Decizia penală nr. 157/2013. Omor calificat

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.157/A/2013

Ședința publică din 14 august 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: L.	H., judecător
JUDECĂTOR	: M.	Ș.
G.: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul V. C. I., împotriva sentinței penale nr. 434 din data de 20 iunie 2013 pronunțată în dosar nr._ al T. ui M., privind pe inculpatul V. C. I., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dat în dosar nr. 2/P/2013, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul V. C. I., aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av.C. Iulian și Almaș Teodor, ambii din cadrul Baroului M., cu delegații avocațiale depuse la dosar, partea civilă

B. A. asistată de apărător ales, av.R. Chiriță, cu delegație avocațială depsuă la dosar, lipsă fiind părțile civile S. J. de A. M., B. L. C. și B. C. C. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av.M. Octavian, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține apelul declarat în cauză.

Apărătorul părților civile, formulează o cerere de instituire a sechestrului asigurator arătând că a formulat-o și în scris și este depusă la dosar.

Apărătorul inculpatului, av.C. Iulian, depune la dosar, vis-a-vis de situația conflictuală dintre părți, mai multe adrese și sesizări, sentințe civile, rezoluții date de parchet și o serie de caracterizări.

Instanța, cu privire la cererea de instituirea sechestrului asigurator, o unește cu fondul cauzei.

Apărătorul părților civile, depune la dosar o serie de acte care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.

Instanța, înmânează apărătorului inculpatului înscrisul CF depus de apărătorul părților civile, spre lecturare și luare la cunoștință.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.

Apărătorul inculpatului, av.C. Iulian, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre, în ce

privește latura penală a cauzei, să se dispună aplicarea unei pedepse cu închisoare sub minimul special prevăzut de lege iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită reducerea cuantumului despăgubirilor acordate de instanță părților civile ca daune morale. Apreciază hotărârea fondului ca fiind netemeinica și nelegală pentru că instanța nu a ținut cont de prevederile art.72 C.penal astfel că a individualizat greșit pedeapsa. Deși art.72 C.pr.pen., prevede

că la stabilirea și la aplicarea acestor dispoziții este necesar a se ține cont și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, instanța fondului nu a luat în considerare această prevedere legală. Drept dovadă, la fila 4 din sentință, instanța consideră că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat însă arată la pagina 6 din sentință că deși inculpatul nu are antecedente penale, având în vedere că prin alt rechizitor a mai fost trimis în judecată pentru o altă infracțiune de violență, nu se impune a se da curs de a se reține circumstanțele atenuante. Este adevarat că prevederile art.74 C.penal prevăd situații care pot constitui circumstanțe atenaunte însă apreciază, prin raportare la art.72 C.penal că instanța trebuia să țină cont de acestea cu atât mai mult cu căt inculpatul are o vârstă înaintată iar până la această dată nu a mai avut tangență cu legea penală. Mai mult, deși la dosar s-au depus o serie de înscrisuri menite să dovedească atitudinea agresivă și provocatoare a victimei față de familia inculpatului, instanța nu a luat în considerare nici aceste aspecte. Un alt detaliu pe care îl consideră imposibil de neglijat se referă la starea de fapt care este eronată. Astfel, s-a reținut că inculpatul a ieșit din casă și a înjunghiat direct victima fără a mai exista altercații. Solicită a se avea în vedere că așa cum se reține la fila 5 din sentință, partea civilă B. A. a declarat că l-a văzut pe inculpat în stradă alături de victimă și pe martorul Alexandru Eduard și că toate aceste persoane erau în picioare, victima și martorul ținându-l de câte o mână pe inculpat. De asemenea, în declarația martorei Moceanu Elisa se arată că aceasta l-a văzut în stradă pe inculpat cu un cuțit în mână, victima fiind în fața sa iar martorul Eduard Alexandru fiind în lateralul inculpatului. Astfel, raportat la aceste declarații, este fără îndoială că inculpatul nu a iesit din casa și l-a înjunghiat direct pe victimă ci cei trei au fost văzuți anterior înjunghierii, în picioare ceea ce duce la ideea că acea înjunghiere nu s-a produs fără să existe o altercație. Mai mult, coroborând aceste declarații cu declarațiile martorului Eduard Alexandru rezultă o chestiune și anume faptul că ulterior înjunghierii, inculpatul a fost pus la pământ și a fost ținut acolo până când au intervenit rudele inculpatului. Prin urmare, rezultă că nu au mai existat acte de violență după înjunghierea propriu zisă. Solicită a se avea în vedere că deși zilele de îngrijiri medicale ale inculpatului sunt de 4-5 zile, inculpatul și în prezent mai are urme de la acea agresiune. O altă chestiune care ridică semne de întrebare se referă la poziția inculpatului în momentul înjughierii care, așa cum se arată în raportul medico legal, s-a arătat că a fost poziția față în față, ortostatică și că plaga a fost orientată de sus în jos și de la dreapta la stânga. Martorul Alexandru Eduard spune că l-a văzut pe inculpat cum lovea cu cuțitul de mai multe ori pe victimă și că victima era mai înaltă. De asemenea, afirmă că inculpatul ținea cuțitul cu vârful în față, ori, coroborând aceste declarații cu constatările medico legale, este imposibil ca plaga să fi fost orientată de sus în jos și de la dreapta spre stânga. Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere înscrisurile de la dosar din care rezultă atitudinea agresivă și provocatoare față de inculpat și familia acestuia. Chiar și victima a fost sancționată pentru agresiuni fizice îndreptate asupra inculpatului. Inculpatul nu poseda antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei și nu a încercat să împiedice infaptuirea actului de

