Decizia penală nr. 154/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 154/R/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. | N. B. | |
Judecător A. | -L. | I. |
Judecător S. | T. | |
Grefier L. B. |
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpat recurentă I.
E. împotriva încheierii penale nr.289 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa inculpatei recurente I. E. .
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror G. Prunean.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată lipsa inculpatei recurente Iamandința E., care a fost pusă în libertate prin Încheierea penală nr.32/R/2013 din data de_ a T. ului Cluj.
Raportat la această împrejurare, instanța acordă cuvântul participanților.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, solicită a se lua act de faptul că recursul declarat de inculpata recurentă I. E., a rămas fără obiect, ca urmare a punerii în libertate a inculpatei.
T R I B U N A L U L
Prin încheierea penală nr. 289 din_ a Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 1608aalin. 6 din Codul de procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpata I. E., fiica lui Ion și Thilora, născută la data de_ în Fălticeni, jud. Suceava, domiciliată în Craiova, str. Bucovăț nr. 112, jud. Dolj, CNP 2., posesoare a CI seria DX nr. 7., în prezent aflată in Arestul IPJ Cluj, privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 34/_ emis de Judecătoria Cluj-Napoca în baza încheierii penale nr. 24/C/A/_ în dosar
nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de Velcu I., în calitate de curator al inculpatei I. E., însușită de aceasta din urmă, și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, s-a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatei pe motiv că aceasta ar suferi de schizofrenie paranoidă, boală despre care se apreciază că nu poate fi tratată în condiții de detenție. La cerere au fost anexate mai multe înscrisuri - scrisori medicale, bilete de ieșire din spital, referate medicale, copii după cărți de identitate și după dispoziția nr. 5043/_ a Primăriei municipiului Craiova
Prin cererea formulată de avocat A. Șuiu, în calitate de apărător ales al inculpatei I. E., însușită de acesta din urmă, și prezentată instanței de judecată cu ocazia discutării cererii de liberare sub control judiciar formulată de către curatorul inculpatei, s-a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatei.
În cuprinsul cererii s-a specificat faptul că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1602din Codul de procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege nu depășește 18 ani și nici nu există date din care să rezulte necesitatea de a o împiedica pe inculpată să săvârșească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În plus, se precizează că inculpata este conștientă de obligațiile care i-ar reveni pe timpul liberării provizorii și se obligă să le respecte în situația în care s-ar încuviința
cererea formulată.
La termenul de judecată din data de_ s-a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 1607Codul de procedură penală la completarea cererilor formulate în cauză, consemnându-se că inculpata I. E. își însușește cererile formulate în numele său de avocatul ales și de curator.
În continuare, s-a procedat la examinarea cererii și admiterea în principiu a cererii, considerându-se a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, conform art. 1608din Codul de procedură penală.
Analizând cererea formulată în cauză, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și prin prisma reglementărilor în materie, instanța de fond a constatat următoarele:
Inculpata I. E. a fost arestată la data de 28 februarie 2013 prin încheierea penală nr. 24/C/A/_ a Judecătoriei Cluj-Napoca, temeiul arestării fiind cel prevăzut de art.148 lit. f Codul de procedură penală.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut, în esență, faptul că în data de 27 februarie 2013, împreună cu inculpații Dumitru Regista, R. Tomislav, Zătreanu I., Miclescu Ștefania și Mărgel M. G., a pătruns prin efracție în trei locuințe situate pe raza localităților Jibou și în Zalău, de unde a sustras bunuri și sume de bani, cauzând un prejudiciu de aproximativ 2.000 lei.
Numărul faptelor comise într-o perioadă scurtă de timp (alături de faptele cercetate în dosarul penal nr. 1837/P/2013 există indicii că inculpata a participat la comiterea unor fapte și în localitățile Turda, Alba I. și Hunedoara, fiind descoperite urme papilare în locațiile de unde s-a reclamat sustragerea de
bunuri), lipsa unui loc de muncă stabil și a resurselor materiale, premeditarea faptelor, acestea fiind comise conform unui plan infracțional bine pus la punct, dar și perseverența ei infracțională așa cum rezultă din condamnările anterioare
- toate acestea au condus la aprecierea existenței unui pericol social concret pentru ordinea publică în condițiile în care inculpata I. E. ar fi cercetată în stare de libertate, situație în care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv.
