Decizia penală nr. 1499/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1499/R/2013
Ședința publică din 11 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: V. | V. | A. |
M. | Ș. | |
GREFIER: B. | M. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.225 din 25 februarie 2013 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpatul
D. D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. D. D., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Prodan G. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul D. D. D., arată că în prezent locuiește la părinții săi, în comuna Sărmașu, sat Sărmășel nr.210 jud. Mureș.
La întrebarea instanței, arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu privire la reținerea greșită a dispozițiilor art.320/1 și art.74 și 76 C.pen. și, rejudecând cauza, a se dispune aplicarea unei pedepse înscrisă în limitele speciale prevăzute de textul de lege, care să reflecte pericolul social concret al faptei, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În susținerea recursului arată că soluția primei instanțe este nelegală chiar dacă prin memoriul de recurs nu se face nici o referire la aceste aspecte, în sensul că s-a reținut nelegal art.320/1 C.pr.pen.
Din încheierea ședinței publice din data de_, rezultă că s-a pus în discuția părților disp.art.320/1 C.pr.pen., cauza a fost lăsată la a doua strigare pentru lămurirea înțelesului acestui drept procesual pentru inculpat, în final instanța precizând în cuprinsul încheierii că s-a respins cererea de aplicare a art.320/1 C.pr.pen., dispunând începerea cercetării judecătorești.
În cuprinsul soluției pronunțate, instanța reține art.320/1 C.pr.pen., deși, dată fiind respingerea aplicării acestui text de lege și efectuarea cercetării judecătorești, aceste dispoziții nu își aveau aplicabilitatea.
Pe de altă parte, instanța a reținut disp.art.74 lit.a C.pen., considerând că se impune reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, reținând că inculpatul nu are antecedente penale. Prin urmare, această împrejurare este suficientă pentru a caracteriza excepția de la regula aplicării pedepsei cu regulile speciale la care se referă legiuitorul.
Apreciază că nu există nici un element din care să se deducă necesitatea aplicării acestui articol și mai ales pertinența reținerii art.74 lit.a C.pen., cu atât mai mult cu cât, împrejurările complexe ale cauzei conduc la concluzia că inculpatul a avut o conduită nesinceră, încercând obținerea unei apărări din care să rezulte că acesta nu a condus autovehiculul pe drumurile publice, fiind depistat în timp ce acest autovehicul se afla în parcare, au fost relevate aspecte legate de modalitatea în care s-a acționat, nu a fost în final reținută o altă alcoolemie decât cea dedusă prin probațiune științifică din dosar de 1,75 grame
%0, iar celelalte împrejurări în care inculpatul a fost depistat, cu urmărire, refuz de oprire la semnalul organelor de poliție și, în final, determinarea conduitei acestuia pe baza unei probațiuni complexe, nu conduc la concluzia că există vreo motivație din perspectiva art.72 și 74 C.pen., pentru a se aprecia că acest unic element privit separat și extras din ansamblul celorlalte circumstanțe, respectiv lipsa de antecedente penale, ar fi de natură importantă și să determine reducerea pedepsei sub limita specială la 7 luni și aplicarea celei mai simple modalități de executare, fiind vădit că inculpatul nu a înțeles nici semnificația acțiunilor pe care ar fi trebuit să le aibă din perspectiva conduita cetățenești și nici semnificația procesului penal.
În consecință, solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse într- un cuantum și o modalitate de executare care să reflecte pericolul social și care să fie de natură a realiza scopul pedepsei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. D. D. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect prima instanță a apreciat că gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat prezintă un pericol social mediu, raportat la împrejurările în care acesta a săvârșit fapta, respectiv pe timp de noapte, distanță relativ mică parcursă, și pe o porțiune necirculată, precum și raportat la faptul că acesta este la prima confruntare cu legea penală.
Apreciază că în mod corect au fost reținute disp.art.74 lit.a C.pen., raportat la conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii acestei fapte, reflectată în lipsa antecedentelor penale, acordându-se eficiență disp.art.76 C.pen.
