Decizia penală nr. 154/2013. Omor calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.154/R/2013
Ședința publică din data de 7 august 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR | : I. | M. |
GREFIER: M. | B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.207 din_ a Tribunalului C., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.949/P/2012 pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 alșin.1 C.pen, și art.175 alin.1 lit.i C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. I., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Brebenaru Tudor din cadrul Baroului C., cu delegația la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile vătămate D. Ana,
D. D. și D. Ana și partea civilă S. C. J. de U. C. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. I., arată că își menține declarațiile date până în această fază procesuală și nu are de făcut completări sau precizări la acestea.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul M. ui P. , susține apelul declarat de parchet așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate pe larg în memoriul depus la dosar.
Critică hotărârea primei instanțe din perspectiva reținerii stării de provocare reținută prin circumstanța prev.de art.73 C.pen., cu scăderea pedepsei sub minimul special.
Astfel, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și înlăturarea dispozițiilor pe care le consideră neîntemeiat reținute de prima instanță pentru considerentele arătate în memoriu, aplicarea unei sancțiuni penale care să se înscrie în limitele speciale ale textului de lege și să reflecte pericolul social concret al faptei.
Solicitările au la bază două elemente de critică, unul care vizează modalitatea de interpretare a materialului probator din perspectiva art.63 C.pr.pen., iar altul, interpretarea propriu zisă a condițiilor pe care legiuitorul le-a presupus prin stabilirea și prevederea în disp.art.73 lit.b C.pen. Din perspectiva corectei stabiliri a stării de fapt deduse judecății, susține că starea de fapt reflectată în actul de sesizare constituie o interpretare fidelă a probațiunii complexe din dosarul cauzei, a generat numeroase probleme de natură ținând de administrarea probelor și nu de stabilirea adevărului juridic și nu este legat de modul de comitere a faptelor și relațiile dintre părțile implicate. Această stare de fapt trebuie reținută și de instanță,
aceasta intervenind în cuprinsul descrierilor ei, bazându-se pe elemente care parțial sunt supoziții deduse într-o modalitate subiectivă iar, pe de altă parte, s-au bazat pe interpretarea ca veridică a unora din declarațiile martorului Eger Edita, persoană cu privire la care rezultă că a dat mai multe depoziții subiective date fiind relații cu inculpatul și încercărilor evidente de diminuare a vinovăției acestuia. Așa cum se și arată, această persoană a dat mai multe declarații, în final insistând asupra unei variante neconfirmate de nici un element din dosar.
Prin urmare, apreciază că doar pe baza acestor susțineri parțiale și trunchiate necoroborate cu alte probe, instanța nu avea un temei legal să considere că varianta expusă în acest fel este cea care corespunde probațiunii administrate.
Pe de altă parte, apreciază că din perspectiva reținerii art.73 lit.b C.pen., problematica ridicată de aplicabilitatea în cauză a acestui articol implică două analize: una legată de stabilirea unei stări de fapt conformă cu probațiunea, aspect pe care urmează să-l evalueze și să-l determine iar pe de altă parte, un aspect care este independent de aceste constatări întrucât indiferent din ce perspectivă am privi starea de fapt, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art.73 lit.b C.pen.
Consideră că toate părțile implicate în acest conflict provin dintr-o lume în care relațiile dintre aceste persoane se bazează pe elemente care nu pot fi caracterizate de aceste puternice legături de empatie. In plus, la momentul evenimentelor toți se aflau în stare de ebrietate, în condițiile în care conflictul era generat de un aspect minor.
Prin urmare, trebuie să existe elemente substanțiale pentru a putea reține starea de puternică tulburare. Pe de altă parte, la dosar există suficiente elemente obiective din care rezultă această stare, neexistând luarea unei rezoluții infracționale în condițiile la care se referă legiuitorul.
În consecință, solicită a se reevalua aceste împrejurări și a se admite apelul așa cum a fost formulat.
In subsidiar, solicită a se avea în vedere și faptul că fie și în condițiile în care s-ar reține circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei sub minim trebuie să fie proporțională cu această stare și să aibă în vedere și celelalte circumstanțe în cauză. Solicită redozarea pedepsei, avându-se în vedere că fapta este evidentă în condițiile în care persoana direct implicată a reacționat într-un mod normal,
intenționând să anunțe organele de poliție.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. I. , solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.b C.pen.,având în vedere faptul că imediat după altercația dintre inculpat și victimă, deși inculpatul avea posibilitatea de a se sustrage de la urmărire penală, a înțeles să anunțe organele de poliție.
