Decizia penală nr. 1559/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a4
DECIZIA PENALĂ NR.1559/R/2013
Ședința publică din 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: SS
V. G.
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. V. împotriva încheierii penale din 13 noiembrie 2013 a Tribunalului S., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Ielciu Mihai, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Ceapa Ion, care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj și rejudecând, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Susține că de la momentul luării măsurii arestării preventive până la această dată au trecut 8 luni de zile, iar principalele temeiuri care au stat la baza acestei măsuri preventive au fost acelea că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o puternică temere în rândul opiniei publice. Dacă această temere a existat în aprilie 2013, când s-a luat măsura preventivă, la 8 luni nu se mai poate reține acest aspect. Trebuie avute în vedere dispozițiile Codului de procedură penală și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care statuează că odată cu trecerea timpului acest pericol pentru ordinea publică sau această temere se estompează.
Precizează faptul că inculpatului i-a fost încălcat în mod repetat în faza de urmărire penală dreptul la apărare. Se susține inițial în faza de urmărire penală că inculpatul ar fi emis peste 900 facturi fiscale, ori această chestiune nu este reală, întrucât în raportul de inspecție fiscală se arată cu privire la această societate că este vorba de un număr de 500 facturi fiscale. Solicită instanței să aibă în vedere că inculpatul nu este administratorul societății față de care se reține că nu ar fi înregistrat în contabilitate aceste facturi, și chiar dacă inculpatul ar fi dorit să dispună înregistrări în contabilitatea societății nu ar fi putut să facă acest lucru neavând posibilitatea legală de a întocmit balanțe și de a depune bilanțuri la administrația fiscală.
Înainte de a se lua măsura arestării preventive față de inculpat, acesta s-a prezentat la fiecare solicitare a organului de urmărire penală, adică de circa 6-7 ori, iar la 8 luni de la începerea cercetărilor, s-a apreciat că există acel sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate. Există o premisă că inculpatul nu va îngreuna soluționarea prezentului dosar și că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, dar și prejudiciul mare cauzat bugetului de stat.
Inculpatul C. V. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, cu mențiunea că se va prezenta la fiecare termen de judecată la instanța de fond.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 13 noiembrie 2013 a Tribunalului S., în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. V. P., prin încheierea penală nr.12/C/2013 a Tribunalului S., constatând temeinicia și legalitatea acesteia.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul C.
V. petre fiind cercetat în dosar nr.258/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal reținându-se în sarcina sa că în perioada anilor 2009-2011, la scurte intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator, ci doar aceea de reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., inculpatul C. V. - P., a emis un număr de peste 1.000 (o mie) de facturi fiscale către diverse societăți comerciale, în numele societății mai sus arătate, având ca obiect prestări de servicii și livrări de mărfuri, în valoare totală de 6.283.799 lei (RON), dintre care aproximativ 900 (nouă sute) de facturi nu au fost înregistrate în evidențele contabile, în acest mod societatea sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit și TVA, în sumă totală de 1.532.905 (RON) lei.
Pe parcursul judecatii masura arestarii preventive luata fata de inculpat a fost mentinuta in conditiile art 300/1 cpp si art.300/2 cpp,la termenul de judecata din data de_ Tribunalul S. a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea,insa incheierea pronuntata a fost casata de catre Curtea de A. C. ,retinindu-se ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive subzista si in continuare,si raportat la criteriile dezvoltate de CEDO in jurisprudenta sa termenul rezonabil nu a fost depasit.
La acest termen de judecată, procedându-se în conformitate cu dispozițiile art.160/b, 160/h raportat la art.300/2 Cod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au impus in continuare privarea de libertate a inculpatului nu s- au schimbat de la ultima mentinere, ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului C. V. P. .
Astfel, s-a avut in vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoare care este mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei au rezultat indicii temeinice la acest moment ,în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat .
Analizarea pericolului pentru ordinea publica se va face atat prin raportare la persoana inculpatului cat si prin prisma faptelor comise,a naturii acesteia,a modalitatilor si imprejurarilor concrete in care aceasta a fost comisa.
Faptele așa cum s-a arătat mai sus, sunt de o gravitate sporită ,in contextul infractional actual in care evaziunea fiscala a devenit un fenomen având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate.
În ce privește persoana inculpatului C. V. - P., este de reținut că acesta a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 164/_ a Judecătoriei
Z., rămasă definitivă, pentru două infracțiuni la Legea cecului nr. 59/1934, la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendare, iar prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou, nr. 594/P/2009 din data de_, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal și art. 33 lit.a Cod penal, reținându-se că în calitate de persoană fizică autorizată (PF), în perioada anilor 2007-2009, a creat un prejudiciu bugetului de stat, în valoare totală de 960.077 de lei (RON), în prezent cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului S., în dosar nr._ . De asemenea prin Ordonanța nr. 2932/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei, pentru infracțiunile prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 și 3 din Legea cecului nr. 59/1934 cu aplic. art. 33 lit. a) C.p. iar prin Rechizitoriul nr. 255/P/2011 din data de_ Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului C. V. - P., pentru infracțiunea de înșelăciune în contracte, prin emiterea de cec-uri fără acoperire, faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal.