De asemenea, în mod corect s-a făcut și aplicarea disp.art.81 C.pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei raportat la circumstanțele în care fapta a fost săvârșită.
Raportat la susținerile reprezentantului M. ui P., referitoare la aplicarea art.320/1 C.pr.pen., consideră că este vorba despre o eroare materială strecurată în cuprinsul motivării sentinței, raportat la faptul că aplicarea efectivă a art.320/1 C.pr.pen., nu se reflectă în cuantumul pedepsei aplicat de 7 luni, limitele pedepsei în cazul infracțiunii prev. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2000 fiind între 1-5 ani.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Inculpatul D. D. D. , având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 225 din 25 februarie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. :
În temeiul art. 87 alin 1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 3201Cod procedură penală și a art.74 alin.1 litera a raportat la articolul 76 litera e teza I din Codul penal a fost condamnat inculpatul D. D. D. , fiul lui Aurel și
, născut la data de_ în localitatea B., județul C., posesor al C.I. seria KX nr. 4., CNP 1., cetățenie română, fără antecedente penale, necăsătorit, instructor auto, cu domiciliul în C. -N., str. T. nr. 30, ap. 31, județul C., la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 7 luni și în temeiul art. 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71 aliniatul 2 din Codul penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul articolului 71 aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 191 aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 310 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis la data de_ în dosarul penal nr. 4119/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. D. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de_ în jurul orelor 0047, D. D.
D. a fost depistat in trafic de către organele de politie in timp ce conducea autovehiculul marca Dacia Logan având numărul de înmatriculare_ pe raza loc. C. Mic, pe DN 16, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
La semnalul regulamentar al organelor de poliție învinuitul nu a oprit obligând echipajul să treacă la urmărirea acestuia. Autovehiculul condus de învinuit a oprit pe DJ 161 H la aproximativ 300 de metri de intersecția cu DN 16.
Din declarațiile martorului ocular Rad Teodor a reieșit faptul că în data de_, în jurul orelor 0049, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 161H din loc. Suatu înspre DN 16 a văzut pe contrasens in fața sa un autoturism ce se deplasa înspre loc. Suatu pe DJ 161H care a oprit pe marginea părții carosabile și a stins farurile. După aproximativ 200-300 metri martorul s-a intersectat cu un autovehicul inscripționat cu însemnele poliției care avea girofarul în funcțiune. Martorul declară ca a oprit în dreptul echipajului de poliție, iar un agent l-a întrebat dacă a văzut vreo mașină în timp ce venea spre DN 16. Martorul a arătat organelor de poliție că în urmă cu câteva secunde a trecut pe lângă el un autoturism Dacia Logan care tocmai s-a oprit. Discuția a durat câteva secunde după care organele de poliție s-au deplasat înspre autoturismul marca Dacia Logan. Conform martorului nicio persoană nu a coborât de la volanul autoturismului și nicio persoană nu se afla in apropierea acestuia. In autovehicul a fost identificat invinuitul D. D. D. .
Conform martorului asistent Luca T. învinuitul a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, aparat care a înregistrat o valoare de 0,73 mg/l alcool în aer expirat. Tot conform acestui martor, învinuitul a declarat inițial că a condus autovehiculul sus arătat pentru ca ulterior, având în vedere starea de ebrietate in care se afla, acesta să declare că nu el a condus autovehiculul fiind totodată confuz în exprimare.
Audiat fiind, învinuitul a declarat olograf că a consumat băuturi alcoolice, dar că nu a condus el autovehiculul, ci P. Ana din com. Mociu. Totodată învinuitul a arătat că nu s-a întâlnit cu niciun echipaj de poliție, iar că la intersecția cu loc. Suatu P. Ana a coborât de la volanul autoturismului și s-a deplasat pe jos la Stația PECO iar că la scurt moment, în timp ce afla pe scaunul dreapta față s-a apropiat de el un echipaj de poliție. Învinuitul a subliniat că din momentul opririi autovehiculului și până la sosirea organelor de poliție au trecut aproximativ l5 min.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 769/_ învinuitul a avut la ora 02,24 o alcoolemie de 1,75 g‰ și la ora 03,24 o alcoolemie de 1,60 g‰.
