Decizia penală nr. 997/2013. Rejudecare după extrădare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.997/R/2013
Ședința publică din 31 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : V. | C. |
M. | R. | |
GREFIER | : M. | B. |
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. E. împotriva deciziei penale nr.3 din data de 26 iunie 2013, pronunțată în dosar nr._ al T. ui S., având ca obiect rejudecare după extrădare (art.522/1 C.pr.pen.)
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. E., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Luca M. S. și apărător ales av.Oprean Patricia I. ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, lipsă fiind partea civilă P. P., S. J. de U. Z. ,
S. de A. S., S. clinic J. de U. cluj și asigurătorul Garancia Biztosito D. Claims Adjusters Bureau SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. E., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului S. E. , apreciază că în mod greșit ambele instanțe au reținut că inculpatul avea cunoștință despre procesul penal, considerent care duce la imposibilitatea admiterii unei astfel de cereri de rejudecare după extrădare și că inculpatul a avut un apărător ales angajat în momentul în care s-a soluționat cauza în fond și apel.
Apreciază că aceste argumente sunt străine de conținutul concret al dosarului.
Susține că inculpatul a dat o singură declarație în fața organelor de poliție în timpul producerii accidentului. Este vorba de o infracțiune de ucidere din culpă ca urmare a producerii acestui accident în anul 2007. Lecturând declarația inculpatului (f.24 dosar u.p.), se poate observa că scrisul olograf nu-i aparține întrucât acesta se regăsește și la paginile următoare în declarațiile date de ceilalți martori de la data producerii accidentului, astfel că acea declarație nu îi poate fi imputată inculpatului ca temei al cunoașterii întregului proces care este declanșat împotriva sa.
Urmărirea penală este începută la aproximativ 8 luni de la data luării acelei declarații. Inculpatului nu i se poate imputa că nu a prevăzut sau că nu
a fost suficient de diligent să prevadă existența debutului unui proces penal, în condițiile în care la acea dată nu exista un dosar penal înregistrat. Pe de altă parte, la acel moment nu exista victimă, aceasta decedând după 5 luni de zile. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este cetățean maghiar, emigrant din anul 1990 în Ungaria, țară în care domiciliază.
În condițiile în care nu se face nici o adresă de către instanță de fond și apel către autoritățile maghiare, ambasadă sau serviciul de evidență a populației și nefiind citat decât la domiciliul bunicilor care de fiecare dată arată că inculpatul domiciliază în Ungaria la o adresă necunoscută, judecata continuă în lipsa inculpatului.
Solicită a se analiza semnăturile de la f.49 și 24, apreciind că acestea nu seamănă sub nici o formă.
Susține că inculpatul a avut apărător ale din momentul când a fost soluționată cauza pe fond și în apel. Luând legătura cu apărătorul inculpatului i s-au comunicat contractele de asistență încheiate cu mama inculpatului. Luând legătura cu mama inculpatului, aceasta i-a adus la cunoștință că i se părea normal să îi angajeze un apărător ales fiului său, fără ca inculpatului să-i comunice acest aspect.
Solicită a se avea în vedere că din actele depuse la dosar nu reiese că inculpatul avea cunoștință despre derularea acestui proces și pe cale de consecință a se dispune admiterea recursului, admiterea cererii de rejudecare după extrădare și a se dispune punerea în libertate a inculpatului, suspendarea executării pedepsei până la momentul în care va fi judecată cauza la instanța de fond cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale impuse de lege.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală pentru considerentele arătate în cuprinsul motivării care reprezintă o interpretare corectă a sensul disp.art.522 al.1 C.pr.pen.
Consideră că sintagma din acest text de lege referitor la posibilitatea instanței de a dispune rejudecarea după extrădare în astfel de cauze, se referă la ipotezele în care se constată din probațiunea scriptică relevantă și legal administrată la dosarul cauzei, că procesul penal cu soluție definitivă, înainte de extrădare derulat în lipsa persoanei extrădate sau predate, este afectat de aspecte obiective sau subiective care au relevanță din perspectiva unui exercițiu a dreptului la apărare al persoanei inculpate.