justiție. Deși inculpatul nu s-a prevalat de disp.art.320/1 C.pr.pen., acesta a recunoscut comiterea faptei, singurul fapt contestat fiind această stare de fapt. Prin urmare, așa cum rezultă din întreg materialul probator, se poate reține incidența disp.art.73 lit.b C.penal, inculpatul fiind agresat anterior înjunghierii. În cauză sunt incidente și prevederile art.76 C.penal, sens în care solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Cu privire la latura civilă a cauzei, apreciază că instanța nu a stabilit corect cuantumul despăgubirilor. În mod cert există o traumă psihică a părților vătămate, însă, repararea daunelor morale trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, fiecare caz având particularitățile ei.

Apărătorul inculpatului, av.Almaș Teodor, arată că situația de provocare a fost existentă în cauză după cum rezultă din actele de la dosar. Aprecierea stării de fapt vis-a-vis de circumstanța de provocare nu trebuie interpretată ca o situație de moment ci o acumulare de tensiune în decursul timpului pe fondul situației de comportament a victimei față de inculpat. Nu se poate interpreta gestul în sine al inculpatului de a ieși cu cuțitul în mână, afară din bucătărie fără să se fi adunat o acumulare de tensiune și de temere. Arată că familia inculpatului locuia în partea din față iar victima cu familia în partea din spate. Consideră că s-a dat o interpretare insuficientă a probelor administrate în cauză. Susține că nu au fost probe directe decât martorul Eduard Alexandru care consideră că este interesat în cauză. Solicită a se avea în vedere aspectul neaplicării art.74 lit.a și c C.penal, situația de recunoaștere a faptei și scopul pedepsei cu rol de a reeduca precum și vârsta inculpatului. Cu privire la despăgubirile civile, achiesează concluziilor puse de antevorbitorul său. Depune la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.

Apărătorul părților civile, solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise. Arată că s-a solicitat casarea hotărârii pe motiv că nu s-a reținut scuza provocării. Exceptând temeiurile avute în vedere de instanța de fond atunci când a respins această apărare, sunt câteva elemente care trebuie avute în vedere pentru a concluziona că se impune respingerea apelului. Se susține că a existat o situație tensionată între cele două familii care ar putea constitui un element al provocării, ori, acest argument nu poate fi reținut întrucât provocarea înseamnă comiterea infracțiunii într-o puternică stare de tulburare și temere. Raportat la apărarea făcută legată de existența unui incident la acel moment, atrage atenția asupra faptului că inculpatul a ieșit din casă cu un cuțit și s-a îndreptat către victimă. În condițiile acestea, presupunând că ar fi existat o formă de agresiune, victima se afla în stare de legitimă apărare întrucât era supusă unui atac. Agresiunea a început cu atacaul inculpatului care a ieșit din casă cu un cuțit. Pe de altă parte, afirmațiile făcute de existența provocării, nu sunt susținute de probe. S-a spus că există mai multe declarații în care se arată că inculpatul ar fi fost atacat și ținut de mâini de către martorul Eduard și de victimă, ori, toate acestea s-au întâmplat după lovitura cu cuțitul. În consecință, faptul că se reproșează victimei sau unui martor că după ce inculpatul a lovit cu cuțitul a încercat să-l imobilizeze, nu poate fi reținută ca stare de provocare ci este tot o formă de legitimă apărare. Martorul Eduard a încercat să-l oprească pe inculpat și astfel se explică și leziunile pe care apărarea le gasește inexplicabile. Apreciază că nu avem act provocator ci din contra există un atac din partea inculpatului. Trebuie avut în vedere și faptul că între cele două familii, conflictul izvora din folosința în comun a curții. Nu se poate discuta despre provocare ci despre un atac intenționat al inculpatului pe fondul conflictului care a existat. S-a spus că trebuie să se țină seama de vârsta

inculpatului, ori, aceasta nu este o circumstanță atenuantă judiciară. Cu atât mai mult cu cât are o vârstă înaintată, consideră că inculpatul trebuia să dea dovadă de mai multă înțelepciune în rezolvarea unor conflicte. Consideră că pedeapsa nu este prea ridicată ci prea scazută, aceasta fiind stabilită la minim. S-au mai făcut afirmații legate de expertiza medico legală,ori, apreciază că nu există nici un motiv de a se contesta expertiza. Referitor la latura civilă a cauzei, solicită a se constata că există trei părți vătămate și nu una singură astfel că suma stabilită cu titlu de daune morale este o sumă mică raportat la practica judiciară. În ceea ce privește cererea de sechestru, solicită a fi admisa pentru a se

asigura plata daunelor civile stabilite prin hotărâre. Depune la dosar chitanțe prin care solicită cheltuieli judiciare în cauză.

Apărătorul inculpatului, av..Almaș Teodor, în replică, în temeiul art.163, art.370, art.371 și art.380 C.pr.pen., solicită respingerea cererii de sechestru întrucât nu există apelul părților civile în cauză și nu există bunuri pe numele inculpatului, bunul aflându-se în devălmășie, astfel că se pune problema când se poate aplica sechestrul.

Apărătorul inculpatului, av.C. Iulian, achiesează concluziilor puse de antevorbitorul său cu privire la sechestrul asigurator.

