Decizia penală nr. 94/2013. Înșelăciune
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.94/R/2013
Ședința publică din 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | C. | , președinte secție |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
D. | P. | |
GREFIER: D. | S. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. și de partea vătămată SC M. S. împotriva sentinței penale nr.1074 din 9 octombrie 2012 a Judecătoriei C. -N., privind pe inculpatul B. G. A. , acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 8127/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.41 al. 2 C.p.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest (arestat în altă cauză), asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Capătă Antoniu, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărătorul ales al părții vătămate SC M. S., av.P. F.I., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul arată că-și menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.1, 2, 3 C.p. cu aplic. art.40, art.41 al. 2 C.p. la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție și obligarea acestuia la plata sumelor cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile, precum și a cheltuielilor de judecată în favoarea statului.
Susține că din probele administrate în cauză rezultă că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, fiind evident că
inculpatul a indus în eroare pe reprezentanții părților vătămate în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust, provocând, astfel, în mod direct, un prejudiciu în patrimoniul acestora. Astfel, inculpatul deși nu dispunea de resurse financiare și nu își onorase obligațiile anterioare, a continuat să intre în relații contractuale cu părțile vătămate, scopul său fiind acela de a dobândi bunuri știind că nu avea posibilitatea să le plătească. Inculpatul nu a adus la cunoștința niciuneia dintre părțile
vătămate lipsa disponibilului pentru cecurile emise, ci dimpotrivă, îi asigura că are bani, iar ulterior, după refuzul cecurilor la plată, nu le mai răspundea acestora la apelurile telefonice și nici nu a încercat să recupereze prejudiciul cauzat, dovedindu-se reaua sa credință. Deși inculpatul a susținut că avea de încasat sume importante de bani de la diverși parteneri comerciali, nu a putut face dovada demersurilor legale făcute în vederea încasării creanțelor invocate.
Solicită a se avea în vedere și conduita inculpatului după comiterea faptelor, acesta nemaiputând să fie contactat de părțile vătămate, cărora nu le mai răspundea la telefon, schimbându-și în mod repetat atât locația punctelor de lucru ale societăților pe care le administra, cât și domiciliul.
Apărătorul părții vătămate SC M. S. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune la pedeapsa închisorii și obligarea acestuia la plata sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, conform scriptului depus la dosar. În susținerea recursului, arată că vinovăția inculpatului a fost dovedită, intenția acestuia de a comite faptele fiind evidentă, în condițiile în care nu a mai putut să fie contactat de reprezentanții părților vătămate. Solicită admiterea recursului declarat de Parchet.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de partea vătămată.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor declarate de Parchet și de partea vătămată ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că inculpatul a achiziționat materiale prime pentru confecționarea de case de grădină de la trei furnizori, cărora fie le-a plătit cea mai mare parte din suma datorată (situația părții vătămate SC M. S. ), fie le-a plătit parțial și le-a restituit o parte din bunurile cumpărate și nefolosite (situația SC LS ), fie le-a achitat o parte din preț și le-a oferit un utilaj pentru a compensa datoria (situația SC C. S.
). Inculpatul a probat o activitate comercială reală și chiar profitabilă, a plătit o parte din datorii pentru achiziționarea materiilor prime, a oferit bunuri în compensare pentru alte datorii și a restituit o parte din materialele nefolosite, nu se poate reține că ar fi urmărit obținerea unui folos material injust. Din probele administrate în cauză rezultă existența unor raporturi comerciale care nu au putut să fie onorate de către inculpat, fiind vorba de o neexecutare culpabilă a unor contracte comerciale, fără să existe premisele că ar fi urmărit obținerea unui folos material injust. Cele două societăți comerciale administrate de inculpat activau în domeniul construcțiilor, care a fost puternic afectat de criza financiară. Aceste societăți exportau în Spania, țară și ea afectată de criza economică, astfel că s-a ajuns în situația de a nu-i fi achitată contravaloarea caselor și mai departe, ca inculpatul să nu poată plăti datoriile către părțile vătămate. Nu se poate reține în sarcina acestuia comiterea vreunei fapte penale. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, că fapta comisă nu este natură penală și că nefiind plătit, la rândul lui a fost în imposibilitate de a achita datoriile către părțile vătămate.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr.1074 din_ a respins ca fiind nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat.
