Decizia penală nr. 3/2013. Rejudecare după extrădare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR. 3
Ședința publică de la 26 iunie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. | C. | , președinte secție penală |
: Ț. | D. | B., judecător |
: O. | I. | -M., grefier șef secție penală |
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul S. E., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, contra sentinței penale nr.191/_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar penal nr._, având ca obiect rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. E., în stare de arest, asistat de apărător ales av. Cozma A. din cadrul Baroului Satu Mare, lipsind părțile civile intimate P. P., S. DE A. S., S. C. J. DE
U. C., S. J. DE U. Z., asigurătorul intimat OTP - GARANCIA BIZTOSITO PRIN D. CLAIMS ADJUSTERS BUREAU SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Apărătorul inculpatului critică sentința atacată. Susține memoriul depus la dosarul cauzei, filele 10-14, și pentru toate motivele de fapt și de drept scrise și reiterate verbal, în esență, solicită admiterea apelului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei pe fond, inculpatul urmând să uzeze de dispozițiile art.320/1 Cpp. Susține că inculpatul a fost plecat în străinătate, din anul 2007, procedura de citare efectuându-se la domiciliul bunicilor săi cu care inculpatul nu are o legătură prea bună din cauza unor conflicte vechi de familie și care nu au avut cunoștință de locul unde se află nepotul lor. Mai arată că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.72 alin. 2 din Legea 302/2004, privind cooperarea judiciară în materie penală potrivit cărora în caz de extrădare inculpatului îi este recunoscut dreptul de a fi rejudecat la cerere. În susținerea celor arătate s-a invocat și Decizia nr. 560/_ a Î.C.C.J. Mai face referire și la dos.nr._ al Judecătoriei Satu Mare unde inculpatul, într-o speță similară, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani cu suspendare sub supraveghere. Apreciază pedeapsa de 5 ani aplicată inculpatului mult prea mare. Inculpatul nu dorește să minimalizeze, a înțeles gravitatea faptei și a urmărilor produse. Este arestat de 1 an și o lună, perioadă suficientă pentru a-și recalifica acțiunile în viitor, înțelege să achite toate despăgubirile civile, apreciază că cererea este admisibilă în principiu.
Procurorul apreciază sentința atacată legală și temeinică, cauza s-a judecat cu respectarea dreptului la apărare, inculpatul a avut apărător ales care a și uzat de
căile de atac. Inculpatul a avut o conduită procesuală culpabilă, nu și-a declarat domiciliul din Ungaria pentru a fi citat. Față de cele ce preced pune concluzii de respingerea apelului promovat în cauză ca fiind nefondat.
Inculpatul arată că din anul 1990 locuiește în Ungaria și nu a avut cunoștință de proces. Însușindu-și concluziile apărătorului său, solicită admiterea apelului și rejudecarea cauzei pe fond.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr.191/_ a Judecătoriei Z. în baza art.5221raportat la art.403 alin.3 și 404 alin.1 Cod procedură penală,s-a respins ca inadmisibilă cererea petentului S. E., fiul lui E. și E., născut la data de_ în mun. Z., jud. S., CNP 1., privind rejudecarea dosarului nr._ al Judecătoriei Z., în care a fost condamnat prin sentința penală nr. 312/_ definitivă prin Decizia penală 8/R/_ a Curții de A. C. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe petentul S. E. să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele
Prin cererea de rejudecare după extrădare înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub numărul_, petentul S. E., prin av. Cozma A., a solicitat rejudecarea cauzei înregistrată în dosarul_ al Judecătoriei Z. . În motivarea cererii, petentul arată că în dosarul a cărei rejudecare o solicită a fost condamnat la pedeapsă de 5 ani închisoare cu privare de libertate, în cursul anului 2012 a fost arestat în Spania în baza unui mandat european de arestare, a fost extrădat și în prezent se află în executarea pedepsei în Penitenciarul Satu Mare. Petentul susține că nu a avut cunoștință despre faptul că este trimis în judecată deoarece a fost plecat în străinătate, iar procedura de citare s-a efectuat la
domiciliul bunicilor acestuia cu care nu a ținut legătura. Se apreciază că prev. art. 5221C.p.p. sunt aplicabile condamnatului întrucât acesta nu a avut cunoștință de existența acestui proces, nu a participat la nici un termen de judecată și în acest fel nu s-a putut apăra pe deplin. De asemenea se arată faptul că pedeapsa aplicată este mult prea dură, iar în cazul rejudecării condamnatul ar putea beneficia de prevederile art. 3201C.p.p.