Apărătorul părților civile, în replică, arată că a solicitat sechestru pe cota parte și nu pe tot apartamentul astfel, chiar dacă bunul este în devălmășie, inculpatul are o cotă parte. Pe de altă parte art.163 C.pr.pen. permite impunerea sechestrului în orice fază a procesului.

Apărătorul inculpatului, av.Almaș Teodor, în replică, arată că art.163 C.pr.pen., vorbește de bunuri și nu de cote astfel că nu se poate aplica sechestru pe o cota nedeterminată.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului ca nefondat și admiterea cererii de instituirea sechestrului astfel cum a fost formulată. Solicită a se avea în vedere argumentația pertinentă a apărătorului părților civile întrucât s-au punctat elemente cu privire la care insistă în susținerea solicitării, considerând că argumentația de critica soluției făcută de apărarea inculpatului nu este substanțială și este contradictorie pentru că s-a insistat pe relevarea unei stări de fapt diferită de cea reținută în actul de sesizare în condițiile în care se solicită nu reținerea circumstanței depășirii limitelor legitimei apărări sau reținerea cauzei de legitimă apărare ci o circumstanță de stare de provocare care implică necontestarea producerii faptei ci doar stabilirea unor condiții legale ale laturii subiective în condițiile legale. Materialul probator administrat în cauză relevă starea de fapt stabilită prin actul de sesizare, respectiv producerea de către inculpat a unor acțiuni agresive în condițiile stabilite medico legal cu rezultatul cauzării morții victimei. Această stare de dușmănie nu face decât să contrazică ideea unei intenții spontane pentru că ea presupune acumularea unor energii negative care în final conduc la concluzia că inculpatul a putut realiza tocmai datorită meditației. Pe de altă parte, nu există nici un element care să conducă la concluzia unei puternice tulburări generată de o conduită a victimei care să fie una din cele care se referă textul de lege,respectiv o faptă gravă. Dimptrivă, situația arată că inculpatul a fost persoana care a atacat victima acționând agresiv într-o zonă vitală fără ca victima să aiba posibilități de apărarea vieții. Celelalte elemente legate de discrepanța fizică dintre părți, raporturile în momentul respectiv, actele care au generat incidentul, le consideră nerelevante din perspectiva art.73 lit.b C.penal. Ca urmare, instanța a apreciat corect aceste elemente și nu a reținut art.73 lit.b C.penal, astfel că solicită să nu se dea curs acestor cereri. În ceea ce privește individualizarea pedepsei prin reținerea de

circumstanțe atenuante, se pune problema dacă se pot reține art.74 C.pr.pen., care sunt facultative și care implică un proces de evaluare a întregii situații din dosar. Nu contestă anumite rezultate din caracterizările inculpatului care scot în evidență aspecte pozitive ale acestuia dar problema care se pune este aceea a caracterului de excepție a circumstanțelor atenuante în condițiile în care cauzele care vizează infracțiuni contra vieții ridică o problemă de evaluare datorită specificului infracțiunii. Dacă inculpatul ar fi solicitat aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen., procesul de individualizare al pedepsei ar fi început de la minimul de

10 ani și nu de la 15 ani. Solicită a se avea în vedere conduita procesuală a inculpatului și să se considere că procesul de evaluare a cuantumului pedepsei este realizat într-un mod temeinic și legal din perspectiva textelor de lege in vigoare. Cu privire la daunele morale, apreciază că acestea au fost justificate. Referitor la cererea de instituirea sechestrului o consideră admisibilă întrucât ea poate fi luată pe toată perioada procesului penal, măsura se poate aplica pe cota parte ideala a devălmașiei comune a soților, respectiv 1/2 în condițiile în care bunurile sunt identificabile.

Inculpatul V. C. I., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorii săi în sensul reducerii pedepsei aplicate iar cu privire la daunele morale acordate de instanța de fond, le considera exagerate.

Instanța, cu privire la solicitarea apărătorului părților civile de amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise, o respinge, având în vedere că motivele de apel care au fost susținute azi au fost detailate și sunt identice cu apărările formulate de inculpat în primă instanță, fiind astfel cunoscute de părțile civile.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 434 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul V. C. I. -

C.N.P. 1., fiul lui P. și Ana, născut la data de_ în București, cetățean român, fără antecedente penale, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, pensionar, căsătorit, fără copii minori, domiciliat în S. M., str.

M. V. nr. 33, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunii de:

- omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal la pedeapsa de 15 ani închisoare - și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art.71 Cod penal, a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

În temeiul art.350 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu_ la zi.

În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. de A. J.

M. despăgubiri civile în sumă de 397,24 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei.

	A fost obligat inculpatul să plătească părților civile B.	A., B. L.
C.	și B.	C. C., domiciliați în S. M., str. M.	V. nr.33,

județul M., despăgubiri civile pentru daune materiale în sumă de 12.000 lei și despăgubiri civile pentru daune morale în sumă de 100.000 lei, respingând restul pretențiilor formulate.

În temeiul art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului - corp delict, înregistrat la poziția nr.55/2013 în registrul corpurilor delicte al instanței.

În temeiul art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părților civile B. A., B. L. C. și B. C. C. 1.500 lei cheltuieli judiciare.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.300 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosar nr.2/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. C. I. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.

