Decizia penală nr. 342/2013. Vătămare corporală din culpă
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 342/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : L. | H. | , judecător |
JUDECĂTORI | : I. | M. | |
: C. | I. | ||
GREFIER | : A. | B. | H. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - S.
DOBRESCU
S-au luat spre pronunțare soluția privind recursurile formulate de către inculpatul V.
C. N. și partea civilă C. R. E. împotriva sentinței penale nr.855 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2229/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 26 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. La termenul din 26 februarie 2013 s-a amânat pronunțarea pentru data de 04 martie 2013, când s-a amânat din nou pronunțarea pentru data de 12 martie 2013.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 855 din_, pronunțată în dosarul nr._ A Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost condamnat inculpatul V. C. N. - fiul lui Ion și E., născut la data de_ în loc. Târgu Jiu, jud. Gorj, domiciliat în T., A. F.C. R. nr.13, ap.14, jud. Timiș, CNP 1., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala grava din culpa, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 184 alin. 2 si 4 C.penal, la o pedeapsa de: 3 ani inchisoare.
S-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a Cod penal, conform art. 71 C.penal.
Potrivit art. 861C.penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 862C.penal s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani, termen care se adaugă cuantumului pedepsei aplicate, rezultând un termen de încercare de 6 ani.
Instituie masurile de supraveghere prevăzute de art. 863alin. 1 C.penal.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:
sã se prezinte, la datele fixate, la judecãtorul desemnat cu supravegherea lor sau la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare socialã a infractorilor;
sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;
sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
S-a stabilit ca organ de supraveghere, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
De asemenea in baza art. 863alin. 2 lit.e C.penal s-a instituit in sarcina inculpatului si obligatia de a nu conduce nici un vehicul, pe durata termenului de incercare.
Conform art. 864 C.penal, s-a atras atentia inculpatului asupra cazurilor de
revocare prevazute de art. 83 si art. 84 C.penal.
In baza art. 14, art.346 Cod pr. penala, art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata daunelor materiale de 24223,58 lei si 7618,85 Euro, sau echivalentul in lei si a daunelor morale de 200.000 Euro sau echivalentul in lei, in favoarea partii civile C. R.
E. .
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 Euro sau echivalentul in lei, reprezentand renta lunara in favoarea partii civile C. R. E., de la data producerii accidentului.
S-a respins restul pretențiilor civile.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile in suma de 3200,78 lei, catre
S. C. de U. B. A. din B., S. B. nr. 12, suma de 2951 lei despăgubiri civile catre S. B. si de R. T. din localitatea C., str. V. C. nr. 34-40, jud. C. .
S-a constatat ca SC asigurare REASIGURARE ONIASIG SA SUCURSALA
TIMIS cu sediul in T. str. Take I. nr. 53, jud. Timis, are calitatea de asigurator de raspundere civila in cauza.
În baza art. 193 C.pr.penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.500 lei cheltuieli de judecata in favoarea partii civile C. R. E., reprezentand onorariu avocatial.
În baza art.191 Cod pr. penala, a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2229/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu inculpatul V. C. N. a fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.pen.
Prin încheierea nr. 959 din 12 mai 2009 dosar nr._ I. Curte de C. si Justitie, sectia penala, a admis cererea de stramutare formulate de catre petitionara C.
R. E., stabilind ca prima instanta Judecatoria Cluj Napoca. Inculpatul a fost cercetat in stare de libertate.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
La data de_, înculpatul V. C. N. se deplasa cu autoturismul marca Mercedez -Benz C200, cu numarul de inmatriculare_, pe DN 67 D, direcția Tg-Jiu - Tismana, având ca pasageri pe locul din dreapta față pe partea vătămată C. I. A.
, precum și pe martora C. R. E., care ocupa locul din dreapta spate al autovehiculului.
Din declarațiile pasagerilor C. I. A. și C. R. E. a rezultat că înculpatul a condus autovehiculul cu viteză excesivă, efectuând mai multe depășiri periculoase, din declaratiile martorei Cotusman I. A., fosta C., fila nr. 335, sora partii vatamate, inculpatul ruland cu aproximativ 150 km/h.
Din cauza vitezei excesive, la un moment dat, pe raza localității Răcniți, într-o curbă deosebit de periculoasă semnalizata corespunzator, autoturismul condus de înculpat a intrat în balans, fiind în pericol de a părăsi carosabilul. Desi partea vătămată C. R. E.