A fost acvirat dosarul_ al Judecătoriei Z. .
Analizând actele și lucrările dosarului, față de admisibilitatea cererii de rejudecare după extrădare, instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de _
, din dosar nr.741/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. E. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 312/_ a Judecătoriei Z., inculpatul S. E. a fost condamnat la pedeapsă de 6 ani închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal. Prin Decizia penală 117/_ a T. ui S. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpat și asigurător, iar prin Decizia penală 8/R/_ a Curții de A. C. a fost admis recursul inculpatului, fiind modificat
cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare cu privare de libertate.
În baza sentinței penale 312/2009 a Judecătoriei Z. definitivă la data de_ prin Decizia penală 8/R/2010 a Curții de A. C., a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 457/2009 din data de_ (f.341 din dosar 1634/2008) pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare. Întrucât din verificări a rezultat că inculpatul a plecat din țară din luna mai 2007, aflându-se pe teritoriul Ungariei (f. 366), a fost emis mandatul european de arestare nr. 5/_ (f. 357). În baza mandatului european de arestare condamnatul S. E. a fost arestat în Spania la data de_ (f. 389) fiind preluat la data de_ și încarcerat la aceeași dată la S. de reținere și arest preventiv al Direcției Generale de Poliție al Mun. București (f. 410), iar la data de_ fiind luat în evidența ANP Penitenciarul Rahova pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare în baza MEPÎ 457/2010 emis de Judecătoria Zalău (f. 421).
Dispozițiile art.5221Cod procedură penală prevăd că, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Alineatul 2 al acestui articol face trimitere la dispozițiile art.405- 408 Cod procedură penală cu privire la procedura de soluționare a cererii.
Din interpretarea dispozițiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei proceduri. În faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanța trebuie să facă verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în cauză, la existența unei extrădări sau predarea în baza unui mandat european de arestare, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența acestuia.
Așa cum rezultă din cele expuse anterior sentința penală 312/_ a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul_, a cărui rejudecare se solicită de către petent, a rămas definitivă la data de_ prin Decizia penală 8/R/2010 a Curții de A. C., condamnatul S. Ervin a fost predat autorităților române de către autoritățile din Spania în baza mandatului european de arestare nr. 5/_ în scopul executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința 312/2009 a Judecătoriei Z. . În ce privește prima condiție prevăzută de lege pentru admisibilitatea cererii de rejudecare, instanța constată în speță îndeplinirea acesteia.
În ce privește cea de a doua condiție privind judecarea și condamnarea în lipsă a inculpatului S. E., analizând actele dosarului_ al Judecătoriei Z.
, instanța reține următoarele:
În cursul urmăririi penale, petentul S. E. a fost prezent în fața organelor de cercetare penală și ascultat doar în faza actelor premergătoare, declarația acestuia din data de_ fiind depusă la dosarul de urmărire penală la fila 24. Petentul nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, motiv pentru care acesta a fost citat în repetate rânduri cu mandat de aducere de la adresa de domiciliu (f. 26, 27, 28). Potrivit proceselor verbale de executare a mandatelor de aducere, din cele relatate de bunica petentului, acesta a plecat în lună martie 2007
în Ungaria unde locuiește cu părinții, neputând fi indicată adresa unde locuiește efectiv. Fiind efectuate verificări în baza națională de date privind evidența populației, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 30 și 33 petentul a emigrat și s-a stabilit în Ungaria de la data de_ .
Petentului nu i-a putut fi adusă la cunoștință învinuirea, nu a fost audiat ca învinuit și nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, în ciuda demersurilor de căutare a acestuia. Pe tot parcursul urmăririi penale învinuitul S. E. a beneficiat de asistență juridică desemnându-și imediat după comiterea faptei ( data de_ ) apărător ales av. Hîrza I. (f. 49) . Se reține și faptul că apărătorului ales al învinuitului i s-a solicitat un punct de vedere cu privire la învinuirea adusă învinuitului S. E. și precizări privind motivul neprezentării acestuia la audieri (f. 34).