În sarcina acestuia s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că la data de_ a suprimat viața victimei B. I. printr-o lovitură cu un cuțit de bucătărie în zona hemitoracelui anterior stâng, care i-a cauzat o hemoragie puternică cu consecința decesului, fapta având loc pe strada M. V. nr.33 din

S. M. .

Examinând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Familia inculpatului și cea a victimei locuiesc la aceeași adresă, respectiv în municipiul S. M., str. M. V. nr.33, județul M., într-un imobil comun.

Inculpatul V. C. I. locuiește în partea din față (la stradă), iar familia victimei B. I., în continuare. La aceeași adresă, în spatele imobilului susmenționat, într-o construcție distinctă, locuiește fiul inculpatului, respectiv martorul V. A. cu familia.

De aproximativ 12 ani între părți există o stare conflictuală determinată de partajarea și folosința terenului, materializată în mai multe litigii civile și penale.

În seara de 0_, în jurul orelor 20:00, martora Mocian Denisia Andrada, nepoata victimei, care locuiește la aceeași adresă, a revenit din oraș cu autoturismul victimei, însoțită de prietenul său, martorul Alexandru E. Eduard. Martora a parcat autoturismul în stradă, în fața imobilului, apoi a intrat în casă, rugând-o pe victimă să introducă autoturismul în curte, ea având puțină experiență în conducere.

Ieșind din locuință, victima a avut un schimb de cuvinte cu soția inculpatului, martora V. Aurelia, care se deplasa împreună cu unul din nepoți spre anexa din spatele grădinii unde locuiește fiul său. Discuția dintre cei doi a fost scurtă, apoi fiecare și-a continuat deplasarea, victima spre stradă, iar martora spre grădina din spate.

Victima și-a anunțat familia, la geam, despre faptul că i-au fost aduse injurii de către familia inculpatului, astfel că martorul Alexandru E. Eduard a ieșit din casă pentru a vedea ce se întâmplă.

Discuțiile dintre martora V. Aurelia și victimă au fost auzite de inculpat, care presupunând că cei doi se ceartă, a ieșit din locuință având în mână un cuțit de bucătărie.

În timp ce victima se deplasa spre poartă, inculpatul a pornit după aceasta, aducându-i injurii și amenințări cu moartea, iar în momentul în care a trecut pe lângă martorul Alexandru E. Eduard acesta a observat cuțitul din mâna inculpatului. Martorul i-a strigat victimei să fie atentă și aceasta s-a întors,

aflându-se față în față cu inculpatul. În stradă, inculpatul a atacat-o pe victimă, lovind de mai multe ori cu cuțitul în direcția sa, una dintre lovituri atingând-o în zona hemitoracelui stâng.

Victima a reușit să-l prindă pe inculpat de mâna în care ținea cuțitul, apoi la scurt timp victima a căzut în stradă.

În încercarea de a-l deposeda pe inculpat de cuțit, martorul Alexandru E. Eduard l-a prins de mână, inculpatul dezechilibrându-se și căzând în genunchi, în cele din urmă martorul reușind să ia cuțitul din mâna inculpatului.

În timpul agresiunii, în stradă au sosit soția și nepoata victimei, care văzând cuțitul în mâna inculpatului au fugit spre sediul Poliției Municipiului S.

M., instituție aflată la circa 30 metri.

Auzind gălăgie, la fața locului au venit și fiul și nepotul inculpatului, aceștia intervenind pentru a-l îndepărta pe martorul Alexandru E. Eduard ce-l imobiliza pe inculpat la pământ.

O ambulanță sosită la scurt timp la fața locului a încercat resuscitarea victimei, însă fără rezultat, cadavrul fiind transportat la Spitalul S. M. în vederea autopsiei.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.24/5/2_ al Cabinetului Medico-Legal S. M. "1.Moartea numitului B. I. a fost violentă. 2. Ea s-a datorat unei hemoragii interne masive - hematom și sânge lichid în sacul pericardic și în regiunea hemitoracelui stâng post plagă înțepată - tăiată, cu orientare de sus în jos și de la dreapta spre stânga. 3. Leziunile susmenționate s-au produs prin lovire activă cu lama unui cuțit, cu dimensiunea lamei de 17 cm. 4. Poziția agresorului față de victimă a fost de față în față, agresorul lovind cu cuțitul cu mâna dreaptă, având în vedere că orientarea plăgii era de sus în jos și de la dreapta spre stânga. 5. Leziunile care au avut rol tanatogenerator, au fost de secțiune a peretelui anterior al ventricolului stâng cardiac, cu hematom și sânge lichid în sacul pericardic și al hemitoracelui stâng";. Examenele complementare au stabilit că alcoolemia victimei la momentul decesului a fost 0 gr.0/00 (filele 41, 42 din dosarul de urmărire penală).

Totodată, potrivit raportului de constatare medico-legală nr.8/_ al aceleiași instituții, cu ocazia examenului medico-legală efectuat la data de_ asupra inculpatului V. C. I., s-a stabilit că acesta prezintă în regiunea parietală stângă excoriații superficiale acoperite cu cruste roșietice pe o suprafață de 3/3 cm; de asemenea, în 1/3 inferior antebraț stâng, excoriații superficiale acoperite cu cruste roșietice pe o suprafață de 3/3 cm; în regiunea cotului drept, excoriații acoperite cu cruste roșietice pe o suprafață de 3/2 cm, iar în regiunile rotuliene ambii genunchi, excoriații acoperite cu cruste roșietice pe suprafețe de câte 4/2 cm. Actul medico-legal a concluzionat că "Leziunile susmenționate s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure. Pot data din_ . Necesită pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale"; (fila 47 din dosarul de urmărire penală).

