Decizia penală nr. 152/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.152/R/2013
Ședința publică din data de 17 iulie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: SS
G.: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpatul G. V. și partea civilă G. V. împotriva sentinței penale nr.355 din 23 mai 2013 a T. ui Maramureș, inculpatul G. V. fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr.110/P/2013 pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. V., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu - avocat Ilea I. M. din cadrul Baroului C. cu delegație avocațială la dosarul cauzei și apărătorul ales al părții civile G. V. avocat M. Giurgea din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile civile G. V. și G. F., S.
O. V. de S. și S. J. de urgență D. C-tin O. B. M. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care
Apărătorul ales al părții civile depune la dosarul cauzei în probațiune o decizie a Curții de Apel C. pronunțată într-o speță asemănătoare.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Apărătorul ales al părții civile, solicită instanței admiterea apelului formulat, desființarea în parte a sentinței penale atacate sub aspectul laturii penale și procedând la o reindividualizare a pedepsei, să pronunțe o soluție de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea îndreptată spre maximul special prevăzut de lege.
Apreciază că, instanța de fond în mod netemeinic a aplicat pedeapsa inculpatului raportat la starea de fapt, la circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatului. Instanța de fond a făcut o analiză superficială a situației de față, respectiv nu a dat nici un fel de eficiență conduitei anterioare cât și ulterioare desfășurării faptei. Astfel, în dosar se arată că inculpatul a mai fost sancționat contravențional pentru acte de violență, ori, acest comportament consecvent al inculpatului nu a fost avut în vedere de către instanța de fond. Este relevantă atitudinea inculpatului anterior săvârșirii faptei, întrucât acesta înainte de a lovi și
cauza decesul victimei l-a lovit pe martorul Strâmturean V., în mod repetat. Deși acest martor a înțeles să nu depună plângere penală, nu face ca fapta în integralitatea ei să nu existe. Conduita anterioară săvârșirii faptei, arată gravitatea comportamentului inculpatului .
Raportat la conduita ulterioară săvârșirii faptei, arată că, inculpatul nu a înțeles nici să apeleze serviciul de urgență, nici să dea primul ajutor victimei, în nici un fel, ci, să își continue activitatea la barul din sat.
Având în vedere conduita inculpatului expusă anterior, consideră că, acesta trebuia sancționat mai drastic de către instanța de fond.
Instanța de fond nu a dat suficientă eficiență calității de rudă apropiată așa cum art. 149 C.pen, definește această calitate. Apreciază că, o astfel de circumstanță agravantă judiciară ar fi trebuit să fie luată în calcul de către instanța de fond și să cântărească mult mai mult în regimul sancționator aplicat acestuia.
În opinia sa, instanța de fond a dat mult prea ușor eficiență disp. art.3201C.pr.pen., întrucât, inculpatul la momentul respectiv a recunoscut toate faptele așa cum acestea s-au petrecut, ca ulterior, la cuvântul pe fond să invoce o stare de legitimă apărare și o stare de provocare. Apreciază că, a fost vorba de un tertip din partea apărării pentru ca inculpatul să beneficieze de un regim sancționator mai puțin sever.
Raportat la cele expuse solicită admiterea apelului astfel cum acesta a fost formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicită admiterea apelului formulat de către inculpat, desființarea în parte a sentinței penale atacate și în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit.b C.pen., solicită reducerea pedepsei. Arată că, inculpatul s-a prevalat de disp. art. 3201C.pr.pen. și a recunoscut în cursul urmăririi penale în integralitate faptele așa cum rezultă din dosar.
Precizează faptul că, dispozițiile art. 3201C.pr.pen. nu înlătură reținerea circumstanțelor atenuante legale, dacă din probele administrate și din actele dosarului, din cursul urmăririi penale ar rezulta existența unei asemenea circumstanțe atenuante, care nu a fost reținută în actul de sesizare, dar poate fi solicitată cu ocazia cuvântului pe fond. Arată că, apărătorului inculpatului a solicitat la cuvântul pe fond reținerea acestor circumstanțe atenuante raportat la declarațiile martorilor audiați în cursul urmării penale, filele 73-76, care confirmă starea de provocare.
