Decizia penală nr. 74/2013. Omor calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.74/A/2013
Ședința publică din 15 aprilie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE :ANA C., judecător JUDECĂTOR :L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul S. P. împotriva sentinței penale nr.36 din 8 februarie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art.174 C.pen., art.175 al.1 lit.c C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 36 din 8 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză.
A fost condamnat inculpatul S. P. , fiul lui P. și M., ns. la data de_ în com. Lupeni, sat Lupeni, jud. Harghita, dom. în mun.
D., str. Gălbenelelor nr. 37, jud. Cluj, cetățenie română, studii medii, pensionar, posesor al CI seria KX nr.4., CNP 1., deținut în prezent în PNT Gherla, fără antecedente penale, în baza art.174, 175 al.1 lit.c C.p., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la pedeapsa de
2 0 ( d o u ă z e ci ) a n i î nc h i s o a r e și i n t e r zi c er e a d r e p t u ri l o r p re v . d e art.64 lit.a teza a-II-a ș i b C . p ., p e o d u r a t ă d e 5 a n i d u p ă t e r m i n a r e a e x e c u t ă r i ipedepsei principale.
S-a făcut aplic.art.71, 64 lit.a teza a-II-a și b C.p.
În baza art.350 C.p.p., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art.88 C.p., a fost dedusă din pedeapsa aplicată timpul detenției preventive începând cu data de_ până la zi.
În baza art.14 și 346 C.p.p., comb. cu art.1349, 1357 C.c., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.328,98 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală, începând din data
de_ și până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă S.
M. D. .
În temeiul art.7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ.
În baza art.191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 4.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1092/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis la data de_, a fost trimis în judecată inculpatul S. P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 C.p., art.175 al.1 lit.c C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că, în cursul zilei
de_, inculpatul S. P. a aplicat victimei S. M., mama sa, lovituri cu intensitate deosebită, în mod repetat, cu o cârjă și picioarele, peste tot corpul, cauzându-i acesteia un politraumatism cu fracturi costale multiple și fractură de epifiză radială în evoluția cărora cu tot tratamentul medical aplicat, a survenit o bronhopneumonie la un organism cu multiple afecțiuni cronice degenerative, în urma cărora victima S. M. a decedat la data de_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Cu privire la cererea formulată de inculpat prin apărătorul său ales la termenul din data de_, respectiv, a invocat nulitatea absolută a declarației minorului S. Anton, aflată la fila 64 din dosarul de urmărire penală, având în vedere vârsta acestuia, declarația fiind luată la o oră destul de târzie pentru un copil de 7 ani, respectiv între orele 20,40-21,10, în lipsa tutorelui său, adică a mătușii sale, martora S. M. M., deci cu
încălcarea dispozițiilor prev. de art.81 C.p.p., instanța a prorogat a se pronunța asupra ei odată cu fondul cauzei.
Astfel, instanța a respins cererea invocată, în speță nefiind vorba de o nulitate absolută dintre cele expres prevăzute de art.197 al.2 C.p.p., eventual, de cel mult o nulitate relativă, situație în care, încălcarea dispozițiilor legale invocate, respectiv disp. art.81 C.p.p., trebuie să aibă ca urmare producerea unei vătămări procesuale și care trebuie dovedită; ori, minorul a dorit să dea declarație, chiar în lipsa mătușii sale, fiind însă asistat de un psiholog din cadrul Centrului Județean de Intervenție pentru Copilul Abuzat din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj;
Mai mult, în cauză a fost audiat și psihologul I. Sănduleac (f.229) care l-a asistat pe minor și care a declarat că, anterior luării declarației acestuia, a comunicat cu minorul, sub forma unui joc, tocmai în vederea pregătirii lui pentru audiere; minorul a comunicat deschis cu procurorul, nu a avut vreo emoție negativă de a vorbi cu privire la ce a fost întrebat, dimpotrivă, a arătat o lejeritate surprinzătoare raportat la modul cum a descris starea de fapt văzută de el; o atitudine justițiară chiar, în sensul că, deși, anterior audierii, procurorul i-a adus la cunoștință faptul că, poate să nu dea declarație, acesta a dorit să dea și să spună adevărul, afirmând că mătușa lui l-a sfătuit să spună numai adevărul.
