Decizia penală nr. 1504/2013. Înșelăciune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1504/R/2013
Ședința publică din 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : V. | V. | A. | , judecător |
JUDECĂTORI: L. | H. | |||
: M. | Ș. | |||
G.: L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești, împotriva sentinței penale nr.75/_ a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpata I. A., trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. și ped. de disp.art. 215 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av.Suciu Ramona Iulia, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpata I. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatei la o pedeapsă majorată, proporțională cu gradul de pericol social concret și cu un regim de executare corect. Astfel, infracțiunea comisă este de o gravitate deosebită reflectată în limitele de pedeapsă, de săvârșirea faptei în condițiile unei modalități agravate, de săvârșirea mai multor acte materiale la intervalel scurte de timp, de cuantumul ridicat al prejudiciului, precum și de periculozitatea persoanei inculpatei.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că în mod corect prima instanță a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție. Solicită a se avea în vedere că inculpata nu are antecedente penale și are doi copii minori. Cu onorar din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 75 din 22 august 2013 de Judecătoria Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.345 al.2.C.pen.p. a fost condamnată inculpata I. A., fiica lui V. și V., n. la data de_ în București, de cetățenie română, studii gimnaziale, necăsătorită, fără ocupație, domiciliată în comuna Ciorogârla, sat Ciorogârla, str. Ferari, nr.6, județul Ilfov, locuind fără forme legale în P., str.N., nr.17, județul Prahova, posesoare a C.I. seria IF nr.2., CNP 2., fără antecedente penale, pentru:
- comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. și ped. de art.215 al.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. la 4 (patru) ani închisoare.
S-a aplicat art.71 și 64 lit. *a*teza a II-a din C.pen.
În baza art.81 și 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 (șase) ani.
S-a aplicat art.71 al.5 C.pen. și art.83 C.pen. combinat cu art.359 C.pen.p.
În baza art.346 alin. 1 C.pr.pen. cu aplicarea art. 14 C.pr.pen. a fost obligată inculpata să plătească părții civile M. V., domiciliat în comuna B. Vodă, sat B., nr.99, județul Maramureș, suma de 59.687,10 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.191 al.1 C.pen.p. a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 2.900 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocațial din oficiu pentru avocat Mariș Alexandra, sumă ce a fost suportată din fondul M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești din data de 05 martie 2013, dat în dosarul penal nr. 201/P/2013, înregistrat la instanță sub nr._, a fost trimisă în judecată inculpata I. A., cu datele personale din dispozitivul sentinței, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune in forma continuată, prevăzută si pedepsită de dispozițiile art.215 alin.1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Fapta a fost comisă prin aceea că in perioada_ -_, in realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea de calități mincinoase, a indus-o in eroare in mod repetat pe partea vătămata M. V., promițându-i in cadrul mai multor convorbiri telefonice ca o va vindeca de diferite afecțiuni si de *farmece*, in schimb solicitându-i și primind de la aceasta prin mandate poștale diferite sume de bani, cu un total al prejudiciului de
59.687.10 lei.
Partea vătămata M. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă.
În fapt s-a reținut că la data de_, partea vătămata M. V. a formulat o plângere penală fată de inculpata I. A., susținând că aceasta l-ar fi indus in eroare, spunându-i că este măicuță si promițându-i că îl poate vindeca de diverse afecțiuni prin rugăciuni. În schimb, învinuita i-a solicitat părții vătămate să îi trimită diferite sume de bani prin Oficiul Poștal nr.11 P., pe numele ei si al învinuitei Danciu C., prejudiciindu-l cu suma totală de 65.000 lei(filele 14-15din dosarul penal 201/P/2013).
Prin rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata I. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.215 alin.1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar față de învinuita Danciu C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută si pedepsită de dispozițiile art.26 rap. la art.215 alin.1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal(filele 8, 137 - 138 din dosarul penal 201/P/2013).
În cursul anului 2011, datorită unei stări de sănătate precară, partea vătămata M.
V. a considerat că îi sunt făcute *farmece* de către anumite persoane, motiv pentru care s-a gândit să apeleze la *vindecători*.
În acest sens, in primăvara anului 2011, partea vătămată a găsit intr-un cotidian un anunț al unei persoane care se recomanda cu numele de *măicuța A. * și care pretindea că poate vindeca prin rugăciuni.