Astfel, instanța de fond în mod nelegal a dispus înlăturarea acestor declarații pe motivul că nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta nu are antecedente penale, iar afirmațiile părții civile făcute în acest sens nu sunt dovedite.
În ceea ce privește latura civilă, inculpatul a achitat o parte din pretențiile solicitate și a fost de acord să achite restul acestora în măsura în care va avea posibilitatea.
În privința apelului formulat de către partea civilă, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Apreciază că prin formularea acestui apel s-a urmărit de către partea civilă aplicarea unei pedepse exemplare acestuia orientată spre maxim cu reținerea unor agravante respectiv art. 75 lit.b și d C.pen.
Arată că, inculpatul nu are antecedente penale iar din actele dosarului nu reiese că acesta ar fi fost cercetat penal. Dacă într-adevăr ar fi fost o persoană
violentă așa cum susține partea civilă și ar fi avut diverse altercații, cu siguranță ar fi avut și urmări.
Pedeapsa a fost stabilită de instanță având în vedere circumstanțele comiterii faptei și prevederile disp. art.3201C.pe.pen., de care inculpatul s-a prevalat.
În ceea ce privește altercația pe care inculpatul ar fi avut-o cu numitul Strâmturean V., precizează că, nu a fost începută urmărirea penală, iar inculpatul nu a fost cercetat penal în acest sens.
În ceea ce privește reținerea celorlaltor agravante, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi reținute în speță.
Raportat la cele expuse solicită respingerea apelului formulat de partea civilă ca nefondat; cu onorariului avocațial din FMJ.
Apărătorul ales al părții civile, solicită respingerea apelului formulat de către inculpat.
Precizează că, inculpatul a fost cercetat penal pentru infracțiuni săvârșite cu violență și a fost sancționat contravențional în baza Legii 61 pentru alte contravenții săvârșite cu violență. Faptul că a fost cercetat penal și nu s-a dat o soluție în cauză este mai puțin important, ci faptul că s-a început urmărirea penală este ceea ce contează.
În privința altercației pe are inculpatul a avut-o cu martorul Strâmturean V.
, apreciază că fapta există chiar dacă martorul nu a depus o plângere în acest sens.
Reprezentantul M. ui P., apreciază că, pedeapsa care a fost aplicată inculpatului de către instanța de fond este mult prea redusă în raport cu gravitatea faptei săvârșite de către inculpatul apelant și de către limitele de pedeapsă
prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de către acesta, respectiv, aceea de lovituri cauzatoare de moarte.
Solicită admiterea apelului formulat de către partea civilă, cu consecința majorării pedepsei aplicate inculpatului.
În ceea ce privește apelul declarat de către inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă enorm incidentul. Arată că victima a fost cea care a lovit prima și nu a făcut altceva decât să se apere, a fost vorba de o întâmplare pe care o regretă.
C U R T E A :
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 355 din 23 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._ a T. ui Maramureș a fost condamnat inculpatul G. V. - CNP 1., fiul lui V. și M., născut la data de_ în B. V., județul Maramureș, cetățean român, studii 9 clase, necăsătorit, fără antecedente penale fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în comuna B. V., sat Bocicoel nr.177, județul Maramureș, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla - pentru comiterea infracțiunii de:
-loviri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal cu aplicarea art.3201alin.7 Cod procedură penală la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.350 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu_ la zi.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. O. V. de S. despăgubiri civile în sumă de 436,45 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei, iar părții civile S. J. de U.