În ce privește apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia.
În cazul în care se va respinge apelul declarat de inculpat, solicită menținerea dispozițiilor primei instanțe.
Reprezentantul M. ui P. , în ce privește apelul declarat de inculpat, solicită respingerea apelului ca nefondat, solicitarea de schimbare a încadrării juridice fiind în mod corect respinsă de către instanță, cu atât mai mult cu cât acesta a și fost încadrarea juridică reținută de parchet.
Susține că instanța a făcut o corectă apreciere a încadrării juridice din perspectiva elementelor din dosar, care sub acest aspect este dincolo de dubiu.
Nu se susține sub nici un fel ipoteza legată de aplicarea unei corecții cu rezultat praeterintenționat, cu atât mai mult cu cât declarațiile inculpatului sunt contradictorii între ele și cu puține elemente de natură obiectivă care să servească la stabilirea acestei intenții astfel că nu pot constitui prin ele însele pronunțarea unei astfel de soluții.
În legătură cu alte aspecte care ar putea face obiectul cauzei, menține concluziile și solicitarea parchetului, respingând orice alte solicitări ce ar viza individualizarea sau alte elemente de această natură.
Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 207 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ în baza art. 334 C.pr.pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C. I. din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.pen și s-a admis cererea de reținere în favoarea aceluiași inculpat a dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. b C.pen. privind scuza provocării, ambele formulate de apărătorul inculpatului.
În baza art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i, cu aplic. art. 73 alin. 1 lit. b, art. 76 alin. 1 lit. a C.pen a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui N. și
V., născut la data de_ în mun. Constanța, jud. Constanța, domiciliat în orașul Călan, str. Policlinicii, bl. G, sc. C, ap. 21, jud. Hunedoara, în fapt fără locuință, arestat preventiv - aflat în Penitenciarul Gherla, posesor al CI seria HD nr.
5., eliberat de SPCLEP Călan, CNP 1., fără antecedente penale, lucrează sezonier ca și cioban, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 71 din Codul penal a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 88 C.pen s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de_, la zi.
În baza art. 350 C.pr.pen. s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea penală nr. 91/C/2012 a Tribunalului C. .
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J..
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 949/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 alin.1 Cod Penal, și art.175 alin.1 lit. i Cod Penal.
Inculpatul nu a dorit să dea declarație în fața instanței, prevalându-se de dreptul la tăcere, declarațiile sale anterioare din faza de urmărire penală fiind luate în considerare potrivit art. 325 alin. 2 C.pr.pen.
Inculpatul avea la data faptei 36 de ani, nu avea locuință și era ocazional cioban la o turmă de oi în localitatea Gilău, a dat trei declarații pe parcursul urmăririi penale, în prima nu a recunoscut că a lovit victima, în a doua,
dată imediat după testarea la poligraf a spus că a lovit victima o singură dată în cap cu o coadă de mătură, iar în a treia a dat detalii suplimentare susținând în continuare că a lovit victima o singură dată.
Victima avea la epoca faptelor 54 de ani, nu avea loc de muncă sau locuință și obișnuia să caute obiecte utile în tomberoane.
Așa cum rezultă din declarația martorului Așchilean, a inculpatului și a martorului Pîrva I. de la urmărire penală (f. 151 verso) primul s-a dus să ia de la D.
