.
Având în vedere aspectele evidențiate, consideră că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt prev. de art. 208 Cod penal.
De asemenea, lecturând declarația inculpatei dată în faza de judecată se observă că aceasta a recunoscut comiterea faptei de furt, sens în care consideră că se poate reține și o circumstanță atenuantă, prev. de art. 74 lit. c Cod penal, respectiv comportarea sinceră și, făcând aplicarea art. 76 lit. d din Codul penal, solicită coborârea pedepsei sub minimul special spre minimul general aferent infracțiunii de furt.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului formulat de inculpată.
Reprezentanta M. ui P. arată că instanța de fond a admis în principiu cererea de rejudecare audiind-o pe inculpată, însă, pe fond, cererea a fost respinsă raportat la toate probele care există în cauză.
Opinează că, în mod corect, a fost menținută hotărârea de condamnare pentru tâlhărie și solicită respingerea recursului.
Condamnata L. L., având ultimul cuvânt, arată că nu deținea substanțe. Astfel, a recunoscut faptul că doar a furat și susține că nu i-a dat nicio substanță victimei.
De asemenea, precizează că a prestat activități în străinătate pentru întreținerea celor doi copii ai săi.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.2356 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpata L. L. prin apărătorul ales, din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea de furt, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 522 ind. 1, rap. la art. 406 alin. 4 Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de rejudecare după extrădare, formulată de petenta L. L. , și în consecință a fost menținută Sentința penală nr. 405/_ a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr. 733/R/_ a Curții de Apel C. .
În baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatei, perioada executată, în baza Mandatului de executare a pedepsei nr. 444/_, respectiv din_ (când petenta a fost arestată în Verona - Italia în baza Mandatului european de arestare emis la _
) până la zi, petenta urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În temeiul art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că partea vătămată M.
are domiciliul în Israel, însă a locuit efectiv în B. M., într-un apartament închiriat, pe str. Ion Slavici nr.4/3.
La data de_, în jurul orelor 16:30, partea vătămată M. M. a fost acostat de inculpata L. L., în zona Gării CFR din B. M. . Partea vătămată i-a propus inculpatei să-l însoțească la locuința acestuia în vederea întreținerii de raporturi sexuale.
Inculpata l-a însoțit pe partea vătămată la apartamentul din B. M., str.
Ion Slavici nr.4/3.
Partea vătămată i-a oferit inculpatei băuturi alcoolice și cafea, pe care le- au consumat împreună.
Partea vătămată a mers la camera de baie pentru a face un duș, iar în acest interval de timp inculpata i-a pus sedative părții vătămate în paharul de alcool.
După ce s-a întors de la duș, partea vătămată a mai consumat din paharul respectiv de băutură, iar la scurt timp s-a simțit obosit și amețit, motiv pentru care, în jurul orelor 20:30, a mers în dormitor și a adormit.
Iar după ce partea vătămată a adormit, inculpata i-a sustras din portmoneul aflat în dormitor, dintr-un sertar, suma de 1.530 lei.
Partea vătămată s-a trezit în jurul orelor 3:30 și a observat că inculpata părăsise apartamentul, iar din hol lipseau cheile de la ușa de acces, pe care le atârnase într-un cuier, după ce în prealabil încuiase ușa pe interior.
Partea vătămată a mers în dormitor unde a constatat că lucrurile erau răvășite și a găsit pe o etajeră portmoneul din care lipsea suma respectivă.
La ora 4:00, partea vătămată a anunțat organele de poliție, iar cu ocazia cercetării la fața locului a fost ridicat un fragment de urmă papilară de pe masa din bucătărie și două fragmente de urme digitale de pe un pahar de apă aflat în aceeași masă.
De asemenea, în scara blocului pe o cutie poștală au fost găsite cheile de la ușa de acces în locuința părții vătămate.
La data de_, în jurul orelor 11:00, părții vătămate i-au fost recoltate probe biologice (urină) în vederea determinării screening-ului pentru prezența drogurilor.
Potrivit Buletinului de analiză toxicologică nr.239 din_, rezultatul a fost pozitiv pentru benzodiazepine și opiacee (fila 16 dosar urmărire penală).
Prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr.1. din 2_ (filele 21-26 dosar urmărire penală) s-a conchis în sensul că o urmă digitală și urma palmară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe paharul de pe masă și respectiv de pe masa din bucătărie, au fost create de către falangeta degetului mare (urma digitală) și regiunea digito-palmară (urma palmară) de pe mâna dreaptă a inculpatei L. L. .
La data de_, fiindu-i prezentate o fotografie cu inculpata și alte trei fotografii cu persoane cu fizionomii asemănătoare și vârstă apropiată, partea vătămată a indicat-o pe inculpată ca fiind autoarea faptei din noaptea de 31.08/_ (fila 27 dosar urmărire penală).
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost în sumă de 1.530 lei, cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În prezenta cauză, inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, recunoscând doar sustragerea sumei de bani, reclamate de partea civilă.
Față de cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată, în infracțiunea de furt simplu, formulată de inculpată prin apărător ales, la dezbaterea cauzei pe fond, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, instanța urmează a o respinge, deoarece probele administrate conduc la concluzia săvârșirii faptei de tâlhărie, chiar dacă aceasta nu a fost recunoscută de inculpată, în favoarea acestea neexistând niciun dubiu rezonabil, care să determine certitudinea comiterii infracțiunii de furt recunoscută de inculpat, chiar dacă și într-o eventuală atare ipoteză, infracțiunea săvârșită ar fi furt calificat și nu furt simplu, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal.
În drept, fapta inculpatei L. L., astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și cu reținerea art. 74 alin. 2 Cod penal rap. la art. 76 lit. b Cod penal.
Vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a plângerii părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare aferente, declarația părții vătămate, buletin de analiză toxicologică nr. 239/_, raportul de constatare tehnico științifică nr.1. din_, proces verbal de prezentare pentru recunoașterea după fotografie, declarațiile martorilor Măgurean V. I. Grigore și L. G. F. n.
Deși inculpata a negat comiterea infracțiunii de tâlhărie, poziție procesuală exprimată persona și prin apărătorul ales, probele științifice administrate în cauză coroborate cu declarațiile părții vătămate conduc la concluzia neechivocă că aceasta este autorul faptei de tâlhărie.
Fapta inculpatei este plasată în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, în raport cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 100 din_ a Judecătoriei B. M., definitivă prin D.p. nr.354/_ a Curții de Apel C. .
Se remarcă și că inculpata a săvârșit fapta dedusă judecății după liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința Penală nr.331/_ a Judecătoriei B. M., rămasă definitivă la_, prin nerecurare.
Împrejurarea că inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, nu o poate exonera de angajarea răspunderii penale, întrucât declarația sa nu se coroborează cu restul probelor, pentru a fi reținută în cauză, conform art. 66 și 69 Cod procedură penală.
Separat de aceasta, s-a constatat că petenta a afirmat în fața autorității judiciare străine cu ocazia extrădării că, își amintește faptele și admite acuzațiile, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de aceasta în susținerea cererii (f. 9- 10).
Nu este relevantă nici susținerea inculpatei invocată în cererea de rejudecare după extrădare, potrivit cu care datorită afecțiunii cardiace, aceasta nu ar fi utilizat substanțe stupefiante, deoarece acestea au fost administrate victimei infracțiunii.
Inculpata L. L. a suferit numeroase condamnări pentru săvârșirea de fapte similare în care a folosit aceiași modalitate de deposedare a victimei,
respectiv modul de concepere și aducere la îndeplinire a manoperelor infracționale, respectiv punerea victimei în stare de inconștiență.
Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că sentința dată în primă instanță a fost legală și temeinică, așa cum au reținut și instanța superioară în calea de atac a recursului exercitată de petenta condamnată, pe fondul cauzei cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentă fiind în raport de cele ce preced, neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă conform dispozitivului.
Așadar pe cale de consecință, a fost menținută hotărârea prin care petenta a fost condamnată penală, cu reținerea inclusiv a circumstanței judiciare, prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal, căreia i s-a dat eficiență, prin reducerea limitei minime a pedepsei de 7 ani, prevăzute de lege, inclusiv a celorlalte dispoziții în privința revocării restului de pedeapsă neexecutat și respectiv a soluționării laturii civile a cauzei, deoarece a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpatei pentru fapta sa ilicită cauzatoare de prejudicii și paguba produsă părții civile, între care există legătură de cauzalitate.