Inculpatul S. P. a fost plecat din țară în perioada octombrie 2010 - februarie 2011, dată la care a revenit în țară, urmare a dorinței mamei sale S. M., a cărei stare de sănătate s-a agravat. După
revenirea în țară, inculpatul S. P. s-a stabilit la locuința mamei sale, unde locuiau sora sa S. M. M. și fiul lui minor S. Anton. Ulterior revenirii în țară, între inculpatul S. P. și victima S. M. s-a declanșat o stare conflictuală, ca urmare a doleanței victimei ca fiul său să revină în țară, sens în care între cei doi au avut loc mai multe certuri, care potrivit declarației inculpatului "s-au înmulțit în momentul în care a început să se zvonească că Nokia se închide"; - partea vătămată S. M.
M. fiind angajată a acestei societăți comerciale și persoana care se ocupa de creșterea și îngrijirea fiului inculpatului.
În data de_, partea vătămată S. M. M. se afla la locul său de muncă, context în care inculpatul S. P., victima S. M. și fiul inculpatului - martorul S. Anton, au rămas acasă. La acea dată, nemulțumit de faptul că victima "nu dorea să se plimbe";, între inculpat și mama sa a izbucnit o ceartă pe fondul căreia inculpatul i-a reproșat mamei sale că i-ar fi solicitat să revină în țară. În timpul conflictului verbal, victima
S. M. era întinsă pe patul din bucătărie. Conform declarației martorului S. Anton, în timp ce inculpatul se certa cu victima S.
M., inculpatul s-a deplasat în toaleta locuinței, de unde a luat o cârjă, pe care victima o folosea pentru ca să se poată deplasa. Apoi a revenit în bucătărie și cu ajutorul cârjei a început să aplice lovituri asupra întreg corpului victimei, în condițiile în care aceasta stătea întinsă în pat. Urmare a
loviturilor aplicate de inculpat victimei, aceasta a căzut din pat, după care
inculpatul, pentru a o împinge în toaleta locuinței, a lovit-o cu picioarele. În toaletă, inculpatul S. P. a continuat să aplice lovituri victimei, aspecte care rezultă din declarația martorului S. Anton.
După ce inculpatul a încetat activitatea de agresare a victimei, aceasta a rămas căzută între pragul ușii dintre bucătăria și toaleta locuinței, rezemată de ușă, cu membrele inferioare înspre toaletă, poziție în care a fost găsită de către fiica sa S. M. M., în momentul revenirii de la locul de muncă. S. M. M. a precizat cu ocazia audierii sale că, i-a fost evident că, cel care a agresat victima S. M. a fost inculpatul. Deoarece inculpatul se afla în stare de ebrietate și continua să aibă o atitudine necuviincioasă, sora acestuia i-a solicitat să părăsească locuința, inculpatul conformându-se, nu înainte însă de a solicita fiului lui minor, martorul S. Anton, să-1 însoțească la propria-i locuință.
După ce inculpatul și martorul S. Anton au părăsit locuința, martora S. M. M. a acordat ajutor victimei S. M., observând că prezenta lovituri în zona capului, a ochilor și a membrului superior stâng. În timpul discuțiilor avute cu victima, aceasta din urmă i-a adus la cunoștință că "m-a bătut Ocsi"; (nume pe care-1 foloseau părinții inculpatului pentru a i se adresa), fără a-i oferi explicații asupra motivului. Și martorul minor S. Anton i-a spus că inculpatul "a bătut-o";.
În cursul aceleași seri, martora S. M. M. a solicitat telefonic sprijinul martorei Vizauer Ildico pentru a acorda îngrijiri mamei sale, aducându-i acesteia la cunoștință că inculpatul și-ar fi bătut mama. Conform înțelegerii dintre partea vătămată și martora Vizauer Ildico, în cursul zilei de_, martora Vizauer s-a deplasat la locuința victimei pentru a o îngriji, deoarece fiica acesteia se afla la locul de muncă. Martora Vizauer Ildico a relatat faptul că, s-a "speriat de modul în care îi arăta fața";, că victima acuza dureri la nivelul membrului superior drept, iar în cadrul discuțiilor pe care le-a avut cu victima, cerându-i explicații asupra a ceea ce s-a întâmplat - aceasta nu i-a răspuns decât "Ocsi"; - martora înțelegând că, inculpatul a fost cel care a agresat-o.