Din autovehicul au fost ridicate mai multe urme papilare, însă niciuna n-a fost aptă examinării dactiloscopice.
In comuna Mociu nu a putut fi identificată nicio persoana cu numele P.
Ana.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de
probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii (fila 5), proces verbal (fila 6), proces verbal de examinare a autovehiculului și planșe foto (filele 7-17), dovada testării cu etilotestul "Drager"; (fila 20), buletin de examinare clinică (filele 21-22), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie (fila 23), declarațiile martorilor (filele 39-41), declarațiile învinuitului (filele 43-44).
În faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând personal (fila 26) că recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa și își asumă responsabilitatea săvârșirii acesteia. Cu privire la fapta reținută în sarcina sa, inculpatul a precizat că în ziua respectivă a consumat inițial 3-4 beri, după care încă o butelie de vin împreună cu o cunoștință, la domiciliul acesteia. La un moment dat, persoana respectivă i-a solicitat să se deplaseze cu mașina până în localitatea Mociu, fapt pe care inculpatul l-a acceptat. Acea persoană a condus autoturismul inculpatului de la domiciliul ei până la drumul Gădălinului, unde a fost așteptată de altcineva. După ce a oprit mașina, persoana în cauză a coborât de la volan și a plecat. D.
D. D. a precizat că a urcat la volan și a condus autoturismul doar de la intersecția spre Gădălin până spre pensiunea P. .
Având în vedere diferențele apărute cu privire la starea de fapt prezentată și recunoscută de către inculpat față de cea reținută prin actul de sesizare, instanța
- considerând că are nevoie de mai multe lămuriri și că acestea pot fi aduse doar prin completarea probatoriului (ex. audierea persoanei despre care inculpatul a afirmat că ar fi condus autovehiculul din C. -N. până la intersecția spre Gădălin) - a respins cererea formulată de inculpat referitor la reținerea și aplicarea dispozițiilor art. 3201din Codul de procedură penală, cu precizarea că va face aplicarea dispozițiilor art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală în condițiile în care starea de fapt care urmează a fi conturată pe parcursul cercetării penale din administrarea probatoriului ar fi, cea prezentată și recunoscută de inculpat.
În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat, în baza art.327 din Codul de procedură penală la audierea martorilor Luca T. și Rad Teodor, declarațiile
acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 33, 34). În final, a fost audiată și martora P. Ana - persoana despre care inculpatul a afirmat că ar fi condus autoturismul din C. -N. spre Gădălin (fila 37).
La dosar a fost depusă și fișa de cazier judiciar (fila 14).
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 62 și art. 287 alin. 2 Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că:În seara zilei de 14 aprilie 2011, D.
D. D. a consumat mai multe băuturi alcoolice într-un local din mun. C. -N.
, după care s-a deplasat la stadionul C.F.R. unde a urmărit o partidă de fotbal. După încheierea partidei de fotbal, el s-a deplasat la locuința martorei P. Ana de pe str. Horea din C. -N., unde a mai consumat o butelie de vin. La un moment dat martora i-a propus să se deplaseze cu autoturismul în comuna Mociu, județul C. fapt cu care D. D. D. a fost de acord. Astfel, cei doi au urcat în autoturism, care a fost condus de martoră spre comuna Mociu.
Datorită comportamentului inadecvat pe care inculpatul l-a adoptat pe parcursul drumului față de martoră, aceasta a luat hotărârea de a coborî din mașină și de a-și continua deplasarea spre comuna Mociu împreună cu o cunoștință solicitată expres în acest sens. Astfel, după intrarea în comuna C., jud. C., martora P. Ana a oprit mașina inculpatului în parcarea mare aflată pe partea dreaptă a sensului de mers spre Mociu, a coborât și i-a spus acestuia că îl lasă acolo să se descurce singur. La scurt timp a sosit și cunoștința solicitată în acest sens, martora continuându-și drumul spre comuna Mociu împreună cu aceasta.