, cât și sora sa l-au rugat pe înculpat să reducă viteza, acesta a continuat să conducă cu viteză excesivă, susținând că autoturismul este nou si are sisteme de siguranță, care permit rularea fara probleme. In ciuda protestelor pasagerelor inculpatul a continuat sa conduca cu viteza dand muzica mai tare. Ajungând în zona pădurii Dumbrava, de pe DN 67 D, km 25+ 300 m, intr-o curbă deosebit de periculoasă, semnalizată corespunzător, înculpatul a pătruns cu o viteză neadecvata conditiilor de drum, a parasit partea carosabila si a intrat in coliziune cu malul de pamant situat pe sensul opus de mers rasturnandu-se. Autovehicolul a intrat in impact in zona aripii spate stanga si cu un indicator rutier. Ambele pasagere au suferit leziuni, astfel partea vătămată C. R. E. suferit leziuni traumatice care s-au prods în condițiile accidentului necesitând pentru vindecare un număr de 90-100 zile îngrijiri medicale, acestea au pus în primejdie viața victimei care are o infirmitate fizică postraumatică permanentă, așa cum rezultă din Raportul de expertiză medico-legală nr. A5/13531/2006 întocmit de INML Mina Minovici
B. . Si martora C. I. A. a suferit leziuni traumatice care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale și care nu au pus în primejdie viața victimei așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 487/_ eliberat de IML Gorj.
Pe parcursul cercetărilor, atata in timpul urmaririi penale cat si in timpul cerectarii judecatoresti, inculpatul a declarat ca accidentul de circulație s-a datorat unei defecțiuni tehnice constând în ruperea brațului de la roata dreaptă spate, care a tăcut imposibil controlul autovehiculului, cu consecinta iesirii de pe acostament. Cu ocazia cercetării la fața locului a fost identificată o urmă de frecare care pornește de la o distanță de 8,40 m de indicatorul "curbă deosebit de periculoasa ,, montat pe sensul de mers Tg-Jiu - Tismana, care continuă până în șanțul pluvial pe sensul de mers Tismana - Tg-Jiu, până la indicatorul de presemnalizare, "curbă deosebit de periculoasa ,,. Totodata în afara părții carosabile, pe sensul de mers indicat s-au observat 3 urme de târâre (răvășire a solului) pe o distanta de 11,6 m, 12 m și respectiv 16 m.
In raportul de expertiză tehnică întocmit de experții Maier A. Zbihlei Alexandru și Corici G. intocmit in faza de urmarire penala, se arata ca in fazele premergatoare producerii accidentului viteza de de deplasare a autovehiculului marca Mercedes Benz C 200 era de aproximativ 100-155 km/h. starea de pericol a fost creata de inculpat care nu a redus viteza autotuvehicolului inainte de a pătrunde într-o curbă deosebit de periculoasă, iar accidentul nu s-a produs ca urmare a unei defecțiuni tehnice.
Potrivit raportului de expertiza criminalistica nr. 282/_ si numarul 204/din _
, ale LIEC Bunuresti si INEC B., a rezultat ca desprinderea bratului inferior al rotii dreapta spate s-a produs pe parcursul deplasarii autovehicolului prin sant sau la rasturnarea acestuia pe partea dreapta. Se concluzitioneaza ca acele urme au fost uletrioare impactului cu malul de pamant neretinandu-se existenta unei legaturi de cauzalitate intre desprinderea bratului si parasirea de catre autoturism a partii carosabile. In rapoartele de expertiza criminalistica se arata ca urmele sunt de derapare.
In timpul cercetarii judecatoresti s-a intocmit Raportul de expertiza criminalistica nr.
96 din 26 mai 2011, supliment la raportul nr. 204/2008 care concluzioneaza ca urma constatata pe carosabil nu a fost creata de bratul inferior al rotii dreapta spate al autoturismului ci probabil de una din rotile din dreapta masinii, desprinderea bratului producandu-se pe parcursul deplasarii vehicolului prin sant sau la rasturnarea acestuia, iar la crearea urmelor de frecare este ulterioara impactului.
Potrivit rapoartelor de expertiză criminalistică întocmite în cauză rezulta ca desprinderea brațului inferior de la roata dreapta spate din suportul caroserie nu a fost cauza care a condus la ieșirea autoturismului din carosabil, ci o consecință a evenimentului rutier, desprinderea brațului fiind ulterioară impactului autovehiculului cu malul de pământ.
Instanța a considerat ca nu pot fi reținute concluziile expertului parte ales de către inculpat, în sensul că desprinderea brațului drept a punții spate s-ar datora unor defecțiuni
sau uzuri apărute în timp și că acest fapt a afect manevrabilitatea autovehiculului, deoarece nu au nici o justificare in plan tehnic in raport cu celelalte opinii efectuate de expertii numiti in cauza. De altfel este greu de acceptat ca la un autovehicol aproape nou la data producerii accidentului, dintr-o clasa auto superioara, se desprind ca urmare a uzurii la scurt timp dupa punerea in circulatie si in raport cu numarul de km parcursi elementele de prindere ale rotilor.
Instanța a apreciat ca față de considerentele expuse mai sus, in raport cu depozitiile martorilor, a partilor si a lucrarilor tehnice de specialitate, rezulta în mod cert că accidentul s-a produs datorită neadaptării vitezei autovehiculului la condițiile de drum, înculpatul patrunzand într-o curbă deosebit de periculoasă cu o viteză excesivă, pierzând controlul masinii.