În raport de starea de fapt expusă, așa cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului V. C.

I. care în data de_, în loc public, respectiv pe strada M. V. din S.

M., a suprimat viața victimei B. I. prin aplicarea unei lovituri cu cuțitul în zona hemitoracelui anterior stâng, care i-a cauzat o hemoragie puternică și a condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 alin.1 Cod penal, art.175 alin.1 lit.i Cod penal.

La încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut că infracțiunea de omor se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui sau, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii morții celui agresat, ca rezultat al acțiunii sale.

De regulă, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite, în raport cu zona anatomică vizată, obiectul vulnerant folosit și intensitatea loviturilor.

Or, împrejurările în care a acționat inculpatul, obiectul vulnerant folosit - cuțit, zona vitală în care a fost aplicată lovitura - hemitorace anterior stâng, intensitatea loviturii, dedusă din gravitatea leziunii provocate - secțiune a peretelui anterior al ventricolului stâng cardiac, evidențiază că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al faptei sale, acționând astfel cu intenția specifică de a ucide.

Inculpatul nu a contestat actul de agresiune comis asupra victimei, însă în apărare a susținut că a fost provocat de victimă și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal. În declarațiile date inculpatul a arătat că din casă a auzit ceartă și înjurături, recunoscând vocea soției sale și a victimei, astfel că a ieșit din casă având în mână cuțitul pe care-l folosea pentru a mânca. Enervat i-a adresat injurii victimei, apoi a fost prins de mâini de către victimă și martorul Alexandru E. Eduard, care l-au târât în stradă, l-au trântit în genunchi și l-au imobilizat. Inculpatul s-a răsucit cu fața în sus și, dând din mâini pentru a se apăra, a lovit victima cu cuțitul.

Solicitarea inculpatului de reținere a circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.b Cod penal nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconfirmând această apărare a inculpatului.

Din declarația martorului Alexandru E. Eduard, martor care a asistat la întreaga derulare a agresiunii, rezultă că inculpatul a adresat amenințări cu moartea victimei și a urmărit victima până în stradă. Martorul a mai arătat că a văzut când inculpatul a lovit de mai multe ori cu cuțitul spre pieptul victimei, la acel moment toți trei aflându-se în picioare. Martorul a reușit să prindă mâna inculpatului în care acesta avea cuțitul, iar victima l-a prins de cealaltă mână, după care victima a făcut câțiva pași și a căzut la pământ. Martorul a încercat să ia cuțitul din mâna inculpatului, astfel că inculpatul s-a dezechilibrat și a căzut în genunchi, fiind imobilizat în continuare de martor.

Partea civilă B. A. a declarat că a văzut, în stradă, pe inculpat ținând în mână un cuțit, în fața inculpatului aflându-se victima și martorul Alexandru

E. Eduard. Toate cele trei persoane erau în picioare, victima și martorul ținându-l pe inculpat de câte o mână. Partea civilă s-a speriat și a mers să anunțe organele de poliție.

Martora Mocian Denisia a arătat că la strigătele bunicii sale a ieșit din casă și în stradă l-a văzut pe inculpat ținând în mână un cuțit, victima aflându-se în fața inculpatului și lângă ei martorul Alexandru E. Eduard. Martora a fugit să anunțe organele de poliție.

Martorul V. A. a declarat că în momentul în care a ajuns în stradă, inculpatul se afla întins pe spate și ținut de ambele mâini de martorul Alexandru

E. Eduard, iar victima era căzută la pământ. Martorul împreună cu fiul său au tras de martorul Alexandru E. Eduard pentru a-l ridica, observând că martorul Alexandru ia din mâna inculpatului un cuțit.

Martorul V. Alexandru D., în declarația dată, a relatat că a ieșit în stradă împreună cu fratele și tatăl său (martorul V. A. ), observând că victima îl lovea pe inculpat, care în acel moment era în genunchi, ținut de mâna în care avea cuțitul de un tânăr. După câteva momente victima a căzut la pământ.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.24/2_ și completarea la acesta (fila 151 din dosarul instanței) rezultă că poziția agresorului față de victimă a fost de față în față, cei doi aflându-se în ortostatism, agresorul lovind cu cuțitul cu mâna dreaptă. Ulterior agresiunii, victima și agresorul au căzut la

nivelul solului, prin raportul de constatare medico-legală nr.8/_ fiind descrise leziunile suferite de agresor.

Față de acestea, se constată că nici o probă nu confirmă susținerile inculpatului în sensul că inițial ar fi fost agresat de victimă și a acționat provocat fiind de aceasta. Dimpotrivă, declarațiile martorilor și concluziile actelor medico- legale relevă că victima nu a întreprins nici un act provocator și că agresiunea s-a consumat pe fondul stării conflictuale anterioare dintre părți. Mai rezultă că ulterior agresiunii și în contextul imobilizării sale, inculpatul a căzut la sol, aspect surprins de martorii V. A. și V. Alexandru D., care au sosit la fața

locului după consumarea agresiunii.