D. D. D. a urcat la volanul autoturismului proprietate personală, pe care a intenționat să-l conducă spre pensiunea P., pentru a se odihni. Astfel, acesta a condus autovehiculul de la intersecția spre Gădălin până în apropierea pensiunii mai sus menționate. Autoturismul a fost observat de martorul Rad Teodor, care a precizat în declarațiile pe care le-a dat în cursul procesului penal (fila 41 dosarul de urmărire penală, fila 40 dosarul instanței) că a observat în timp ce se deplasa dinspre localitatea Suatu spre DN16 un autoturism marca Dacia Logan la volanul căruia se distingea o siluetă și care se deplasa pe contrasens, înspre localitatea Suatu, pe DJ 161H. Până a trecut pe lângă acel autoturism, martorul a observat că acesta s-a oprit pe marginea părții carosabile și că farurile au fost stinse. Continuându-și deplasare, martorul a fost oprit de un echipaj de poliție care l-a întrebat dacă nu s-a intersectat cu vreun autoturism, numitul Rad Teodor precizând că a trecut pe lângă unul marca Dacia Logan, care tocmai s-a oprit.
Oprit fiind, la un moment dat, inculpatul a observat că s-a apropiat de mașină un echipaj de poliție care i-a solicitat documentele de identitate, acte pe care nu le-a putut prezenta deoarece nu le avea asupra sa. El a precizat că nu a condus autovehiculul, acesta fiind condus de numita P. Ana din C. -N. (fila 5 dosarul de urmărire penală). În apropierea autoturismului nu se mai afla vreo altă persoană, iar din interior nu au fost ridicate alte bunuri sau obiecte.
Dat fiind că acesta emana vapori cu miros specific de alcool, conducătorul auto a fost supus testului cu aparatul alcooltest din dotarea lucrătorilor de poliție din municipiul C. -N., al cărui rezultat a indicat la orele 0200valoarea de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 20). La testarea inculpatului a asistat martorul Luca T. care se afla staționat în standul de taxi aflat în apropierea sediului BRD C. -N. și care a precizat în cursul urmăririi penale și a judecării dosarului împrejurările în care a luat la cunoștință despre rezultatul înregistrat (filele 5, 39, 40 dosarul de urmărire penală, fila 33 dosarul instanței). Din declarațiile acestui martor rezultă că inculpatul a recunoscut că a consumat
băuturi alcoolice după un meci de fotbal, că inițial a recunoscut că ar fi condus autoturismul din C. -N. până spre localitatea Suatu, județul C., dar că ar fi revenit asupra acestui ultim aspect precizând că o altă persoană a condus autovehiculul pe respectiva distanță.
În continuare, inculpatul a fost condus la Clinica UPU 1, pentru recoltarea probelor biologice, în baza art. 88 alin. 6 din OUG 195/2002. Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 2817/IX/a/769 emis în data de_ de IML C. (fila 23 dosarul de urmărire penală) a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,75 g‰ pentru proba recoltată la orele 0224și de 1,60 g‰ pentru proba recoltată la orele 0324.
Autoturismul a fost examinat în data de_, fiind identificate și ridicate mai multe urme papilare, care însă nu au conținut suficiente elemente apte să conducă la identificarea persoanei care le-a creat.
Această stare de fapt a fost reținută în urma coroborării declarațiilor date de inculpat pe tot parcursul procesului penal cu declarațiile martorilor audiați (P. Ana, Rad Teodor și Luca T. ), cu informațiile cuprinse în procesul verbal de constatare a infracțiunii și cu rezultatele testării inculpatului în vederea stabilirii alcoolemiei.