Prin urmare, conform dispozițiilor legale în vigoare trebuie să se constate în orice fel că din aceste considerente inculpatul nu și-a putut formula datorită lipsei sale o apărare pertinentă, lipsă care poate fi suplinită în urma rejudecării. Consideră că acest principiu corect arătat de instanță în motivare a fost verificat prin prisma probațiunii administrate și nu se relevă elemente care să ducă la concluzia că inculpatul nu a putut să beneficieze de garanțiile
procesuale prevăzute de normele legale în vigoare.
Apreciază că din dosarul cauzei rezultă elemente obiective legate de aplicarea art.177 al.3 C.pr.pen., respectiv că s-a făcut o dovadă cu privire la existența unui domiciliu al inculpatului pe teritoriul statului român, s-au făcut verificări conforme cu disp.art.177 al.1,2 și urm.C.pr.pen., în ceea ce privește posibilitatea de găsire și aducere a inculpatului la dispoziția organelor de urmărire penală și, în final, la dispoziția instanței iar aceste demersuri s-au soldat cu o concluzie certă și expresă în sensul că inculpatul nu se află pe teritoriul României ci la o locație necunoscută pe teritoriul Republicii Ungaria.
Este neîndoios că instanțele de judecată care au dat soluția în cauză s-au preocupat procedural de efectuarea demersurilor necesare chemării
inculpatului în fața autorității conform dispozițiilor legale.
In speță, apărătorul ales al inculpatului a făcut precizarea că nu cunoaște adresa inculpatului și nu are cum să o comunice.
Pe de altă parte, sintagma inculpatul s-a sustras de la judecată, este o sintagmă formală folosită în situațiile în care inculpatul lipsește din orice motiv sau se dovedește că are o culpă în neprezentare, însă, în cauză legea română permite reprezentarea inculpatului deplină de către persoana împuternicită, astfel că drepturile procedurale și procesuale s-au realizat prin prezența reprezentantului legal.
Celelalte aspecte relevate de apărare legate de demersurile procesuale și intenția reală a diverselor persoane cu privire la angajarea apărătorului sunt neavenite întrucât ele nu pot fi susținute fiind simple afirmații.
In consecință, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate ca fiind temeinică și legală.
Apărătorul ales al inculpatului S. E., în replică, raportat la dreptul la apărare, arată că hotărârea de condamnare s-a bazat în totalitate pe susținerea sustragerii inculpatului, însă acesta nu a avut cunoștință despre acest proces.
Inculpatul S. E., având ultimul cuvânt, arată că din anul 1993 se află în Ungaria și foarte rar a venit în România. Susține că după accident, bunicii său au fost supărați și nu au ținut legătura. De asemenea, arată că nu a primit în Ungaria nici o citație.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.191/_ a Judecătoriei Z., în baza art.5221raportat la art.403 alin.3 și 404 alin.1 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea petentului S. E., fiul lui E. și E., născut la data de_ în mun. Z., jud. S., CNP 1., privind rejudecarea dosarului nr._ al Judecătoriei Z., în care a fost condamnat prin sentința penală nr. 312/_ definitivă prin Decizia penală 8/R/_ a Curții de Apel C. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe petentul S. E. să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de rejudecare după extrădare înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub numărul_, petentul S. E., prin av. Cozma A.