"D. Constantin O. "; B. M. despăgubiri civile în sumă de 6.058, 10 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei. A fost obligat inculpatul să plătească părților civile G. V. și G. F. ,
domiciliate în comuna B. V., sat Bocicoel nr.137, județul Maramureș, despăgubiri civile pentru daune materiale în sumă de 7.850 lei și despăgubiri civile pentru daune morale în sumă de câte 20.000 lei pentru fiecare parte civilă.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.600 lei cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale SA ce se va avansa din fondurile
M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.110/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. V. (CNP 1., fiul lui V. și M., născut la data de_ în B. V., județul Maramureș, cetățean român, studii 9 clase, necăsătorit, fără antecedente penale fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în comuna B. V., sat Bocicoel nr.177, județul Maramureș, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal, în sarcina sa reținându-se, în esență, faptul că la data de_, în jurul orelor 1630-1700în timp ce se afla în fața magazinului din centrul localității Bocicoel, județul Maramureș, pe fondul unui conflict spontan cu victima G. Luca, i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona ochiului drept, ceea ce a determinat dezechilibrarea și căderea victimei, care s-a lovit puternic cu capul de asfalt și a suferit leziuni craniocerebrale interne: contuzie, dilacerare și hemoragie meningocerebrale cu fractură craniană, leziuni care i-au determinat decesul.
În cursul urmăririi penale au fost administrate probe constatate în următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu (fila 7 din dosarul de urmărire penală) ; procesul-verbal de consemnare a sesizării din partea personalului medical al S. ui orășenesc V. de S. (fila 8 din dosarul de urmărire penală); fișa de eveniment întocmită de Secția 2 Poliție Rurală B. V. (fila 9 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (filele 10-22 din dosarul de urmărire penală); concluziile preliminarii și raportul de expertiză medico-legală nr.196/43 din_ ale Serviciului de Medicină Legală B. M. (filele 23, 24, 31, 37-44 din dosarul de urmărire penală); procesul-verbal întocmit de Postul de Poliție B. V., județul Maramureș privind sancțiunile contravenționale aplicate inculpatului (fila 78 din dosarul de urmărire penală); declarația părții civile G. V. (filele 50, 51 din dosarul de urmărire penală); documentele depuse de apărătorul părții civile (filele 53-57 din dosarul de urmărire penală); declarațiile martorilor Botiș G. (filele 58-60 din dosarul de urmărire penală), Botiș V. (filele 63-65 din dosarul de urmărire penală),
Strâmturean V. (filele 66, 67 din dosarul de urmărire penală), Strâmturean D. (filele 68, 69 din dosarul de urmărire penală), Strâmturean I. (filele 70,71 din dosarul de urmărire penală), Cheșa I. (filele 72-74 din dosarul de urmărire penală) și Botiș V. (filele 75-77 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 102, 107-111 din dosarul de urmărire penală).
La termenul de judecată din 16 mai 2013 inculpatul G. V. a invederat instanței că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală,
arătând că recunoaște fapta și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile legale, instanța a încuviințat cererea formulată de inculpat.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul G. V. și victima G. Luca au fost veri primari, mama inculpatului fiind soră cu tatăl victimei și aceștia au locuit în comuna B. V., sat Bocicoel, județul Maramureș. A rezultat în cauză că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul devine violent, sens în care a fost sancționat contravențional de mai multe ori, precum și faptul că are neînțelegeri cu rudele sale, aspect confirmat de martorul Strâmturean V., un alt văr al inculpatului.
La data de_, în jurul orelor 1500-1600, inculpatul G. V. aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la magazinul aparținând numitului Mestic Grigore, din localitatea de domiciliu, cu scopul de a mai consuma asemenea băuturi. Magazinul susmenționat este situat pe marginea DJ 188, care face legătura între comunele B. V. și V. de Jos, iar administratorul acestuia a amenajat în cealaltă parte a drumului, o masă cu scaune și o bancă de culoare verde la care să stea persoanele care consumau băuturi alcoolice. Inculpatul G. V., când a ajuns la magazin și-a comandat bere, după care s-a așezat la masa respectivă, pe scaun. La aceeași masă s-a mai așezat și martorul Botiș G., văr cu inculpatul, care a consumat și el bere.