În consecință, reținând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 alin.1 Cod penal, art.175 alin.1 lit.i Cod penal, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, pedeapsă la a cărei individualizare s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, modalitatea de comitere și urmarea cauzată, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Astfel, deși inculpatul nu are antecedente penale, acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.666/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru acte de agresiune cu cuțitul comise asupra aceleiași victime. Față de acestea nu se justifică cererea inculpatului de reținere a dispozițiilor art.74 lit. a și c Cod penal, întrucât împrejurările menționate nu sunt de natură să reducă gradul de pericol social al faptei și să atenueze răspunderea penală.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, apreciind că natura infracțiunii comise este incompatibilă cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercițiul acestor drepturi. Pentru aceleași considerente, în temeiul art.71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu_ la zi.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că partea civilă S. de

A. J. M. a formulat pretenții civile în sumă de 397,24 lei cu dobânda

legală, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală de urgență și transportul medical al victimei, sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul, calculându-se și dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitare.

Părțile civile B. A. (soția victimei), B. L. C. și B. C. C. (fiul și fiica victimei) s-au constituit părți civile cu sumele de 12.000 lei, reprezentând cheltuielile cu înmormântarea victimei și 200.000 lei, cu titlu de daune morale (fila 38 din dosarul instanței). La termenul de judecată din_, partea civilă B. A. a depus la dosar o completare la constituirea de parte civilă, solicitând obligarea inculpatului și la plata unei rente viagere de 1.648 lei începând cu data de_ .

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și având în vedere că părțile civile au dovedit cheltuirea sumei de 12.000 lei cu înmormântarea victimei (suma de 8.220 lei cu chitanțele de la filele 43-46 și suma de 4.000 lei cu declarația martorei Stan Ana), s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei solicitate cu titlu de despăgubiri materiale. Din cheltuielile de înmormântare nu s-a scăzut suma de bani primită de familia victimei cu titlu de ajutor de la I.P.J.

(victima fiind fost cadru militar), întrucât acest ajutor dat familiei nu înlătură sau diminuează dreptul la acțiune reparatorie împotriva autorului pagubei și nici nu-l exonerează pe acesta de răspundere.

Având în vedere că prin fapta sa inculpatul a cauzat părților civile și un prejudiciu moral incontestabil, date fiind relațiile familiale și de afecțiune lezate, acesta a fost obligat să plătească părților civile suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, apreciind că această sumă reprezintă o reparație echitabilă.

Celelalte pretenții formulate s-au respins, reținând cu privire la cererea părții civile B. A. de acordare a unei rente că a fost formulată doar la termenul de judecată din_, cu mult după începerea cercetării judecătorești, iar inculpatul s-a opus. Astfel, potrivit dispozițiilor art.15 Cod procedură penală, constituirea de parte civilă se poate face în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare și presupune precizarea pretențiilor, ulterior fiind posibilă doar modificarea câtimii acestor pretenții, ori formularea de cereri noi, însă doar pentru prejudicii ivite ulterior acestui moment procesual, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

În temeiul art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului - corp delict, înregistrat la poziția nr.55/2013 în registrul corpurilor delicte al instanței.

În temeiul art.193 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părților civile 1.500 lei cheltuieli judiciare, din care 1.000 lei reprezintă onorariul avocatului și 500 lei deplasarea la termenele de judecată.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului 1.300 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V. C. I. solicitând instanței de control judiciar desființarea în parte a hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală deoarece a fost greșit individualizată pedeapsa ce i-a fost aplicată.

În concret, s-a arătat că în favoarea apelantului nu au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare, deși acest lucru era posibil, și nici scuza provocării, cu toate că, din probele administrate în cauză, rezultă că victima a adresat injurii și a avut o atitudine agresivă față de soția inculpatului și în acest context inculpatul a ieșit din casă înarmat cu un cuțit, a avut loc o altercație între cei doi, în final inculpatul înjunghiind victima.

S-a adus la cunoștința instanței de apel că între victimă și inculpat există o stare tensionată mai veche și în contextul acestei stări conflictuale s-a comis fapta dedusă judecății.

Inculpatul apelant a arătat că a recunoscut în esență fapta reținută în sarcina sa însă nu s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen. deoarece starea de fapt descrisă în rechizitoriu nu corespunde în totalitate cu cele întâmplate la data de 3 ianuarie 2013.

Părțile civile, prin apărătorul ales, deși nu au promovat calea de atac a apelului, au solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra cotei părți aparținând inculpatului din bunurile aflate în devălmășie împreună cu soția, respectiv teren intravilan în suprafață de 479 m.p. identificat în CF cu nr. topo 51634 și asupra anexei gospodărești situată la aceeași adresă cu nr. topo 51634- C1.

Analizând apelul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 371 și urm. C.pr.pen., Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța fondului, în urma coroborării judicioase a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și cu prilejul cercetării judecătorești, contrar criticilor formulate de către inculpatul apelant, a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.

Instanța fondului a expus pe larg această stare de fapt cât și probele care au condus la convingerea că inculpatul V. C. -I. în seara de 3 ianuarie 2013, pe fondul unor discuții în contradictoriu, a suprimat viața victimei B. I. prin aplicarea unei lovituri de cuțit în zona hemitoracelui anterior stâng cauzându-i astfel o hemoragie puternică ce a condus la decesul victimei, această infracțiune comițându-se în stradă, respectiv într-un loc public.

Încă din faza de urmărire penală inculpatul nu a negat că a comis actul de agresiune asupra victimei, încercând însă să diminueze responsabilitatea actului său ilicit susținând că ar fi comis această faptă în stare de legitimă apărare în timp ce se afla căzut la pământ urmare a agresiunilor și actelor de violență exercitate împotriva sa de către victimă și martorul Alexandru E. R. .