, a solicitat rejudecarea cauzei înregistrată în dosarul_ al Judecătoriei
Z. . În motivarea cererii, petentul arată că în dosarul a cărei rejudecare o solicită a fost condamnat la pedeapsă de 5 ani închisoare cu privare de libertate, în cursul anului 2012 a fost arestat în Spania în baza unui mandat european de arestare, a fost extrădat și în prezent se află în executarea pedepsei în Penitenciarul Satu Mare. Petentul susține că nu a avut cunoștință despre faptul că este trimis în judecată deoarece a fost plecat în străinătate, iar procedura de citare s-a efectuat la domiciliul bunicilor acestuia cu care nu a ținut legătura. Se apreciază că prev. art. 5221C.p.p. sunt aplicabile condamnatului întrucât acesta nu a avut cunoștință de existența acestui proces, nu a participat la nici un termen de judecată și în acest fel nu s-a putut apăra pe deplin. De asemenea se arată faptul că pedeapsa aplicată este mult prea dură, iar în cazul rejudecării condamnatul ar putea beneficia de prevederile art. 3201C.p.p.
A fost acvirat dosarul_ al Judecătoriei Z. .
Analizând actele și lucrările dosarului, față de admisibilitatea cererii de rejudecare după extrădare, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_, din dosar nr.741/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău
s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. E. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 312/_ a Judecătoriei Z., inculpatul S. E. a fost condamnat la pedeapsă de 6 ani închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal. Prin Decizia penală 117/_ a T. ui S. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpat și asigurător, iar prin Decizia penală 8/R/_ a Curții de Apel C. a fost admis recursul inculpatului, fiind modificat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare cu privare de libertate.
În baza sentinței penale nr. 312/2009 a Judecătoriei Z. definitivă la data de_ prin Decizia penală 8/R/2010 a Curții de Apel C., a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 457/2009 din data de_ (f.341 din dosar 1634/2008) pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare. Întrucât din verificări a rezultat că inculpatul a plecat din țară din luna mai 2007, aflându-se pe teritoriul Ungariei (f.366), a fost emis mandatul european de arestare nr.5/_ (f.357). În baza mandatului european de arestare condamnatul S. E. a fost arestat în Spania la data de_ (f.389) fiind preluat la data de_ și încarcerat la aceeași dată la S. de reținere și arest preventiv al Direcției Generale de Poliție al Mun. București (f.410), iar la data de_ fiind luat în evidența ANP Penitenciarul Rahova pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare în baza MEPÎ 457/2010 emis de Judecătoria Zalău (f. 421).
Dispozițiile art.5221Cod procedură penală prevăd că, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Alineatul 2 al acestui articol face trimitere la dispozițiile art.405-408 Cod procedură penală cu privire la procedura de soluționare a cererii.
Din interpretarea dispozițiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei proceduri. În faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanța trebuie să facă verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în cauză, la existența unei extrădări sau predarea în baza unui mandat european de arestare, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența acestuia.
Așa cum rezultă din cele expuse anterior, sentința penală 312/_ a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul_, a cărui rejudecare se solicită de către petent, a rămas definitivă la data de_ prin Decizia penală 8/R/2010 a Curții de Apel C., condamnatul S. Ervin a fost predat autorităților române de către autoritățile din Spania în baza mandatului european de arestare nr. 5/_ în scopul executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința 312/2009 a Judecătoriei Z. . În ce privește prima condiție prevăzută de lege pentru admisibilitatea cererii de rejudecare, instanța a constatat în speță îndeplinirea acesteia.
În ce privește cea de a doua condiție privind judecarea și condamnarea în lipsă a inculpatului S. E., analizând actele dosarului_ al Judecătoriei Z., instanța a reținut următoarele:
În cursul urmăririi penale, petentul S. E. a fost prezent în fața organelor de cercetare penală și ascultat doar în faza actelor premergătoare,
declarația acestuia din data de_ fiind depusă la dosarul de urmărire penală la fila 24. Petentul nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, motiv pentru care acesta a fost citat în repetate rânduri cu mandat de aducere de la adresa de domiciliu (f. 26, 27, 28). Potrivit proceselor verbale de executare a mandatelor de aducere, din cele relatate de bunica petentului, acesta a plecat în lună martie 2007 în Ungaria unde locuiește cu părinții, neputând fi indicată adresa unde locuiește efectiv. Fiind efectuate verificări în baza națională de date privind evidența populației, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 30 și 33 petentul a emigrat și s-a stabilit în Ungaria de la data de_ .