Cu privire la poziția procesuală a lui D. D. D., instanța a constatat că acesta a fost constantă de-a lungul întregului proces penal, respectiv că acesta a negat că ar fi condus autovehiculul din C. -N. până în apropiere de localitatea Suatu, precizând că acesta ar fi fost condus de martora P. Ana, așa cum reiese din procesul verbal de constatare a infracțiunii, din declarațiile martorului asistent Luca T. și din declarațiile inculpatului. Acest aspect deosebit de important în soluționarea cauzei a fost lămurit prin audierea numitei
P. Ana (despre care s-a apreciat în faza de urmărire penală că nu ar exista vreo persoană cu acest nume pe raza comunei Mociu), audiere posibilă în cursul judecării cauzei ca urmare a aprecierii judecătorului ca fiind absolut indispensabilă pentru aflarea adevărului și a demersurilor făcute de inculpat în acest sens.
Astfel, aceasta a precizat împrejurările în care s-au derulat evenimentele din data de 14/_, faptul că ea a condus din C. -N. până la intrarea în localitatea Suatu, dar și motivul pentru care a hotărât să coboare din autoturismul în care se deplasa împreună cu inculpatul.
Având în vedere că în urma readministrării și completării probatoriului starea de fapt prezentată și recunoscută de inculpat înainte de citirea actului de sesizare (la momentul solicitării aplicării dispozițiilor art. 3201din Codul de procedură penală) s-a dovedit a fi conformă adevărului, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor alin. 7 din articolul mai sus menționat.
Cu privire la acuzația formulată față de inculpat - de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,8 g‰ - instanța a apreciat că din probatoriul administrat în cursul întregului proces penal a rezultat că D. D. D. a condus autovehiculul proprietate personală în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, chiar dacă nu pe distanța reținută prin actul de sesizare, ci pe o distanță mai mică, respectiv din parcarea de la intrarea în localitatea Suatu până la locul în care a fost găsit de către organele de poliție. Această distanță pe care inculpatul a condus autoturismul a fost stabilită în urma coroborării declarațiilor inculpatului date în cursul urmăririi penale și a judecării cauzei, cu declarațiile martorului Rad Teodor - care a văzut cum se deplasa autoturismul marca Dacia Logan, în interiorul căreia se afla doar o persoană, dar și că la scurt timp acesta s-a oprit.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:
Fapta inculpatului D. D. D., care în data de 15 aprilie 2011, în jurul orelor 0047a condus pe drumurile publice de pe raza localității C. Mic, autoturismul marca Dacia Logan cu număr de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,75‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului D.
D. D. s-a concretizat în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autoturism în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța constată întrunite aceste condiții, astfel că a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la gradul de alcoolemie, la persoana infractorului, la distanța parcursă și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Odată reținute dispozițiile art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 8 luni închisoare și 3 ani 4 luni închisoare.
Astfel, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpatul D. D. D. prezintă un grad mediu de pericol social care rezultă din împrejurările în care a comis fapta (pe timp de noapte, pe un drum puțin circulat, pe o distanță mică) și din informațiile cu privire la persoana inculpatului, respectivă că este la primul conflict cu legea penală și că a manifestat o atitudine de asumare a responsabilității comiterii faptei pe tot parcursul desfășurării procesului penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a reținut, în temeiul articolului 74 litera a din Codul penal, cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară conduita bună înainte de săvârșirea faptei, așa cum rezultă din lipsa antecedentelor penale. Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală în temeiul articolului 76 litera e teza I din Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii
este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei. Având în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat, instanța a considerat insuficientă pentru atingerea scopului educativ al pedepsei aplicarea unei amenzi penale, astfel că s-a orientat spre pedeapsa închisorii, mai exact spre maximul permis de noile limite aplicabile în prezenta cauză (15 zile - 8 luni închisoare).
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală o pedeapsă de 7 luni închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Conform dispozițiilor articolului 71 aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71 aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul D. D. D. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, că a manifestat regret față de fapta săvârșită și a conștientizat gravitatea acesteia, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81 literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani 7 luni închisoare.