Instanța a considerat ca inculpatul a încălcat dispozitiile art. 123 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în sensul că inafara localitatii conducătorul de autovehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 50 km/h în curbe deosebit de periculoase, semnalizate corespunzator si unde vizibilitatea este mai mică de 50 m.
Instanța a retinut concluziile raportului de expertiza intocmit de cei trei experți Maier
A., Zbihlei Alexandru și Corici G. din care rezultă că anterior pătrunderii în curba deosebit de periculoasă, înculpatul se deplasa cu o viteză cuprinsa între 100 și 155 km/h, limitele de viteză menționate fiind calculate în funcție de acționarea sau nu a sistemului de frânare de către inculpat, aceasta viteza de deplasare fiind mentionata si de martora C.
I. A. si de partea vatamata.
Chiar și expertul parte propus de inculpate a concluzionat că în momentele premergătoare impactului, viteza autoturismului era de 65-68 km/h, deci peste limita de 50 km/h impusa de regulament, iar la patrunderea in curba viteza era sub 91 km/h, deci nu de 50 km/h sau mai mica.
Partea vatamata C. R. E. a formulat pretentii civile pentru suma de 500.000 Euro daune materiale si 4000.000 Euro daune morale, in susținerea pretențiilor civile depunând in mod repetat o serie de acte. Partea vătămata a solicitat de asemenea stabilirea unei rente lunare.
În cauza au mai solicitat despăgubiri civile in suma de 3200,78 lei, S. C. de
B. A. din B., S. B. nr. 12, si 2951 lei despăgubiri civile S. B. si de R. T. din localitatea C., str. V. C. nr. 34-40, jud. C. .
Starea de fapt prezentata rezulta din probele si mijloacele de proba administrate atat in timpul urmaririi penale cat si in timpul cercetarii judecătorești, respectiv:
proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică.
declarațiile învinuitului, respective ale inculpatului.
declarațiile părții vătămate;
declarațiile martorilor.
certificate medico-legale.
raport de nouă expertiză medico-Iegală.
raport de expertiză tehnică auto.
rapoarte de expertiză criminalistică.
Fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă la prezentarea starii de fapt, constand in producerea unui accident de circulație din culpă și care a pus în primejdie viata victimei
R. E. cu rezultanta unei infirmitati fizice permanente întrunește elementele constitutive ale infractiunii de vătămare corporala din culpă, fapta prevazuta si pedepsita de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Instanța a retinut vinovatia inculpatului si tinand seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevazuta de art. 72 C.penal, il va condamna pe inculpatul Vulte C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala grava din culpa,
fapta prevăzuta si pedepsita de art. 184 alin. 2 si 4 C.penal, la o pedeapsa de: 3 aniinchisoare
Instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a Cod penal, conform art. 71 C.penal.
Potrivit art. 861C.penal instanța a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, apreciind ca cu toata poziția de nerecunoastere a faptei de catre inculpat, datorita lipsei antecedentelor penale, a vârstei relative tinere, a nivelului ridicat de instruire si a faptului ca isi are asigurata existenta prin munca, nu se impune executarea pedepsei in regim de detenție.
În baza art. 862C.penal instanța a stabilit termenul de încercare de 3 ani, termen
care se va adauga cuantumului pedepsei aplicate, rezultând un termen de încercare de 6 ani.
Instanța a instituit masurile de supraveghere prevăzute de art. 863alin. 1 C.penal.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor masuri de supraveghere:
sã se prezinte, la datele fixate, la judecãtorul desemnat cu supravegherea lor sau la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare socialã a infractorilor;
sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;
sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
Instanța a stabilit ca organ de supraveghere, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
De asemenea in baza art. 863alin. 2 lit.e C.penal instanța a instituit in sarcina
inculpatului si obligația de a nu conduce nici un vehicul, pe durata termenului de încercare, având in vedere modalitatea in care s-a produs accidentul, respective viteza excesiva in raport cu norma legala.
Conform art. 864C.penal, instanța a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare prevăzute de art. 83 si art. 84 C.penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv asupra consecințelor ce rezulta din săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate, înlăuntrul termenului de incercare, fapta care are ca rezultat, executarea in regim de detentie atat a pedepsei dispusa in prezenta cauza, cat si a pedepsei ce se va aplica pentru infractiunea viitoare care nu se cumuleaza ci se executa separat. De asemenea instanța a atras atenția inculpatului asupra posibilitatii revocarii suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei daca in perioada termenului de incercare nu plateste obligatiile civile stabilita
prin prezenta hotarare.
In baza art. 14, art.346 Cod pr. penala, art. 998 Cod civil, instanța a obligat inculpatul la plata daunelor materiale de 24223,58 lei si 7618,85 Euro, sau echivalentul in lei si a daunelor morale de 200.000 Euro sau echivalentul in lei, in favoarea partii civile C.