Petentului nu i-a putut fi adusă la cunoștință învinuirea, nu a fost audiat ca învinuit și nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, în ciuda demersurilor de căutare a acestuia. Pe tot parcursul urmăririi penale învinuitul
S. E. a beneficiat de asistență juridică desemnându-și imediat după comiterea faptei (data de_ ) apărător ales av. Hîrza I. (f.49). Se reține și faptul că apărătorului ales al învinuitului i s-a solicitat un punct de vedere cu privire la învinuirea adusă învinuitului S. E. și precizări privind motivul neprezentării acestuia la audieri (f. 34).
Având în vedere acestea, instanța a reținut că petentul a avut cunoștință de începerea unei proceduri judiciare împotriva să, imediat după audierea sa din data de_, și-a ales un apărător, iar în cursul lunii martie 2007 a plecat în Ungaria; deși la data audierii petentul era deja stabilit în Ungaria ca urmare a emigrării ( în data de_ ) nu și-a declarat adresa din Ungaria, ci adresa de domiciliu din România unde a fost și citat.
În faza de judecată inculpatul S. E. nu a fost prezent la nici un termen de judecată, instanța a făcut demersuri pentru a asigura prezența sa în fața instanței, fiind citat la adresa de domiciliu cu mandat de aducere, dar și prin afișare la consiliul local Sălățig (f.77, 89). Și în faza de judecată, încă de la primul termen inculpatul a fost reprezentat de către același apărător ales, ca și în faza de urmărire penală (f.68), administrarea tuturor probelor fiind făcută în prezența apărătorului ales.
Inculpatul S. E. a declarat prin apărător ales av. Hîrza I. apel împotriva sentinței penale 312/2009 a Judecătoriei Z. la data de_, precum și recurs la data de_ împotriva deciziei 117/2009 a T. ui S.
.
În motivarea cererii sale, petentul susține că nu a avut cunoștință de proces, nu a participat la nici un termen de judecată și că nu s-a putut apăra pe deplin. Din actele dosarului rezultă într-adevăr că nu a participat personal la nici un termen de judecată și nici nu a fost audiat după începerea urmăririi penale împotriva să, dar nu se poate reține că acesta nu a avut cunoștință de existența procesului penal pornit împotriva să, în condițiile în care a fost audiat ca făptuitor, imediat și-a angajat un apărător care să-l reprezinte în acest proces, a exercitat toate căile ordinare de atac; de asemenea prin participarea apărătorului ales atât la actele efectuate în cursul urmăririi penale cât și la fiecare termen de judecată, atât în primă instanță cât și în căile de atac nu se poate reține că nu și-a putut exercita pe deplin dreptul la apărare.
Nu este imputabil organelor judiciare faptul că inculpatul a fost citat la adresa de domiciliu, în condițiile în care aceasta este adresa declarată de petent la momentul audierii sale, petentul a ales să părăsească țara fără a comunica noua adresă, în plus nici apărătorul ales al inculpatului, în ciuda solicitărilor făcute de organele judiciare către acesta, nu a făcut cunoscută adresa la care locuiește efectiv inculpatul; prin conduita inculpatului rezultă că acesta nu a dorit să participe la judecată.
Mai mult, declarațiile inculpatului date în fața instanței cu ocazia susținerii cererii de rejudecare după extrădare, susțin această concluzie a instanței: petentul arată că a plecat din țară și nu s-a prezentat la proces întrucât a primit asigurări de la apărătorul ales că va primi o condamnare cu suspendare și că nu este necesară prezența sa la proces.
