Sentința penală nr. 695/2013. Rejudecare după extrădare

R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA PENALĂ

cod operator 2618

Dosar nr. _

SENTINȚA PENALĂ NR. 695

Ședința publică din 27 noiembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C. R. - vicepreședintele

T. ui M.

GREFIER: A. D. N.

Ministerul Public reprezentat prin procuror B. I. V. de la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ

Pe rol fiind judecarea cererii de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul T. V. , fiul lui E. și I., născut la_, deținut în Penitenciarul Gherla, în dosarul nr. 2920/1999 al T. ui M. .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul T.

V., în stare de deținere, asistat de apărătorul ales, domnul avocat B. I. din cadrul Baroului M. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare formulată în temeiul dispozițiilor art. 5221din C.pr.pen., de condamnatul T. V. și acordă cuvântul apărătorului condamnatului, apoi reprezentantului parchetului.

Apărătorul condamnatului T. V., domnul avocat B. I., arată că a expus pe larg în cele 10 pagini motivele care l-au determinat, la insistențele condamnatului, să formuleze cererea. Solicită admiterea în principiu a acesteia, stabilirea unui termen pentru rejudecare, cu citarea părților, conform art. 405 alin. 1 din C.pr.pen. apreciază că sunt întrunite condițiile art. 5221din C.pr.pen., hotărârea este definitivă și în cauză cererea este întemeiată. Inculpatul a fost cercetat fără asigurarea asistenței juridice obligatorii, judecat și condamnat în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul privind tentativa la

omor, recalificată apoi ca tentativă la omor calificat, a fost citat din același loc deși inculpatul era plecat în Anglia, fiind ulterior arestat în Londra.

Instanța arată faptul că în cerere se face referire și la o schimbare a declarațiilor anumitor martori care susțin că inculpatul "ar fi luat fapta pe el"; și îi solicită apărătorului acestuia să detalieze și să justifice de ce consideră că inculpatul a fost judecat în lipsă.

Apărătorul condamnatului T. V., domnul avocat B. I., arată că și- a pus această problemă și invocă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în cazul N. P. . Arată că este realizată cerința judecării în lipsă în raport de aspectele enunțate. Raportat la înscrisurile anexate, în verificarea întrunirii condițiilor, se pot audia persoane. Situația inculpatului merge pe admiterea în principiu. Dosarul a fost creat la o sesizare a surorii părții vătămate din oficiu organele de poliție s-au sesizat pentru vătămare corporală, s-au format dosarele, a intervenit Poliția Borșa și Serviciul special din Baia Mare. Dosarul a fost declinat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în raport de sesizarea părții vătămate. În acel dosar a fost audiat inculpatul, a fost cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C.pen. După aceea s-au desfășurat cercetările, inculpatul nu a fost înștiințat că este cercetat pentru tentativă la omor, a încercat să se împace cu partea vătămată pentru vătămare corporală. A arătat în paginile 6-9 mersul dosarului, inculpatul a fost audiat, s-a făcut declinarea la parchetul județean, a stat 3 luni la dispoziția organelor de urmărire penală, însă dosarul a stat un an în nelucrare. S-a emis mandat de arestare în lipsă, apoi a fost trimis în judecată. Din nici o probă de la dosar nu rezultă că el s-a sustras, procedura de citare s-a realizat în lipsă, sunt realizate toate condițiile, a făcut și contestație în anulare la Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost judecat în lipsă.

Instanța îi solicită apărătorului condamnatului să precizeze dacă s-a formulat plângere penală împotriva numitului T. R. pentru mărturie mincinoasă.

Apărătorul condamnatului T. V., domnul avocat B. I., arată că nu a formulat încă plângere, a primit scrisoarea de la inculpat în 22.10. din Penitenciarul Gherla, acolo spune despre aceste aspecte. A luat legătura și cu soția inculpatului care a confirmat spusele inculpatului.