În cursul zilei de_, martora S. M. M. a observat apariția în diferite zone ale spatelui victimei și la nivelul membrului superior drept, a unor echimoze de diferite dimensiuni. Datorită agravării stării de sănătate a victimei, în cursul dimineții zilei de_ și urmare a discuțiilor purtate cu martora Vizauer Ildico, S. M. M. a apelat Serviciul Unic de Urgență 112 și astfel, victima S. M. a fost internată la Secția Chirurgie a S. ui din D. .
Cu tot tratamentul medical și ATI acordat, victima S. M. a decedat la data de_ .
Conform concluziilor preliminare nr. 8519/III/600 din_, moartea numitei S. M. a fost violentă, datorându-se unui politraumatism cu fractură de antebraț și fracturi costale multiple în evoluția cărora a survenit o bronhopneumonie la un organism tarat de vârstă și boli cronice asociate, leziunile tanato-generatoare putându-se produce prin lovire activă cu corp dur, iar între agresiunea din data de_ și decesul sus-numitei există legătură de cauzalitate.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 8519/III/600 din_ întocmit de IML Cluj-Napoca a rezultat că, moartea victimei a fost violentă, datorându-se unui politraumatism cu fracturi costale multiple și fractură de epifiză radială, în evoluția cărora a survenit o bronhopneumonie la un organism cu multiple afecțiuni cronice degenerative, leziunile tanato-generatoare putându-se produce prin lovire activă cu un corp dur (posibil, pumn, picior), iar între agresiunea din 23.10.201 și decesul sus-numitei, există legătură de cauzalitate.
Concluziile actelor medicale mai sus amintite s-au coroborat și cu cele ale raportului de expertiză medico-legală nr. 3512/III/c/4 din_ întocmit de IML Cluj-Napoca dispus în faza de judecată, conform cărora: 1. moartea numitei S. M. a fost violentă; 2. ea s-a datorat unui politraumatism - traumatism cranian (echimoze periorbitare și faciale, plagă epicraniană), traumatism toracic (multiple echimoze și fracturi costale) și traumatisme membre superioare (echimoze multiple și fractură radius drept)-complicat în evoluție cu bronhopneumonie, pe fondul unui organism cu tare organice multiple; între leziunile traumatice constatate la necropsie și deces există legătură de cauzalitate indirectă (secundară); 3. din documentația medicală (inclusiv fișa de consultații adulți) rezultă că, sus- numita era în evidență cu multiple afecțiuni: hipertensiune arterială stadiul II, cardiopatie hipertensivă, insuficiență ventriculară stângă de efort, diabet zaharat tip II, insuficiență vertebro-bazilară, accidente vasculare cerebrale tranzitorii și sechelare, encefalopatie hipertensivă. Aceste afecțiuni constituie terenul tarat preexistent și au avut cel mult un rol adjuvant, fără ruperea nex-ului de cauzalitate.
Totodată, din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică dispusă în cauză, inclusiv completarea la raport a reieșit că, numitul S. P. prezintă tulburare organică de personalitate fond toxic etilic, depedență la alcool; la data de_ a avut discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat; nu se impun măsuri medicale de siguranță; odată depășită starea de sevraj din cadrul dependenței de alcool, stare care necesită îngrijire medicală specializată cel mai frecvent în servicii spitalicești, conduita terapeutică pentru acest pattern dezadaptativ de uz de alcool, nu are caracter de obligativitate.
Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul S. P. nu a recunoscut faptul că, la data de_ ar fi aplicat lovituri mamei sale, susținând că, în după amiaza zilei de_, a fost la domiciliul său situat
la o distanță de aprox. 500 m de casa mamei, unde, în timp ce a decojit niște nuci, a consumat cca 2 l țuică; pe înserate a revenit la locuința mamei și pentru că, aceasta și-ar fi satisfăcut necesitățile fiziologice în pat, a ajutat-o să se ridice și a condus-o în baie, loc unde a așezat-o pe un scaun, pentru ca aceasta să-și schimbe obiectele vestimentare. Apoi, inculpatul a susținut că, din proprie inițiativă s-ar fi deplasat la locuința martorului N. la N., unde presupunea că se afla fiul său, S. Anton. La locuința martorului Nicola N. se aflau sus-numitul, soția acestuia, Nicola M. și fiul lor, Nicola N. Dorel. Potrivit declarației sale, la revenirea la locuință, însoțit de fiul său minor, a observat-o pe victimă căzută în toaletă, având sânge în zona feței, a încercat în mod repetat să o ridice, dar nu a reușit, motiv pentru care "am târâit-o după mine și am așezat-o apoi în pat";.