Scopul reglementarii procedurii rejudecări cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, cu respectarea în principal a dreptului sau la apărare. Din formularea textului legal rezultă însă faptul că rejudecarea cauzei nu este obligatorie prin întrunirea formală a celor două condiții - existența unei extrădări și judecare și condamnare în lipsă, fiind stipulat expres faptul că "instanța poate dispune rejudecarea cauzei". Art. 5221C.p.p. conține norme dispozitive și nu imperative pentru instanța care a judecat în primă instanță, în sensul că aceasta va putea rejudeca cauza, ceea ce presupune o apreciere a împrejurărilor concrete, și nu se poate reține apărarea petentului făcută prin apărător ales că procedura instituită de textul de lege sus menționat este condiționată doar de cererea formulată de condamnatul extrădat (în același sens Decizia 624/_ I. Secția penală ). În același sens sunt și dispozițiile art. 32 alin.1 din Legea 302/2004 potrivit cărora noua procedură de judecată are drept scop salvgardarea dreptului la apărare al persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva să și prin urmare nu a fost în măsură să-și facă apărările.
Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut atât în legislația internă cât și în reglementările internaționale, dar de la regulă
prezenței inculpatului la soluționarea cauzei se admit și excepții atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii și mai ales dacă inculpatul are o culpă în absența sa (cauza Poitrimol c. Franței, cauza Colozza c. Italiei). Nici reglementările internaționale, nici cele interne nu impun de plano admiterea unei cereri de rejudecare după extrădare în cazul unei persoane condamnate în lipsă, impunându-se verificarea faptului dacă aceasta s-a sustras sau nu de la judecată, în caz contrar s-ar putea ajunge în situația de a recompensa sustragerea de la soluționarea cauzei și a da posibilitatea condamnatului de a se prevala de propria sa culpă, legitimând astfel un abuz de drept procesual.
Prin urmare, instanța va opta în sensul admiterii sau respingerii cererii de rejudecare a cauzei după extrădare în funcție de încălcarea sau nu a dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, în principal a dreptului la apărare, în funcție de acest aspect urmând a aprecia necesitatea reluării ciclurilor procesuale.
Din cele expuse mai sus instanța a apreciat că modul în care s-a desfășurat procesul penal în privința inculpatului S. E. nu a adus nici o
încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Inculpatul avea cunoștință de existența unui proces penal pornit împotriva acestuia, apărarea i-a fost asigurată de către apărător ales, a exercitat căile de atac, în consecință în acest context petentul a cunoscut de existența procesului, dar nu a dorit să participe la procesul penal și să își exercite personal dreptul la apărare făcând acest lucru prin apărătorul ales. În aceste condiții, lipsa inculpatului la dezbateri a fost însoțită de garanții suficiente care au asigurat dreptul condamnatului la un proces echitabil în conformitate cu art. 6 din Convenție.
În condițiile în care inculpatul cunoștea de existența procesului penal dar și a condamnării, și totuși a decis să părăsească țara fără a indica locul în care
se află rezultă în mod clar că lipsa inculpatului de la judecată nu a decurs din încălcarea vreunuia dintre principiile de drept procesual penal, ci exclusiv din
opțiunea acestuia de a se sustrage de la judecată și de la executarea pedepsei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Mihăieș c.
Franța faptul că sustragerea voluntară de la judecată într-o cauză penală nu constituie o limitare a dreptului la un proces echitabil, deoarece aceasta semnifică renunțarea la însuși dreptul de a participa la ședințele de judecată, renunțarea la dreptul de a fi ascultat de tribunal și la dreptul de a se apăra în proces. Și potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de C. și Justiție (decizia penală nr.4713/2 august 2006, Decizia 624/_ ) nu se justifică admiterea cererii de rejudecare a condamnatului care a lipsit de la judecată și a fost condamnat în lipsă, în condițiile în care avea cunoștință de existența procedurilor penale împotriva să, a avut posibilitatea de a -și exercita dreptul la apărare și a fost reprezentat de un apărător în tot cursul procesului penal.