În baza art. 334 al. 1 din C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. G. A. din infracțiunea de înșelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. în infracțiunea de înșelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 și 41 al. 2 din C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.pen. a achitat pe inculpatul B. G. A. - fiul lui G. și E. născută la data de_, în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, CNP - 1., domiciliat în com. Prundu Bârgăului, sat susenii Bîrgăului, nr. 315, jud. Bistrița-Năsăud, posesor CI seria BX nr. 1., cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 și 41 al. 2 din C.pen..
În baza art. 346 al. 4 din C.p.p. a lasat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile vătămate S. LSR.L., S.A. C. SSR.L. și S.
M. S.R.L.
În baza art. 192 al. 3 din C.p.p. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocaților din oficiu, respectiv al d-nei C. I. L. de 200 lei și al d-nei BEJENARU DRAGOȘ D. de 200 lei a fost suportat din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În fapt, la data de 16 martie 2007 între partea vătămată S. LEMNCONFES S.R.L. și S. M. CASE S.R.L., societate administrată de către inculpat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 127, prin care partea vătămată vinde materiale de construcții pentru care societatea administrată de către inculpat urma să achite contravaloarea într-un avans de 30%, iar restul de plată în termen de 25 de zile prin filă CEC (filele 16-17 dos. UP). Inculpatul a emis două file CEC cu data de 6 aprilie 2007 pentru suma de 1595,36 lei și cu data de 4 mai 2007 pentru suma de 7382,70 lei (filele 23 și 26).
În perioada aprilie - mai 2007 S. CASE M. S.R.L. a rulat mai multe sume de bani majoritatea din vânzare de monedă străină (fila 38 dos. UP).
La data de 5 februarie 2007 între partea vătămată S. C. SSR.L. și S. CASE M. S.R.L., societate administrată de către inculpat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 11, prin care partea vătămată vinde materiale de construcții, respectiv 70 mc de cherestea/lună pentru care societatea administrată de către inculpat urma să achite contravaloarea
într-un termen de 20 de zile de la livrare prin filă CEC (filele 46-49 dos. UP). Inculpatul a emis trei file CEC cu data de 5 aprilie 2007 pentru suma de 15086,64 lei, cu data de 23 aprilie 2007 pentru suma de 29.000 lei și cu data de 8 martie 2007 pentru suma de 7.040,54 (filele 57, 61 și 76 dos. UP). Din declarația reprezentantului părții vătămate K. A. administratorul S.
C. SSR.L. s-a reținut că mărfurile au fost în valoare de 53.398,95 lei, iar inculpatul a achitat numai suma de 7.000 de lei (fila 319 dos. UP), înainte de depunerea în bancă a filelor CEC pentru decontare. Totodată acesta declară că la momentul scadenței l-a contactat pe inculpat care le-a cerut să mai aștepte și să nu introducă felele CEC pentru decontare spunându-le mereu că face căsuțe de grădină pe care le-a exportat în Franța
de unde trebuie să primească bani (fila 85 dos. inst.). Reprezentantul părții vătămate K. A. declară că ultima oară când m-am întâlnit cu inculpatul a fost atunci când i-am identificat punctul de lucru unde avea activitate, respectiv fabrica căsuțe din lemn și am convenit cu inculpatul să ne dea în schimbul datoriilor o unealtă pe care o folosea în producție, însă mi-am dat seama că acea unealtă nu o puteam folosi pentru profilul nostru de activitate.
Prin încheierea nr. 12979/27 iunie 2006 pronunțată de către judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj s-a admis cererea de modificare a statutului S. ARBEN SERV S.R.L. și ca urmare a cesiunii părților sociale, unicul asociat a devenit numitul B. G. -M., fiul inculpatului (fila 101 dos. UP).
Urmând aceiași pași arătați mai sus inculpatul, în numele S. ARBEN SERV S.R.L. a achiziționat materiale de construire de la partea vătămată S.