La un moment dat, în același loc a sosit și martorul Strâmturean V., căruia inculpatul a început să-i adreseze cuvinte jignitoare, apoi i-a aplicat mai multe lovituri, în urma cărora acesta a căzut. Inculpatul, după ce a încetat agresiunea asupra vărului său Strâmturean V., s-a așezat din nou la masă și a continuat să consume din sticla de bere, iar martorul a plecat spre locuința sa. Martorul a precizat că nu dorește să depună plângere împotriva inculpatului.
De precizat că, în fața magazinului numitului Mestic Grigore s-au adunat mai multe persoane, datorită incidentului dintre inculpat și martorul Strâmturean V. .
La scurt timp, în locul respectiv a apărut și victima G. Luca, care intenționa să-și facă cumpărături de la magazin. Când inculpatul a observat victima a început să-i adreseze cuvinte injurioase, împrejurare ce a determinat-o pe aceasta să traverseze drumul, trecând din fața magazinului în cealaltă parte a drumului, în locul unde era amenajată masa.
După ce victima a ajuns în apropierea mesei, intenționând să-i ceară explicații inculpatului, între aceștia a avut loc un schimb de cuvinte injurioase, iar inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în zona ochiului drept, ceea ce a determinat dezechilibrarea și căderea victimei, care s-a lovit puternic cu capul de asfalt.
Martorii Botiș V. (CNP 1. ) și Botiș G. au ridicat victima din drum și au așezat-o pe banca de la masă, iar martorul Strâmturean D. a apelat serviciul 112. Victima G. Luca a fost transportată la S. orășenesc V. de S.
și apoi la S. J. de U. "D. Constantin O. "; B. M., unde a decedat la data de_ .
Cu referire la leziunile suferite de victimă, urmare a incidentului din_, prin raportul de expertiză medico-legală nr.196/43 din_ al Serviciului de Medicină Legală B. M. (filele 37-44 din dosarul de urmărire penală) s-au concluzionat următoarele: "Moartea numitului G. Luca a fost violentă. Ea s-a datorat contuziei, dilacerării și hemoragiei meningocerebrale cu fractură craniană operată. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent dur (echimoză periorbitală dreaptă) urmată de cădere de la același nivel (leziunile craniocerebrale interne); e foarte probabil că aceste leziuni s-au produs în urma unei singure agresiuni. Restul leziunilor (echimoză violaceu verzuie pe fața externă a brațului stâng, echimoze pe fața antero-externă și internă coapsa stângă) s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent dur. Poziția agresor-victimă a fost variabilă în timp și spațiu, în condițiile stabilite de anchetă. Leziunile prezentate de victimă nu s-au putut produce prin simpla împingere prin punerea mâinii în piept. Moartea datează din_ ";.
În raport de starea de fapt expusă, instanța a constatat că fapta inculpatului
G. V. care la data de_, pe fondul unui conflict spontan cu victima G. Luca, i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona ochiului drept, fapt ce a determinat dezechilibrarea și căderea victimei, care s-a lovit puternic cu capul de asfalt și a suferit leziuni craniocerebrale interne urmare a cărora a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal.
În fața instanței, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoașterea sa coroborându-se cu probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, concluziile raportului de expertiză medico- legală și declarațiile martorilor.
Pe de altă parte, probele administrate în cauză au stabilit că între activitatea inculpatului (acțiunea de lovire a victimei cu pumnul în zona ochiului, urmată de căderea acesteia și lovirea cu capul de asfalt) și moartea victimei (survenită în urma contuziei, dilacerării și hemoragiei meningocerebrale cu fractură craniană) există o legătură cauzală.
Inculpatul a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.73 lit.a și b Cod penal, susținând că victima l-a lovit prima în față și, în consecință, a ripostat, lovind la rândul său victima.
Solicitarea inculpatului nu a putut fi primită, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora s-a desfășurat judecata la cererea inculpatului, nu rezultă incidența acestor dispoziții legale.