Reprezentantul parchetului apreciază că cererea de rejudecare este inadmisibilă, solicită respingerea acesteia. Arată că art. 5221din C.pr.pen. stabilește posibilitatea ca o persoană să fie rejudecată de instanța care a judecat-o, și nu este o obligație a instanței. Apare în discuție dacă sunt îndeplinite condițiile judecării în lipsă pentru a avea acces la ceastă procedură specială. Arată că în faza de urmărire penală, la filele 21-23 din dosar există trei declarații ale condamnatului, inclusiv pe formulat de interogatoriu din _

în care a fost întrebat în legătură cu fapta și în care declară că partea vătămată l-ar fi amenințat cu un cuțit, acest lucru l-a determinat să-l lovească cu acel cuțit. Inculpatul nu a dovedit acest lucru, nu s-a mai prezentat după aceste trei audieri. Există și declarația de mână din_ (fila 23 din dosarul de urmărire penală) a inculpatului, după care u a mai fost practic de găsit pentru a participa

la procesul penal. Din punctul său de vedere este evident că neparticiparea s-a datorat conduitei exclusive a celui în cauză, există o sustragere de la procesul penal, de la judecată. Chiar între notele depuse în apărare se face referire la decizia nr. 624 din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție care arată că cererea de rejudecare a persoanei condamnate în lipsă care a avut cunoștință de existența procesului penal împotriva sa, a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare și nu s-a prezentat în fața instanței, este inadmisibilă. Apreciază că este exact situația în care ne aflăm. Inculpatul a avut cunoștință despre proces, ulterior a plecat în străinătate, trebuie să-și asume riscurile comportamentului său. Nu are importanță că la audiere s-a discutat despre o încadrare juridică și ulterior s-a ajuns la o altă infracțiune, esențial este ca persoana să nu fi avut cunoștință de derularea acestor proceduri împotriva sa. tocmai de aceea a plecat în străinătate, pentru a scăpa de consecințele unei condamnări, nu a mai fost găsit, nu s-a putut prezenta materialul de urmărire penală, s-a emis mandat de arestare în lipsă, ulterior a fost trimis în judecată, cu inculpatul în lipsă, nu există motive pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare. Și practica judiciară este unanimă în acest sens, atunci când inculpatul are cunoștință de proces și se sustrage, nu se prezintă în instanță, nu putem relua un proces când neparticiparea i se datorează exclusiv lui.

Apărătorul condamnatului T. V., domnul avocat B. I., în replică, arată că nu întâmplător a depus practică judiciară, și-a pus problema dreptului la rejudecare dacă ai lipsit la toate termenele de judecată și ai avut posibilitatea să-ți exerciți dreptul la apărare efectivă. Modul în care s-a făcut urmărirea penală - nelucrarea, neconexitatea, declinarea de competență, redactarea actului de sesizare, întocmirea unei simple citații care a ajuns la tată, acesta spune că inculpatul este în Italia, după care se emite mandat de arestare în lipsă. Procurorul în această modalitate putea să-i asigure un apărător din oficiu, care s-a acordat ulterior în instanță. De la data săvârșirii faptei inculpatul a stat 3-4 luni în țară întrucât era începută urmărirea penală pentru art. 182 din C.pen., nu a plecat.

Instanța arată faptul că la dosar există o declarație a unui martor care susține că a mințit la poliție, în baza unei înțelegeri cu membrii familiei inculpatului.

Reprezentantul parchetului arată că parchetul se poate sesiza din proprie inițiativă, însă nici inculpatul nu a făcut vreun demers, apărarea sa a fost că l-a lovit pe partea vătămată deoarece a fost amenințat cu acel cuțit, este o chestiune care excede cadrului procesual. Dacă se va formula plângere, se vor face cercetări, există o altă posibilitate procesuală - revizuirea, nu poate avea influență asupra admisibilității cererii de rejudecare.

Condamnatul T. V., la ultimul cuvânt, nu are nimic de adăugat. Instanța reține cauza în pronunțare.

T.

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

La data de_ a fost înregistrată pe rolul T. ui M., sub nr._ cererea formulată de condamnatul-petent T. V., fiu lui E. și I., născut la data de_, deținut în Penitenciarul Gherla, prin care acesta solicita în baza art.5221Cod procedură penală rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului nr.2920/1999 al acestei instanțe.

În motivarea cererii, condamnatul-petent a arătat că a fost arestat la data de_ de către autoritățile judiciare din Anglia, în procedura de executare a unui mandat european de arestare emis de Tribunalul Maramureș. Cu acea ocazie a aflat că împotriva sa a fost pronunțată sentința penală nr.347/_ a

T. ui M., prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, judecarea cauzei fiind realizată în lipsa sa.

Condamnatul-petent a susținut că la data de_ a participat la un incident în care partea vătămată Ștețco I. a fost agresat. La data de_ au fost sesizate organele de urmărire penală și a fost constituit dosarul penal nr.657/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, fiind efectuate cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.182 Cod penal. Condamnatul a susținut că a fost audiat de organele de poliție anterior începerii urmăririi penale, care a avut loc la data de_ și a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată. Ulterior începerii urmăririi penale condamnatul nu a mai fost audiat și a părăsit România în luna august 1998, plecând în Anglia unde a dobândit drept de ședere și permis de lucru și unde a rămas până la data când a fost arestat de autoritățile judiciare engleze în cursul anului 2013.