M. S.R.L., iar pentru plată a emis o filă CEC cu valoarea de 10.580,92 lei, la data de 9 iunie 2006 (fila 118 dos. UP), filă Cec care a fost inițial emisă fără completarea datei și a locului plății, iar după completarea acestor rubrici de către reprezentanții părții vătămate a fost refuzată la decontare în bancă. Martorul B. M. administratorul părții vătămate a arătat că a livrat societății administrate de către inculpat materiale de construcție în valoare de 33.192,06 lei din care inculpatul a achitat suma de 22.611,14 lei, iar pentru diferența de preț a fost completată fila CEC la începutul lunii octombrie 2006, care a fost refuzată la plată. Cea de a doua filă CEC a fost depusă spre decontare la începutul lunii noiembrie 2006, fiind de asemenea refuzată la decontare.
S. CASE M. S.R.L. a intrat sub incidența interdicției bancare de emitere a filelor CEC începând cu data de 10 mai 2007 (fila 189 dos. UP), iar
S. ARBEN SERV S.R.L. începând cu data de 11 octombrie 2006 (fila 228 dos. UP).
Inculpatul a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare nr. 2/2 februarie 2007 încheiat între S. CASE M. S.R.L. și numitul MARIO B. NEGO, cetățean spaniol prin care S. CASE M. S.R.L. urma să confecționeze și să vândă 15 case de grădină, pentru suma de 18200 euro, din care suma de 7280 de euro se vor achita cu titlu de avans (filele 243-244 dos. UP).
Din declarațiile martorului Filep A., administratorul S. L.
S.R.L. s-a reținut că inculpatul a cumpărat materiale de construcție pentru case, iar acestea au fost livrate cu trei transporturi. La semnarea contractului inculpatul a lăsat ca și garanție un CEC semnat în alb, adică fără dată și suma de achitat. Ulterior, datorită faptului că inculpatul nu a achitat contravaloarea facturilor s-a luat legătura cu acesta și părțile s-au înțeles ca inculpatul să restituie marfa livrată cu cel de al treilea transport, respectiv marfa care nu a fost folosită (fila 316 dos. UP și declarația din fața instanței).
Inculpatul a declarat că a înființat S.C CASE M. S.R.L. în cursul anului 2006 pentru a construi case de grădină din lemn care să fie vândute unor clienți din alte state. În acest sens a efectuat trei transporturi către Franța și Spania prin două societăți de transport marfă din Bistrița și Miecurea Ciuc însă clienții nu i-au achitat contravaloarea caselor și de aceea a fost în imposibilitate de a achita datoriile pe care societatea pe care o administra le datora părților vătămate de la care a luat materia primă. A precizat că din avansurile primite de la clienți a achitat o parte din datoriile către furnizori, iar filele CEC antedatate le-a emis la solicitarea reprezentanților părților vătămate și crezând că va încasa bani de la proprii
debitori, împrejurări care au fost aduse la cunoștința reprezentanților părților vătămate.
Din extrasele de pe cele două conturi ale S. CASE M. S.R.L. de la filele 45-55 s-a reținut că în anul 2007 societatea avut activitate încasând de la debitori și plătind creditorilor (spre exemplu a încasat sumele de 4.000 de lei la data de 18 aprilie 2007, 3285 euro la data de 19 aprilie 2007, 3240 euro la data de 11 mai 2007).
S-a reținut că inculpatul a încheiat un contract de achiziție a materialelor de construire cu părțile vătămate, iar materialele de construcție au fost livrate către inculpat. Contractele de vânzare cumpărare au fost încheiate între părțile vătămate și cele două societăți administrate de către inculpat, respectiv S. CASE M. S.R.L. și S. ARBEN SERV S.R.L. Din probele administrate rezultă că inculpatul a confecționat căsuțe de grădină (împrejurare atestată de către reprezentantul S. C. SSR.L. și de scrisoarea de transport de la fila 60 dos. inst. din care rezultă că la data de 18 mai 2007 societatea administrată de către inculpat a livrat în Spania un număr de 17 case de grădină).