Având în vedere acestea, instanța reține că petentul a avut cunoștință de începerea unei proceduri judiciare împotriva să, imediat după audierea sa din data de_, și-a ales un apărător, iar în cursul lunii martie 2007 a plecat în Ungaria; deși la data audierii petentul era deja stabilit în Ungaria ca urmare a emigrării ( în data de_ ) nu și-a declarat adresa din Ungaria, ci adresa de domiciliu din România unde a fost și citat.
În faza de judecată inculpatul S. E. nu a fost prezent la nici un termen de judecată, instanța a făcut demersuri pentru a asigura prezența sa în fața instanței, fiind citat la adresa de domiciliu cu mandat de aducere, dar și prin afișare la consiliul local Sălățig (f. 77, 89). Și în faza de judecată, încă de la primul termen inculpatul a fost reprezentat de către același apărător ales, ca și în faza de urmărire penală (f. 68), administrarea tuturor probelor fiind făcută în prezența apărătorului ales.
Inculpatul S. E. a declarat prin apărător ales av. Hîrza I. apel împotriva sentinței penale 312/2009 a Judecătoriei Z. la data de_, precum și recurs la data de_ împotriva deciziei 117/2009 a T. ui S. .
În motivarea cererii sale petentul susține că nu a avut cunoștință de proces, nu a participat la nici un termen de judecată și că nu s-a putut apăra pe deplin. Din actele dosarului rezultă într-adevăr că nu a participat personal la nici un termen de judecată și nici nu a fost audiat după începerea urmăririi penale împotriva să, dar nu se poate reține că acesta nu a avut cunoștință de existența procesului penal pornit împotriva să, în condițiile în care a fost audiat ca făptuitor, imediat și-a angajat un apărător care să-l reprezinte în acest proces, a exercitat toate căile ordinare de atac; de asemenea prin participarea apărătorului ales atât la actele efectuate în cursul urmăririi penale cât și la fiecare termen de judecată, atât în primă instanță cât și în căile de atac nu se poate reține că nu și-a putut exercita pe deplin dreptul la apărare.
Nu este imputabil organelor judiciare faptul că inculpatul a fost citat la adresa de domiciliu, în condițiile în care aceasta este adresa declarată de petent la momentul audierii sale, petentul a ales să părăsească țara fără a comunica noua adresă, în plus nici apărătorul ales al inculpatului, în ciuda solicitărilor făcute de organele judiciare către acesta, nu a făcut cunoscută adresa la care locuiește efectiv inculpatul; prin conduita inculpatului rezultă că acesta nu a dorit să participe la judecată.
Mai mult, declarațiile inculpatului date în fața instanței cu ocazia susținerii cererii de rejudecare după extrădare, susțin această concluzie a instanței: petentul arată că a plecat din țară și nu s-a prezentat la proces întrucât a primit asigurări de la apărătorul ales că va primi o condamnare cu suspendare și că nu este necesară prezența sa la proces.
Scopul reglementarii procedurii rejudecări cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, cu respectarea în principal a dreptului sau la apărare. Din formularea textului legal rezultă însă faptul că rejudecarea cauzei nu este obligatorie prin întrunirea formală a celor două condiții - existența unei extrădări și judecare și condamnare în lipsă, fiind stipulat expres faptul că "instanța poate dispune rejudecarea cauzei". Art. 5221C.p.p. conține norme dispozitive și nu imperative pentru instanța care a judecat în primă
instanță, în sensul că aceasta va putea rejudeca cauza, ceea ce presupune o apreciere a împrejurărilor concrete, și nu se poate reține apărarea petentului făcută prin apărător ales că procedura instituită de textul de lege sus menționat este condiționată doar de cererea formulată de condamnatul extrădat ( în același sens Decizia 624/_ I. Secția penală ). În același sens sunt și dispozițiile art. 32 alin.1 din Legea 302/2004 potrivit cărora noua procedură de judecată are drept scop salvgardarea dreptului la apărare al persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva să și prin urmare nu a fost în măsură să-și facă apărările.
Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut atât în legislația internă cât și în reglementările internaționale, dar de la regulă prezenței inculpatului la soluționarea cauzei se admit și excepții atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii și mai ales dacă inculpatul are o culpă în absența sa ( cauza Poitrimol c. Franței, cauza Colozza c. Italiei ). Nici reglementările internaționale, nici cele interne nu impun de plano admiterea unei cereri de rejudecare după extrădare în cazul unei persoane condamnate în lipsă, impunându-se verificarea faptului dacă aceasta s-a sustras sau nu de la judecată, în caz contrar s-ar putea ajunge în situația de a recompensa sustragerea de la soluționarea cauzei și a da posibilitatea condamnatului de a se prevala de propria sa culpă, legitimând astfel un abuz de drept procesual.
Prin urmare, instanța va opta în sensul admiterii sau respingerii cererii de rejudecare a cauzei după extrădare în funcție de încălcarea sau nu a dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, în principal a dreptului la apărare, în funcție de acest aspect urmând a aprecia necesitatea reluării ciclurilor procesuale.
Din cele expuse mai sus instanța apreciază că modul în care s-a desfășurat procesul penal în privința inculpatului S. E. nu a adus nici o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Inculpatul avea cunoștință de existența unui proces penal pornit împotriva acestuia, apărarea i-a fost asigurată de către apărător ales, a exercitat căile de atac, în consecință în acest context petentul a cunoscut de existența procesului, dar nu a dorit să participe la procesul penal și să își exercite personal dreptul la apărare făcând acest lucru prin apărătorul ales. În aceste condiții, lipsa inculpatului la dezbateri a fost însoțită de garanții suficiente care au asigurat dreptul condamnatului la un proces echitabil în conformitate cu art. 6 din Convenție.
În condițiile în care inculpatul cunoștea de existența procesului penal dar și a condamnării, și totuși a decis să părăsească țara fără a indica locul în care se află rezultă în mod clar că lipsa inculpatului de la judecată nu a decurs din încălcarea vreunuia dintre principiile de drept procesual penal, ci exclusiv din opțiunea acestuia de a se sustrage de la judecată și de la executarea pedepsei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Mihăieș c. Franța faptul că sustragerea voluntară de la judecată într-o cauză penală nu constituie o limitare a dreptului la un proces echitabil, deoarece aceasta semnifică renunțarea la însuși dreptul de a participa la ședințele de judecată, renunțarea la dreptul de a fi ascultat de tribunal și la dreptul de a se apăra în proces. Și potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia penală nr.4713/2 august 2006, Decizia 624/_ ) nu se justifică admiterea cererii de rejudecare a condamnatului care a lipsit de la judecată și a fost condamnat în lipsă, în condițiile în care avea cunoștință de existența procedurilor penale împotriva să, a avut posibilitatea de a - și exercita dreptul la apărare și a fost reprezentat de un apărător în tot cursul procesului penal.
Așa cum s-a arătat anterior, instanța poate aprecia admisibilitatea cererii de rejudecare, fără ca textul legal să impună în orice situație în care condamnatul a fost judecat în lipsă, admiterea unei astfel de cereri. În speță inculpatul în mod conștient și voit s-a sustras de la judecată, în aceste condiții conduita procesuală culpabila a inculpatului nu poate fi invocată de acesta în susținerea cererii de rejudecare
Pentru motivele mai sus, în temeiul art.5221alin.1 și 2 Cod procedură penală, raportat la art.403 alin.3 Cod procedură penală va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentul S. E. cu privire la rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei Z. .
Asistența juridică obligatorie a condamnatului S. E. aflat în stare de detenție a fost asigurată de apărător ales cu delegație la dosar (f.6) .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, apreciind că cererea condamnatului este inadmisibilă, instanța va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. E. solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei pe fond, inculpatul urmând să uzeze de dispozițiile art.320/1 cpp.
În motivarea apelului s-a arătat ca inculpatul a fost plecat în străinătate, din anul 2007, procedura de citare efectuându-se la domiciliul bunicilor săi care nu au avut cunoștință de locul unde se afla nepotul lor.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.72 alin. 2 din Legea 302/2004, potrivit cărora în caz de extrădare inculpatului îi este recunoscut dreptul de a fi rejudecat la cerere.