Partea vătămata a apelat numărul de contact - 0723.825.468, număr la care a răspuns inculpata I. A. . Aceasta s-a recomandat ca fiind *măicuța A. * de la o mănăstire din jud. Prahova și, după ce partea vătămata i-a relatat că i se fac *farmece* și nu se simte bine, inculpata a convins-o pe aceasta că o poate ajuta și îi poate rezolva problemele rapid.
Inculpata i-a promis parții vătămate că va aprinde lumânări si se va ruga la mănăstire pentru sănătatea sa, solicitându-i in schimb pentru aceste servicii suma de 150 lei.
La data de_, partea vătămata a depus prin mandat poștal suma de 150 lei pe numele învinuitei I. A., la adresa Oficiului Postal nr.11 P., fiindu-i eliberata factura Nr.MAN00000101/_ (fila 16 din dosarul de cercetare penală), sumă care a fost ridicată la aceeași dată de către inculpată, care s-a legitimat cu C.I. seria IF nr.1. .(filele 16/a, 145 din dosarul de cercetare penală)
Ulterior acestei date, inculpata a început să o apeleze zilnic pe partea vătămată de la numărul de mobil 0723.825.468, solicitându-i diferite sume de bani, de fiecare data motivând că numai dacă plătește, îl poate scăpa de *farmece*.
În acest sens, in perioada_ -_, partea vătămata a depus de la OP Vișeu de Sus, prin mandate poștale, la OP nr.11 P., pe numele inculpatei I. A., următoarele sume de bani :
suma de 150 lei, factura nr.MAN00000101/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 16-16/a, 145),
suma de 500 lei, factura nr.MAN00000107/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 18-18/a, 145),
suma de 1.500 lei, mandat on-line din data de_, ridicata de către inculpata I.
la aceeași data (fila 18/b, 146),
suma de 8.000 lei, factura nr.MAN00001580/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 17-17/a, 147),
suma de 2.000 lei, factura nr.MAN00001634/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 19-19/a, 148),
suma de 150 lei, factura nr.MAN00001802/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 21, 146),
suma de 5.000 lei, factura nr.MAN00001951/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 25 - 25/a, 148),
suma de 4.700 lei, factura nr.MAN00001963/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 26 - 26/a, 148),
suma de 4.900 lei, factura nr.MAN00001986/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 27 - 27/a, 147),
suma de 5.000 lei, factura nr.MAN00002079/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 28 - 28/a, 147),
suma de 5.000 lei, factura nr.MAN00002096/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 29 - 29/a, 148)
suma de 5.000 lei, factura nr.MAN00002126/_, ridicata de inculpata I. A. la data de_ (filele 30 - 30/a, 147),
Totodată, la solicitarea inculpatei I. A., o parte din sumele de bani au fost transmise pe numele învinuitei Danciu C., despre care I. A. ar fi declarat ca este colega ei.
Astfel, partea vătămata M. V. a depus de la OP Vișeu de Sus, prin mandate poștale, la OP nr.11 P., pe numele învinuitei Danciu C., următoarele sume de bani
:
suma de 2.000 lei, factura nr.MAN00001835/_, ridicata de învinuita Danciu C. la data de_ (filele 20-20/a - 119),
suma de 5.000 lei, factura nr.MAN00001866/_, ridicata de învinuita Danciu
la data de_ (filele 22 - 119),
suma de 5.000 lei, factura nr.MAN00001894/_, ridicata de învinuita Danciu C. la data de_ (filele 23-23/a - 119),
suma de 5.000 lei, factura nr.MAN00001919/_, ridicata de învinuita Danciu C. la data de_ (filele 24-24/a - 119).
A rezultat astfel un prejudiciu total in suma de 59.687.10 lei, reprezentând 58.900 lei sume depuse de către partea vătămata si ridicate de către cele doua și 787.10 lei taxe poștale.
Sesizând că *serviciile* prestate de către *măicuța A. * nu au efectul dorit, partea vătămata a realizat că aceasta este o impostoare, motiv pentru care nu a mai trimis și alte sume de bani, iar la data de_ a formulat plângerea penală.