I. sticla de băutură pe care acesta o avea asupra sa. Martorul Așchilean a băut împreună cu inculpatul partea lui din vin, astfel cum rezultă din declarația inculpatului și s-a dus să obțină de la victima adormită sticla acesteia, așa cum a
povestit ulterior martorul Josin martorului Pârva. D. I. s-a trezit, cei doi s-au certat și martorul Așchilean a aplicat în cadrul conflictului mai multe lovituri în față cu pumnul victimei, la rândul său fiind de multiple ori lovit; potrivit propriei declarații, a cerut victimei să plece de acolo, însă a fost înjurat de către aceasta. Pentru că s-a enervat, martorul a aplicat o lovitură cu pumnul în zona frunții victimei. În urma loviturii, victima D. I. ar fi căzut în șezut și ar fi luat în mână o țeava metalică, pe care obișnuia să o poarte asupra lui, după care s-a ridicat. În acel moment, martorul Așchilean a lovit, imediat, în zona feței cu pumnul victima D. I. . Urmare a acestui fapt, victima D. I. a ridicat țeava metalică și i-a aplicat o lovitură în zona capului, în urma căreia numitul Așchilean Cornel A. s-a aplecat înspre înainte, moment în care a simțit încă două lovituri în zona cefei. Apoi martorul a căzut în șezut, însă victima D. I. a continuat să-i aplice lovituri peste tot corpul. Pentru a-și apăra capul de loviturile pe care victima
D. I. i le aplica, numitul Așchilean Cornel A. a precizat că și-ar fi așezat mâna stângă deasupra capului, context în care ar fi fost lovit și în mână și peste spate. Numitul Așchilean Cornel A. a precizat că urmare a acestor lovituri, și-ar fi pierdut cunoștința pentru o perioadă de timp, iar în momentul în care și-a revenit, a observat victima D. I. căzută la pământ. Declarația se coroborează cu declarațiile martorei Eger Edita E., potrivit cărora atunci când a ajuns la fața
locului martorul Așchilean era căzut în șezut.
În timpul acestei altercații, înainte ca Așchilean să fi căzut lat și inconștient, pentru că altfel nu avea cum să-l vadă martora Eger căzut doar în șezut, în spatele blocului a ajuns și inculpatul, înaintea martorei cu câteva zeci de secunde.
Ajuns inculpatul la locul incidentului cu o coadă de mătură în mână, când martorul Așchilean este căzut la pământ, îl lovește pe D. I. cu coada de mătură în partea stângă a capului, coada se rupe prima dată, după care victima se dezechilibrează și cade, inculpatul rămânând în picioare în fața acestuia cu coada de mătură în mână când apare martora Eger, după care, ori victima se ridică în șezut, smulge coada din mâna inculpatului, se ridică și o rupe a doua oară de capul martorului care între timp s-a ridicat și el în șezut. Inculpatul fuge după cea de-a doua coadă de mătură (baston), se întoarce, între timp martorul Așchilean pierzându-și cunoștința și căzând lat, inculpatul îi reproșează victimei că l-a omorât pe Adi, victima îl înjură de mamă, inculpatul se enervează și mai tare, apucă bastonul cu ambele mâini, victima se dezechilibrează din nou datorită amputației degetelor, infecției de la picior și stării de ebrietate și cade probabil în genunchiul drept, care prezintă un traumatism potrivit actelor medicale de la dosarul cauzei, moment în care inculpatul îl lovește cu putere o singură dată cu bastonul ținut cu ambele mâini, se aude acea bubuitură la care a făcut referire martora Eger, după care martora pleacă după ajutor la sala de culturism din apropiere, victima cade
lată, între timp martorul Așchilean se ridică și se duce spre latura blocului unde este canapeaua, inculpatul îl ajunge din urmă la canapea. Se întoarce martora Edit, Așchilean îi cere o țigară, se șterge de sânge cu prosopul după care se culcă în adăpostul lui. Inculpatul și martora, neobținând ajutor, se hotărăsc să meargă la Secția 4 de poliție. Pe drum martora îl întreabă pe inculpat de ce l-a lovit pe Jean cu bâta în cap, acesta răspunzându-i că l-a înjurat de mamă. Inculpatul îi cere martorei să nu spună nimănui că l-a lovit pe D. în cap cu bâta.
La poliție inculpatul a relatat agentului de serviciu că victima l-a bătut pe martorul Așchilean și i s-a cerut să se întoarcă la fața locului.
Între timp, prin zonă trece martorul P. M. L. care vede victima căzută la pământ și horcăind, cheamă ambulanța, este luată victima și transportată la UPU, ajunge în zonă sora martorului Așchilean, vede că fratele ei este rănit, cheamă din nou ambulanța, vine același echipaj, vine poliția alertată de inculpat, între timp ajungând și inculpatul și martora veniți pe jos de la secția de poliție.