Astfel, potrivit prevederilor legale, atât în cazul legitimei apărări, cât și în cazul provocării, este necesar ca inițiativa infracțională să aparțină victimei, iar acțiunea făptuitorului să apară ca un răspuns, o ripostă la acțiunea victimei.
Or, din probele administrate în faza de urmărire penală, cu referire la declarația martorului ocular Botiș G., care stătea la masă cu inculpatul și a putut să observe tot incidentul, rezultă că inculpatul a adresat cuvinte injurioase victimei, iar în momentul în care victima a traversat drumul, inculpatul s-a ridicat de la masă și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, în urma căreia victima a căzut pe spate.
Declarațiile martorilor Cheșa I. și Botiș V. (CNP 1. ), audiați la solicitarea inculpatului, și care au arătat că victima l-ar fi lovit în față pe inculpat,
nu au fost reținute, fiind contradictorii, cu privire la persoanele prezente la fața locului, a incidentului anterior pe care l-a avut cu martorul Strâmturean V., dar și cu privire la acțiunea inculpatului, martorul Botiș V. relatând că inculpatul doar a împins-o pe victimă, aspect contrazis și de concluziile medico-legale.
Pentru comiterea infracțiunii, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor prev. de art.52 Cod penală, pedeapsă la a cărei individualizare s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime în conformitate cu prev. art.3201al.7 Cod procedură penală, dar și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, rezultând din modalitatea de comitere și urmarea cauzată.
Nu s-a justificat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, întrucât împrejurările prev. de art.74 Cod penal invocate de acesta nu sunt în măsură să imprime faptei un pericol social mai redus și să atenueze răspunderea penală.
În raport de gravitatea faptei și urmarea produsă, de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care deși nu are antecedente penale, a mai fost cercetat penal pentru alte fapte și sancționat administrativ și, de asemenea, sancționat contravențional în repetate rânduri pentru fapte prev. de Legea nr.61/1991 (proces- verbal fila 78), instanța a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea ei în regim de detenție. În consecință, în temeiul art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, reținând că natura infracțiunii comise este incompatibilă cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, ori de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, subzistând în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu_ la zi.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S. O. V. de S. despăgubiri civile în sumă de 436,45 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei, iar părții civile S. J. de U. "D. Constantin O. "; B. M. despăgubiri civile în sumă de 6.058, 10 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei.
În cauză s-au constituit părți civile și fiicele victimei, G. V. și G. F.
, cu sumele de 10.000 lei daune materiale (reprezentând cheltuielile cu spitalizarea și înmormântarea victimei) și 100.000 lei daune morale, respectiv câte 50.000 lei pentru fiecare.
Inculpatul a declarat că este de acord cu achitarea despăgubirilor pentru daune materiale solicitate de părțile civile și că familia sa a dat părților civile suma de 500 euro. În acest sens s-a depus la dosar procesul-verbal din_ care atestă plata către părțile civile a sumei de 2.150 lei (echivalentul a 500 euro) reprezentând parte din suma de 10.000 lei pe care inculpatul a fost de acord să le-o achite.
Având în vedere poziția inculpatului și principiul disponibilității, precum și plata parțială făcută, instanța va obliga inculpatul să plătească părților civile G. V. și G. F. diferența de despăgubiri pentru daune materiale, respectiv suma de 7.850 lei, precum și despăgubiri civil pentru daune morale în sumă de câte 20.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Cu privire la daunele morale, instanța a constatat că părțile civile au suferit și un prejudiciu moral urmare a faptei inculpatului, date fiind relațiile afective dintre fiice și tatăl lor, prejudiciu ce se impune a fi compensat, apreciind că sumele în cuantumul acordat constituie o reparație echitabilă în raport cu pierderea suferită.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului 1.600 lei cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale SA ce se va avansa din fondurile
M. ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă G. V. și inculpatul G. V. .
Prin apărătorul ales partea civilă a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și judecând în fond cauza, a se aplica inculpatului
G. V. o pedeapsă substanțială raportat la împrejurarea că acesta a comis
infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, în condițiile circumstanțelor agravante vizate de art. 75 lit.b și d Cod penal. A arătat că, potrivit art. 75 alin 2 Cod penal este necesar ca aceste circumstanțe să fie reținute în sarcina inculpatului
G. V. întrucât acesta a manifestat o agresivitate repetată, excesivă și total gratuită față de victimă în special, dar și în general atitudinea sa demonstrează un caracter violent.