În fața instanței de apel inculpatul și-a nuanțat poziția procesuală solicitând să se rețină în favoarea sa scuza provocării motivând că acțiunea sa

ilicită a fost o consecință directă a injuriilor pe care victima le-a adresat soției sale, martora V. Aurelia.

În fața instanței de apel au fost depuse o sumedenie de scripte precum sentința civilă nr. 1326 din 20 mai 2009 a Judecătoriei S. -M., având ca obiect obligația de a face, reclamanți fiind V. C. și V. Aurelia, iar pârâți B.

I. și B. A. ; rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale din 21 noiembrie 2008 în dosarul nr. 1553/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. -M. prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii V. C. și V. Aurelia pentru infracțiunea de tulburare de posesie și nerespectare a hotărârii judecătorești; adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria S. -M. nr. 66/P/2009; sentința civilă nr. 1724 din

13 iulie 2006 a Judecătoriei S. -M. având ca obiect ordonanță președințială înaintată de reclamanții B. I. și B. A. împotriva pârâților V.

C. și V. Aurelia; sentința civilă nr. 350 din 28 februarie 2007 a Judecătoriei

S. -M. având ca obiect acțiunea civilă înaintată de reclamanții B. împotriva pârâților V. pentru stabilirea mejdiei; sentința penală nr. 45 din 9 februarie 2010 a aceleiași instanțe prin care a fost condamnat inculpatul B. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.; rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul V. C. pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești; rezoluția emisă în dosarul nr. 472/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. -M. și rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul B. I. pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C.pen. emisă în dosarul nr. 1502/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. -M. .

Așa cum a susținut și apărătorul părților civile și cum a stabilit și doctrina și practica judiciară în materie, în speța dedusă judecății nu poate fi reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b C.pen.

Astfel, pentru a putea fi reținută această atenuantă legală este imperios necesar ca infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, ca această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și să fi fost produsă prin violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Pentru ca instanța să poată reține starea de provocare este necesar să constate, pe de o parte, că în momentul săvârșirii faptei, inculpatul se găsea

într-o stare de puternică tulburare sufletească- perturbatio animi -adică de surescitare nervoasă sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, iar pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violență, atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Actul provocator așadar, în oricare din modalitățile sale, trebuie să fi fost de așa natură încât să fi trezit în persoana împotriva căreia a fost îndreptată o intensă reacție psihică, o stare de puternică tulburare sufletească sau o puternică emoție.

Apreciem că actul provocator al victimei de a adresa cuvinte jignitoare soției inculpatului nu îndeplinește condițiile mai sus expuse. Pe de o parte, așa cum a recunoscut și inculpatul între cele două familii exista o situație conflictuală ce dura de mai bine de zece ani și care în repetate rânduri a escaladat limitele rezonabile și ale decenței. Astfel, între cele două familii, pe parcursul anilor s-au purtat mai multe procese atât civile, cât și penale și astfel de adresării neortodoxe au fost exprimate de ambele părții.

Pe de altă parte, la momentul comiterii așa zisului act provocator inculpatul se afla în casă, neauzind exact discuțiile purtate între soția sa și victimă ci doar că se discuta pe un ton mai aprins.

Este evident și pe deplin dovedit că acest incident soldat în mod nefericit cu moartea victimei B. I. a debutat în momentul în care nepoata victimei care locuiește la aceeași adresă cu victima, în spatele imobilului deținut de către

inculpat și-a rugat bunicul să o ajute să parcheze în curte autoturismul cu care tocmai se întorsese din oraș. În momentul în care victima a ieșit din imobil a avut un schimb de cuvinte jignitoare cu soția inculpatului, martora V. Aurelia. Discuția dintre cei doi a fost auzită parțial de către inculpat care crezând că cei doi se ceartă și având în vedere istoricul tensionat al relațiilor dintre cele două

familii desculț a ieșit din locuință înarmat cu un cuțit de bucătărie. Inculpatul a urmărit victima care se îndrepta înspre poartă, moment în care a fost observat de către martorul Alexandru E. -Eduard care i-a strigat victimei să fie atentă deoarece inculpatul are un cuțit asupra sa. Ajuns în stradă inculpatul a aplicat mai multe lovituri de cuțit în direcția victimei, una dintre ele reușind să îl atingă pe acesta în zona hemitoracelui stâng. În acel moment a intervenit martorul Alexandru E. -Eduard care l-a prins de mână pe inculpat și l-a pus pe acesta la pământ dezarmându-l.

Că evenimentele sau petrecut de această manieră rezultă așa cum am menționat fără dubiu atât din declarațiile martorilor audiați în cauză cum corect a reținut instanța fondului cât și din raportul de expertiză medico-legală nr. 24 din 23 ianuarie 2013 și completarea acestuia, raport întocmit de Cabinetul medico-legal S. -M. . Acest act medical confirmă fără echivoc că moartea numitului B. I. s-a datorat unei hemoragii interne masive, hematom și sânge lichid în sacul pericardic și în regiunea hemitoracelui stâng post plagă înțepată tăiată cu orientare de sus în jos și de la dreapta spre stânga și că poziția agresorului față de victimă a fost de față în față, agresorul lovind cu cuțitul cu mâna dreaptă. Ulterior agresiunii victima și agresorul au căzut la pământ astfel explicându-se leziunile suferite de inculpat și descrise în raportul de constatare medico-legală nr. 8 din 11 ianuarie 2013.