Așadar inculpatul a achiziționat materiale prime pentru confecționarea de case de grădină de la trei furnizori, cărora fie le plătește cea mai mare parte din suma datorată (la S. M. S.R.L.), fie le plătește parțial și le restituie o parte din bunurile cumpărate și nefolosite în producție (S. LSR.L.), fie le achită o parte din preț și le oferă un utilaj pentru a compensa datoria (la S. C. SSR.L.). Totodată, deschide linia de producție a caselor de grădină și livrează o parte din ele prin S. WABERER’S R. IA
S.A. către Spania la data de 18 mai 2007, primind o parte din avans la datele de 18 aprilie, 19 aprilie și 11 mai 2007, iar pentru restul nu există dovada (din extrasele de cont) că ar fi încasat prețul, împrejurări care se coroborează cu declarațiile sale. În condițiile în care inculpatul a probat o activitate comercială reală și chiar profitabilă, a plătit o parte din datorii înainte de sesizarea organelor judiciare pentru materiile prime achiziționate, a oferit bunuri în compensare pentru alte datorii și a restituit o parte din materiile prime nefolosite la procesul de producție, nu este justificată în mod rezonabil concluzia că ar fi urmărit obținerea unui folos material injust.
Inculpatul a fost condamnat prin hotărâri judecătorești rămase definitive pentru fapte din aceeași epocă care au primit încadrările juridice de înșelăciune art. 215 al. 1, 2, 3 și 4 din C.pen. sau 215 al. 1, 2 și 3 din C.pen. și pentru infracțiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., însă aceste împrejurări, în lipsa altor probe, nu poate crea singure prezumția de vinovăție pentru alte activități ale inculpatului care prezintă un real accent comercial.
În cauză nu există nicio probă, în afara unor fapte contemporane celor descrise în rechizitoriu, din care să rezulte altceva decât raporturi comerciale care nu au putut fi onorate întocmai de către inculpat. Cu alte cuvinte faptele se cristalizează într-o neexecutare culpabilă a unor contracte comerciale, fără să existe premisele că inculpatul ar fi urmărit obținerea unui folos material injust.
Cât privește cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni
închisoare prin sentința penală nr. 1193/20 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Galați, definitivă prin decizia penală nr. 546/28 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, iar faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost săvârșite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și înainte de punerea în executare a
pedepsei, fiind justificată reținerea disp. art. 40 al. 1 din C.pen. privind pluralitatea intermediară.
Totodată, cât privește fapta tipică prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 vom reține mai întâi că faptele tipice care pot prezenta caracterele juridice ale unei infracțiuni au fost analizate de către procuror, chiar dacă numai sub aspectul încadrării art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 și s-a dat o soluție în acesta sens. Totodată, instituția schimbării încadrării
juridice nu poate aduce în discuție o faptă nouă, alta decât cea descrisă în rechizitoriu, or prin cererea formulată de către apărătorul inculpatului se solicită o schimbare a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul într-o faptă care nu are nicio legătură cu faptele descrise în rechizitoriu și pentru care se putea uza exclusiv de disp. art. 335 din C.p.p. la cererea procurorului. Pentru aceste motive s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate de către apărătorul inculpatului ca fiind neîntemeiată.
Cât privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 și 41 al. 2 din C.pen. din argumentele prezentate în paragrafele anterioare instanța a reținut că sunt incidente atât disp. art. 10 lit. b din C.p.p., cât și disp. art. 10 lit. d din C.p.p., dar având în vedere prioritatea celor două temeiuri de achitare, va dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.pen., întrucât suntem în prezența unui delict civil prin neexecutarea conformă a unor contracte comerciale.
Pe cale de consecință, văzând disp. exprese ale art. 346 al. 4 din C.p.p. s-au lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de către cele trei părți vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. și partea civilă SC M. IMPORT EXPORT S. C. .
Parchetul prin motivele scrise și orale a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea soluției judecătoriei și rejudecând dosarul a se dispune condamnarea inculpatului B. G. A. pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen., cu art.40 și 41 alin.2 C.pen.prin privare de libertate și obligarea lui la plata despăgubirilor civile către părțile civile, întrucât a fost dovedită latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii.