Apărările inculpatului cu privire la nevinovăția inculpatului și la inexistenta faptei acestea vor fi analizate în cursul cercetării judecătorești,in urma administrarii probatoriului admis de catre instanta.
În consecință în baza art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul C. V.
P., prin încheierea penală nr.12/C/2012 a Tribunalului S. .
În baza art.3002rap. la art. 160bCod procedură penală, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului C. V. P. și în consecință s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. V. P. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care în principal să fie revocată măsura arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că de la luarea măsurii arestării preventive a trecut o perioadă mai mare de 8 luni, iar temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.
Pe de altă parte, inculpatului i s-a încălcat în mod repetat dreptul la apărare în faza de urmărire penală, întrucât s-a reținut în sarcina acestuia că ar fi emis un număr de peste 900 facturi fiscale, însă această chestiune nu este reală
, deoarece din raportul de inspecție fiscală rezultă că ar fi vorba de un număr de 500 de facturi fiscale.
Inculpatul a mai arătat că nu este administratorul societății față de care se reține că nu ar fi înregistrat în contabilitate aceste facturi și chiar dacă inculpatul ar fi dorit să înregistreze în contabilitatea societății facturile respective nu ar fi putut realiza acest fapt, neavând posibilitatea legală de a întocmi balanțe și a depune bilanțuri la administrația fiscală.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul C. V. P., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. întrucât din probele administrate până la această dată rezultă presupunerea că inculpatul în perioada anilor 2009 - 2011 în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără să dețină calitatea de administrator al S.C. URBSKF SRL Z., ci doar de reprezentant al acestei societăți, ar fi emis un număr de cca. 900 facturi, fără înregistrarea lor în contabilitatea societății, iar în această modalitate s-a sustras obligațiilor de la plata datoriilor fiscale către bugetul de stat în sumă de 1.532.905 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA.
Prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză în baza art.160/b și art.300/2 C.p.p. instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului în cursul judecății.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că în faza de urmărire penală i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât s-a reținut în sarcina sa că a emis un număr de 900 de facturi neînregistrate în contabilitate însă din raportul de inspecție fiscală ar rezulta că a emis doar 500 de facturi fiscale și că nu avea calitatea de administrator al societății și astfel nu putea să dispună înregistrarea în contabilitate a acestor facturi, nu pot fi verificate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului în faza de judecată.
Toate aceste susțineri urmează să fie verificate de către instanța de fond la momentul pronunțării sentinței, după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei, dacă inculpatul va fi găsit vinovat pentru fapta presupus a fi comisă de către acesta.
Pe de altă parte, inculpatul C. V. a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr.164 din 4 iunie 2010 a Judecătoriei Z. pentru două infracțiuni la legea CEC-ului la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou întocmit în dosar nr.594/P/2009 din_ inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.9
alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. reținându-se în sarcina acestuia că în calitatea de persoană fizică autorizată, în perioada 2007
- 2009 a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare totală de 960.077 lei și prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău întocmit în dosar nr.255/P/2011 din_ inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, respectiv emiterea de file CEC fără acoperire faptă prev. de art.215 alin.1,2,3 și 4 C.p.
Solicitarea inculpatului referitoare la revocarea măsurii arestării preventive, este neîntemeiată.
Potrivit art.139 alin.2 C.p.p. când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Având în vedere că măsura arestării preventive a fost dispusă în mod legal față de inculpat și menținută ulterior, inclusiv prin încheierea penală atacată cu recurs în prezenta cauză, măsură care a fost verificată de fiecare dată și de către instanța de recurs, nu se impune revocarea acesteia.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului din petitul subsidiar referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, raportat la modalitatea presupusei infracțiuni comise de inculpat, prejudiciul mare cauzat bugetului de stat, condamnărilor anterioare ale inculpatului pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, precum și trimiterea în judecată a inculpatului tot pentru infracțiuni de natură economică, cauzatoare de prejudicii importante bugetului de stat, sens în care nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, așa cum solicită inculpatul prin motivele de recurs.
Având în vedere că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul C.
V. P. împotriva încheierii penale din 13 noiembrie 2013 a Tribunalului S. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 25 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 325 lei cheltuieli judiciare din care suma de 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. V. P. împotriva încheierii penale f.nr. din 13 noiembrie 2013 a Tribunalului S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Ceapa Ion.
Obligă pe recurent C. V. să plătească în favoarea statului suma de 325 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||
DP S. | S. | V. | G. DS |
red.V.G./S.M.D.
3 ex. - _
jud.fond.T. C.
| ← Decizia penală nr. 91/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 101/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