Or, în aceste condiții nu a putut aprecia gravitatea ofensei aduse soției sale. Înarmarea sa cu cuțitul de bucătărie, în aceste condiții și având în vedere că inculpatul a mai înjunghiat și în altă ocazie victima, după cum rezultă din actele de la dosar conduc mai degrabă spre ideea unui act premeditat decât spre ideea de a răspunde unei provocării, acesta fiind doar pretextul ca inculpatul să încerce să rezolve o dată pentru totdeauna conflictul cu victima

În aceste condiții, constatăm și noi asemenea instanței fondului că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b C.pen.

În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C.pen.

Pedeapsa aplicată de instanța fondului, de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b C.pen. a fost just individualizată având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C.pen. gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, atingerea gravă adusă celei mai importante valori ocrotite de legea penală - viața persoanei, împrejurările în care a fost comisă fapta pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, starea conflictuală care a mai escaladat și în alte ocazii, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 666/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. -M. pentru acte de agresiune cu cuțitul comise asupra aceleiași victime, de vârsta inculpatului și mai ales de atitudinea pe care acesta o are față de infracțiunea pe care a comis-o.

Cu prilejul ultimului cuvânt acordat de către instanța de apel inculpatul nu a dat vreo dovadă de regret sincer cu privire la fapta comisă și la împrejurarea că a suprimat viața unei persoane, ceea ce îndreptățește instanța de control judiciar să aprecieze că acesta nu își asumă responsabilitatea pentru cele întâmplate.

Nu trebuie omis nici faptul că scopul pedepsei conform art. 52 C.pen. vizează un dublu deziderat: să fie o măsură de constrângere dar totodată și un mijloc de reeducare a condamnatului prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă obligatorie deoarece acest aspect reprezintă o condiție de normalitate.

De asemenea, atitudinea sinceră a inculpatului nu a fost chiar atât de sinceră pe cum o sugerează apărarea, acesta încercând în mod constant pe parcursul întregii proceduri penale desfășurată în ceea ce îl privește să acrediteze ideea că mare parte din vină îi aparține victimei, el fiind în mică măsură responsabil pentru cele întâmplate.

Starea de arest a inculpatului în mod legal și temeinic a fost menținută atât de către instanța fondului cât și de către instanța de control judiciar apreciindu- se că temeiul avut în vedere la momentul luării, prelungirii și menținerii stării de arest subzistă și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea unei eventuale pedepse care i-ar putea fi aplicată.

Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pedeapsă menținută de către instanța de apel, fiind incidente în cauză și prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Sub aspectul laturii civile a cauzei constatăm că acțiunea civilă formulată de părțile civile B. A., B. L. -C. și B. C. -C. a fost just soluționată, daunele materiale fiind dovedite cu chitanțele existente la filele 43- 46, coroborate cu declarațiile martorei Stan Ana, iar sub aspectul daunelor morale suma totală de 100.000 lei acordată celor 3 părți civile este în măsură să repare prejudiciul moral cauzat de trecerea în neființă prematură a soțului și, respectiv, tatălui părților civile. Această sumă acordată cu titlu de daune morale se circumscrie jurisprudenței relevante în această materie, fiind lipsit de echivoc că pierderea unei persoane dragi în astfel de circumstanțe creează un grav prejudiciu moral și suferințe psihice însemnate persoanelor apropiate.

Părțile civile au formulat în fața instanței de apel o cerere de instituire a sechestrului asigurător asupra cotei părți aparținând inculpatului din bunurile aflate în devălmășie împreună cu soția, respectiv teren intravilan în suprafață de

479 m.p. identificat în CF cu nr. topo 51634 și asupra anexei gospodărești situată la aceeași adresă cu nr. topo 51634-C1.

Instanța de apel apreciază că această cerere, formulată în condițiile în care părțile civile nu au declarat apel, în prezenta cauză existând doar apelul inculpatului care a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată și reducerea cuantumului daunelor acordate de instanța fondului pe care le consideră exagerate, nu poate fi primită deoarece ar aduce atingere principiului reglementat la art. 372 C.pr.pen. care stipulează în mod neechivoc că instanța de apel soluționând cauza nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel. Aceste dispoziții legale urmează a fi coroborate și cu prevederile art. 371 alin. 1 C.pr.pen. potrivit cărora instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței apelate, Curtea în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpat, conform dispozitivului.

De asemenea, va fi respinsă și cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de către părțile civile intimate.

Conform dispozițiilor art. 193 C.pr.pen. inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de părțile civile, conform chitanței depuse la dosar și existentă la fila 43 din dosarul de apel.

Conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen. inculpatul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezentul apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul V. C., fiul lui

P. și Ana, născut la_, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.434 din_ a T. ui M. .

Respinge cererea de instituire a sechestrului asigurator formulată de părțile

civile.

Menține starea de arest a inculpatului V. C. I. .

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului apelant timpul arestului

preventiv începând cu data de_ și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat M. Octavian.

Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare și la plata cheltuielilor de judecată avansate de părțile civile în sumă de 2.480 lei.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi, 14 august 2013.

	PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,		G.	,
L.	H. M.	Ș.	L.	C.

Red.M.Ș./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: A. S. -F.

← Sentința penală nr. 504/2013. Omor calificat		Sentința penală nr. 28/2013. Omor calificat →

Decizia penală nr. 157/2013. Omor calificat

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 157/2013. Omor calificat