Apărătorul părții civile SC M. S. C. a solicitat obligarea inculpatului B. la suma de 10.590,92 lei aferentă filei CEC seria BB 33800064937; 21.070,25 lei reprezentând dobânzi aferentei sumei de 10.590,92 lei și 5.000 lei reprezentând daune morale.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul Parchetului:
Curtea reține că în perioada 2006-2007, inculpatul B. G. A. a efectuat acte de comerț fie în calitate de administrator al S. "CASE M. "; S.R.L., fie în baza unei împuterniciri din partea asociatului S. "ARBEN SERV"; S.R.L. (fiul inculpatului), cu un număr de trei societăți comerciale. Astfel, acesta a efectuat comenzi de materiale de construcții de la aceste societăți, fără a avea intenția de a onora la plată mărfurile livrate, știind că societățile pe care le administra nu dispuneau de fondurile bănești necesare. Pentru plata produselor, inculpatul a emis file cec fie lăsate "în alb"; pentru a garanta efectuarea viitoarelor plăți, fie emise cu dată falsă ca mijloc de plată
realizat la scadență, pentru a câștiga încrederea reprezentanților părților vătămate în vederea încheierii contractelor și a livrării mărfii. După ce părțile vătămate au livrat marfa solicitată, în momentul introducerii filelor cec în bancă pentru decontare, acestea au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei totale de disponibil în cont.
Inculpatul și-a formulat apărarea invocând faptul că neonorarea plății către părțile vătămate s-a datorat faptului că diverse alte societăți cu care încheiase anterior contracte, nu au achitat la rândul lor obligațiile pecuniare către societățile administrate de el, motiv pentru care a intrat în mod neimputabil, în imposibilitate de plată. Aceste apărări sunt total nefondate având în vedere faptul că probele administrate în cauză nu relevă presupusele relații comerciale pe care le-ar fi desfășurat în perioada de referință cu alte societăți comerciale.
Curtea reține că potrivit practicii judiciare constante a instanței supreme emiterea unor cec-uri asupra unor bănci - îns copula chiziționării unei cantități de mărfuri, în baza unui contract încheiat cu firma producătorare - știind că pentru valorificarea lor, nu există provizia necesară, constituie infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 3 C.pen. Ceea ce este esențial pentru existența infracțiunii de înșelăciune este faptul că, în momentul emiterii CEC- urilor, inculpatul a înscris fictiv o provizie pe care nu o avea; prin aceasta el a indus în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată, la acea dată plata contravalorii ei.
În cazul infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art.215 alin.1,2,3, C.pen., cercetarea judecătorească presupune administrarea de probe, nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, cu privire la existența intenției vizând existența unor înțelegeri referitoare la modalitatea de plată sau cunoașterea, la data încheierii contractelor, a faptului că inculpatului nu poate plăti sumele datorate, ori ascultarea recurentului cu privire la cunoașterea de către acesta a lipsei disponibilului la momentul emiterii CEC- urilor și la condițiile în care le-a emis.
În cadrul criteriilor pentru evaluarea intenției în cazul infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art.215 alin.1-3 C.pen. se înscriu conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau CEC-uri, anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plății, coerența măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea față de respectarea normelor care guvernează domeniul în speță, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, precum și caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate față de faptele din speța dedusă judecății, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului, cunoașterea de către părțile contractante a modului în care se va desfășura relația comercială, a modului și momentului în care se va face plata, existența unor împrejurări imprevizibile, emiterea de CEC-uri după interdicția bancară.
În speță, nu se poate reține lipsa intenției de a înșela părțile civile cu prilejul executării contractelor, deoarece în calitate de administrator, cunoștea situația contului bancar, respectiv lipsa disponibilului în acesta. Totodată, în calitate de administrator al societății, se cunoșteau atât perioadele de interdicție bancară în care nu se puteau emite CEC-uri, cât și inexistența unui disponibil în cont.