La data de_, inculpata I. A. i-a trimis parții vătămate o scrisoare prin care i- a solicitat sa o apeleze telefonic deoarece intenționează să îi returneze banii. Partea vătămată a susținut că ar fi apelat-o telefonic pe inculpată, aceasta promițând ca va returna banii, fără insă sa o facă până in prezent.(filele 134-135 din dosarul penal 201/P/2013)
În urma investigațiilor efectuate în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că inculpata I.
A. este cetățean de etnie romă, fără ocupație, cu domiciliul in com. Ciorogarla, str. F., nr.6, jud. Ilfov, locuind fără forme legale in mun. P., str. N., nr.17, jud. Prahova împreuna cu concubinul său - martorul Constantin Constantin C., care este fiul învinuitei Danciu C. (fila 58 din dosarul penal 201/P/2013).
Tot în cursul urmăririi penale a fost audiată și a declarat că a publicat anunțuri in ziar prin care își oferea *serviciile*, pretinzând că deține puteri supranaturale care îi permit să prezică viitorul.
Inculpata a recunoscut că a utilizat postul telefonic cu nr.0723.8. si că a fost apelată de către partea vătămată M. V., care i-a cerut să se roage si să dea acatiste la biserica, însă a negat ca i-ar fi solicitat diverse sume de bani parții vătămate, cu excepția a 50 lei pentru acatiste (filele 62-63 din dosarul de cercetare penală).
Inculpata nu s-a prezentat la instanță, deși a fost legal citată, pentru a i se lua declarație, motivând că nu are posibilități materiale. Instanța nu a putut lua în considerare această mențiune, întrucât concubinul a declarat că muncește, astfel că realizează venituri și mai ales că inculpata a primit aproape 60.000 lei de la partea vătămată. Oricum ea are obligația legală să se prezinte la instanță atunci când este citată, iar dacă refuză judecarea cauzei se poate face și în lipsă.
Învinuita Danciu C. a fost audiată de către organele de urmărire penală la data de_ și a declarat că, la rândul său, și-a oferit *serviciile* prin intermediul unor anunțuri publicate in ziare, pretinzând că are *un har de la Dumnezeu* și poate vindeca diferite afecțiuni. Totodată a precizat ca I. A. locuiește la același domiciliu cu ea si este concubina fiului său, insă că nu o cunoaște pe partea vătămata M. V. și că nu a discutat niciodată cu aceasta(filele 108-109 din dosarul de cercetare penală).
Infracțiunea de înșelăciune, in modalitatea normativă reglementată de dispozițiile art.215 alin.1 si 2 Cod penal, presupune inducerea in eroare a subiectului pasiv prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase folosindu-se in acest scop nume sau calități mincinoase, consumarea faptei intervenind in momentul în care s-a reușit inducerea in eroare si s-a cauzat prejudiciul.
În raport de aceste aspecte, în Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești s-a reținut că din cercetările efectuate in cauză a rezultat că activitatea infracțională aparține în exclusivitate inculpatei I. A., aceasta fiind cea care, prin folosirea de calități mincinoase (măicuță), a indus-o in eroare pe partea vătămata M. V. promițându-i ca o poate vindeca de boli si *farmece* și convingând-o să îi plătească in schimb diferite sume de bani, astfel că a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. și ped. de art.215 al.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.41 al.2 C.pen..
Inculpata a recunoscut că a deținut postul telefonic cu nr.0723.8., ca în cadrul convorbirilor purtate cu partea vătămată i-a spus acesteia că poseda puteri supranaturale si o poate ajuta sa scape de *farmece* și boli, însă a susținut ca a primit in schimbul
*serviciilor prestate* doar suma de 50 de lei(fila 62 verso din dosarul de cercetare penală).
Conform celor 16 mandate poștale rezultă că partea vătămată a transmis in realitate suma de 58.900 lei, plătind si 787.10 lei taxe poștale.
Sumele au fost transmise prin 12 mandate pe numele inculpatei I. A. si 4 mandate pe numele învinuitei Danciu C. (filele 16-30, 119, 145-148 din dosarul de cercetare penală).
Conform declarației părții vătămate si a șotiei sale, martora M. Nita, inculpata I. A. i-a solicitat lui M. V. sa transmită unele sume pe numele învinuitei Danciu C., afirmând despre aceasta ca este o colega a ei(filele 134-135 din dosarul de cercetare penală).