Între timp, fără ca petentul să fi cunoscut, sora părții vătămate, numita Ivașcu Ana a depus o plângere împotriva sa, cu referire la aceeași faptă și, sub acuzația de comitere a tentativei la infracțiunea de omor, s-a constituit dosarul penal nr.215/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș. În cadrul acestui dosar a fost preluat dosarul constituit inițial nr. 657/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus și în luna iulie 1999 s-a dispus trimiterea sa în judecată, după ce în prealabil procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului T. V. .

Condamnatul-petent a susținut că pe tot parcursul soluționării cauzei s-au comis mai multe greșeli procedurale, respectiv nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor, nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, nu a beneficiat de asistență juridică obligatorie deși avea statutul de persoană arestată și nu a fost realizată în mod legal procedura de citare întrucât avea reședința în Anglia. În plus, petentul a susținut că în realitate nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a

fost condamnat și că a recunoscut-o pentru a-l apăra de răspundere pe fratele său T. A. .

În raport de toate aceste aspecte, condamnatul-petent a susținut că îndeplinește condiția prevăzută de art.5221Cod procedură penală, fiind judecat și condamnat în lipsă.

La prezenta cauză a fost atașat dosarul nr. 2920/1999 al T. ui M.

.

La termenul de judecată din data de_, instanța a pus în discuție

admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare formulată de condamnatul- petent T. V. .

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare formulată, instanța reține următoarele:

Prin sentința penală nr.347/_ a T. ui M. a fost condamnat inculpatul T. V. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal pe o durată de un an, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.175 lit. i Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că la data de_, folosind un corp contondent dur, a aplicat mai multe lovituri în zona capului părții vătămate Ștețco I., acceptând posibilitatea producerii decesului acesteia.

Sentința penală nr.347/_ a T. ui M. a rămas definitivă prin decizia penală nr.2536/_ a Curții Supreme de Justiție, fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr.453/_ .

Întrucât mandatul de executare a pedepsei nu a putut fi pus în executare, condamnatul fiind plecat din țară și aflându-se într-un loc necunoscut, acesta a fost dat în urmărire generală și internațională, iar la data de_ Tribunalul Maramureș a emis un mandat european de arestare.

Din adresa nr.22999/_ emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol a rezultat că mandatul european de arestare a fost pus în executare de autoritățile judiciare din Marea Britanie, condamnatul T. V. fiind predat către România la data de_, în prezent acesta aflându-se în detenție în Penitenciarul Gherla.

Potrivit dispozițiilor art.5221Cod procedură penală, în cazul în care se

cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

Totodată, dispozițiile art.92 alin.2 din Legea nr.302/2004 fac trimitere în ceea ce privește rejudecarea persoanei predate în baza unui mandat european de arestare la prevederile art.5221Cod procedură penală.

Din analiza dispozițiilor legale evocate se desprinde concluzia că pentru admisibilitatea cererii de rejudecare este necesară îndeplinirea mai multor condiții, respectiv existența unei hotărâri definitive de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură de siguranță privativă de libertate într-

un anumit cuantum, să se fi solicitat predarea persoanei condamnate în baza unui mandat european de arestare, predarea să se fi realizat efectiv iar persoana să fie deținută pe teritoriul României și persoana să fi fost judecată și condamnată în lipsă.

În ceea ce privește primele condiții, instanța reține că acestea sunt îndeplinite, respectiv petentul din prezenta cauză a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă la o pedeapsă de 8 ani închisoare, s-a solicitat predarea în baza unui mandat european de arestare, acesta a fost pus în executare, condamnatul fiind efectiv predat la data de_ și în prezent este deținut în Penitenciarul Gherla.

În ceea ce privește condiția ca persoana să fi fost judecată și condamnată în lipsă, instanța reține că dispozițiile art.5221Cod procedură penală nu cuprind informații suplimentare referitoare la înțelesul acestei noțiuni, el fiind conturat prin jurisprudența în materie a instanțelor judecătorești.