Pe baston s-au găsit doar urme de sânge aparținând martorului Așchilean Cornel A. (prelevate la mai bine de 3 luni de la incident) potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1. din_ întocmit de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul IPJ C. . Această împrejurare ar modifica starea de fapt în sensul că "arma crimei";, respectiv obiectul care a produs leziunea cea mai gravă de la nivelul tâmplei drepte a victimei, nu este bastonul ci un alt obiect. Coada de mătură ruptă nu poate fi luată în considerare deoarece pe ea nu sunt evidențiate urme de sânge, iar leziunea de la tâmplă este deschisă, de unde concluzia că "arma crimei"; este țeava de gaz pe care este posibil ca inculpatul să o fi smuls din mâna victimei. Însă, țeava de gaz nu mai poate fi recuperată din culpa anchetatorilor care nu au dat acesteia importanța cuvenită și, în lipsa ei, precum și în lipsa certitudinii că este obiectul folosit de inculpat - deoarece nu mai este absolut nicio probă care să susțină ideea că inculpatul a lovit cu țeava, în virtutea principiului in dubio pro reo, se impune reținerea în favoarea inculpatului a variantei mai ușoare, respectiv a faptului că a lovit victima în partea dreaptă a capului cu bastonul.
Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în aceea de lovituri cauzatoare de moarte, instanța a reținut că diferențierea dintre cele două este dată de latura subiectivă a cauzei, respectiv de modalitatea subiectivă cu care inculpatul a acționat, adică dacă a comis fapta cu intenție depășită sau cu intenție indirectă; instanța a înlăturat modalitatea de comitere a faptei cu intenție directă (inculpatul prevede rezultatul faptei sale și îl urmărește) deoarece conflictul dintre inculpat și victimă a fost unul spontan și total imprevizibil pentru inculpat, incidentul dintre cei doi a fost de foarte scurtă durată și inculpatul nu a avut timp să urmărească producerea morții victimei, mai ales că absolut nimic din toate cele descrise nu s-ar fi întâmplat dacă martorul Așchilean nu ar fi provocat victima la bătaie.
Dacă atunci când a aplicat prima lovitură, respectiv aceea cu coada de mătură care s-a rupt, inculpatul era în stare de legitimă apărare, el intervenind pentru a stopa un atac material, direct, imediat și injust (cel puțin nu avea de unde să știe că de fapt martorul Așchilean a pornit conflictul) exercitat asupra martorului Așchilean - la momentul la care a intervenit inculpatul martorul Așchilean era căzut în șezut și nu inconștient - atunci când a aplicat a doua lovitură nu mai putem discuta despre legitimă apărare sau despre depășirea ei pentru că între timp atacul asupra martorului încetase, așa cum rezultă și din declarația inculpatului, iar la dosarul cauzei nu există absolut nicio probă - nici măcar declarația in favorem
a martorei Eger Edita E. - care să releve faptul că victima a atacat inculpatul cu țeava, iar inculpatul s-a apărat. Inculpatul susține că victima a ridicat țeava de care se sprijinea dar nici măcar el nu spune că intenția victimei era aceea clară de a-l lovi.
Cu toate acestea, nu se poate susține că inculpatul nu a fost provocat.
Potrivit art. 73 lit. b C.pen constituie circumstanță atenuantă legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Victima a aplicat numeroase lovituri martorului Așchilean Cornel A., cel puțin una în prezența inculpatului, ori inculpatul și Așchilean erau prieteni, atât de apropiați încât inculpatul a încredințat martorului paza lucrurilor sale pentru perioada cât a lipsit din oraș și a donat sânge la Deva. Ori, din partea unei persoane fără adăpost aceasta este dovada supremă a încrederii. Loviturile aplicate de victimă martorului au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare potrivit raportului de constatare medico-legală ceea ce înseamnă că dacă victima nu deceda aceasta era învinovățită de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă. Chestiunea este relevantă sub două aspecte, pe de o parte înseamnă că victima nu era nici pe departe atât de slabă pe cât se menționează în rechizitoriu, ci era chiar puternică așa cum a fost descrisă de martorul Zosin, iar pe de altă parte a generat, alături de înjurătura de mamă, puternica tulburare a inculpatului care s-a speriat când l-a văzut pe Așchilean căzut în șezut și plin de sânge, iar apoi căzut lat și s-a temut pentru viața acestuia, crezând probabil că e mort - lucru reproșat victimei. Repetă că în nici un caz inculpatul nu ar fi agresat victima dacă martorul Așchilean nu ar fi fost atacat (în opinia inculpatului, de către victimă). Ori fără provocarea victimei, manifestată prin lovirea și rănirea gravă a prietenului său și prin
înjurătura de mamă, inculpatul nu ar fi acționat în sensul în care a făcut-o.