În prezent, instanța de fond a reținut că urmărirea penală nu a fost finalizată în cauză și urmează a fi efectuate mai multe activități specifice (audieri, constatări tehnico-științifice, reconstituiri, precum și alte acte de urmărire penală ) în vederea stabilirii împrejurărilor în care a avut loc săvârșirea infracțiunilor.
În continuare, dispozițiile art. 1601Codul de procedură penală prevăd în mod expres faptul că în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv
poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. Acest fapt este reglementat și de art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede că orice persoană arestată sau deținută în condițiile prev. de art.3 par.1 lit. c are dreptul de a fi eliberată în cursul procedurii.
Curtea europeană a statuat în cazul Wemhoff c. Germaniei ( din 27 iunie 1968) cu titlu de principiu general în această materie, că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind regula, iar persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție (cauza Khudoyorov c. R. iei). Convenția Europeană a Drepturilor Omului îngăduie menținerea unui inculpat în arest preventiv doar în cazurile în care nicio altă măsură preventivă nu ar fi suficientă în cauză. Astfel, din jurisprudența CEDO rezultă principiul proporționalității care trebuie să existe la privarea de libertate a oricărei persoane raportat la gravitatea acuzației aduse și la necesitatea unei astfel de măsuri în vederea realizării scopului urmărit prin dispunerea sa. Pericolul concret pentru ordinea publică, astfel cum este definit de CEDO în jurisprudența sa, constă fie în tulburarea gravă a liniștii comunității, ca urmare a punerii în libertate a unei persoane care a săvârșit fapte notoriu grave, fie în riscul apreciabil și totodată demonstrabil, în temeiul circumstanțelor reale ale speței și a circumstanțelor personale ale inculpatului, al comiterii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, Curtea Europeană - cauza Letellier c. Franței din 26 iunie 1991 - a stabilit că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar dacă ordinea publică este efectiv amenințată - cauza Kemmache c. Franței din 24 noiembrie 1994..
Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond a constatat că în prezenta cauză, la momentul arestării inculpatei I. E. s-a apreciat că pericolul pentru ordinea publică a lăsării ei în libertate este unul real, derivând din natura faptelor și gravitatea acestora, persoana inculpatei, rezonanța socială negativă a unei astfel de manifestări infracționale, respectiv a unei eventuale lipse de reacție a autorităților judiciare relativ la faptele care aduc atingere ordinii sociale.
Cât privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată pentru inculpată, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1602Codul de procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite
din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani; liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că, deși sunt îndeplinite cerințele pozitive prevăzute în cadrul alineatului 1 al art. 1602din Codul de procedură penală, nu sunt îndeplinite cele negative stipulate în alin. 2 al art. 1602din Codul de procedură penală.
Astfel, infracțiunile pentru care a fost arestată inculpata, respectiv de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i din Codul penal și de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2, a art. 37 lit. a și a art. 33 lit. a din Codul penal sunt infracțiuni intenționate, pedepsite cu închisoarea ce nu depășește 18 ani (limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind de la 3 la 15 ani închisoare și de la 3 la 10 ani închisoare). Având în vedere acest aspect, instanța a constat îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602 alin. 1 Codul de procedură penală
referitor la cazurile în care se poate dispune liberarea condiționată sub control judiciar, cererea inculpatei fiind admisibilă din acest punct de vedere.
