Decizia penală nr. 394/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a27
DECIZIA PENALĂ NR.394/R/2013
Ședința publică din 25 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. Ș. judecător JUDECĂTORI: ANA C.
: L. M.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către DIICOT BIROUL TERITORIAL SĂLAJ împotriva încheierii penale f.n. din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul R. G., având ca obiect cerere de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. G., asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.Waldarf D. din cadrul Baroului C.
, cu delegație la dosar și apărător ales av.A. Raluca, din cadrul Baroului I., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. G., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda onorariul avocațial parțial pentru studiul dosarul și prezența în instanță.
Curtea, din oficiu, având în vedere încheierea atacată, pune în discuția părților excepția inadmisibilității promovării căii de atac.
Reprezentantul M. ui P. , arată că nu poate invoca un temei legal, astfel că recursul apare ca fiind inadmisibil.
Apărătorul ales al inculpatului R. G. , în condițiile în care nu se poate invoca un temei legal, solicită admiterea excepției invocate din oficiu.
Inculpatul R. G. susține aceleași concluzii.
CURTEA
Prin încheierea penală din 18 martie 2013 a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._ s-a respins sesizarea I.P.J. I. - Serviciul de Investigații Criminale de revocare a liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpatul R. G. (fost C., C.N.P. 1., fiul lui C. și G.
, născut la data de_ în I., domiciliat în I., str. Clopotari nr. 9, bl. 627, sc. E, et. 1, ap. 7) prin încheierea penală din 4 martie 2011 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._ .
În temeiul art. 139 alin. 1, art. 145, art. 1451Cod procedură penală, s-a admis cererea formulată de inculpatul P. T. C. (CNP 1., fiul lui
și I., născut la data de_ în I., domiciliat în I., str. D. nr. 27, bl.
Z12, sc. B, et. 3, ap. 12) și s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara și i s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la poliția localității de domiciliu, respectiv Poliția Municipiului I., conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
să nu intre în legătură cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriul la filele 892-912.
S-a respins cererea formulată de inculpatul B. I. C. (CNP 1.
, fiul lui V. și V., născut la data de_ în I., domiciliat în I., str. V. nr. 1) având ca obiect ridicarea controlului judiciar instituit prin încheierea penală dată în 4 martie 2011 de Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosar nr._ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_ a fost înregistrată la dosarul cauzei sesizarea formulată de Inspectoratul de Poliție al J. I. - Serviciul de Investigații Criminale (filele 171-180 din dosarul instanței - volumul 28) prin care s-a adus la cunoștință instanței faptul că inculpatul R. G. a încălcat cu rea-credință obligația impusă de instanța de judecată în temeiul art. 1602alin. 3 și 31Cod procedură penală, de a nu se apropia de inculpatul T. B., arătându-se că la data de_ acesta a fost în compania persoanei cu care avea interdicție de a se întâlni, în intervalul orar 12:57-13:03.
Au fost atașate: procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video din data de_, împreună cu planșa foto, adresa I.P.J. I. - Serviciul Criminalistic nr. 136485/_, adresa cu nr. 96148/_ emisă de I.P.J. I. către S.C. Dasco Security S.R.L. și adresa cu nr. 68/2013 emisă de S.C. Dasco Security S.R.L. către I.P.J. I. .
La data de_ inculpatul P. -T. C. a depus la dosar o cerere prin care solicită instanței înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că actualul său loc de muncă prevede, prin fișa postului, să participe și să asigure ridicarea autovehiculelor care suferă accidente sau defecțiuni, iar situația juridică în care se găsește nu-i permite îndeplinirea sarcinilor de serviciu, ceea ce ar conduce la pierderea locului de muncă și imposibilitatea de a se întreține, atât pe el, cât și familia sa.
La data de_ inculpatul B. I. C. a depus la dosar o cerere prin care solicită instanței ridicarea controlului judiciar în sensul revocării măsurii obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că a respectat toate obligațiile impuse de instanța de judecată, a dat deja declarații în prezenta cauză și s-a prezentat la fiecare termen de judecată. De asemenea, s-a mai arătat că tatăl inculpatului are probleme de sănătate, suferind de cancer pulmonar și necesită deplasarea sa în străinătate pentru a se interna într-o clinică de specialitate și trebuie însoțit, iar singurul său sprijin este inculpatul.
Procedând la examinarea sesizării, dar și a cererilor formulate de inculpații
P. -T. C. și B. I. C., instanța a reținut următoarele:
Inculpatul R. G. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 10-D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea penală din_ a T. ui Maramureș a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. G. și s-a dispus punerea în libertate a acestuia, stabilindu-se în sarcina sa obligațiile prevăzute la art. 1602alin. 3 și 31Cod procedură penală.
Potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
T. a constatat astfel că legiuitorul a înțeles că la alegerea uneia dintre măsurile preventive ce se impune a fi luată într-o cauză penală instanța va trebui să țină seama ca prin acea măsură să se asigure buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Totodată, potrivit alin. 8 al art. 136 Cod procedură penală, alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătate, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
De asemenea, potrivit art. 16010Cod procedură penală, liberarea provizorie poate fi revocată dacă învinuitul sau inculpatul nu respectă, cu rea-credință, obligațiile ce-i revin potrivit art. 1602alin. 3 și 31și art. 1604alin. 2 Cod procedură penală sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care este urmărit sau judecat.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că nu este necesar ca organul de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului să solicite în mod expres revocarea măsurii, ci doar să informeze instanța cu privire la posibila încălcare a obligațiilor. Aceasta însă este obligată să analizeze atât condiția relei-credințe în încălcarea obligațiilor impuse inculpatului, cât și oportunitatea revocării măsurii.
Așa cum rezultă din planșele foto depuse la dosar, care au surprins imagini cu inculpații, printre care și inculpatul R. G., rezultă în mod indubitabil că acesta s-a întâlnit la data de_, în intervalul orar 1257-1303, cu coinculpații
C. (fost B. ) C., C. V., G. S. și T. B., cu acesta din urmă inculpatul având interdicție de a se apropia și de a nu comunica cu acesta.
T. a apreciat că simplele imagini captate de camerele de supraveghere dintr-un loc public, respectiv un complex comercial din municipiul I., într-o zonă cu un trafic intens, nu echivalează cu o încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse inculpatului R. G., în condițiile în care nu există nici o altă dovadă în sensul relei-credințe.
Așa cum se poate observa, imaginile au surprins un interval orar extrem de scurt, doar câteva minute, iar inculpatul R. G. se afla în vecinătatea numitului Hapău M. V., cu acesta discutând și nicidecum cu inculpatul T.
.
În mod evident, scopul instituirii interdicțiilor impuse inculpatului în cuprinsul măsurii liberării provizorii sub control judiciar, inclusiv aceea de a nu lua legătura cu inculpatul T. B. sau cu părțile vătămate ori cu martorii din cauză, este buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea influențării reciproce a inculpaților cu privire la declarațiile ce urmează să le dea în cauză
sau a influențării celorlalte persoane participante la proces, cu consecința denaturării adevărului.
Situația sus expusă, respectiv întâlnirea inculpatului R. G. cu inculpatul T. B., în condițiile surprinse de camerele de luat vederi, nu se identifică, în opinia tribunalului, cu încălcarea cu rea-credință a interdicției impuse de către instanță ca inculpații să se întâlnească sau să ia legătura între ei. De altfel, nu există nici un raport al lucrătorilor de poliție sau alte probe care să demonstreze că inculpații ar fi vorbit între ei despre cauza aflată pe rolul T. ui Maramureș, iar intervalul de timp al întâlnirilor este foarte scurt, câteva minute, întâlnirile având loc în spațiul public, într-o locație cunoscută ca fiind intens frecventată de foarte multe persoane.
Mai mult, interdicția impusă inculpaților de a nu lua legătura între ei la acest moment procesual nu își mai găsește eficiența în condițiile în care poziția procesuală a inculpaților a fost exprimată. Astfel, inculpatul R. G. a arătat la termenul din_ că nu înțelege să facă declarații, uzând de dreptul la tăcere, iar poziția procesuală a inculpatului T. B. a fost consemnată de
instanță în același sens ca și cea a inculpatului R. G. la termenul de judecată din_ .
Pe de altă parte, revocarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar nu și-ar găsi eficiența nici prin prisma scopurilor instituite de art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a procesului penal putând avea loc în continuare cu inculpatul în stare de libertate, iar în ceea ce privește împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la judecată, tribunalul a constatat că nu există nici un risc în acest sens, inculpatul R. G. prezentându-se la termenele de judecată fixate și respectând întrutotul programul de supraveghere impus de Poliția I. .
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, considerând că nu este îndeplinită condiția relei-credințe impuse de textul art. 16010lit. b Cod procedură penală, a respins sesizarea.
Procedând la judecarea cererii de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de către inculpatul P. -T. C. , tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul P. -T. C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 10-D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, complicitate la înșelăciune în formă agravată prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată D. D. ), ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea
liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal (victimă S. I. ), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin decizia penală nr. 334/R/_, Curtea de Apel C. a dispus, față de inculpatul P. -T. C. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul I. .
În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul P. -T. C., tribunalul a reținut că, în raport de actele depuse de acesta, respectiv contractul individual de muncă încheiat cu S.C. Delcar S.R.L., cu sediul în I., str. Atelierului nr. 3, bl. A11, sc. B, et. 11, ap. 3, județul I., J_, CUI RO
16103495, inculpatul este angajatul acestei societăți pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de_, având funcția de controlor trafic. Potrivit contractului individual de muncă, salariul lunar brut al angajatului va fi de 700 lei. Potrivit fișei postului aferente contractului de muncă nr. 2205/_, printre atribuțiile de serviciu, salariatului P. -T. C. i s-a stabilit și responsabilitatea de a însoți șoferii de pe platforma auto pentru a ridica autovehiculele defecte sau înzăpezite aflate în orice zonă a țării.