Probele dosarului evidențiază fără echivoc intenția inculpatului B. G.
A. de a induce în eroare părțile civile cu prilejul unor convenții comerciale, în scopul obținerii unor foloase materiale injuste și care au avut ca urmare pricinuirea de pagube partenerilor de afaceri și ea rezultă din materialitatea faptelor. Astfel, inculpatul s-a folosit de încrederea acordată de unele societăți
comerciale, cu care în trecut a efectuat timp de mai mulți ani operațiuni comerciale și cărora le-a eliberat file CEC fără acoperirea necesară, realizând aceste acte de înșelăciune într-un interval de timp de numai câteva luni, iar, în momentul în care s-a îndeplinit termenul de grație și filele CEC urmau a fi introduse în bancă, nu a mai fost de găsit, închizându-și și telefoanele.
Instanța supremă în numeroase decizii de speță a învederat că
"încheierea de contracte comerciale cu reprezentanții unor părți civile, în baza cărora se livrează diferite produse în schimbul lor eliberându-se CEC-uri dovedite a fi lipsite de acoperire bancară la scadență, relevă reaua credință și intenția de a induce în eroare părțile civile, care sunt ilustrate și de faptul că nu s-a achitat contravaloarea mărfurilor nici ulterior.
Fapta administratorului de a prezenta drept adevărată amplitudinea relațiilor comerciale pe care le desfășura, de a indica reprezentanților părților civile firme din țară cu care desfășura relații comerciale, pentru sporirea
încrederii acestora în bonitatea firmei al cărei asociat unic era, indică vinovăția exclusivă a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, constituind latura obiectivă a acesteia, săvârșită prin inducerea în eroare a cocontractanților prezentând ca adevărată o faptă ireală";.
În același sens și Curtea reține că fapta inculpatului de a emite CEC-uri fără acoperire, deși știa că nu are disponibil în contul bancar, evidențiază clar intenția acestuia de a induce în eroare părțile civile și a le păgubi prin neplata mărfurilor.
În speță, în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea faptei în formă continuată ceea ce presupune că paguba cauzată prin infracțiunea continuată, este constituită din totalul daunelor materiale provocate prin acțiunile componente, indiferent dacă există sau nu constituire de parte civilă pentru înreaga pagubă sau dacă numai o parte dintre persoanele vătămate sunt cunoscute și participă în calitate de părți civile în cauză.
În baza sintetizării probelor administrate, Curtea reține că fapta inculpatului B. G. A. constând în aceea că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a indus și menținut în eroare părțile vătămate, cu prilejul încheierii și derulării de contracte comerciale, prin folosirea de mijloace frauduloase și emitere de file CEC fără acoperire, în scopul obținerii unui folos material injust, creînd acestora un prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen., cu art.40 și 41 alin.2 C.pen.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că fapta inculpatului B. G. A. - asociat unic la două societăți comerciale - care, în executarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu părțile vătămate, a emis file CEC cu diverse sume fără a avea disponibil în cont, cauzându-le partenerilor de afaceri prejudicii, constituie infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. Intenția de a înșela părțile vătămate rezultă din modalitatea în care s-a derulat activitatea infracțională, inculpatul, în toate cazurile, dând asigurări reprezentanților firmelor de la care achiziționa mărfuri că are disponibil în cont. Relevant sub aspectul intenției cu care a acționat inculpatul este faptul că, în momentul în care una din firmele la care era asociat unic a intrat în interdicție bancară, acesta s-a folosit de cealaltă societate pentru a ascunde starea de insolvabilitate.
În aceste condiții, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că motivele de recurs ale Parchetului sunt fondate, urmând a fi admis în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen.
Infracțiunea de înșelăciune prezintă un pericol social generic deosebit de ridicat, care aduce atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial ce implică încrederea, bunăvoința și loialitatea partenerilor, dar și pericol social concret, prin valoarea importantă a prejudiciului creat și nerecuperat.