Așa cum s-a arătat anterior, instanța poate aprecia admisibilitatea cererii de rejudecare, fără ca textul legal să impună în orice situație în care condamnatul a fost judecat în lipsă, admiterea unei astfel de cereri. În speță inculpatul în mod conștient și voit s-a sustras de la judecată, în aceste condiții conduita procesuală culpabila a inculpatului nu poate fi invocată de acesta în susținerea cererii de rejudecare
Pentru motivele mai sus, în temeiul art.5221alin.1 și 2 Cod procedură penală, raportat la art.403 alin.3 Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul S. E. cu privire la rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei Z. .
Asistența juridică obligatorie a condamnatului S. E. aflat în stare de detenție a fost asigurată de apărător ales cu delegație la dosar (f.6) .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, apreciind că cererea condamnatului este inadmisibilă, instanța a dispune obligarea acestuia la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S. E. solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei pe fond, inculpatul urmând să uzeze de dispozițiile art.320/1 cpp.
În motivarea apelului s-a arătat ca inculpatul a fost plecat în străinătate, din anul 2007, procedura de citare efectuându-se la domiciliul bunicilor săi care nu au avut cunoștință de locul unde se afla nepotul lor.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.72 alin. 2 din Legea 302/2004, potrivit cărora în caz de extrădare inculpatului îi este recunoscut dreptul de a fi rejudecat la cerere.
În susținerea celor arătate s-a invocat și decizia 3369/_ a IICJ.
Prin decizia penală nr. 3 din data de 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inc. S. E., deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.191/_ a Judecătoriei Z., iar inculpatul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Examinând apelul declarat de către inculpat, tribunalul a reținut că este nefondat și l-a respins pentru următoarele considerente.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_, din dosar nr.741/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. E. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 312/_ a Judecătoriei Z., inculpatul S.
E. a fost condamnat la pedeapsă de 6 ani închisoare cu privare de libertate
pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal. Prin Decizia penală 117/_ a T. ui S. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpat și asigurător, iar prin Decizia penală 8/R/_ a Curții de Apel C. a fost admis recursul inculpatului, fiind modificat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare cu privare de libertate.
Deși inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată, acesta a fost asistat pe toată durata soluționării cauzei de către un apărător ales, care a exercitat toate drepturile procesuale conferite de lege inculpatului.
Examinându-se dosarul de fond s-a constat că apărătorul ales al inculpatului a formulat cereri în probațiune,a depus concluzii scrise la dosarul cauzei, a exercitat calea de atac a apelului și recursului. Mai mult, prin decizia penală nr.8/R/2010 A Curții de Apel C. s-a admis recursul declarat de către inculpat, s-a casat hotărârea atacată în privința cuantumului pedepsei aplicate și în rejudecarea cauzei a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
În mod corect instanța de fond a apreciat că modul în care s-a desfășurat procesul penal în privința inculpatului S. E. nu a adus nici o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Inculpatul a avut cunoștință de faptul că împotriva sa a fost începută o procedură penală, a dat o declarație la organele de urmărire penală după care a plecat în străinătate, dar și-a angajat un apărător ales care l-a reprezentat în proces și a exercitat în numele său căile de atac.
Intr-adevăr, dispozițiile art.522/1cpp prevăd posibilitatea instanței de judecată ca în cazul în care se cere extrădarea sau predarea unei persoane în baza unui mandat european, judecate și condamnate în lipsă, dar această rejudecare nefiind prevăzută în mod imperativ, ci fiind lăsată la aprecierea
instanței, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. În condițiile în care inculpatul cunoștea de existența procesului penal, dar și a condamnării, și totuși a decis să părăsească țara fără a indica locul în care se află rezultă în mod clar că lipsa inculpatului de la judecată nu a decurs din încălcarea vreunuia dintre principiile de drept procesual penal, ci exclusiv din opțiunea acestuia de a se sustrage de la judecată și de la executarea pedepsei, așa cum în mod corect a reținut și instanță de fond.
De asemenea, s-a apreciat ca dispozițiile art. 522/1 C. pr. pen. nu trebuie văzute și interpretate în mod izolat în peisajul dreptului penal și procesual penal românesc, ci dimpotrivă, ea trebuie observata prin raportare la unele dintre principiile fundamentale ale dreptului. Este vorba despre principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru a se apăra în proces.