În privința celor 4 mandate poștale transmise pe numele învinuitei Danciu C., potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifica nr.128.742/_, s-a stabilit că semnătura persoanei care a încasat sumele aparține probabil învinuitei Danciu
C. (filele 119, 121 din dosarul de cercetare penală).
Nefiind probată contribuția învinuitei Danciu C. la comiterea faptei, față de aceasta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala, reținându-se că sunt incidente dispozițiile art.10 alin.1 lit.c Cod procedura penală.
Referitor la cele 12 mandate poștale transmise pe numele inculpatei I. A., potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifica nr.128.744/_, s-a stabilit ca semnăturile pentru încasarea sumelor aparține probabil aceleiași persoane (filele 67-70 din dosarul de cercetare penală).
Se observă pe aceste mandate că persoana care a ridicat sumele si a semnat s-a legitimat cu CI seria IF nr.1., carte de identitate aparținând inculpatei I. A., în perioada_ -_ (filele 145-148 din dosarul de cercetare penală).
Potrivit adresei nr.109/264._ /R96 a Companiei naționale Posta Romana SA, sumele din mandate se eliberează destinatarului după ce acesta s-a legitimat cu actul de identitate(filele 132-133 din dosarul de cercetare penală).
În concluzie, persoana care a ridicat sumele transmise prin cele 12 mandate nu putea fi decât posesoarea CI seria IF nr.1., respectiv inculpata I. A. .
În plus, conform concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifica nr.128.743/_, s-a stabilit ca scrisul de mana de pe scrisoarea primita de M. V. la data de_ din partea *măicuței A. *, aparține inculpatei I. A. .(filele 73-79 din dosarul de cercetare penală).
Prin această scrisoare, așa cum s-a arătat anterior, inculpata I. A. i-a solicitat parții vătămate să o contacteze la numărul de mobil 0723.8., promițând că îi va returna banii (plic fila 32 din dosarul de cercetare penală).
Față de aceste dovezi, nu poate fi primită declarația martorei Danciu C. (f.73-74 din dosar) luată prin comisie rogatorie și prin care declară că inculpata s-a îndrăgostit de partea vătămată, având în vedere că aceasta avea o activitate *prosperă*de prezicere a viitorului, lucrând cu multe persoane care o contactau în urma *reclamei*pe care și-o făcea prin publicare în ziar, deci nu era o fire naivă, avea deja un concubin și copii, iar partea vătămată era o persoană înaintată în vârstă, cu care nu s-a întâlnit deloc.
La fel nu se poate vorbi nici de faptul că M. V. căuta o altă persoană cu care să se recăsătorească și că ar fi găsit-o în persoana inculpatei, întrucât aceasta s-a dat drept călugăriță și este de notorietate mondială că nici un călugăr, indiferent cărei religii i-ar aparține, nu se căsătorește.
Tocmai datorită acestei *calități* pe care inculpata și-a arogat-o, partea vătămată a fost înșelată. Se știe că în România și mai ales în Maramureș, cetățenii au cea mai mare încredere în biserică. Ca urmare partea vătămată a crezut că cerere ajutorul persoanei celei mai avizate.
Ținând seama de întreg ansamblul probator și față de aceleași argumente, instanța va înlătura și declarația martorului Constantin Constantin C. cu privire la același aspect al existenței unei idile între inculpată și partea vătămată.
În raport de probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc faptul că, atribuindu- și calități mincinoase si pretinzând că posedă puteri supranaturale, inculpata I. A. a avut
reprezentarea efectului acțiunilor sale asupra părții vătămate si a urmărit obținerea folosului material prin păgubirea acesteia.
În doctrină s-a statuat că *aprecierea posibilității de inducere in eroare trebuie sa se facă in funcție de împrejurările concrete, raportate la starea psihică si la gradul de cultură al persoanei vătămate.* (Codul Penal, partea II, M. Basarab, Ed.Hamangiu 2008, pag 457)
În acest sens, s-a reținut că partea vătămata are o vârsta înaintată si un grad de cultura si educație scăzute, a crescut și a trăit in mediu rural, fiind o persoană care crede cu tărie in *farmece*.