R. E. . Instanta va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 Euro sau echivalentul in lei, reprezentând renta lunara in favoarea partii civile C. R. E., de la data producerii accidentului. La stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale instanta a luat in considerare doar facturile si chitantele care au legatura cu tratamentele medicale prescrise. Restul pretentiilor reprezentand daune materiale nu pot fi luate in considerare atata timp cat intre actele doveditoare si prescriptia medicului nu exista o legatura directa. In privinta daunelor morale instanta apreciaza ca suma de 200.000 Euro sau echivalentul in lei este indestulatoare in raport cu vârsta partii vatamate, nivelul ei de instruire la data producerii accidentului si perspectivele de dezvoltare sociala pe care le avea. Din aceleasi considerente, avand in vedere ca partea vatamata a suferit o infirmitate permanenta instanța a obligat inculpatul la plata rentei lunare in cuantum de 1000 Euro, sumă pe care
o apreciază ca fiind suficienta fata de nevoile de ingrijire zilnice ale partii vătămate constand in imposibilitatea deplasarii fara insotitor, regim de locuit, de hrana, medicamentos special.
Din considerentele expuse instanța a respins restul pretențiilor civile ca fiind nedovedite sau fără legătura cu cauza.
Instanța a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile in suma de 3200,78 lei, catre S. C. de U. B. A. din B., S. B. nr. 12, suma de 2951 lei despagubiri civile catre S. B. si de R. T. din localitatea C., str. V. C. nr. 34-40, jud. C. .
Instanța a constatat ca SC ASIGURARE REASIGURARE ONIASIG SA SUCURSALA TIMIS cu sediul in T. str. Take I. nr. 53, jud. Timis, are calitatea de asigurator de răspundere civila in cauza.
În baza art. 193 C.pr.penala instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 11.500 lei cheltuieli de judecata in favoarea părții civile C. R. E., reprezentând onorariu avocațial.
În baza art.191 Cod pr. penala, instanța a obligat inculpatul sa plătească statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul V. C. N. și partea civilă C. R. E. .
Inculpatul V. C. a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se lămuri contradicțiile existente între concluziile cuprinse în cele șapte rapoarte de expertiză efectuate în cauză, contradictii care fac imposibilă stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului cu motivarea că nu afost lămurite aspectele legate de natura si modul de producere a urmei, respectiv dacă este de târâre sau destratificare, după cum nu s-a edificat cauza cu privire la viteza de deplasarea a masinii conduse de inculpat.
În subsidiar, solicită a se reține cazul fortuit prevăzut de art.47 C.pen., cu consecinta achitării sale cu motivarea că evenimentul rutier s-a produs dintr-un motiv mai presus de voința sa cu referire la existenta unei defecțiuni tehnice care a generat producerea accidentului, defectiune pe care inculpatul nu avea cum să o prevadă având în vedere că avea acel autoturism de 2 ani.
În final, solicită a se retine si culpa concurentă a victimei care nu a purtat centura de siguranta, desi autoturismul a fost dotat cu acest accesoriu si pentru bancheta din spate, cu consecinta redozării pedepsei aplicate si coborârea cuantumului sub minimul special prevăzut de lege prin retinerea de circumstante atenuante, stabilirea ca modalitate a executării suspendarea conditionata reglementata de art. 81 C.pen., precum si redozarea termenului de încercare, cu motivarea că sanctiunea aplicată este prea severă în condițiile în care este încadrat în muncă încă din timpul facultății, nu are antecedente penale, a dat dovadă de seriozitate anterior și ulterior producerii accidentului și a fost primul care a luat măsuri pentru acordarea ajutorului necesar victimei, i-a asigurat acesteia internarea în unitățile medicale, a vizitat-o și a sprijinit-o cu sume de bani și medicamente, i-a făcut oferta unui tratament medical în străinătate și materiale medicale documentare care atestă că persoane în situații similare s-au recuperat total. Cu privire la acest tratament, inculpatul este dispus să achite integral facturile pentru a asigura părții civile recuperarea.
Cu privire la latura civilă, opinează că atât suma de 200 000 euro cu titlu de daune morale, cât si renta lunară în sumă de 1000 euro sunt prea mari si solicită a fi reduse ca efect al retinerii culpei concurente, dar si prin luarea în considerare a veniturilor realizate de inculpat, precum si a contributiei avute până la acest moment.
Partea civilă C. R. E. a critica solutia primei instante sub aspectul solutionării laturii civile în ceea ce o priveste si a solicitat casarea sentintei atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună admiterea în totalitate a actiunii civile promovate.
În sustinerea recursului partea civilă a arătat că a probat cu acte si martori că cuantumului daunelor materiale, iar cele nepatrimoniale au fost subevaluate raportat la trauma psihică si fizică permanentă având în vederea că în urma accidentului este imobilizată într-un scaun cu rotile. Referitor la renta lunară, arată că instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la o sumă globală, respectiv până la data pronunțării, nu și cu privire la acordarea acesteia pentru viitor până la încetarea stării de nevoie și nici cu privire la actualizarea sumelor în raport cu rata inflației, până la achitarea integrală a acestor sume.