De asemenea, din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul P. -T.
este tatăl a doi copii minori (filele 47-48 din dosarul instanței - vol. 29), iar prin sentința civilă nr. 5572/_ a Judecătoriei I., prin care a fost admisă acțiunea de divorț, inculpatul a fost obligat la plata în favoarea minorelor a unei pensii de 220 lei.
În raport de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual cererea inculpatului de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara este întemeiată.
T. a apreciat că în stadiul actual al cercetării judecătorești, măsura obligării de a nu părăsi țara oferă suficiente garanții în a asigura buna desfășurare a procesului penal.
De altfel, prin interdicțiile cuprinse în conținutul măsurii de a nu părăsi țara și având în vedere faptul că inculpatul, până în acest moment procesual, s- a prezentat la termenele de judecată fixate, iar în situația în care a lipsit a depus dovezi prin care și-a justificat lipsa la termenele respective, s-a supus planului de supraveghere impus de organele de poliție, măsura obligării de a nu părăsi țara oferă garanții suficiente în a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica riscul sustragerii de la judecată a inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de către inculpatul P. -T. C. .
În temeiul art. 139 alin. 1, art. 145, art. 1451Cod procedură penală, tribunalul a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la poliția localității de domiciliu, respectiv Poliția Municipiului I., conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
să nu intre în legătură cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriul la filele 892-912.
Procedând la judecarea cererii de ridicare a controlului judiciar în sensul revocării măsurii obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul B. I.
C. , tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul B. I. C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 10-D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată T. F. ), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G. ), complicitate la înșelăciune (credite bancare
frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea penală din_ a T. ui Maramureș s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului B. I. C., iar prin încheierea penală din data de_ a T. ui Maramureș s-a admis cererea inculpatului privind modificarea controlului judiciar, stabilindu-se în sarcina acestuia să nu depășească limita teritorială a Statului Român, menținându-se în totalitate celelalte obligații stabilite în dispozitivul încheierii penale din_ .
T. a apreciat că la acest moment procesual temeiul care a justificat dispunerea controlului judiciar, ulterior chiar extins la limita teritorială a României, se menține în continuare. T. analizează cererea formulată de către inculpatul B. I. C. de ridicare a măsurii liberării provizorii sub control judiciar prin prisma scopului măsurilor preventive instituit de alin. 1 al art. 136 Cod procedură penală la care face trimitere alin. 2 al aceluiași articol. Or, în raport de stadiul cercetării judecătorești precum și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, tribunalul a apreciat că menținerea controlului judiciar instituit cu privire la inculpat este necesar și în continuare. De altfel, actele depuse în dovedirea cererii formulate de inculpat nu fac dovada schimbării temeiului care a determinat instituirea unei astfel de măsuri restrictive cu privire la inculpat.
După cum se poate observa, inculpatul B. I. C. face dovada prin acte medicale că tatăl său suferă de afecțiuni grave, depunând nenumărate acte medicale din care rezultă că acesta a fost spitalizat în unități spitalicești din municipiul I. . Chiar dacă inculpatul B. I. C. face dovada prin acte medicale a afecțiunilor grave de care suferă tatăl său, inculpatul nu a furnizat instanței nici o probă în sensul necesității administrării unui tratament într-o clinică de specialitate din străinătate.
Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că la acest moment inculpatul nu a prezentat dovezi în sensul celor susținute în cuprinsul cererii, respectiv necesitatea deplasării în străinătate în vederea administrării unui tratament într-o clinică de specialitate tatălui său, grav bolnav, și, în consecință, cererea de revocare a măsurii liberării provizorii sub control judiciar a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIICOT - BIROUL TERITORIAL SALAJ cu privire la respingerea sesizării IPJ I. - Serviciul de Investigații Criminale de revocare a liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpatul R. G.
.
Recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate ori netemeinicie a încheierii atacate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este inadmisibil și va fi astfel respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că prin încheierea atacată s-a respins sesizarea IPJ I. Serviciul de Investigații Criminale de revocare a liberării provizorii sub control judiciar luată față de inculpatul R. G. prin încheierea penală din 4 martie 2011 a T. ui Maramureș, constatându-se că nu este îndeplinită condiția relei-credințe impusă de textul art.160/10 lit.b Cod procedură penală.
Potrivit prevederilor art.160/10 alin.4 Cod procedură penală se poate face recurs numai împotriva încheierii instanței prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii.
Textul de lege face referire expresă la încheierea prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii, nu la încheierea prin care s-a dispus cu privire la revocarea liberării provizorii.
Având în vedere că prin încheierea recurată în prezenta cauză s-a respins cererea de revocare a liberării provizorii, recursul declarat este inadmisibil.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de DIICOT - BIROUL TERITORIAL SALAJ privind pe inculpatul R. G., împotriva încheierii penale din 18 martie 2013 a T. ui Maramureș.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Waldraff D. .
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de DIICOT - BIROUL TERITORIAL SALAJ privind pe inculpatul R. G., împotriva încheierii penale din 18 martie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din oficiu, avocat Waldraff D. .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |
M. Ș. | ANA C. | L. M. |
G. ,
M. B.
Red.L.M./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: A. Codruța V.
| ← Decizia penală nr. 266/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Încheierea penală nr. 130/2013. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