Conform dispozițiilor articolului 71 aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform articolului 191 aliniatul 1 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de
stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 191 aliniatul 1 din Codul de procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 310 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA solicitând casarea
acesteia și rejudecând, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
În fața instanței, s-au precizat motivele de recurs, în sensul că hotărârea a fost atacată și pentru nelegala reținere a dispoz. a rt.320/1 C.pr.pen., care s-au solicitat a fi înlăturate.
S-a arătat în susținerea recursului, în primul rând că în mod nelegal instanța a făcut aplicarea dispoz art.320/1 C.pr.pen. în condițiile în care, în ședința publică din data de_, s-a pus în discuția părților aplicabilitatea disp.art.320/1 C.pr.pen., cauza a fost lăsată la a doua strigare pentru lămurirea înțelesului acestui drept procesual pentru inculpat, în final instanța respingând cererea de aplicare a art.320/1 C.pr.pen., dispunând începerea cercetării judecătorești. Așa fiind, față de respingerea cererii de judecare a inculpatului în procedura simplificată și efectuarea cercetării judecătorești, nu-și mai aveau aplicabilitate dispoz. art.320/1 C.pr.pen.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că aceasta nu a fost corect realizată de instanță în concordanță cu criteriile prev. de art.72 C.pen. și scopul prev. de art.52 C.pen.
Astfel, instanța nu a avut în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei - pe timp de noapte, când vizibilitatea șoselei este în mod natural diminuată; valoarea ridicată a alcoolemiei; atitudinea inculpatului în cursul urmăririi penale - oscilantă, încercând să denatureze realitatea cu privire la cantitatea de alcool consumată.
Neîntemeiat așadar, s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, împrejurarea lipsei antecedentelor penale nefiind, prin ea însăși, atât de semnificativă, încât să reducă în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său și să îl caracterizeze pe inculpat atât de favorabil, încât să necesite coborârea pedepsei sub minimul special.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, s-a arătat că circumstanțele concrete ale cauzei relevă necesitatea unui control mai eficient al inculpatului care, numai constrâns a respecta măsurile de control judiciar, se va putea reeduca și reintegra social.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în continuare.
În primul rând, cu privire la aplicarea dispoz. art.320/1 C.pr.pen. de către prima instanță, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile recurentului, reținerea acestora făcându-se în mod justificat.
Este adevărat că instanța a respins inițial judecarea inculpatului în procedura simplificată privind recunoașterea vinovăției - considerând că are nevoie de mai multe lămuriri și că acestea pot fi aduse doar prin completarea probatoriului și, doar asupra unui aspect - distanța parcursă de inculpat, cu precizarea însă, că va face aplicarea dispozițiilor art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală, în condițiile în care starea de fapt care se va contura pe parcursul cercetării judecătorești va fi cea recunoscută de inculpat.
Chiar dacă instanța efectuează cercetarea judecătorească, nimic nu o împiedică, la finalul acesteia, să facă aplicarea dispoz. art.320/1 C.pr.pen., dacă sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Și în cauză, aceste condiții sunt îndeplinite, pentru că: inculpatul a recunoscut, anterior declanșării cercetării judecătorești, săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare ( a recunoscut că a condus autoturismul având în sânge o alcoolemie peste limita legală, fără a contesta valorile alcoolemiei, precizând doar că distanța parcursă a fost alta, decât cea menționată în actul de sesizare - element de care, nu depinde, oricum, existența faptei), iar instanța a soluționat cauza pe b az a probe lor ad min is tr ate în c ursul ur măr ir ii penale, din care a rezultat că f ap ta ex is tă, cons titu ie inf racț iune ș i a f os t s ăv ârș ită de incu lp at.