Procedând la solutionarea recursului în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute de inculpat, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea infracțiunii care face obiectul cauzei.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).
Argumentația inculpatului potrivit căreia accidentul de circulația a avut ca premisă o împrejurare pe care acesta nu a putut să o prevadă, fiind în imposibilitatea de a prevedea intervenția forței străine care a dus la producerea evenimentului rutier cu referire la existenta unei defectiuni tehnice a autoturismului care ar fi declansat producerea accidentului, nu poate fi însușită nici de instanța de recurs.
Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că la originea evenimentului rutier s-a aflat viteza situată peste limita legală admisă și neadapatată condițiilor de drum a autoturismului condus de inculpat, acesta intrând într-o curbă periculoasa cu o viteză mult peste limita legală admisă.
Curtea observă că o faptă se consideră săvârșită în conditiile cazului fortuit potrivit art. 47 C.pen. când sunt îndeplinite următoarele conditii: a) rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința făptuitorului; b) între împrejurarea neprevăzută și rezultatul produs trebuie să existe legătură de cauzalitate. Dacă nu există legătură de cauzalitate în sensul că rezultatul s-ar fi produs ca urmare a acțiunii sau inacțiunii făptuitorului și fără intervenția neprevăzută a energiei străine, nu există caz fortuit; c) făptuitorul să fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenția împrejurării ( forței străine) care a produs rezultatul.
Imprevizibilitatea se referă la intervenția împrejurării, a momentului de apariție al acestei împrejurări și nu la rezultatul care poate fi în genere previzibil. Prin imposibilitatea de prevedere a intervenției împrejurării străine care produce rezultatul, cazul fortuit se deosebește de lipsa de vinovăție generată de situația subiectivă a făptuitorului unde neprevederea poartă asupra rezultatului acțiunii sau inacțiunii lui, se datorează limitelor sale, de cunoaștere ( subiective).
În acest context, pe cazul în speță, Curtea reține că nu este îndeplinită condiția imprevizibilității absolute a împrejurării care a determinat producerea rezultatului atâta timp cât inculpatul nu a respectat regulile rutiere de deplasare cu autoturismul, în sensul că nu a dat dovadă de diligență prin luarea tuturor măsurilor în vederea evitării oricărui pericol.
Inculpatul avea obligația de a prevedea, aceasta fiind izvorâtă din obligația de diligență prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.
195/2002 (în reglementarea anterioară art. 154 alin. 1), potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. De asemenea sunt incidente și dispozițiile art. 123 lit. b din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 (în reglementarea anterioară art. 158 lit. c), potrivit cărora conducătorul auto este obligat să reducă viteza de circulație în curbe deosebit de periculoase, lipsite de vizibilitate; în afara indicatorului arătat, pe sectorul de drum respectiv era și indicatorul de presemnalizare "curbă periculoasa";, ceea ce impunea în mod obligatoriu adaptarea vitezei de deplasare de către conducătorul auto la o viteza adecvată pentru efectuarea virajului în condiții de siguranță - viteza apreciată de administratorul drumului public la maxim 90 km/h. Depășirea vitezei maxime de deplasare prevăzută pe un sector de drum cu specificul celui în care a avut loc evenimentul rutier (succesiune de mai mult de două curbe), pune în imposibilitate șoferul autoturismului de a menține direcția de deplasare în mod corespunzător.
Întrucât inculpatul a condus cu o viteză de 100-155 km/h (personal inculpatul a recunoscut în prima declaratie că a circulat cu o viteza de 100 km/h - f. 21 verso dos.u.p.) și nu a adaptat viteza la condițiile de drum, acesta și-a încălcat obligația de diligență .
Curtea retine că viteza de deplasare la momentul declanșării evenimentului rutier este probata cu rapoartele de expertiza criminalistică efectuate în cauză care, majoritar, concluzionează că inculpatul a circulat cu o viteză de peste 100 km/h.
Având obligația de a prevedea rezultatul socialmente periculos, inculpatul avea în concret și posibilitatea de a-l prevedea și evita. Aceasta deoarece prin raportare la împrejurările concrete (conducerea pe un traseu în principal uscat, cu vizibilitate bună ) și la calitățile inculpatului (șofer amator, fără multă experiență, posesor al permisului de o doar din_ -f.94 dos.u.p. ), se poate concluziona că agentul model ar fi condus cu o viteză legală pe care ar fi adaptat-o la condițiile de drum și ar fi evitat producerea evenimentului rutier.
Ipoteza existenței unei defecțiuni tehnice, anterioare evenimentului rutier, care ar fi generat pătrunderea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat nu a fost confirmată.