Apărătorul ales al părții civile a învederat de asemenea că starea de rudenie dintre inculpat și victimă, constituie a doua circumstanță agravantă judiciară legală, care trebuie reținută în speță, respectiv art 75 lit b1Cod penal.
De asemenea, apărătorul părții civile a reliefat incidența art. 75 lit d Cod penal respectiv că fapta a fost comisă de către apelant din motive josnice, respectiv răzbunare.
Nu în ultimul rând a relevat faptul că după comiterea infracțiunii inculpatul nu a avut nicio remușcare, lăsând victima căzută la sol, în stare de inconștiență, neacordându-i niciun ajutor.
Partea civilă prin apărător, a apreciat că în speță, nu poate fi vorba de nicio provocare săvârșită anterior de victimă, față de inculpat, prin urmare nu este incident art 73 lit b Cod penal.
În cauză, prin apelul promovat, inculpatul G. V. a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței tribunalului și judecând în fond dosarul a se constata incidența art. 73 lit b Cod penal, respectiv că a acționat în stare de provocare, după ce victima l-a violentat anterior, atitudine ce i-a provocat o puternică stare de tulburare.
Pe cale de consecință, solicită reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond și cere a se ține cont de împrejurarea că a uzat în speță de prevederile art 3201Cod procedură penală.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la apelul părții civile:
Potrivit art. 75 lit b 1Cod penal, constituie circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzime, prin violențe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public.
Din actele dosarului, precum și din susținerile instanței de fond rezultă că inculpatul G. V. și victima G. Luca au fost veri primari, mama inculpatului, fiind soră cu tatăl victimei, aceștia locuind în comuna B. V., județul Maramureș.
Potrivit art. 1491Cod penal, prin "membru de familie"; se înțelege soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul.
În speță, nu poate fi reținut textul art 75 lit b1Cod penal, întrucât, chiar dacă inculpatul era văr primar cu victima, aceasta din urmă nu locuia și nu se gospodărea împreună cu făptuitorul.
În literatura de specialitate au fost enumerate ca motive josnice, cu titlu exemplificativ, lăcomia, gelozia, invidia, unele aberații pasionale, răzbunarea. Acesta din urmă este motiv josnic, deoarece dovedește o periculozitate deosebită a
infractorului, datorită mentalității sale că își poate face singur dreptate, disprețuind legea, iar, pe de altă parte, că o comportare răzbunătoare poate deveni o continuă sursă de replici și contrareplici infracționale. De aceea, răzbunarea este motiv josnic, în sensul art. 75 lit d Cod penal.
Din probele testimoniale administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul ar fi comis infracțiunea din motive josnice, neputându-se stabili căci acesta a acționat din răzbunare și pe fondul acesteia, asupra victimei. Din contră, s-a probat că inculpatul la data de 27 februarie 2013, pe fondul unui conflict spontan cu victima
G. Luca, i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona ochiului drept, fapt ce a determinat dezechilibrarea și căderea victimei, care s-a lovit puternic cu capul de asfalt, suferind leziuni cranio-cerebrale interne, urmare cărora a decedat.
De altfel, inculpatul în fața tribunalului a recunoscut sincer modul de comitere al faptei, atitudinea sa coroborându-se cu probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv cu conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului, concluziile raportului de expertiză medico-legală și declarațiile martorilor Botiș G., Botiș V. și Cheșa I. .
Corespunde realității că din declarația martorului Strâmturean V., văr cu inculpatul, rezultă fără dubiu că pe fondul consumului de alcool, G. V. devine extrem de violent, condiții în care a fost sancționat contravențional de mai multe ori de către organele de ordine, astfel că provoacă nenumărate litigii și conflicte cu rudele sale.