În plus, trebuie observat că între inculpat și asociați existau relații de colaborare, ceea ce face ca activitatea acesteia ilicită să fie cu atât mai gravă. De altfel, inculpatul a abordat o poziție procesuală nesinceră, încercând tot timpul denaturarea adevărului. Pe de altă parte, așa cum rezultă din cazierul judiciar, inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, în prezent aflându-se în executarea unei pedepse aplicate tot pentru infracțiunea de înșelăciune, ceea ce dovedește perseverența și înclinația deosebită a acestuia pentru infracțiunile îndreptate împotriva patrimoniului.
Drept consecință a reținerii în sarcina inculpatului a infracțiunii de înșelăciune, corelativ acesta va fi obligat să suporte și contravaloarea despăgubirilor solicitate de părțile civile, ca efect al neonorării contractelor încheiate cu acesta.
Așa fiind, se va admite ca fondat în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria C.
N. și al părții civile SC M. S. C. împotriva sentintei penale nr. 1074 din 9 octombrie 2012 a Judecătoriei C. -N. pe care o va casa în latura penală si civilă si rejudecând în aceste limite:
Va condamna pe inculpat în baza art. 215 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu art. 40, 41 al. 2 din C.pen. pentru infractiunea de înșelăciune la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La dozarea și individualizarea pedepsei s-au avut în vedere disp.,art.72 și 52 C.pen., gradul sporit de pericol social al faptelor comise, urmările produse, faptul că prejudiciul a rămas nerecuperat, precum și implicarea inculpatului în săvârșirea de fapte similare.
Se va face aplicare art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal. Se va constata că inculpatul este arestat in alta cauza.
Cu privire la recursul părții civile:
În faza de urmărire penală, la f.322, partea vătămată SC M. S. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.580,92 lei. La această sumă, partea civilă a suportat și dobânzile aferente în cuantum de 21.070,25 lei, astfel că inculpatul urmează a fi obligat la plata către această parte civilă a sumei de 31.650 lei, în baza art.14, 346 C.proc.pen. Nu vor fi acordate daune morale în sumă de 5.000 lei, întrucât potrivit practicii instanței supreme "acestea pot fi plătite doar persoanelor fizice care au suferit psihic de pe urma comiterii unei infracțiuni, nu și persoanelor juridice";.
În recurs, partea civilă și-a angajat avocat al cărui onorar a fost în sumă de 3.720 lei, astfel că în baza art.193 C.proc.pen., inculpatul va suporta și această cheltuială.
De asemenea, inculpatul va achitapărții civile S. LSR.L C. - 7926,47 lei; iar părții civile S. C. SSR.L. B. jud. Harghita - 50.000 lei.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei.
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului vor rămâne în sarcina statului, în baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.
Se va stabili onorariu apărător oficiu la 200 lei ce se va achita Baroului de Avocați C. din FMJ, av. Capătă Antoniu.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și al părții civile SC M. IMPORT EXPORT S. C., împotriva sentintei penale nr. 1074 din 9 octombrie 2012 a Judecătoriei C. -N. pe care o casează în latura penală si civilă si rejudecând în aceste limite:
Condamna pe inculpatul B. G. A. - fiul lui G. și E. născ. la data de_, în Bistrița
În baza art. 215 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu art. 40, 41 al. 2 din C.pen. pentru infractiunea de înșelăciune la o pedeapsă de :
3 ani închisoare.
Face aplicare art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal. Constată că inculpatul este arestat in alta cauza.
Obligă inculpatul să achite părților civile S. LSR.L C. - 7926,47 lei; părții civile S. C. SSR.L. B. jud. Harghita - 50.000 lei, iar părții civile S. M. IMPORT EXPORT S.R.L. C. - 31.650 lei și 3720 lei onorariu avocat.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului rămân în sarcina statului.
Stabilește onorariu apărător oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de Avocați C. din FMJ, av. Capătă Antoniu.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică din 23 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |||||
V. | C. | V. | G. | D. | P. | DS |
red.PD/CA 3 ex. - _
jud.fond: - Mihăilă L.
| ← Decizia penală nr. 726/2013. Înșelăciune | Decizia penală nr. 1504/2013. Înșelăciune → |
|---|