În primul rând, este de menționat că potrivit copiei talonului autoturismului (f. 94 dos.u.p.) anul de fabricatie a masinii este 2004 si a fost inmatriculată la data de_, procedură care nu ar fi fost posibilă fără o verificare tehnică prealabilă si fără ca masina să corespundă normelor, standardelor si parametrilor care să îi permită accesul pe drumurile publice. De altfel, chiar inculpatul a recunoscut că în martie 2006 s-a procedat la schimbarea bucselor la ambele roti spate (f. 25 si urm. Dos.u.p.).
Apoi, în continutul Raportului de expertiză tehnică nr. 1763/_ (f. 157 dos.u.p.) se precizează expres că din analiza zonei de rupere si a articulatiei s-a constatat că nu a fost vreo fisură anterioară sau zone tasate care să ateste că articulatia a fost slabită înainte de accident si că accidentul nu s-a produs ca urmare a unei defectiuni tehnice a autoturismului. Cu privire la urma de frecare, se precizează că, în viraje strânse, când forta centrifugă este mai mare decât forta datorată aderentei, autovehiculul intra într-un usor derapaj lateral, respectiv într-o miscare de translatie pe directia fortei centrifuge, fapt ce determină aparitia urmelor pneurilor în special de la rotile din exteriorul curbei, situatie în care urmele au marginile neclare, fără contur precis, sunt distincte cele de la rotile din fata de cele din spate, iar în toate cazurile intensitatea urmei de franare fiind mai pronuntată către exterior.
Cum urma de frecare imprimată pe carosabil este puternic conturată spre exterior si fără să se observe imprimat clar profilul benzii de rulare a anvelopei, având în vedere si sistemul de frânare a autoturismului din cauză (ESP - sistem ce încearcă să mentină autoturismul care derapează pe traiectoria lui, prin frânarea directională a fiecărei roti si daca masina derapează în curba atunci este frânată roata din exteriorul curbei), concluzia
exprimată a fost aceea că urma era una de frânare la limita de derapare si putând proveni de la una din rotile de pe partea dreaptă, cel mai probabil dreapta -spate.
Se mai precizează că urmare a rectiunii solului, socul suportat de jantă se transmite prin intermediul articulatiilor bratului inferor dreapta spate, urechilor articulatiei din caroserie care se rup după directia transmiterii socului. Faptul că autoturismul a suportat un soc puternic în partea dreaptă laterală, în principal zona rotii dreapta spate este probat cu faptul declansării airbagurilor laterale dreapta si existenta unei comprimări puternice a suspensiei spate dreapta.
Aceste concluzii sunt sustinute si prin raportul de expertiză criminalistică nr. 282 din_ a IR]EC B. unde se precizează că urma de pe carosabil este de târâre, derapare si provine de la pneurile masinii, că desprinderea bratului inferior de la roata dreaptă spate din suportul de pe caroserie s-a produs în momentele în care masina se deplasa in afara carosabilului, nefiind cauza care a condus la iesirea masinii în afara carosabilului si a constituit o consecinta a evenimentului rutier (f. 192 si urm. Dos.u.p.).
În acelasi sens sunt si concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.204 din_ a INEC B. (f. 212 dos.u.p.)
În cursul judecății s-a efectuat încă un raport de expertiză criminalistica de către INEC B. depus cu nr. 96/_ (f. 147 vol. 1 dos.fond) de unde rezultă că urma constatată pe carosabil nu a fost creată de brațul inferior al roții dreapta spate al autoturismului, ci, probabil, de una din roțile din dreapta ale autovehiculului, desprinderea brațului producându-se pe parcursul deplasării vehiculului prin șanț sau la răsturnarea acestuia.
S-a mai reținut că urmele de frecare de pe braț sunt ulterioare impactului. În sprijinul acestei constatări s-a arătat că aceste urme au fost descrise inițial la data de_, deci la 4 luni de la producerea accidentului, cu ocazie efectuării expertizei tehnice, după ce autoturismul a fos deplasat de la locul faptei, existând posibilitatea ca urmele respective să fi fost generate sau amplificate în cursul procesului de deplasare/depozitare a vehiculului. Apoi s-a arătat că din analiza comparativă a aspectului urmelor la data de_ si la data de_ (când s-au deplasat experții INEC la locul depozitării autoturismului, înaintea demontării brațului) se observă modificări în ceea ce privește intensitatea urmelor în special la nivelul bucșei (polizarea marginii suprafeței cilindrice este pronunțată, cu lipsă semnificativă de material), dar și al zonei de îmbinare a brațului propriu-zis cu bucșa (unde o partea a zonei inițial oxidate de îmbinare a brațului propriu-zis a fost îndepărtat, concluzia fiind că deplasarea mașinii după eveniment cu brațul neasigurat a putut conduce la intrarea în contact a capătului desprins al acestuia cu diferite suprafețe și la apariția unor procese de frecare în zonele brațului pe care s-au relevat urme specifice de frecare.