În susținerea celor arătate s-a invocat și decizia 3369/_ a IICJ.
Examinând apelul declarat de către inculpat, tribunalul a reținut că este nefondat ,urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de _
, din dosar nr.741/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. E.
pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 312/_ a Judecătoriei Z., inculpatul S. E. a fost condamnat la pedeapsă de 6 ani închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal. Prin Decizia penală 117/_ a T. ui S. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpat și asigurător, iar prin Decizia penală 8/R/_ a Curții de A. C. a fost admis recursul inculpatului, fiind modificat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare cu privare de libertate.
Deși inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată, acesta a fost asistat pe toată durata soluționării cauzei de către un apărător ales, care a exercitat toate drepturile procesuale conferite de lege inculpatului.
Examinându-se dosarul de fond s-a constat că apărătorul ales al inculpatului a formulat cereri în probațiune,a depus concluzii scrise la dosarul cauzei,a exercitat calea de atac a apelului și recursului. Mai mult, prin decizia penală nr.8/R/2010 A Curții de A. C. s-a admis recursul declarat de către inculpat, s-a casat hotărârea atacată în privința cuantumului pedepsei aplicate și în rejudecarea cauzei a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
În mod corect instanța de fond a apreciat că modul în care s-a desfășurat procesul penal în privința inculpatului S. E. nu a adus nici o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Inculpatul a avut cunoștință de faptul că împotriva sa a fost începută o procedură penală, a dat o declarație la organele de urmărire penală după care a plecat în străinătate, dar și-a angajat un apărător ales care l-a reprezentat în proces și a exercitat în numele său căile de atac.
Intr-adevăr, dispozițiile art.522/1cpp prevăd posibilitatea instanței de judecată ca în cazul în care se cere extrădarea sau predarea unei persoane în baza unui mandat european, judecate și condamnate în lipsă, dar această rejudecare nefiind prevăzută în mod imperativ, ci fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. În condițiile în care inculpatul cunoștea de existența procesului penal dar și a condamnării, și totuși a decis să părăsească țara fără a indica locul în care se află rezultă în mod clar că lipsa inculpatului de la judecată nu a decurs din încălcarea vreunuia dintre principiile de drept procesual penal, ci exclusiv din opțiunea acestuia de a se sustrage de la judecată și de la executarea pedepsei,așa cum în mod corect a reținut și instanță de fond.
De asemenea,trebuie apreciat ca dispozițiile art. 522/1 C. pr. pen. nu trebuie văzute și interpretate în mod izolat în peisajul dreptului penal și procesual penal românesc, ci dimpotrivă, ea trebuie observata prin raportare la unele dintre principiile fundamentale ale dreptului. Este vorba despre principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans,potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru a se apăra în proces. Acesta este principiul de drept căruia se impune a-i fi subsumate și prevederile art. 522/1 C. pr. pen., deci și accesul
condamnatului la rejudecarea cauzei după extrădare.
În legătură cu incidenta acestui principiu, constatam că el nu este exclus nici în mod expres și nici în mod tacit de textul de lege interpretat, ci dimpotrivă, din modul în care este formulata, sensul acestei norme juridice impune respectarea principiului sus-amintit. De altfel, apreciem că ar fi ilogic a accepta, în actuala ordine juridică, accesul unei persoane condamnate la rejudecarea cauzei după extrădare, în condițiile în care pentru a obține această rejudecare s-ar folosi de propria culpa procesuală,așa cum s-a arătat anterior.
Pentru aceste considerente, s-a reținut că hotărârea pronunțată de către instanță de fond este temeinică și legală, urmând ca în baza art 379 pct.1 lit.b cpp să respingă apelul declarat de inculpat ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inc. S. E., deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.191/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul și restul părților lipsă și pronunțare cu procurorul .
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi,_ .
Președinte, Judecător, Grefier,
T. C. Ț. D. B. O. I. -M.
În concediu de odihnă semnează Președintele completului
Red.TC/IMO/_ / 3 ex.
Jud.fond: M. D. E.
| ← Sentința penală nr. 30/2013. Cerere de reabilitare | Sentința penală nr. 351/2013. Rejudecare după extrădare → |
|---|