În concluzie, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, însă a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării.
În drept, fapta inculpatului C. I., care în cursul serii de_, în timp ce se afla în loc public, respectiv în parcarea neamenajată situată în spatele imobilului cu nr. 2 de pe strada Calea Florești din mun. C. -N., a aplicat victimei
D. I. o lovitură cu intensitate mare, în zona dreaptă a capului, cu o coadă de mătură din lemn, cauzându-i acesteia un traumatism maxilo-facial cu fractură de arcadă temporo-zigomatică dreaptă și fractură perete anterior sinus maxilar drept cu hemosinus, în evoluția căreia, având în vedere și traumatismul cranio-cerebral cu multiple fracturi de calotă și bază a craniului rezultat în urma unei lovituri aplicate de inculpat în legitimă apărare, cu tot tratamentul medical de specialitate, a survenit, consecutiv bronho-pneumoniei o insuficiență cardio- respiratorie acută în urma cărora victima a decedat la data de_, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 alin. 1 C.pen. și art. 175 alin. 1 lit. i C. pen cu aplic. art. 73 lit. b C.pen .
Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil, în temeiul art. 174, art. 175 alin. 1 lit. 1 cu aplic. art. 73 lit. b C.pen instanța a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen,
pedeapsa complementară urmând a fi executată după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 din Codul penal instanța a privat pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J..
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă, mama și surorile victimei neridicând pretenții civile
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul C. I. .
Primul apelant a criticat sentința atacată sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante a scuzei provocării pe motiv că starea de fapt din actul de sesizare reflectă realitatea și reprezintă o interpretare fidelă a probațiunii complexe de la dosar și, de aceea, această stare de fapt trebuia reținută și de către instanță; astfel, în mod subiectiv instanța s-a bazat la stabilirea stării de fapt, pe declarația martorului Eger Edita care a susținut mai multe variante, pentru ca în final varianta îmbrățișată să nu fie confirmată de nici un element din dosar.
S-a susținut că, indiferent din ce perspectivă s-ar privi starea de fapt, relațiile dintre părțile implicate în cauză nu se bazează pe legături de empatie astfel încât nu există elemente substanțiale pentru a se putea reține starea de puternică tulburare a inculpatului. Ca atare, se impune majorarea pedepsei prin înlăturarea circumstanței reținute.
Inculpatul a criticat sentința pe motiv că se impunea și reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b C.p., constând în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii deoarece acesta a înțeles să anunțe organele de poliție.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că inculpatul apelant în seara de 19 iulie 2012 aflându-se în parcarea din spatele imobilului de la nr. 2 de pe Calea Florești din C. -N. a aplicat victimei D. I. o lovitură puternică în cap cu o coadă de mătură care alături de alte lovituri aplicate în legitimă apărare și de complicații medicale ulterioare au cauzat decesul victimei la
data de 27 iulie 2012.
Niciunul dintre apelanți nu a contestat această stare de fapt, ci doar atitudinea subiectivă pe care au avut-o persoanele implicate. Astfel, inculpatul a invocat în fața primei instanțe că nu a intenționat să omoare victima, deci s-ar impune schimbarea încadrării juridice din omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte;Curtea reține,după cum rezultă din declarația martorei oculare Eger Edita-E. - fila 35 d.u.p., că inculpatul s-a enervat, i-a smuls din mână victimei coada de mătură și a lovit-o în cap cu aceasta, martora auzind o bubuitură; este evident că aplicarea unei lovituri puternice în cap poate cauza decesul, astfel încât inculpatul apelant a acceptat producerea infracțiunii de omor.
Lovitura puternică aplicată rezultă chiar din declarația inculpatului - f. 76, acesta arătând că acea coadă de mătură s-a rupt în 3 în urma aplicării loviturii în partea laterală a capului, coada de mătură fiind tinută cu ambele mâini.