Înlăturarea concluziilor expertului Corici G. este pertinentă raportat la cele arătate mai sus, dar si prin faptul că acesta se raportează la o serie de elemente nereale (se sustine că inculpatul a frânat atât anterior, cât si posterior intrării pe contrasens, contrar sustinerilor inculpatului care a negat acest aspect) sau presupuneri (ruperea urechilor de prindere ca urmare a unor fisuri anterioare, neidentificate în nicio altă expertiză de specialitate si cauzate prin presupusa slăbire a îmbinării si existenta unui joc în ansamblare ca urmare a exloatării masinii, argument greu acceptat raportat la data înmatriculării, la durata scurtă de timp de când masina se afla în posesia inculpatului, fiind vorba de o masina aproape nouă si dintr-o clasă superioara în ceea ce priveste calitatea si performantele tehnice).
Corect au fost înlăturate si concluziile celorlalti experti parte deoarece daca bratul s- ar fi desprins în zona de debut a urmei cu lungimea de 95 m de pe sensul de mers al inculpatului, trebuiau să existe urme de dinamice de zgâriere pe toată circumferinta jantei si nu numai pe o portiune a acesteia, astfel cum se observă din plansele fotografice, si cu afectarea întregii piese de metal fixata pe aceasta.
De asemenea, exista serioase îndoilei cu privire la concluziile exprimate de către expertii parte atâta timp cât se observă că în niciuna dintre expertizele efectuate de acestia nu s-a luat în considerare sistemul ESP existent în dotarea masinii si a consecintelor activării acestuia în momentul în care a demarat evenimentul rutier.
Referitor la culpă, Curtea observă că aprecierea vinovăției sub forma culpei s-a stabilit corect după observarea criteriilor prevăzute de lege, și anume: dacă făptuitorul trebuia să prevadă rezultatul și dacă putea să-l prevadă.
Obligația de prevedere a rezultatului se deduce de cele mai multe ori, din actele normative care reglementează exercitarea anumitor activități (conducător auto, electrician, medic, farmacist). Criteriul obiectiv care se propune în doctrina penală, în stabilirea obligației de prevedere este cel al împrejurărilor în care se săvârșește fapta, pentru a observa dacă orice om normal și atent din categoria făptuitorului ( pregătire, experiență de viață) avea în momentul săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul.
În acest context, Curtea observă că la momentul producerii evenimentului rutier și a consecințelor acestuia, existau mai multe dispoziții legale, legate de obligațiile ce reveneau inculpatului ca si conducător auto. Aceste dispoziții aveau ca scop tocmai prevenirea și, pe cât posibil, înlăturarea condițiilor ce ar fi putut favoriza producerea unui rezultat periculos pe timpul deplasării în trafic, dispoziții legale pe care inculpatul le-a încălcat și care au avut drept consecință producerea rezultatului socialmente periculos.
Ca atare, concluzia care se desprinde din rapoartele de expertiză criminalistică este aceea că inculpatul putea prevedea producerea evenimentului rutier dacă ar fi adaptat viteza de deplasare a autoturismului la condițiile de drum existente în acel moment, astfel încât să aibă în permanenta controlul asupra vitezei de deplasare și să poată înscrie autovehiculul pe o traiectorie conformă segmentului de drum parcurs, prevenind astfel apariția fenomenului derapare.
Asa fiind, inculpatul a încălcat obligația de diligență prevăzută de art.48 din OUG 195/2002 potrivit căruia conducătorii auto trebuie să respecte regimul legal de viteză și să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și art.123 lit. b din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 (în reglementarea anterioară art. 158 lit. c), potrivit cărora conducătorul auto este obligat să reducă viteza de circulație în curbe deosebit de periculoase, lipsite de vizibilitate.
Potrivit Raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A5/13631/2006 a IML Mina Minovici B., avizat de de Comisia de Avizare si Control de pe lângă INML B. cu nr. E2/13531/2006 (f. 116-122 dos.u.p.) victima C. R. E. suferit în urma evenimentului rutier cauzat de inculpat leziuni traumatice constând în: traumatism vertebro-medular cervical cu fractură disc intercervical C5/C6; luxatie unilaterală rotatorie C5-C6, compresiune medulara cu leziune neurologică completă, nivel C5 pentru care s-a intervenit chirurgical; leziunile au necesitat 90-100 zile îngrijiri medicale, au putut fi produse în conditiile unui accident rutier, iar leziunile traumatice vertebro-medulare cervicale au pus în primejdie viata victimei.
Se mai arată că actual victima prezintă tetraplagie flască cu nivel motorC5-C6, vezică neurogenă, în directă legătură de cauzalitate cu traumatismul suferit în_ si care reprezintă infirmitate fizică posttraumatică permanentă
Așa fiind, prima instantă corect a stabilit că inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea accidentului, iar fapta acestuia care nu a luat toate măsurile necesare pentru o deplasare în siguranță pe drumurile publice în scopul evitării oricărui pericol, încălcând prevederile legale arătate, a accidentat victima C. R. E. producându-i leziuni ce au avut caracter tanatogenerator si o infirmitate fizică permanentă, constituie infracțiunea de de vătămare corporala grava din culpa, faptă prevăzuta si pedepsita de art. 184 alin. 2 si 4 C.pen.