Cu privire la prima condiție negativă prevăzută de aliniatul 2 al art. 1602Codul de procedură penală, instanța de fond a constatat din examinarea pieselor dosarului de urmărire penală că nu reies în mod explicit date din care să rezulte necesitatea de a o împiedica pe inculpată să săvârșească alte infracțiuni. Cu toate acestea, având în vedere experiența infracțională anterioară a inculpatei,
respectiv faptul că a fost condamnată de patru ori pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și de violare de domiciliu, că a executat prin privare de libertate o parte dintre pedepsele aplicate, că a fost arestată preventiv în cauzele în care a fost judecată fiind ulterior liberată pe cauțiune sau prin revocarea măsurii arestului preventiv, că a fost cercetată pentru comiterea mai multor fapte de furt calificat pentru care i s-au aplicat amenzi administrative, dar și faptul că față de aceasta s-a dispus măsurile de siguranță a obligării la
tratament medical și a internării medicale, toate aceste aspecte întăresc convingerea judecătorului cu privire la posibilitatea săvârșirii în viitor a unor noi infracțiuni (aplicabilitatea în practică a principiului conform căruia cel mai bun predictor al unui comportament viitor este conduita anterioară). În plus, lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare cu privire la probabilitatea săvârșirii unor infracțiuni patrimoniale, ar putea încuraja menținerea comportamentului infracțional adoptat de-a lungul timpului de inculpată.
Cu privire la cea de-a doua condiție negativă - respectiv existența sau nu a unor date care să justifice temerea că, lăsat în libertate, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, instanța de fond a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatei I. E. există și acest risc de împiedicare a bunei înfăptuiri a justiției. Pentru a reține acest aspect instanța a avut în vedere împrejurările în care au avut loc faptele penale pentru care este cercetată, respectiv după o prealabilă înțelegere cu ceilalți inculpați - pe care îi cunoștea și împreună cu care a mai comis anterior alte infracțiuni pentru care a fost condamnată anterior, în baza unui plan infracțional bine pus la punct, astfel cum rezultă și din nota privind supravegherea operativă, inculpații având un mod de operare ce constă în faptul că se opresc cu autoturismul în imediata apropiere a locuințelor din care urmează să sustragă bunuri, apoi două dintre inculpate ies din autoturism și se prefac că vorbesc la telefon, pentru a nu atrage atenția asupra prezenței lor în acele locuri, iar ulterior, după ce se asigură că nu este prezentă nicio persoană pe stradă, inculpații pătrund în locuința părților vătămate, iar, într-un interval scurt de timp, reușesc să iasă din locuințe, cu sau fără bunuri sustrase, în funcție de împrejurarea dacă găsesc în locuințe sume mari de bani ori bijuterii.
În plus, având în vedere și faptul că până în prezent nu s-a stabilit întinderea activității infracționale datorită numărului mare de părți vătămate și de persoane implicate (față de care încă nu s-a început urmărirea penală), instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei I. E. nu ar fi oportună deoarece aceasta ar putea încerca să îngreuneze urmărirea penală prin avertizarea celorlalte persoane implicate, prin înstrăinarea bunurilor sustrase etc.
În concluzie, nici măcar stabilirea unor obligații în sarcina inculpatei - în temeiul art. 1602din Codul de procedură penală - nu poate garanta faptul că aceasta nu ar încerca să-și amelioreze situația juridică datorită dificultății/imposibilității de a se verifica respectarea lor de către organele de urmărire penală.
În plus, având în vedere numărul și natura infracțiunilor de săvârșirea cărora este acuzată - furt calificat și violare de domiciliu, precum și împrejurările comiterii acestora (pătrundere în locuințe după o prealabilă observare a acestora, participarea mai multor persoane, pe timp de zi), aspecte care denotă o pregătire minuțioasă a activității infracționale, un stil de viață bazat pe comiterea de fapte penale și chiar o indiferență față de prejudiciul creat părților vătămate, judecătorul a apreciat că, la acest moment al procedurii derulate împotriva inculpatului, lăsarea lui în libertate a inculpatei I. E. nu
ar fi oportună deoarece mai persistă încă riscul tulburării ordinii publice în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, situație în care protejarea acestei ordini reclamă în continuare luarea unor măsuri drastice, care să prevaleze față de regula generală a judecării în stare de liberate (cazul Labila c/Italiei, hotărârea din 6 aprilie 2000).