În faza de judecată, a avut aceeași atitudine de negare constantă a comiterii faptei, arătând că, în după amiaza zilei de_, a fost la domiciliul său situat la o distanță de aprox. 500 m de casa mamei, unde, în timp ce a decojit niște nuci, a consumat țuică, dintr-o flacon de 2 l, iar pe înserate s-a întors la locuința mamei pe care a găsit-o căzută în baie, cu capul îndreptat înspre bucătărie și sângera în zona gurii. Nu era nimeni acasă, așa încât a încercat să o ridice, dar nu a reușit, motiv pentru care a lăsat-o în aceeași poziție și a plecat în căutarea fiului său. Nu reține dacă și- a întrebat mama ce a pățit, dar a întrebat-o unde este fiul său, gândindu-se că cineva a vandalizat locuința. Și-a găsit copilul la vărul său N. la N. . La locuința martorului Nicola N. se aflau vărul său, soția acestuia, Nicola M. și fiul lor, Nicola N. Dorel.
S-a reîntors împreună cu fiul său la locuința mamei, dar pentru că sora lui, care ajunsese între timp acasă, i-a reproșat că e băut, a plecat la locuința sa, împreună cu fiul său Antonio.
Tot potrivit susținerilor inculpatului, încă din seara de_, când a venit la locuința mamei, sora lui i-a spus că mama lor și-a rupt mâna, observând și el că, era bandajată întreaga zonă a antebrațului stâng, aspect pe care, sus-numitul nu l-a precizat în declarațiile date în faza de urmărire penală și care se contrazice și cu faptul că, la întoarcerea în locuința mamei, a găsit-o pe aceasta singură acasă.
Dealtfel, contradictorii sunt și susținerile sale conform cărora, în faza de urmărire penală a declarat că, nereușind să-și ridice mama, a târât-o după el și a așezat-o în pat, iar în fața instanței a declarat că a lăsat-o în poziția în care a găsit-o; în aceeași ordine de idei, inițial a recunoscut că s-a certat cu mama sa, fiind supărat pe ea, deoarece l-a chemat să revină în țară, certuri ce s-au întețit la momentul în care a început să se zvonească că se închide fabrica Nokia din com. Jucu, jud. Cluj, unde lucra sora sa; ulterior, în faza de judecată a negat, afirmând că niciodată nu a reproșat mamei sau surorii sale faptul că, la solicitarea acesteia din urmă, a trebuit să revină în țară pentru a ajuta la îngrijirea mamei și a minorului.
Nesinceritatea inculpatului a reieșit de asemenea și din afirmațiile acestuia conform cărora, găsindu-și mama căzută în baie, sângerând, s-a gândit că locuința fusese vandalizată, motiv pentru care a și întrebat-o unde este minorul, însă, starea în care și-a găsit mama, nu a pus-o pe seama vandalizării casei, ci a faptului că, probabil, a alunecat în baie, pe jos fiind faianță și care devine alunecoasă din cauza lipsei sifonului de scurgere și a stropilor de apă.
Apărările inculpatului au fost infirmate, pe de o parte, de declarațiile date în faza de urmărire penală de fiul său, martorul minor, S. Anton și care a relatat modul în care inculpatul a agresat-o în prezența sa pe victima
S. M., respectiv inculpatul și-a lovit mama cu o cârjă groasă peste cap, spate, picioare, mâini și fese, aceasta căzând din pat, apoi a luat un scaun și a apăsat-o, după care, a împins-o cu picioarele "ca pe un boloboc";, în baie; precum și de sora sa, S. M. M., din al cărui conținut rezultă că, revenind acasă de la locul de muncă, a găsit-o pe victimă căzută între pragul ușii dintre bucătărie și baie, rezemată de ușă cu picioarele înspre baie; era plin de sânge pe tocul, ușa și perdeaua de la baie, covorul din bucătărie; mama sa avea o lovitură în creștetul capului din care îi curgea sânge, zona ochilor era vânătă, mâna stângă era umflată și vânătă; din relatarea victimei S. M. a înțeles că cel care a agresat-o a fost inculpatul, fapt pe care 1-a aflat apoi și de la martorul S. Anton.
Tot din declarațiile martorei S. M. M. date în faza de urmărire penală a reieșit că, fratele său, inculpatul S. obișnuiește să consume în mod frecvent băuturi alcoolice, iar pe fondul acestui consum devine agresiv, inclusiv ea a fost lovită de sus-numit.