S-a reținut în mod constant în jurisprudență, inclusiv cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că în interpretarea textului art.5221Cod procedură penală, trebuie pornit de la scopul reglementării procedurii de rejudecare după extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare și anume, garantarea dreptului persoanei la un proces echitabil, cu respectarea în principal al dreptului la apărare. În consecință, s-a apreciat că dreptul persoanei condamnate la rejudecarea cauzei poate fi restricționat în cazul în care aceasta a avut cunoștință de desfășurarea procesului și cu toate acestea nu

s-a prezentat în fața instanțelor, fiind vorba de o conduită procesuală culpabilă a persoanei în cauză.

Astfel, nu este considerată judecată în lipsă în sensul art. 5221C.pr.pen. persoana care a luat la cunoștință de acuzația adusă și de declanșarea procedurilor judiciare împotriva sa, dar care renunță în mod benevol și

neechivoc la dreptul de a compărea în persoană în fața instanței.

Această interpretare este sprijinită și de modul în care legiuitorul a înțeles să modifice dispozițiile art.5221Cod procedură penală, în noul Cod de procedură fiind prevăzut la art.466 că "este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștiința instanța";.

Pe de altă parte, înțelesul noțiunii de "judecată și condamnată în lipsă"; poate fi conturat și prin raportare la considerentele expuse de CJUE și CEDO, în hotărârile pronunțate în baza convențiilor internaționale la care România este parte.

Astfel, în cauza S. o Melloni (Hotărâre CJUE din 26 februarie 2013, în cauza C-399/11, paragraful 52) Curtea a statuat, în interpretarea motivelor în care poate fi refuzată executarea unui mandat european de arestare emis de către un stat membru, că articolul 4a alineatul (1) din Decizia-cadru

2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, prevede la literele (a) și (b) condițiile în care o persoană trebuie să fie considerată că a renunțat în mod voluntar și neechivoc să se prezinte la proces. Aceasta este situația fie, astfel cum prevede alineatul (1) litera (a), în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană la proces, deși a fost citată personal sau a fost informată oficial cu privire la data și locul stabilite pentru acesta, fie, astfel cum prevede același alineat la litera (b), în cazul în care, având cunoștință de procesul stabilit, a ales să fie reprezentată de un avocat în loc să se prezinte în persoană.

De asemenea, CEDO a statuat în jurisprudența sa constantă că dreptul de a compărea în persoană, circumscris dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, este un drept la care se poate renunța, în măsura în care renunțarea este fără echivoc (cauza Colozza și Rubinat c. Italia, Hotărârea din 12 februarie 1985) și că judecarea în lipsă este admisă cu condiția ca statul să fi depus eforturi rezonabile pentru a găsi persoana acuzată și de a o cita conform procedurii. Curtea a arătat că prin eforturi rezonabile se înțelege o notificare personală, oficială și într-un termen rezonabil cu privire la desfășurarea procedurilor (cauza Stamoulakatos c. Grecia, T. c. Italia).

În raport de aspectele expuse, instanța reține că dreptul persoanei predate în baza unui mandat european de arestare de a obține rejudecarea cauzei este subordonat condiției ca acea persoană să fi fost judecată și condamnată în lipsă, respectiv aceasta să nu fi avut cunoștință de procedurile judiciare exercitate împotriva sa din motive independente de culpa sa și să nu se fi sustras de la acestea.

În cauza de față, instanța constată că petentul-condamnat a avut cunoștință de procedurile judiciare desfășurate împotriva sa și s-a sustras de la urmărire penală, judecată și ulterior, de la executarea pedepsei, cererea de rejudecare întemeiată pe dispozițiile art.5221Cod procedură penală fiind inadmisibilă.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că organele judiciare, respectiv Poliția Orașului Borșa, au fost sesizate la data de_ de către spitalul din aceeași localitate, că în aceeași zi a fost internat numitul Ștețco I., prezentând urmele unei agresiuni (fila 2 d.u.p.). În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că în noaptea de 31.05.-_, numitul Ștețco I. a fost victima unei agresiuni la care au participat mai multe persoane, printre care și petentul T.

V. și a fost constituit dosarul penal nr.657/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus.

La data de 0_, petentul T. V. a dat o declarație olografă în fața organelor de cercetare penală, arătând că a avut un conflict cu partea vătămată

Ștețco I. și că l-a lovit pe acesta în cap cu o bucată de lemn ruptă dintr-un gard (fila 22 d.u.p.).