Completarea probatoriului doar sub aspectul distanței parcurse de inculpat a ajutat instanța să-și formeze convingerea cu privire la împrejurările concrete ale comiterii faptei, gravitatea acesteia, etc., dar în nici un caz, nu a modificat cu nimic aspectele esențiale, determinante în privința celor trei elemente necesare pronunțării unei soluții întemeiate pe dispoz. art.320/1 C.pr.pen. - exitenț a
f apte i; ace as ta s ă co ns titu ie inf racț iune; ș i s ă f i f ost s ăv ârș ită de inculp at.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că instanța a valorificat eficient criteriile prev. de
art.72 C.pen., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - unul de nivel mediu, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, gradul alcoolemiei; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani - limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C.pr.pen., deci pedeapsa de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare); persoana inculpatului - cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta, fără antecedente penale, această din urmă împrejurare fiind reținută în mod justificat ca circumstanță atenuantă, neexistând vreo împrejurare agravantă cu care să intre în concurs sau alte elemente defavorabile inculpatului care să împiedice valorificarea acesteia sau să impună cu necesitate, aplicarea unei pedepse sporite.
S-a aplicat astfel o pedeapsă în limite legale, ușor coborâtă sub minimul special, aptă a realiza scopul prev. de art.52 C.pen.
În ceea ce privește însă, modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că suspendarea condiționată simplă, fără impunerea vreunor restricții ori obligații în sarcina inculpatului, fără o supraveghere și monitorizare a acestuia - nu este în măsură a-l determina pe acesta să conștientizeze corespunzător gravitatea faptei comise, consecințele acesteia pentru inculpat și pentru cei din jur, ori să asigure cu eficiență maximă reeducarea inculpatului, reintegrarea sa socială.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată fondat recursul în cauză, urmând a fi admis ca atare, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., va fi casată în parte hotărârea atacată, doar sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei și rejudecând, se va înlătura aplicarea dispoz. art.81-82 C.pen. și se va dispune în baza art. 86/1-86/2 C..pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 7 luni, pedeapsa aplicată fiind mai mică de 4 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat și, apreciindu-se față de persoana inculpatului, comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea hotărârii constituie un avertisment pentru el și, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Pe durata termenului de încercare, se va impune inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.86/3 alin.1 C.pen.
Pe durata termenului de încercare, în temeiul art.86/3 alin.3 C.pen. se va impune inculpatului și obligația de a nu conduce nici un vehicul.
Se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art.86/4 rap. la art.83 C.pen., conform art.359 C.pr.pen.
În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va dispune și suspendarea executării pedepselor accesorii.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu ( av. Prodan G. M. ), sumă ce se va avansa din fondurile M. ui Justiției.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.38515pct.2 lit.d C.pr.penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.225 din_ a Judecătoriei C. -N., pe care o casează în parte, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului D. D. D. .
Rejudecând cauza în limitele de mai sus,
Înlătură aplicarea dispoz. art.81-82 C.pen. și, în baza art.861C.penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată inculpatului D. D. D. (fiul lui Aurel și E., născut la 04 iunie 1966, domic. în C. -N., str. T. nr.30, ap. 31, jud. C., cu reședința în loc. Sărmășel nr.210, comuna Sărmaș, jud. Mureș) pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.320/1 C.pr.pen., art.74 lit.a și art.76 lit.e C.pen. - pe durata termenului de încercare de 2 ani și 7 luni, stabilit conform art.862C.penal.
În baza art.863alin.1 și 3 C.penal, dispune ca inculpatul D. D. D.
, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, potrivit programului ce i se va întocmi;
să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
să nu conducă nici un vehicul.
În baza art.71 alin.5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 C.pr.penală atrage atenția inculpatului, conform art. 864alin.1 rap. la art.83 C.penal, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și a neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu ( av. Prodan G. M. ), sumă ce se va avansa din fondurile M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
ANA C. | V. | V. | A. | M. | Ș. |
GREFIER
M. B.
Red. A.C./M.N.
2 ex./_
Jud.fond:M. D.A.
| ← Decizia penală nr. 938/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 1483/2013. Infractiuni rutiere-circulația... → |
|---|