De precizat este faptul că, în faza de judecată, persoana vătămată S.
M. M. a arătat că, nu dorește tragerea la răspundere penală a fratelui său, în speță inculpatul, deci nu dorește să participe în proces în calitate de parte vătămată și nu are pretenții materiale de la sus-numit (f.41), iar în calitate de martor, s-a prevalat de dispozițiile art.80 al.1 C.p.; minorul S. Anton a menționat doar că bunica sa "a fost un pic cam bătută";, dar nu își amintește cine a agresat-o (f.166-168).
Martora Vizauer Ildico, cea care i-a acordat îngrijiri medicale victimei, apropiată a familiei, a arătat de asemenea faptul că, S. M. M. i-a spus că inculpatul a bătut-o pe mama lor, fapt confirmat ei și de însăși victima; în plus, martora a menționat că, în cursul verii 2011, ajutând familia victimei la muncile agricole, minorul S. Anton i-a spus că "tati iar a bătut-o pe momo";, momo fiind apelativul pe care minorul îl folosea la adresa bunicii lui.
Pe de altă parte , de declarațiile martorilor Nicola M., Nicola N. Dorel și Nicola N., din al căror conținut a rezultat că, la data de_, inculpatul S. P. nu a fost în vizită la locuința lor, așa cum a susținut acesta.
S. M. D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.328,98 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate victimei S.
M., cu dobânda legală pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi următoare datei decesului victimei (_ ) și până la recuperarea integrală a prejudiciului cauzat (f.19-20).
Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată cu următoarele probe și mijloace de probă: ordonanță de declinare a competenței nr. 1268/P/20114 din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej (f. 2); proces verbal de consemnare a plângerii sau a denunțului oral (f. 5); proces- verbal de cercetare la fața locului (f. 6, 8-10) și planșe foto (f. 11-16,28-33,); concluzii preliminare (f. 23, 42, 91); raportul de constatare medico-legală nr. 8519/III/600 din_ (f. 113-117); declarațiile părții vătămate S. M.
M. (f. 35-36, 58-63); ordonanța de delegarea a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.P J. Cluj - S.I.C. (f.38,83 dup); proces-verbal de acte premergătoare (f.39); declarațiilor martorilor S. Anton (f. 64), Vizauer Ildico (f.65-66 dup,42), Roman N. (f.67 dup, 43), Nicola M. (f.68 dup, 153), Nicola N. Dorel (f.69 dup, 154), Nicola N. (f.70 dup, 155), P. e M. (f. 107 dup, 152), P. O. Călin (f. 108), Lazăr L. tina (f. 109), P. M. (f. 110), Șarto A. I. (f.111), H. h Carol (f. 112); ordonanța de efectuare a expertizei psihiatrice (f.76-77); raport de expertiză medico-legală psihiatrică
(f.119-121 dup,122); dovadă de ridicare (f.106) și planșe foto (f.97-100); declarațiile inculpatului S. P. (f.24-25,48-49,53-54, 56,124 dup, 23).
La termenul din data de_, inculpatul prin apărător ales a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.174 C.p., 175 al.1 lit.i C.p., în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art.183 C.p., având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală; totodată, a precizat că și în situația în care s-ar admite că inculpatul și-a lovit mama, în mod clar nu a făcut-o în mod intenționat; din întreg materialul probator administrat în cauză, nu rezultă că, acesta a prevăzut și acceptat rezultatul letal; victima nu a prezentat leziuni în zone vitale ale corpului, orientarea așa-ziselor agresiuni nu reliefează intenția de a ucide.
Instanța a pus în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză, urmând a se pronunța asupra ei prin prezenta hotărâre.
Astfel, în temeiul art.334 C.p.p., a respins ca neîntemeiată cererea formulată, întrucât, raportat la modul în care inculpatul a aplicat lovituri victimei, respectiv cu intensitate, peste tot corpul, cu o cârjă și picioarele, cunoscând vârsta acesteia de 75 ani, precaritatea capacității ei de rezistență datorită afecțiunilor medicale multiple de care suferea, instanța a apreciat că, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în sensul că, deși nu a urmărit, a acceptat moartea victimei ca rezultat posibil al faptei sale.