Este indubitabil că din coroborarea probațiunii științifice cu cea testimonială administrată în faza de urmărire penală, nu rezultă comiterea infracțiunii din motive josnice, astfel că, nu pot fi incidente prevederile art 75 lit d Cod penal și nici cele ale art 75 lit b 1 Cod penal, vărul primar respectiv victima G. Luca nelocuind și negospodărindu-se împreună cu făptuitorul, la data când a fost comisă infracțiunea. Față de conduita generală, agresivă, a inculpatului, dar și de violența specifică manifestată față de victimă, Curtea apreciază că apelul părții civile este fondat, astfel că atitudinea inculpatului va trebui să fie cuantificată corespunzător în aplicarea unei pedepse care să corespundă pe deplin cerințelor art 52 Cod penal și
să contribuie la o reinserție reală și pozitivă a inculpatului G. V. în societate.
Așa fiind, Curtea reține că potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei
săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a acestora, așa încât respectarea lor este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Gravitatea deosebită a infracțiunii comise, este un element care nu poate fi omis și care trebuie bine evaluat de către Curte, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale
inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, procesul soluționându-se în condițiile art 3201Cod procedură penală, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al sancțiunii care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Faptele sunt neîndoielnic grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie
în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.
Din piesele dosarului, nu a rezultat că inculpatul a conștientizat propriile acțiuni și gravitatea infracțiunii pentru care este judecat, lipsind exersarea asumării responsabilității pentru propriile fapte.
Consolidarea resurselor personale trebuie să vizeze în egală măsură și dobândirea unor percepții corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor și manifestărilor de frustrare, generate de menținerea sa în mediul carceral. Toate aceste aspecte, necesită o intervenție de lungă durată și centrată pe conștientizarea motivelor care au determinat infracțiunea, înțelegerea legăturii de cauzalitate dintre comportamentul victimei și cel avut de inculpat, controlul furiei și identificarea unor noi modalități de abordare a situațiilor conflictuale. Gestionate corespunzător, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpatul apelant s-ar putea baza în viitor.
Desigur, gravitatea deosebită a infracțiunii, contribuția exclusivă a inculpatului la comiterea ei, lipsa antecedentelor penale, dar și trăsăturile de personalitate, astfel cum au fost relatate de martorii audiați în cauză, înscrisurile depuse la dosar, justifică aplicarea unei pedepse majorate de către Curte, existând temeiuri de modificare a celei aplicate de către Tribunalul Maramureș, sens în care se va admite ca fondat în baza art. 379 pct 2 lit a Cod procedură penală apelul declarat de partea civilă G. V. împotriva sentinței penale nr.355 din 23 mai 2013 a T. ui Maramureș, pe care o va desființa cu privire la latura penală a cauzei și judecând:
Va condamna pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de:
- loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.183 Cod penal cu aplicarea art.3201alin.7 Cod procedură penală la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 350 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art 88 Cod penal se va deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 28 februarie 2013 la zi.
În temeiul art.71 Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii și pe viitor a măsurii arestării preventive.
Săvârșirea acestei infracțiuni, precum și modalitatea de comitere denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.
În concluzie, existența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, așa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune.
Întrucât infracțiunea săvârșită denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat de către instanța de fond, se impune menținerea stării de arest persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002și ale art.160bcod proc.pen. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de
arest a inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Maramureș nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat și partea civilă, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
În privința pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a alege, curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece în cauză inculpatul a comis o infracțiune contra vieții. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața.
Este adevărat că, într-o societate democratică, și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare cu apelul părții civile vor rămâne în sarcina statului, în baza art 192 alin 3 pct 3 Cod procedură penală.