Faptul că, intr-o perioada atât de scurta de timp, partea vătămata a fost dispusă să plătească inculpatei o sumă foarte mare de bani raportat la veniturile și starea sa materială, vorbește de la sine despre ușurința cu care aceasta poate fi indusă in eroare.
Nu in ultimul rând, s-a reținut din doctrină că *există înșelăciune dacă, pentru a induce in eroare persoana vătămată, făptuitorul încasează de la o persoană sume de bani, convingând-o că o va putea vindeca prin vrăji si rugăciuni."; (Drept Penal, partea speciala, Al.Boroi, Ed.All Beck, 2005, pag 249)
În drept faptele inculpatei I. A. care, in perioada_ -_, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea de calități mincinoase, a indus-o in eroare in mod repetat pe partea vătămata M. V., promițându-i in cadrul mai multor convorbiri telefonice că o va vindeca de diferite afecțiuni si de *farmece*, in schimb solicitându-i și primind de la aceasta prin mandate poștale diferite sume de bani, cu un total al prejudiciului de 59.687.10 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune in formă continuată, prev. si ped. de art.215 alin.1 si 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., motiv pentru care instanța i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, care a fost individualizată în dispozitivul sentinței.
Totodată s-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 lit. *a*teza a II-a din C.pen..
Având în vedere că aceasta nu a mai comis fapte penale și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, s-a aplicat dispozițiile art.81 și 82 C.pen., astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicând art.71 al.5 C.pen. și art.83 C.pen. combinat cu art.359 C.pen.p..
În ce privește acțiunea civilă, instanța a reținut că răspunderea civilă delictuală se întemeiază pe ideea reparării unui prejudiciu. În cazul răspunderii civile delictuale, întinderea răspunderii nu este condiționată de gradul de vinovăție a autorului faptei ilicite, independent de faptul ca acesta a acționat cu intenție, din neglijență ori din imprudență, ci este dator să repare în întregime prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită.
Art. 998 - 999 C.civ. constituie temeiul juridic al răspunderii civile delictuale, în baza căruia persoana păgubita poate solicita daune celui care, prin fapta sa contrară legii
- acțiune sau omisiune - este responsabil pentru cauzarea prejudiciului. Acesta reprezintă un cadru juridic larg și destul de permisiv pentru persoana păgubită care urmărește repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat, aceasta, pentru admiterea acțiunii sale, fiind nevoită doar să dovedească existenta prejudiciului, a caracterului ilicit al faptei săvârșite de persoana care a cauzat prejudiciul (caracterul ilicit fiind conferit de simpla nesocotire a dispozițiilor legale), a faptului că prejudiciul este rezultatul săvârșirii faptei ilicite și a culpei celui care a prejudiciat.
S-a constatat că între fapta ilicită recunoscută parțial și dovedită în totalitate și rezultatul produs există legătură de cauzalitate, fiind astfel întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Partea civilă a făcut dovada pretențiilor solicitate și apreciindu-se că prin atingerea adusă vieții economice și sociale a acesteia se impune acordarea despăgubirilor materiale prin care să se asigure o ocrotire deplină atât a drepturilor subiective în general, cât si a drepturilor materiale, în temeiul art.998 c.civ., instanța a admis acțiunea, conform dispozitivului sentinței.
În baza art.191 al.1 C.pen.p. inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 2.900 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocațial din oficiu pentru avocat Mariș Alexandra, sumă ce a fost suportată din fondul M. ui Justiției.
Partea civilă, prezentă și la acest termen, nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești, criticând solitia instantei de fond ca fiind netemeinică, solicitând casarea acesteia și pronuntarea unei decizii prin care să se dispună executarea pedepsei în regim de detenție.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală sub aspectul modalității de executare a pedepsei având în vedere că potrivit art. 81 al. 1 lit. a C.pen. suspendarea condiționată a executării poate fi dispusă dacă pedeapsa aplicată este de cel mul 3 ani închisoare. Cum în cauză instanța a stabilit o pedeapsa de 4 ani închisoare este evident că modalitatea de executare stabilită este nelegală.
S-a mai arătat pedeapsa aplicată nu reflectă gradul de pericol social al faptei comise si nu corespunde scopului prevăzut de lege raportat la modul de comitere si urmările cauzate, respectiv producerea unui prejudiciu deosebit de ridicat, precum și persoana inculpatei care s-a sustras procesului penal si periculozitatea sporită a acesteia rezultată din modul si mijloacele de comitere a faptei.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.