Cu privire la starea de sănătate a inculpatei, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar în susținerea cererii de liberare sub control judiciar, judecătorul a apreciat că aceasta nu constituie un temei legal și suficient care să motiveze o eventuală liberare sub control judiciar a inculpatei. Afecțiunile de sănătate pe care aceasta le acuză pot fi valorificate doar în cadrul unei expertize medico-legale care să stabilească dacă I. E. avea sau nu discernământ în momentul comiterii faptelor de care este acuzată, un astfel de raport fiind solicitat deja prin ordonanță de către organul de urmărire penală. Din actele medicale depuse la dosar în susținerea cererii rezultă că aceste afecțiuni au debutat în trecut, ele fiind luate în considerare inclusiv în momentul condamnării anterioare a inculpatei la pedeapsa închisorii prin decizia penală nr. 111/A/2009 a T. ului Teleorman (filele 160-164 dosarul de urmărire penală).
Având în vedere cele expuse anterior, judecătorul a apreciat că sunt respectate și recomandările Comitetului de Miniștri cu privire la privarea de libertate a persoanelor aflate în așteptarea judecării, respectiv existența unor suspiciuni întemeiate că inculpata a comis infracțiunile de săvârșirea cărora este acuzată, că există motive întemeiate pentru a crede că există pericolul de a se împiedica cursul justiției, că în analizarea îndeplinirii sau nu a condițiilor prevăzute de art. 1602din Codul de procedură penală judecătorul a ținut cont de factori precum natura și gravitatea infracțiunii, caracterul, antecedentele și
situația personală, familială și socială ale inculpatei (existența copiilor minori, afecțiunile de sănătate și asumarea - cel puțin formală - a obligațiilor de a nu zădărnici aflarea adevărului în cauză considerăm că nu contrabalansează cu gravitatea faptelor de săvârșirea cărora este acuzată și cu pericolul social concret pe care îl prezintă pentru comunitate - așa cum a fost el reținut anterior).
În final, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatei la data de_ și menținută prin respingerea recursului de către instanța de control judiciar la data de_ . Or, având în vedere că situația personală a inculpatei - inclusiv starea de sănătate - a format obiectul soluțiilor deja pronunțate, atât de către judecătorul detenției, dar și de către instanța de control judiciar, s-a apreciat că nu se mai poate susține că, după trecerea unui interval de numai 1 zi de la data pronunțării deciziei penale prin care s-a respins recursul declarat de către inculpată împotriva încheierii penale privind luarea arestului preventiv, temeiurile care au servit la luarea măsurii arestării au suferit modificări, de natură a conduce la alegerea unei măsuri alternative, cum este liberarea provizorie sub control judiciar (cauzele Khudoyorov c. R. iei, hotărârea din 8 noiembrie 2005; Vrencev c. Serbiei, hotărârea din 23 septembrie 2008; Lelievre c. Belgiei, hotărârea din 8 noiembrie 2007; Kankowski c. Poloniei, hotărârea din 4 octombrie 2005 ).
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 1608aalin. 6 din Codul de procedură penală instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpata I. E., în prezent aflată în Arestul IPJ Cluj, privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 34/_ emis de Judecătoria Cluj-Napoca în baza încheierii penale nr. 24/C/A/_ în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj- Napoca.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei încheieri, inculpata I. E. a declarat recurs, fără a arăta în scris motivele.
La termenul din data de_, tribunalul a constatat că, inculpata I.
E. a fost pusă în libertate prin Încheierea penală nr. 32/R/_ a T. ului Cluj.
Pentru aceste motive, tribunalul, în baza art.385/15 C.p.p., va lua act că recursul declarat în cauză a rămas fără obiect.
În temeiul art.192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act că a rămas fără obiect recursul declarat de inculpata I. E. (fiica lui Ion și Thilora, născută la_, domiciliată în Craiova, sat Bucovăț, nr. 112, jud. Dolj) împotriva Încheierii penale nr.289 din_ a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În temeiul articolului 192 aliniatul 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
I. | N. B. | A. | -L. | I. | S. | T. |
GREFIER
L. B.
Red. 2 ex./I.N.B./D.M.
_
Jud.fond: M. D. A.
| ← Decizia penală nr. 368/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Încheierea penală nr. 1195/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