Solicitarea inculpatului de a se reține și culpa concurentă a victimei nu poate fi primită deoarece nu s-a putut stabili existența unui raport de cauzalitate între producerea evenimentului rutier și a consecințelor acestuia și faptul că victima nu a purtat centura de siguranță.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea unei modalitati neprivative de libertate a executarii pedepsei, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei.
În acest sens nu poate fi omis faptul că inculpatul a ignorat reguli elementare care guvernează circulatia pe drumurile publice, în conditiile unei experiente extrem de reduse în conducerea unui autoturism, consecinta fiind afectarea definitivă a intergritătii fizice a victimei, pasagera aflata în autoturismul condus de susnumitul.
Din aceasta perspectivă, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptei comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Raportat la modul de producere a faptei si consecintele acesteia, aplicarea unei pedepse mai blânde ar fi de natură a eluda scopul de coercitie si reeducare a sanctiunii, cu consecinta stabilirii unei sanctiuni în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al faptei comise.
Cu privire la latura civilă, Curtea retine că potrivit art.998-999 cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat este angajată și atunci când acesta s-a produs prin neglijența sau imprudența autorului.
Așadar din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de
cauzalitate între cele două și vinovăția. Aceste elemente au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elementelor sale constitutive.
Curtea observă că instanța de fond a reținut că partea civilă a probat că a suportat daune materiale în sumă de 24223,58 lei si 7618,85 Euro, în acest sens fiind multiplele înscrisuri depuse la dosar si declarațiile martorilor audiați în cauză, respingând pertinent restul pretențiilor deoarece nu s-a probat au fost suportate din inițiativa victimei si fără existenta unui aviz medical.
Cu privire la daunele morale; Curtea retine că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că, în raport cu toate elementele de la dosar, partea civilă au suferit o traumă fizică si psihică de profundă, cu urmări pentru tot restul vietii, determinată de fapta săvârșită de inculpat, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul cauzat acesteia. Nu poate fi omis faptul că victima a fost supusa unei interventii chirurgicale si a suferit numeroase zile de îngrijire medicală, că de la o vârstă tânără a rămas imobilizată, fără putința de a se deplasa autonom și a avea un regim de viață normal, (iar din aceasta perspectivă, se pune si problema prejudiciului estetic pe care victima trebuie sa-l suporte) si că diagnosticul este unul ireversibil.
Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).
Curtea gaseste ca fiind fondată si acordarea rentei lunare către partea civilă, iar suma stabilită cu acest titlu este judicios cuantificată, în măsură să contribuie la acoperirea nevoilor de trai ale victimei, mai sporite si speciale pe fondul stării de invaliditate, dar să si compenseze efortul fizic pe care susnumita este nevoită să-l facă pentru a realiza activitătile cotidiene.
Instanta de fond, desi a stabilit corect că renta se datorează de la momentul producerii accidentului a omis a stabili durata până la care inculpatul este ținut a o plăti, iar din acest motiv recursul părtii civile este fondat urmând a fi admis potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen., sentinta atacată se va casa în aceste limite si, rejudecând se va
obliga inculpatul să plătească părții civile C. R. E. suma de 1.000 euro sau echivalentul în monedă națională la data plății cu titlu de rentă lunară, începând cu data producerii evenimentului rutier -_ - și până la încetarea stării de nevoie.
Cu privire la recursul inculpatului, pentru motivele expuse în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. urmează a fi respins ca nefondat.
Partea civilă a justificat cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 4120 lei justificate cu plata onorariului avocatial si a cheltuielilor de cazare a acestuia (f.81-83 dos. apel) astfel că în temeiul art. 193 al. ultim C.proc.pen. se va obliga inculpatul la plata către partea civilă a acestei sume.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor vor rămâne în sarcina acestuia potrivit art. 192 al. 3 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admis recursul părții civile C. R. E. împotriva sentinței penale nr.855 din _
, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o casează în latura civilă cu privire la durata acordării ratei lunare.
Rejudecând în aceste limite, obligă inculpatul să plătească părții civile C. R. E. suma de 1.000 euro sau echivalentul în monedă națională la data plății cu titlu de rentă lunară, începând cu data producerii evenimentului rutier -_ - și până la încetarea stării de nevoie.
Respins ca nefondat recursul inculpatului V. C. N. împotriva sentinței penale nr.855 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Obligă inculpatul să plătească părții civile recurente suma de 4120 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă inculpatul să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. C. I.
GREFIER,
H. A. B.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. OCTAVIAN C.
| ← Decizia penală nr. 71/2013. Vătămare corporală din culpă | Decizia penală nr. 195/2013. Vătămare corporală din culpă → |
|---|