Susținerea parchetului că era imposibil ca inculpatul să se afle în starea de puternică tulburare sau emoție - determinată, astfel cum prevede art. 73 lit. b C.p.
de o provocare din partea persoanei vătămate, produse prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă este contrazisă de declarațiile aflate la dosarul cauzei. Atât martora Eger - a cărei declarații nu se contrazic și nu sunt contestate sub aspectul ce urmează a fi învederat -, cât și inculpatul au arătat că inițial victima s-a bătut cu martorul Așchilean, cauzându-i ultimului câteva zeci de zile de îngrijiri medicale, în final martorul fiind întins pe spate nemișcat și plin de sânge astfel încât inculpatul a crezut inițial că acesta este mort; inculpatul a încercat să discute cu victima însă aceasta nu i-a răspuns astfel încât inculpatul a fost determinat să ia în mână o coadă de mătură pentru a se apăra, în ipoteza în care victima l-ar fi împiedicat să-l ia pe martorul întins la pământ; sub acest aspect nu poate fi primită susținerea parchetului că în acel moment inculpatul a fost animat de intenția de a alunga victima din acea zonă, tocmai având în vedere că aceasta a fost intenția anterioară declarată de către o altă persoană, respectiv martorul Așchilean, dar nici în privința ultimului nu se poate trage concluzia că a încercat să-și ducă la îndeplinire intenția prin mijloace violente, dimpotrivă acesta a căutat o rezolvare amiabilă a situației, dovadă că a servit cu vin victima.
Împrejurarea subsecventă că victima a ajuns la discuții cu martorul Așchilean și s-a bătut cu acesta indică faptul că inculpatul a acționat fiind speriat că ar putea fi lovit de către victima care avea asupra ei o țeavă de metal de care se ajuta în deplasarea pe jos.
Ca atare, inculpatul a acționat, astfel cum a reținut și prima instanță, temându-se în mod justificat că va fi lovit, precum și sub imperiul stării de emoție provocată de vederea urmării acțiunii ilicite grave a victimei, care a lovit pe martorul Așchilean până când l-a adus în stare de inconștiență, realități care nu au legătură cu empatia manifestată în mod curent de persoanele implicate în conflict.
În consecință, Curtea reține că în mod evident inculpatul a fost sub o stare puternică de tulburare, dublu condiționată, astfel încât este justificată reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării.
În același timp însă nu este întemeiată reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b C.p., așa cum a invocat în apel inculpatul, deoarece acesta nu a intenționat în realitate înlăturarea rapidă a urmărilor acțiunii sale, respectiv salvarea victimei prin anunțarea ambulanței, ci s-a deplasat la secția de poliție pentru a denunța faptul că două persoane au avut un conflict grav, respectiv victima și martorul Așchilean.
Așadar, în mod legal prima instanță a efectuat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 alin. 1 C.p. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.p. cu aplicarea art. 73 lit. b C.p.
La individualizarea pedepsei principale aplicată de 12 ani închisoare prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă, efectul circumstanței atenuante legale reținute, motivația acestuia a intervenit în ajutorul unei persoane, agresivitatea victimei, lipsa antecedentelor penale și lipsa comportamentului sincer în cursul procesului penal.
Într-adevăr, Curtea apreciază că pedeapsa este just individualizată și datorită faptului că decesul victimei a survenit prin suprapunerea pe acțiunea inițială a martorului Așchilean, apoi a inculpatului, și a complicațiilor medicale ulterioare survenite pe fondul precareei stări de sănătate a victimei.
Așa fiind în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate.
În baza art. 383 alin. 11C.p.p. rap. la art. 350 alin. 1 C.p.p. va menține starea de arest preventiv deoarece subzistă temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului prin încheierea penală nr. 91/30 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj (f. 88-d.u.p.), respectiv că lăsarea în liberate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității generat de gravitatea faptei comise.
Lăsarea în libertate nu poate fi dispusă și datorită împrejurării că inculpatul este o persoană fără domiciliu.
Detenția acestuia este legală și din perspectiva art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO pentru că este justificată de condamnarea pronunțată de prima instanță și menținută în apel.
În baza art. 383 alin. 2 C.p.p. va deduce din pedeapsă durata arestării preventive la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj si a inculpatului C. I. împotriva sentinței penale nr. 207 din 28 mai 2013 a Tribunalului C. .
Menține starea de arest a inculpatului.
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 29 iulie 2012 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului..
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi, 7 august 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
V. | C. I. | M. | M. B. |
Red.V.C./dact.L.C.C.
3 ex./_ Jud.fond: S. T.
| ← Sentința penală nr. 101/2013. Omor calificat | Sentința penală nr. 69/2013. Omor calificat → |
|---|