Acesta este principiul de drept căruia se impune a-i fi subsumate și prevederile art. 522/1 C.pr.pen., deci și accesul condamnatului la rejudecarea cauzei după extrădare.
În legătură cu incidenta acestui principiu, tribunalul a constatat că el nu este exclus nici în mod expres și nici în mod tacit de textul de lege interpretat, ci dimpotrivă, din modul în care este formulata, sensul acestei norme juridice impune respectarea principiului sus-amintit. De altfel, tribunalul a apreciat că ar fi ilogic a accepta, în actuala ordine juridică, accesul unei persoane condamnate la rejudecarea cauzei după extrădare, în condițiile în care pentru a
obține această rejudecare s-ar folosi de propria culpa procesuală, așa cum s-a arătat anterior.
Pentru aceste considerente, s-a reținut că hotărârea pronunțată de către instanță de fond este temeinică și legală, astfel că în baza art. 379 pct.1 lit.b C.pr.penală, tribunalul a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul S. E. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, admiterea cererii de rejudecare după extrădare și a se dispune punerea în libertate a inculpatului, precum și suspendarea executării pedepsei până la momentul în care va fi judecată cauza la instanța de fond cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale impuse de lege.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din_ s- a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. E. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, reținându-se că în data de_, fiind sub influența băuturilor alcoolice și conducând cu viteză excesivă pe drumurile publice, a pierdut controlul volanului și a provocat un accident rutier în urma căruia victima P. a decedat.
În cursul urmăririi penale, la data de_, inculpatului i-a fost luată o primă declarație consemnată în procesul-verbal existent la dosar (f.24 d.u.p.). Ulterior, atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul judecății derulată în fața instanței de fond și în calea de atac a apelului, inculpatul nu s-a prezentat, deși a fost citat în repetate rânduri cu mandat de aducere, iar din cuprinsul proceselor-verbale de executare a acestor mandate rezultă că era plecat din luna martie 2007 în Ungaria.
Deși la data audierii inculpatului în faza actelor premergătoare, acesta era deja stabilit în Ungaria, ca urmare a emigrării, acesta nu și-a declarat adresa din Ungaria, ci adresa din România, unde a și fost citat. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 177 C.pr.penală, obligația de a încunoștința organul de urmărire penală ori instanța de judecată despre eventuala schimbare a adresei îi revine învinuitului ori inculpatului.
În faza de judecată, inculpatul a fost reprezentat încă de la primul termen de judecată de același apărător ales, administrarea probelor fiind făcută în prezența acestuia. Același apărător ales a declarat apel, apoi recurs în cauză.
În mod corect s-a apreciat atât de instanța de fond cât și de instanța de apel că inculpatul a beneficiat de un proces echitabil, în conformitate cu prev. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care acesta a avut cunoștință de împrejurarea că în cauză s-a demarat o procedură penală, iar după o primă declarație formulată în cursul actelor premergătoare, acesta a părăsit țara. Se reține, de asemenea, că inculpatul a avut un apărător ales care l-a reprezentat și a exercitat căile de atac, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că acest apărător ales a fost angajat de mama inculpatului.
În consecință, în mod corect s-a reținut că în cauză nu sunt incidente prev. art. 5221C.pr.penală, sens în care, având în vedere și prev. art. 38515pct.
1 lit. b C.pr.penală, recursul declarat în cauză se va respinge ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, va fi obligat condamnatul recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul S. E., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.3 din 26 iunie 2013 a T. ui S. .
Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.Luca M. S. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 31 iulie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
M. B. | V. | C. | M. | R. |
GREFIER,
M. B.
Red.M.B./_ .
Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: M. D.E. .
Jud.apel: Tomșa C.; Țăran D.Brăduța.
| ← Decizia penală nr. 450/2013. Rejudecare după extrădare | Sentința penală nr. 695/2013. Rejudecare după extrădare → |
|---|