În drept:
Fapta inculpatului S. P., care în cursul zilei de_, a aplicat mamei sale, victima S. M., lovituri cu intensitate deosebită, în mod repetat, cu o cârjă și picioarele, peste tot corpul, cauzându-i acesteia un politraumatism - traumatism cranian (echimoze periorbitare și faciale, plagă epicraniană), traumatism toracic (multiple echimoze și fracturi costale) și traumatisme membre superioare (echimoze multiple și fractură radius drept)
- în evoluția cărora, cu tot tratamentul medical aplicat, a survenit o bronhopneumonie la un organism cu multiple afecțiuni cronice degenerative, în urma cărora victima S. M. a decedat la data de_, întrunește elementele constitutive infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art.174
C.p. și art.175 al.1 lit.c C. p.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în modul și împrejurările concrete de comitere a acesteia; respectiv, inculpatul a aplicat victimei - mama sa în vârstă de 75 ani - lovituri repetate și de mare intensitate, cu o cârjă și picioarele, vizând zone vitale ale corpului, în prezența fiului său minor, dând astfel dovadă de o lipsă totală de afecțiune, atitudine pe care a avut-o și ulterior comiterii faptei; persoana inculpatului care a negat constant comiterea faptei, aflat la prima confruntare cu legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul S.
P., solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatore de moarte prev. de art.183 Cod penal și achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală.
S-a arătat că audierea martorului minor S. Anton, în vârstă de 7 ani, a avut loc cu încălcarea prev.art.81 Cod procedură penală, nefiind prezentă mătușa sa S. M., căreia îi este încredințat minorul spre creștere și educare.
De asemenea, cauza nu a fost lămurită sub toate aspectele, referitoare la starea precară de sănătate a victimei S. M., anterioară evenimentului.
S-a susținut că investigațiile medicale și tratamentul victimei S.
M. au fost efectuate cu întârziere, că nu s-a lămurit rolul afecțiunii pulmonare în cauzarea decesului și nici gradul de implicare a afecțiunilor grave asociate în producerea decesului.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 Cod procedură penală, curtea constată că apelul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că în cursul zilei de_, inculpatul apelant S. P. a aplicat mamei sale, victima S. M., lovituri cu intensitate deosebită, în mod repetat, cu o cârjă și cu picioarele, peste tot corpul, cauzându-i acesteia un politraumatism - traumatism cranian (echimoze periorbitare și faciale, plagă epicraniană), traumatism toracic (multiple echimoze și fracturi costale) și traumatisme de membre superioare (echimoze multiple și fractură radius drept) - în evoluția cărora, cu tot tratamentul medical aplicat, a survenit o bronhopneumonie la un organism cu multiple afecțiuni cronice degenerative, în urma cărora victima
S. M. a decedat la data de_ .
Analiza obiectivă a probelor administrate în cauză relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului apelant S. P. în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptelor comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal.
Astfel s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în modul și împrejurările concrete de comitere a acesteia; respectiv, inculpatul a aplicat victimei - mama sa în vârstă de 75 ani - lovituri repetate și de mare intensitate, cu o cârjă și picioarele, vizând zone vitale ale corpului, în prezența fiului său minor, dând astfel dovadă de o lipsă totală de afecțiune, atitudine pe care a avut-o și ulterior comiterii faptei; de persoana inculpatului care a negat constant comiterea faptei și se află la prima confruntare cu legea penală.
Curtea observă și faptul că inculpatul apelant a fost condamnat în anul 2005 pentru comiterea unei infracțiunii de lovire asupra părții vătămate Tecsi Ana, pentru care este reabilitat de drept (f.115-116 dosar fond), împrejurare de natură a contura caracterul violent al acestuia.
Potrivit art.52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatului.
Ori un astfel de scop - prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieții persoanelor s-ar aplica pedepse modice.
Individualizarea pedepsei are ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.
În această manieră, sancțiunea justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.
Infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din modul de concepere și punere în operă a planului infracțional, din împrejurările concrete de săvârșire a faptei.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate și violență sancțiunea aplicată ar fi una modică.
În cazul concret reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apelant S. P. și a modalității de executare a acesteia nu se impune, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată.
Instanța de fond a manifestat suficientă clemență față de inculpat aplicându-i o pedeapsă medie, în condițiile în care infracțiunea de omor calificat este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Nu poate fi primită solicitarea inculpatului apelant de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, câtă vreme din raportul de expertiză medico- legală efectuat în cauză (f.267-274) reiese că în urma agresiunii din data de_ victima S. M. a suferit multiple leziuni traumatice (traumatism cranian - echimoze periorbitale și faciale, plagă epicraniană; traumatism toracic - multiple echimoze și fracturi costale; traumatism membre superioare (echimoze multiple și fractură radius drept.