La aceeași dată, 0_, petentul a fost audiat de organele de cercetare penală, declarația acestuia fiind consemnată pe un formulat tipizat și fiind efectuate mențiuni privind aducerea la cunoștință a acuzației de a-l fi lovit cu o scândură pe numitul Ștețco I., în noaptea de_ (fila 23 d.u.p.).

Ulterior, la data de_, s-a dispus în dosarul nr.657/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus, începerea urmăririi penale față de petent, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 Cod penal (fila 4 d.u.p.).

La aceeași dată,_, petentul T. V. a fost audiat în calitate de învinuit, iar potrivit mențiunilor cuprinse în formularul de declarație i s-a adus la cunoștință fapta de care era învinuit, respectiv că "i-a aplicat lovituri părții vătămate, cauzându-i leziuni primejdioase pentru viată"; și dreptul la un apărător, acesta precizând că nu solicită un avocat la acel moment. Prin declarația dată, petentul a recunoscut comiterea faptei, arătând că l-a lovit pe Ștețco I. și că regretă incidentul (fila 21 d.u.p.).

Corespund realității cele susținute de petent, în sensul că la data de _

, sora părții vătămate Ivașcu Ana a formulat o plângere adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a petentului T. V. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, referindu-se la același incident din noaptea de_ .

Urmare a acestei plângeri a fost constituit dosarul penal nr.215/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, la care, fără a se putea stabili mijlocul procesual, a fost preluat dosarul nr. 657/P/1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus.

La data de_ s-a dispus de către procuror arestarea în lipsă a inculpatului T. V., iar prin rechizitoriul nr.215/P/1998 din data de_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, trimiterea acestuia în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal.

La dosarul de urmărire penală este depusă o delegație a unui apărător ales pentru inculpatul T. V. datată_, fiind făcută mențiunea angajării acestuia de către fratele petentului (fila 19 d.u.p.).

Pe tot parcursul urmăririi penale și ulterior al judecării cauzei, inculpatul

T. V., asistat de același apărător ales, a fost citat la domiciliul din România și, ca urmare a comunicării de către apărător a faptului că petentul era plecat din țară, prin afișare la sediul Consiliului local în a cărui rază teritorială fusese săvârșită infracțiunea.

Prin sentința penală nr. 347/_ a T. ui M. a fost condamnat inculpatul T. V. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal pe o durată de un an, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal

raportat la art.175 lit. i Cod penal, aceasta rămânând definitivă prin decizia penală nr.2536/_ a Curții Supreme de Justiție.

În raport de aspectele expuse, instanța reține că inculpatul a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și a renunțat în mod benevol și neechivoc la dreptul de a compărea în persoană, judecarea cauzei desfășurându-se în lipsa sa din cauza propriei sale conduite procesuale.

Astfel, rezultă în mod neîndoielnic din actele și lucrările dosarului că petentului i s-a adus la cunoștință, în mod oficial, ulterior începerii urmăririi penale, acuzația de a fi exercitat acte de violență asupra părții vătămate Ștețco

I., cauzându-i leziuni corporale care au fost primejdioase pentru viață.

Instanța apreciază că notificarea oficială privind comiterea unei infracțiuni, necesară pentru a se putea constata că persoana avea cunoștință de existența unui proces împotriva sa este condiționată de aducerea la cunoștința acesteia a faptei de care este acuzat în materialitatea ei și caracterul penal al acesteia, iar nu a încadrării exacte juridice, care poate fi modificată pe parcursul procedurii.

Or, conduita procesuală a petentului era determinată de urmărirea penală ce se desfășura împotriva sa, pentru acuzația de a fi lovit o altă persoană în zona capului cu o bucată de lemn dintr-un gard, iar nu de încadrarea juridică dată faptei, indiferent dacă aceasta era sau nu corectă.

Cu toate acestea, din actele depuse la dosar a rezultat că deși cunoștea natura acuzației ce îi era adusă, fiind audiat nemijlocit de organele de cercetare penală care i-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale, petentul

T. V. a părăsit teritoriul României în luna august 1998, fără a comunica o altă adresă unde ar putea fi citat. În plus, instanța reține că deși acesta a susținut că s-a stabilit în Anglia cu respectarea condițiilor legale, nici apărătorul său și nici rudele sale care îl angajaseră pe acesta din urmă nu au comunicat organelor de urmărire penală sau instanțelor de judecată învestite cu soluționarea dosarului noua adresă unde ar fi putut fi îndeplinită procedura de citare.