Iar față de împrejurarea că petenta a fost extrădată, în baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatei, perioada executată, în baza Mandatului de executare a pedepsei nr. 444/_, respectiv din_ (când petenta a fost arestată în Verona - Italia în baza Mandatului european de arestare emis la_ - conform înscrisului existent la f. 79 din dosarul cauzei) până la zi, petenta urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În temeiul art. 191 alin. 2 combinat cu art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, fiind în culpă procesuală petenta condamnată a fost obligată la plata cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, condamnata, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, recurenta a învederat faptul că se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt întrucât nu există probe că aceasta i-ar fi pus sedative în băutura părții vătămate, în cauză fiind dovedită doar sustragerea din portmoneul aflat în dormitor, dintr-un sertar, a sumei de
1.530 lei. Apoi, pedeapsa aplicată acesteia este într-un cuantum mult prea ridicat față de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și față de circumstanțele personale ale condamnatei, aceasta recunoscând comiterea faptei de furt, fiind integrată în familie și societate, de altfel, deplasarea sa în Italia datorându-se faptului că aceasta a fost angajată cu contract de muncă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin încheierea interlocutorie din data de_, instanța de fond a admis în principiu, în baza art.522 ind.1 C.p.p. cererea de rejudecare după extrădare
formulată de condamnata L. L., constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele textului de lege menționat întrucât, condamnata nu a fost audiat în cauza de față nici olograf, nici în calitate de învinuită, fiind plecată în străinătate la muncă încă din data de_ .
S-a trecut, ulterior la rejudecare, în conformitate cu art.522 ind.1 alin.2 C.p.p., iar, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea, constatând dovedită dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatei.
Fapta inculpatei care la data de_, în jurul orelor 16:30, l-a acostat pe partea vătămată M. M., în zona Gării CFR din B. M., apoi s-a deplasat împreună cu acesta la apartamentul părții vătămate, situat în B. M., str. Ion
Slavici nr.4/3 și în timp ce partea vătămată se afla la duș, i-a pus acestuia sedative în paharul de alcool, iar la scurt timp acesta s-a simțit obosit și amețit, motiv pentru care, în jurul orelor 20:30, a mers în dormitor și a adormit, după care, inculpata i-a sustras din portmoneul aflat în dormitor, dintr-un sertar, suma de 1.530 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal.
În cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice, fiind dovedită acțiunea inculpatei de introducere în băutura părții vătămate a sedativelor atât prin depoziția părții vătămate audiate în cauză, cât și prin proba științifică întocmită în cauză și anume Raportul de constatare tehnico-științifică nr.1. din 2_ (filele 21-26 dosar urmărire penală) care a conchis în sensul că o urmă digitală și urma palmară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe paharul de pe masă și respectiv de pe masa din bucătărie, au fost create de către falangeta degetului mare (urma digitală) și regiunea digito-palmară (urma palmară) de pe mâna dreaptă a inculpatei L. L. .
Față de cele de mai sus, în mod corect, instanța de fond a constatat că hotărârea pronunțată inițial în cauză este temeinică și legală, (inclusiv în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și reținerea unor circumstanțe atenuante favorabile condamnatei) și că, în aceste condiții, cererea de rejudecare după extrădare este neîntemeiată, astfel că se impune respingerea acesteia.
Așa fiind, recursul declarat este nefondat și, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va fi respins.
Va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 30 august 2012 și până în prezent.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Nuț C. iu Tudor
Va obliga pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnata L. L. (CNP 2.
, fiica lui G. și Anghelina, născută la data de_, în loc. Copalnic Mănăștur, jud. Maramureș, cetățean român, recidivistă, domiciliată în loc. B.
M., str. Grănicerilor, 112/42, jud. Maramureș, în prezent aflată în Penitenciarul Gherla) împotriva sentinței penale nr. 2356 din 3 octombrie 2013 a Judecătoriei B.
M. .
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 30 august 2012 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Nuț C. iu Tudor
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. R. | I. | C. | M. | SS |
G.
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
2 ex./_
J. .fond.I. B.
| ← Sentința penală nr. 351/2013. Rejudecare după extrădare | Decizia penală nr. 1616/2013. Rejudecare după extrădare → |
|---|