Chiar dacă între leziunile traumatice constatate la necropsie și deces există o legătură de cauzalitate indirectă, aceasta nu este de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului apelant, care a cunoscut faptul că mama sa era în vârstă și bolnavă, astfel că putea să prevadă că leziunile cauzate vor putea avea o influență nefastă asupra unei persoane suferinde.
Tot în expertiza medico-legală se arată că afecțiunile preexistente de care suferea victima au avut cel mult un rol adjuvant în cauzarea decesului, fără a rupe legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice și deces.
În raportul de constatare medico-legală (f.113-117 dosar u.p.) se arată că leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin lovire activă cu corp dur (posibil pumn, picior), astfel că susținerea inculpatului potrivit căreia leziunile au fost cauzate de căderea victimei datorată bolii, nu poate fi primită.
Rezultă cu claritate, atât din raportul de expertiză medico-legală cât și din depozițiile martorilor audiați, că inculpatul a aplicat lovituri multiple, de intensitate deosebită, în zona capului și a toracelui părți vătămate, deci în regiuni vitale ale corpului, intensitatea loviturilor aplicate fiind reflectată în leziunile craniene și toracice produse.
Pentru încadrarea unei fapte în infracțiunea de omor este necesar să se constate că s-au aplicat lovituri într-o zonă vitală și că acele lovituri, prin intensitatea lor, prin obiectul vulnerant folosit, ar fi fost apte a conduce la deces, toate aceste aspecte fiind demonstrate în prezenta cauză.
Nu poate fi primită solicitarea inculpatului apelant de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, câtă vreme actele medico-legale întocmite în cauză au statuat că leziunile cauzate
victimei de către inculpat s-au situat în zone vitale și că aceste leziuni au fost apte a produce decesul.
Între raportul de constatare medico-legală și raportul de expertiză medico-legală nu există vreo contradicție care să fi necesitat avizarea vreunuia dintre aceste acte sau întocmirea unui raport de nouă expertiză medico-legală.
De asemenea nu poate fi primită solicitarea inculpatului de înlăturare a declarației martorului minor S. Anton, dată în cursul urmării penale, întrucât acesta nu a fost asistat de mătușa sa S. M., căreia îi este încredințat spre creștere și educare, întrucât această lipsă atrage doar nulitatea relativă a declarației, care trebuia invocată în cursul efectuării actului sau imediat ce inculpatul a luat la cunoștință de această împrejurare.
La audierea minorului a fost prezent apărătorul inculpatului, av.L. Kinga și psihologul I. Sănduleac.
Inculpatul a avut posibilitatea prin apărător să invoce la acel moment neregularitatea menționată.
Martorului minor i s-a adus la cunoștință dreptul de a nu da declarație, având în vedere faptul că este fiul inculpatului, însă martorul a dorit să dea declarație, aspect confirmat în cursul judecății și prin depoziția martorei I. Sănduleac (f.229 dosar fond).
Apărătorul inculpatului a semnat declarația dată de martorul minor în cursul urmăririi penale fără obiecțiuni.
Martorul minor a fost audiat și în cursul judecății (f.166-168 dosar fond) și, deși nu a dat multe amănunte, probabil și din cauza trecerii timpului, a precizat aspectul esențial că bunica sa a fost lovită, bătută.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. P., fiul lui P. si M., născ.la 17 mai 1959, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 36 din 8 februarie 2013 a Tribunalului Cluj.
În baza art.383 alin.1/1, art.350 Cod procedură penală se va menține starea de arest preventiv a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat aretarea sa preventivă subzistă și impun privarea sa de liberate în continuare, cu atât mai mult cu cât a fost pronunțată și o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă.
Potrivit art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 3 noiembrie 2011 și până în prezent.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. P., fiul lui
P. si M., născ.la 17 mai 1959, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva sentintei penale nr. 36 din 8 februarie 2013 a Tribunalului Cluj.
Mentine starea de arest preventiv a inculpatului
Potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 3 noiembrie 2011 și până în prezent.
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
ANA C. | L. | M. M. | B. |
Red.L.M./M.N.
3 ex./_
Jud.fond: I. N. B.
| ← Decizia penală nr. 123/2013. Omor calificat | Decizia penală nr. 41/2013. Omor calificat → |
|---|