Cu privire la apelul inculpatului:
Curtea reține că pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub influența unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei; provocarea să se fi produs prin violență ori, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau, printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Există provocare în cazul în care inculpatul a săvârșit loviturile cauzatoare de moarte, sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de comportarea violentă a victimei care, potrivit susținerilor inculpatului l-ar fi lovit prima, cu pumnul în față, astfel că, el a ripostat, lovind în regiunea ochilor pe G. Luca.
Cererea inculpatului de a se reține în favoarea sa art 73 lit b Cod penal, nu poate fi primită, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora s-a desfășurat judecata în fața primei instanțe, la solicitarea apelantului, nu confirmă o asemenea circumstanță atenuantă legală judiciară.
Astfel, martorul ocular Botiș G. precizează că: stătea la masă cu inculpatul G. V., condiții în care a văzut tot incidentul, relevând că, apelantul
V. a adresat cuvinte insultătoare victimei, iar în momentul în care aceasta a
traversat drumul, apelantul s-a ridicat de la masă și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, în urma căreia victima a căzut pe spate.
Starea de tulburare caracteristică circumstanței atenuante a provocării, constă în reacția psihică produsă făptuitorului de actul provocator al persoanei vătămate și care determină comiterea infracțiunii. Existența sa se verifică în raport cu momentul săvârșirii acesteia, iar intensitatea ei se apreciază ținându-se seama de persoana făptuitorului și de circumstanțele în care s-au produs faptele.
În mod corect nu s-a reținut în cauză aplicarea art.73 lit.b C.pen, deoarece provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, iar pe de altă parte, provocarea trebuie să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei, sau prin altă acțiune ilicită gravă, cerințe care nu sunt întrunite în speță. Din nicio probă a dosarului nu s-a dovedit că victima l-ar fi agresat sau insultat anterior pe apelant, atitudine care să fi generat violența sa față de G. Luca.
Pentru reținerea stării de provocare, în sensul art.73 lit.b C.pen.nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția "omului mediu"; supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator.
Raportat la împrejurarea că niciunul din martorii oculari nu au confirmat apărarea inculpatului, în sensul că, victima l-ar fi insultat sau, din contră, l-ar fi agresat înainte ca el să-i aplice lovitura puternică în zona capului, Curtea reține că susținerea inculpatului este de complezență și nu se justifică reținerea în favoarea sa a art. 73 lit b Cod penal și pe cale de consecință nu este oportună reducerea pedepsei, neexistând niciun temei pentru această solicitare.
Față de modul de săvârșire a faptei, Curtea apreciază că realizarea concretă a scopurilor pedepsei, și executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se justifică a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu se impune reducerea pedepsei, respingându-se ca nefondat apelul inculpatului împotriva aceleiași sentințe, în baza art 379 pct 1 lit b Cod procedură penală.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, av.Ilea I. M., în baza art 189 Cod procedură penală.
Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, conform art 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de partea civilă G. V., cu domiciliul procesual ales la sediul societății civile de avocați Giurgea, Ghidra și asociații, situat în C. N.
, B-dul 21 D. 1989 nr.102 împotriva sentinței penale nr.355 din 23 mai 2013 a
T. ui Maramureș, pe care o desființează cu privire la latura penală a cauzei și judecând:
Condamnă pe inculpatul G. V. - CNP 1., fiul lui V. și M.
, născut la data de_, domiciliat în comuna B. V., sat Bocicoel nr.177,
județul Maramureș, deținut în Penitenciarul Gherla - pentru comiterea infracțiunii de:
- loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.183 Cod penal cu aplicarea art.3201alin.7 Cod procedură penală la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.350 C.pr.pen. menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.88 C.pen. deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu_ la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare cu apelul părții civile rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. V. împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, av.Ilea I. M. .
Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu părțile civile.
Pronunțată în ședința publică din 17 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DP SS
Plecat în C.O. semnează Președintele completului
G.
G. I. B.
Red. D.P./M.N.
4 ex./_
Jud.fond.-A. S. F.
| ← Decizia penală nr. 171/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare... | Decizia penală nr. 30/2013. Loviri sau vătămări cauzatoare... → |
|---|