Așa fiind, prima instanța a stabilit corect că in perioada_ -_, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea de calități mincinoase (măicuta la o manastire, detinătoare de puteri miraculoase), inculpata I. A. a indus-o in eroare in mod repetat pe partea vătămata M. V., promițându-i in cadrul mai multor convorbiri telefonice că o va vindeca de diferite afecțiuni si de ";farmece";, in schimb solicitându-i și primind de la aceasta prin mandate poștale diferite sume de bani, în total suma de
59.687.10 lei.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidentă (infracțiunea de înșelăciune in formă continuată, prev. si ped. de art.215 alin.1 si 2 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.).
Deși pe baza stării de fapt reținute s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpată, Curtea consideră că pedepsa stabilită de către instanța de fond, sub aspectul modalitătii de executare, nu reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, făcându-se o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C.pen.
Potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii, duratei si modalitătii de executare, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Astfel cum a retinut si instanta de fond, pentru existenta infractiunii de înselaciune nu interesează dacă, datorită împrejurărilor concrete, victima a fost sau nu usor indusă în eroare deoarece legea a urmărit să apere, îndeosebi, persoanele credule sau mai putin
vigilente deoarece tocmai asemenea persoane sunt mai expuse să devină victime ale acestui gen de infractiuni.
În cauză inculpata a exploatat sentimentele religioase ale victimei, vârsta înaintată si gradul redus de instructie, dar si starea psihică a acesteia generată de sănătatea precară, situatie în care acesteia i-a fost foarte usor sa creadă că o persoană care se pretinde slujitor al bisericii poate sa-l ajute în sensul dorit, chiar daca aceasta presupunea avansarea unor sume de bani.
În acest context, chiar dacă inculpata nu posedă antecedente penale, nu poate fi ignorat faptul că aceasta a premeditat comiterea infracțiunii, concepând un plan bine organizat, menit a-i asigura succesul activității infracționale (publicarea anuntului în ziar, însotit de o poza sugestivă), apoi, după ce a reusit atragerea victimei, a insistat asupra repetarii invocatelor rugăciuni si alte ritualuri religioase, concomitent cu pretinderea si obtinerea unei sume de bani importante.
În contextul celor arătate, aplicarea unei sancțiuni mai severe sub aspectul formei de executare se impune pentru realizarea scopului urmărit de legea penală.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia, însă recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Așa fiind, Curtea concluzionează că executarea prin privare de libertate a pedepsei aplicate va asigura aplicarea unei sanctiuni juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, finalitatea pedepsei, precum si exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., art. 385/2 C.proc.pen. rap. la art. 362 al. 1 lit. d, f C.proc.pen. se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești, iar sentita atacata se va casa în parte, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei.
Rejudecând în aceste limite, se va înlătura aplicarea art. 81 si următoarele Cod penal și se va dispune ca pedeapsa de 4 ani închisoare să se execute cu privare de libertate.
Potrivit art. 71 C.pen. de la rămânerea definitivă a sentintei si până la executarea pedepsei inculpata va fi lipsită de drepturiel prevăzute în art. 64 al.1 lit. a și b Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie deși în art.71 alin.2 din C.pen. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C.pen. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală și exercitarea unor functii elective prevăzute de art.64 lit.a si lit. b C.pen, activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei aplicate.
Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C.pen. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili in favoarea Baroului C. onorariul avocațial în suma de 200 lei ce se va avansa din FMJ.
În temeiul art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești împotriva sentinței penale nr. 75 pronunțată la 22 august 2013 de Judecătoria Dragomirești pe care o casează în parte, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând în aceste limite:
Înlătură aplicarea art. 81 si următoarele Cod penal și dispune ca pedeapsa de 4 ani închisoare să se execute cu privare de libertate.
Face aplicarea ar. 71 raportat la art. 64 al.1 lit. a și b Cod penal. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește in favoarea Baroului C. 200 lei onorariu ce va fi suportat din fondurile
MJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. Ș. M.
G. ,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
J. .fond. L. B.
| ← Decizia penală nr. 94/2013. Înșelăciune | Sentința penală nr. 280/2013. Înșelăciune → |
|---|