Având în vedere aceste aspecte și coroborându-le cu faptul că după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă a fost nevoie de mai mulți ani pentru descoperirea locului în care petentul se afla, deși era dat în urmărire generală și internațională, instanța constată că acesta a avut cunoștință permanent, prin intermediul familiei sale de stadiul procedurilor judiciare ce îl vizau și, în mod constant s-a sustras de la urmărire penală, judecată și ulterior de la executarea pedepsei.

Instanța reține ca fiind lipsită de probabilitate împrejurarea ca petentul să nu fi cunoscut existența procesului penal pornit împotriva sa, de vreme ce avea cunoștință că fusese începută urmărirea penală, iar membrii familiei sale, care au rămas în România i-au angajat un apărător care l-a reprezentat în ciclurile procesuale, dreptul la apărare fiind exercitat în mod efectiv și calificat.

În consecință, deși este cert că petentul-condamnat T. V. a lipsit de la toate termenele de judecată la instanțele de fond, apel și recurs, precum și de la pronunțarea hotărârii de condamnare, instanța reține că acesta a fost prezent la momentul începerii urmăririi penale când a luat la cunoștință de procesul pornit împotriva sa și că ulterior acestui moment, cunoscând existența unui proces împotriva sa, s-a sustras de la procedură judiciară, renunțând în mod benevol și neechivoc la dreptul de a compărea în persoană, astfel încât acesta nu poate beneficia de rejudecarea cauzei în condițiile art.5221Cod procedură penală.

Față de cele expuse și reținând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.5221Cod procedură penală, instanța va respinge cererea de rejudecare formulată de condamnatul-petent T. V. ca inadmisibilă și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

În temeiul art.5221Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de condamnatul-petent T. V., fiul lui E. și

I., născut la data de_, CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, cu privire la dosarul nr.2920/1999 al T. ui M. .

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă condamnatul- petent la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Cu apel în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .

PREȘEDINTE

GREFIER

A. C. R.

A.

D. N.

Red.A.C.R./T.red.A.D.N._ / 3 ex.

Dosar nr._

HOT. _

În temeiul art.5221 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de condamnatul-petent T. V., fiul lui E. și

I., născut la data de_, CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, cu privire la dosarul nr.2920/1999 al T. ui M. .

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă condamnatul- petent la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Cu apel în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .

Cod operator 2618

Dosar nr._ Minută

Sent.pen.695/_

HOT. _

În temeiul art.5221Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de condamnatul-petent T. V., fiul lui E. și

I., născut la data de_, CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, cu privire la dosarul nr.2920/1999 al T. ui M. .

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă condamnatul- petent la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Cu apel în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .

R O M Â N I A cod operator 2618

  1. M.

    DOSAR NR. _

    Din _

    C Ă T R E

    PENITENCIARUL GHERLA

    Vă comunicăm alăturat, conform dispozițiilor art. 360 alin. 2 din Codul de procedură penală, copia dispozitivului sentinței penale nr. 695 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind pe condamnatul T. V. (fiul lui E. și I., născut la_, deținut în Penitenciarul GHERLA).

    PREȘEDINTE, GREFIER,

    1. C. R. A. D. N.

R O M Â N I A cod operator 2618

  1. M.

    DOSAR NR. _

    Din _

    C Ă T R E

    PENITENCIARUL GHERLA

    Vă comunicăm alăturat, conform dispozițiilor art. 360 alin. 2 din Codul de procedură penală, copia dispozitivului sentinței penale nr. 695 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, privind pe condamnatul T. V. (fiul lui E. și I., născut la_, deținut în Penitenciarul GHERLA).

    PREȘEDINTE, GREFIER,

    1. C. R. A. D. N.

Cod operator 2618

Dosar nr._ COPIE Minută

Sent.pen.695/_

HOT.

_

În temeiul art.5221Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de condamnatul-petent T. V., fiul lui E. și

I., născut la data de_, CNP 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, cu privire la dosarul nr.2920/1999 al T. ui M. .

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă condamnatul- petent la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Cu apel în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .

Pt.conf.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Sentința penală nr. 695/2013. Rejudecare după extrădare